ziaristii.com

Etichetă: 1989

  • SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (72) / “De la Târgovişte am fost luat, de la Târgovişte voi fi luat!”

    SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (72) / “De la Târgovişte am fost luat, de la Târgovişte voi fi luat!”

    În păpurișul de la Rățoaia, discuţiile dintre cei doi miliţieni şi foştii conducători se duceau în termeni de bună-cuviinţă. Paise şi Enache îi considerau pe cei doi ca fiind încă şefii statului. Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    “Ne-au întrebat dacă suntem cu ei. «Suntem cu dumneavoastră, dar ce să facem?». Ne-au cerut să-i ducem la Piteşti, că acolo Armata e mai bine organizată şi pot să ia legătura cu cine trebuie. După aia, s-au tot schimbat: la Voineşti, la Voineasa…”

    Amintirile lui Ion Enache se înlănţuie precum vrăbiile care brăzdau văzduhul în acea zi de iarnă. “Eu sunt fumător şi, de atâtea emoţii, de stresul prin care trecusem, voiam să-mi aprind o ţigară. Am cerut voie să fumez o ţigară. Şi mi-au zis: «Sigur că da». Colegul meu a zis că fumează şi el una. Am deschis geamul şi mai stăteam de vorbă.”

    Altă întâmplare, ceva mai “vânătorească”: “La un moment dat, a apărut un vulpoi în faţa maşinii. A stat 15-20 de secunde şi s-a uitat la noi. Colegul Paise a şi glumit: «Dacă aveam o puşcă, îl împuşcam şi vă făceam cadou o blană de vulpe». Paise era vânător. Chiar le-a spus – mai în glumă, aşa, nu ca reproş – că norocul lui era că avea armă şi mai împuşca un iepure, ceva, să le dea carne la copii”.

    Timpul trecea. Începuse să se lase rece. Chiar dacă fusese o zi frumoasă, era totuşi iarnă, se apropia Crăciunul. În maşina-radar, întrebările au continuat. Cea mai dificilă dintre ele: ”Încotro să mergem?”.

    Enache îşi aminteşte: “Ne întrebam ce facem. «Hai să mergem înapoi la Miliţia Judeţeană, că o fi linişte şi suntem în siguranţă acolo». Dar ea mai mult insista că să nu mergem acolo. «Până la urmă, care să fie problema? Am şi eu casa mea. O să mergem la Petreşti, la mine, să stăm acolo», spunea ea”.

    Petreşti era comuna natală a Elenei Ceauşescu. Se afla tot în judeţul Dâmboviţa, la 35 de kilometri distanţă de Răţoaia şi – în altă direcție – la 32 de Târgovişte. Mama Elenei era încă în viaţă, chiar dacă trecuse de 90 de ani.

    Enache reface până la capăt “episodul Răţoaia”. “Începuse să mi se facă apel prin staţie. Pe la 16.30, când m-au întrebat unde suntem, le-am zis că pe la Bucşani, nicidecum la Răţoaia. Mi-au spus că nu mai sunt probleme la Inspectorat. Le-am zis şi soţilor Ceauşescu, propunându-le să mergem acolo. Dar ei nu voiau la Miliţie. Voiau la Voineşti, la Piteşti… În fine, am schimbat numerele la maşină, că aveam alt set. Maşina-radar acţiona prin mai multe zone, cu numere diferite. Am fixat din nou capota la portbagaj. Şi am plecat.”

    Pe înserat, Dacia-radar cu numărul 1-DB-4112 a devenit 3-DB-9136. Cursa de întoarcere spre Târgovişte debuta sub o nouă identitate rutieră. Personajele erau însă aceleaşi.

    Episodul Răţoaia

    • Locul: Răţoaia, judeţul Dâmboviţa
    • Sosirea: 22 decembrie, ora 15.25 (cu maşina)
    • Plecarea: 22 decembrie, ora 16.50 (cu maşina)
    • Durata: o oră şi 25 de minute
    • Personaje: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, plt. Constantin Paise, sg.-maj. Ion Enache.

    „Trădătorule! M-ai trădat!”

    În jurul orei 16.30, misiunea de ascundere a lui Ceauşescu era încheiată. Paise şi Enache au abandonat smârcurile de la Răţoaia şi au revenit la Târgovişte. Când au intrat în oraş, era întuneric beznă.

    Povesteşte Ion Enache: “La Târgovişte, am intrat pe Bulevardul Castanilor, să văd totuşi dacă la Inspectorat mai sunt probleme, dacă mai există revoluţionari. Îmi păsa de noi, îmi păsa şi de maşină, că era maşina de serviciu… Am zis că, dacă e ceva, intrăm în curtea unităţii militare, care e peste drum, la câteva zeci de metri. Ceauşescu a tot întrebat: «Unde ne duceţi?». Eu am intrat prin spate, pe poarta auto, şi i-am zis mai răstit: «Nu v-am zis că vă ducem la Miliţia Judeţeană, că nu mai sunt probleme?». Când să intrăm pe poartă, ne opresc soldaţii, nu ne lasă să intrăm. Nu mai aveam grade. Nu ştiau cine suntem. Şi atunci s-a răstit Ceauşescu la mine: «Trădătorule! M-ai trădat! De la Târgovişte am fost luat, de la Târgovişte voi fi luat!»”

    – Va urma –

    —————————————————

    Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:

    • „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
    • „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
    • „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
    • „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/

    Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.

    ——————————————————

    Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: [email protected] și le veți primi prin poștă sau curier.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    SERIALUL „SFÂRȘITUL CEAUȘEȘTILOR”

    EPISODUL 71. Secretar general în păpuriș

    EPISODUL 70. Fugar prin satul arestării din tinereţe

    EPISODUL 69. Deghizați în milițieni

    EPISODUL 68. Căutat și-n otrava de șoareci

    EPISODUL 67. “Fraţilor, l-am prins pe Ceauşescu!”

    EPISODUL 66. „Să ne ascundem! Poate Ceaușescu are pistol și ne-mpușcă!”

    EPISODUL 65. Oameni necăjiți

    EPISODUL 64. Viaţa fără gărzi de corp

    EPISODUL 63. Escală ratată la Judeţeana de Partid

    EPISODUL 62. Te iau la pietre, conducător iubit!

  • SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (71) / Secretar general în păpuriș

    SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (71) / Secretar general în păpuriș

    Cei doi miliţieni, plutonierul Constantin Paise și sergentul-major Ion Enache, au vrut să-i ascundă pe Ceauşeşti într-o pădure. Până la urmă au ajuns într-un păpuriş, unde i-au ţinut o oră şi jumătate. Pe „Nea Nicu” îl considerau încă preşedinte al României, secretar general al PCR şi comandant suprem al forţelor armate. Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    Odată ajunşi în câmp, cei doi miliţieni şi „musafirii” lor au coborât din maşină. Au făcut câţiva paşi prin păpuriş. Ceauşescu privea spre dealuri.

    Câteva minute, nimeni n-a scos un cuvânt. “Erau amândoi speriaţi. Nu au vorbit nimic. Îi speriase rău acel moment în care ne-a buşit maşina lui Ciobanu”, îşi aminteşte Ion Enache.

    “Liniştea de la Răţoaia era spartă de un zgomot persistent, care venea de dincolo de drumul principal. Am crezut că sunt elicoptere. Am coborât din maşină, am început să rupem papură, am scos husele de pe scaune, am acoperit cât de cât, să camuflăm maşina. S-o fi văzut pe tovarăşa Elena cum rupea la papură şi punea pe maşină!… M-am oprit la un moment dat şi mă uitam la pantofii lui Nicolae Ceauşescu. Se cam murdăriseră. Deşi se apropia Crăciunul, pământul era dezgheţat. Mă gândeam dacă s-o fi murdărit el vreodată aşa pe pantofi… În fine, am pus papura şi husele pe maşină, apoi mi-am dat seama că erau nişte tractoare la arat”, povesteşte Ion Enache.

    “Episodul Răţoaia” a durat în jur de o oră şi jumătate. “Ceauşescu avea o problemă. Una vizibilă: prostata. Cobora foarte des din maşină să-şi facă nevoia. Şi la un moment dat s-a lovit de stâlpul maşinii, de s-a văicărit tot timpul. Îl durea genunchiul.”

    Şocul e total: temutul Nicolae Ceauşescu, omul pe care cei doi miliţieni continuă să-l considere şeful statului, coboară din maşină şi face câţiva paşi spre cel mai apropiat lăstăriş. Se uită în stânga, se uită în dreapta – pe câmp pare să nu fie nici ţipenie de om. Doar ei patru şi maşina Miliţiei… În depărtare, spre sat, se văd fuioarele de fum care ies din casele oamenilor. Se gândeşte: au lemne, că-i pădurea aproape… I-ar plăcea să se încălzească la o sobă. Una cât de simplă, nu contează. Nu trebuie să fie de teracotă. Ce călduroase-s sobele de cărămidă, lipite cu lut!… Iar dacă mai au şi cuptor… Când era copil şi venea de afară îngheţat bocnă, se lipea cu totul de sobă – cu mâinile, cu spatele, cu picioarele – şi se dezmorţea. Uneori se băga după sobă, ca pisicile… Iar când se apropia Crăciunul, mirosea a dovleac copt…

    “Tovarăşe preşedinte, aveţi nevoie de ceva?” Vocea lui Paise îl trezeşte din visare. Se află într-o pustietate, e iarnă şi trebuie să se pişe printre bălării. “Nu, dragă, nu-mi trebuie nimic. Nu te uita!” „Nu mă uit, tovarăşe preşedinte! Am grijă doar să nu se întâmple ceva…”

    Paise stă întors cu spatele. Enache e cu Tovarăşa, în maşină. Tovarăşul se întoarce cu faţa spre boscheţi, slăbeşte cureaua de la pantaloni, deschide nasturii unul câte unul, scoate… vorba aia... şi dă drumul unui jet subţire. Marele Conducător termină repede, ca de obicei, iar ultimul strop, tot ca de obicei, îi cade în pantaloni. Comandantul suprem se încheie la nasturi şi, înainte de a reveni la maşină, se mai uită o dată spre sat. Nicio mişcare. Probabil că oamenii stau prin case şi se uită la televizor… Şi-i ascultă pe trădătorii care au dat lovitura de stat… Ah, de-ar putea să le spună ce s-a întâmplat…

    Oamenii din sat stau, într-adevăr, cu ochii pironiţi pe televizor. Află că tiranul se ascunde pe la ei prin judeţ. Dar judeţul e mare. De unde să ştie ei că odiosul dictator face pipi la marginea satului lor, oftând în timp ce priveşte fumul ce iese din hornuri? Sau că sinistra lui soţie s-a chircit de frig în maşină? Şi că amândoi tremură de frică?

    ***

    În discuţiile din maşină, Ceauşeştii au o nelămurire: de ce oamenii sunt atât de porniţi împotriva lor? Cei doi miliţieni încearcă, pe un ton respectuos, să le enumere reproşurile care-i vizează. Durerile oamenilor ajung la urechile dictatorilor chiar acolo, într-un loc uitat de lume.

    Ion Enache: “La un moment dat, a început ea: «Ce are lumea cu noi? De ce e pornită împotriva noastră? Că au avut mâncare, au avut tot ce le trebuie… Am dat ordin să le dea 700 de kilograme de grâu pe an la fiecare persoană…». Eu am zis că nu e chiar aşa, că noi – fiind Miliţie – mergeam pe trasee, asiguram transportul cerealelor toamna şi auzeam şi noi că producţia a fost de 3.000… O raporta preşedintele de la C.A.P. 4.000, altul 5.000, primul-secretar 7.000 şi tot aşa se umfla. «Nu e adevărat, că eu n-am văzut om mort de foame», a tresărit ea. Le-am explicat cu cartelele. Nu credeau că pâinea e pe cartelă”.

    Apoi, principala grijă a Elenei Ceauşescu s-a mutat în altă parte. Ion Enache încearcă să reconstituie momentul cu fidelitate. “A început să spună că ce-o fi la ei acasă, că au atâtea cadouri primite în atâţia ani… Se întreba ce-o face Zoe. Doar de Zoe a zis. Iar el o liniştea: «Lasă, dragă, o să vedem noi ce va fi».”

    – Va urma –

    —————————————————

    Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:

    • „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
    • „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
    • „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
    • „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/

    Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.

    ——————————————————

    Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: [email protected] și le veți primi prin poștă sau curier.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    SERIALUL „SFÂRȘITUL CEAUȘEȘTILOR”

    EPISODUL 70. Fugar prin satul arestării din tinereţe

    EPISODUL 69. Deghizați în milițieni

    EPISODUL 68. Căutat și-n otrava de șoareci

    EPISODUL 67. “Fraţilor, l-am prins pe Ceauşescu!”

    EPISODUL 66. „Să ne ascundem! Poate Ceaușescu are pistol și ne-mpușcă!”

    EPISODUL 65. Oameni necăjiți

    EPISODUL 64. Viaţa fără gărzi de corp

    EPISODUL 63. Escală ratată la Judeţeana de Partid

    EPISODUL 62. Te iau la pietre, conducător iubit!

    EPISODUL 61. Operațiunea „Scăpați de mașina doctorului Decă!”

  • SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (70) / Fugar prin satul arestării din tinereţe

    SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (70) / Fugar prin satul arestării din tinereţe

    La ora 15.05, maşina-radar a Miliţiei Târgovişte, cu „odiosul” şi „sinistra” pe bancheta din spate, părăsea oraşul Târgoviște prin comuna Ulmi. Încă un prilej de reverie pentru Nicolae Ceauşescu, care fusese arestat într-o casă conspirativă din Ulmi la 15 ianuarie 1936, pe când avea 18 ani.

    De atunci trecuseră aproape 54 de ani, dar Ceauşescu n-a uitat niciodată casa lui Ion Olteanu, de unde fusese „ridicat” de jandarmul local. După cum n-a uitat nici casa lui Gheorghe Dumitrache, tovarăşul său de ilegalitate, de proces şi de arest la Doftana. Spre familia Dumitrache se îndreptau speranţele Elenei cu o oră în urmă, când – în maşina lui Petrişor Nicolae – îi vorbise soţului ei de “soluţia Ulmi”.

    Dar acum totul părea năruit. Şi totuşi, ascuns pe bancheta din spate, cu o căciulă de miliţian pe cap, Ceauşescu a căutat să prindă cu privirea, din fuga maşinii, casa atâtor amintiri în alb şi negru.

    „Hai să ne ascundem în tancul ăla!”

    Înainte de a începe aventura cu Ceauşeştii, sergentul-major Ion Enache – în calitate de miliţian la circulaţie – avusese de dirijat o coloană de tancuri spre Bucureşti. Era dimineaţa aceleiaşi zile, în jurul orei 8.00. Blindatele se deplasau din unitatea militară de la Teiş, ca urmare a ordinului dat de generalul Vasile Milea. Înainte de a se sinucide, ministrul Apărării ordonase ca o coloană de tancuri să vină spre Capitală pentru a reprima demonstraţiile şi a apăra sediul CC al PCR.

    Câteva ore mai târziu, situaţia era schimbată radical. Povesteşte Ion Enache: „Din coloana de tancuri pe care o dirijasem de dimineaţă spre Bucureşti, unul rămăsese în pană, pe dreapta, la ieşirea din Ulmi. Ceauşescu a spus să oprim aici, să intrăm în tanc şi să stăm acolo. A zis: «Hai să ne ascundem în tancul ăla!». I-am spus că nu se poate, că mergem mai departe. N-a mai zis nimeni nimic”.

    Cum le întoarce viaţa! Dimineaţa, sergentul-major Ion Enache dirija tancurile trimise să-l apere pe Ceauşescu. După-amiază, acelaşi Enache îl avea pe Ceauşescu în maşină, fără a şti exact care e statutul acestuia: arestat sau protejat?! Iar Ceauşescu însuşi insista să se ascundă într-unul dintre tancurile care nu mai apucaseră să-l apere la sediul CC sau să-l evacueze din Capitală.

    Ion Enache reia firul povestirii: „Am vrut să intru în pădure la Ilfoveni. Era bariera pusă. Am mers mai departe şi am intrat pe un drum de legătură între DN 71 şi DN 711. Era şi mai retras. Acolo am mers mai încet. Am oprit, am fixat mai bine capota, că tot flamba. Pe drum mergeam cu mâinile scoase pe geam, făcând semnul victoriei, că aşa făcea toată lumea. Ceauşeştii se uitau speriaţi, dar înţelegeau care-i situaţia. Sigur că pentru ei numai victorie nu era…”

    Ce şoc trebuie să trăit cei doi fugari! Victoria românilor era înfrângerea lor. Iar pe fondul alienării de-o clipă, Ceauşescu s-a trezit că-i fuge mâna dreaptă, într-un gest incontrolabil la capătul căruia se iţeau două degete răşchirate în „V”… Victorie! Dar braţul fleşcăit, de om bătrân, s-a repliat rapid, parcă ruşinat, în mâneca paltonului gros. Iar bătrânul acela disperat s-a cuibărit şi mai mult în poala Elenei, care-l mângâia ca pe un copil…

    Ion Enache: „Când am intrat pe drumul acela secundar, se vedea ferma de vaci de la Negraşu. Ceauşescu a zis să mergem acolo, că e fabrica de zahăr de la Răcari. Mi-am dat seama atunci că ştie foarte bine zona. Că dacă mergeam un pic mai departe, acolo era fabrica. Am intrat în Racoviţa. Acolo, Ceauşescu zice: «Hai să ne oprim la o casă, că or mai fi şi oameni buni, care ne primesc». Am zis că nu se poate. Şi am mers mai departe. Am trecut DN 711 şi mă gândeam încotro s-o apucăm. Zic: «Să mă orientez de un loc mai retras». Am intrat pe un drum lăturalnic şi ne-am oprit în spatele unei mlaştini, aproape de un deal. Mai aveam un pic şi intram în satul Răţoaia”.

    Maşina condusă de sergentul-major Ion Enache nu a ajuns întâmplător în zona Răţoaia. Sugestia de a o apuca în acea direcţie i-a aparţinut plutonierului Constantin Paise, care era de loc din comuna Caragiale, situată în apropiere.

    Cursa Târgovişte – Răţoaia

    • Plecarea: 22 decembrie, ora 14.50 (Protecţia Plantelor)
    • Sosirea: 22 decembrie, ora 15.25
    • Durata: 35 de minute
    • Distanţa: 40 de kilometri
    • Viteza medie: 68 km/oră
    • Maşina: Dacia 1300 (maşina-radar a Miliţiei), culoare albă, nr. 1-DB-4112
    • Șofer: sg.-maj. Ion Enache
    • Pasageri: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, plt. Constantin Paise

    – Va urma –

    —————————————————

    Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:

    • „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
    • „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
    • „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
    • „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/

    Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.

    ——————————————————

    Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: [email protected] și le veți primi prin poștă sau curier.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    SERIALUL „SFÂRȘITUL CEAUȘEȘTILOR”

    EPISODUL 69. Deghizați în milițieni

    EPISODUL 68. Căutat și-n otrava de șoareci

    EPISODUL 67. “Fraţilor, l-am prins pe Ceauşescu!”

    EPISODUL 66. „Să ne ascundem! Poate Ceaușescu are pistol și ne-mpușcă!”

    EPISODUL 65. Oameni necăjiți

    EPISODUL 64. Viaţa fără gărzi de corp

    EPISODUL 63. Escală ratată la Judeţeana de Partid

    EPISODUL 62. Te iau la pietre, conducător iubit!

    EPISODUL 61. Operațiunea „Scăpați de mașina doctorului Decă!”

    EPISODUL 60. Misteriosul doctor Decă. Zece coincidențe bizare

  • SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (69) / Deghizați în milițieni

    SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (69) / Deghizați în milițieni

    Vineri, 22 decembrie 1989, ora 14.50. Dictatorii fugari au ajuns pe mâna a doi agenţi de la circulaţie. Aceştia i-au luat de la Centrul de Plante cu maşina-radar, pentru a-i preda la sediul Miliţiei, dar lucrurile s-au complicat.

    Îmbarcarea Ceauşeştilor în maşina Miliţiei se face pe aleea de acces în sediul Centrului de Plante. La volan urcă sergentul-major Ion Enache, în dreapta lui – plutonierul Paise, în dreapta spate – Nicolae Ceauşescu, iar în spatele şoferului – Elena Ceauşescu. În această formaţie, dictatorii fugari încep o nouă aventură.

    Ion Enache îşi aduce aminte cum i-a scos pe Ceauşeşti de la Centrul de Plante. „În timp ce noi plecam, au venit şi colegii cu Aro. «Băi, ce-i cu voi?», le zicem. La care ei: «Am aflat că-i Ceauşescu aici, hai să mergem să…». Eu le spun: «Păi, sunt în maşină la noi». Mă întreabă ce să facă şi le spun: «O luaţi voi înainte ca antemergător – dacă se întâmplă ceva, să pot eu să mă strecor, să mergem la Miliţia Judeţeană». Nu am stabilit traseul. Şi am plecat. În intersecţia de la Romlux, de unde pleacă varianta şi drumul spre oraş, eu zic să n-o mai luăm prin oraş. Mulţime… ne vede lumea… S-o iau pe variantă, pe podul de la combinat, şi ajung în spatele Miliţiei Judeţene. Şi-am luat-o pe-acolo. Ei au continuat drumul înainte, aşa că ne-am despărţit.”

    Ce a urmat este demn de un film poliţist. Era însă cât se poate de real. Se întâmpla puţin după ora 15.00, la trei ore după decolarea de pe acoperişul CC al PCR.

    „Când am ajuns în intersecţie, la combinat, semaforul era pe roşu. Un camion oprit pe dreapta. În camion, cinci-şase persoane care săreau peste oblon. Unul din ei a strigat: «Uite-i, bă, în maşina aia!». Când am auzit asta, ce să mai stau la semafor? Am trecut pe roşu, am luat-o la stânga. Când am ajuns sus pe pod, se vedea deja în curtea Inspectoratului Judeţean de Miliţie. Se adunaseră cetăţeni. Erau foarte mulţi în spate. Eu i-am zis lui Paise, colegului, că n-are rost să intrăm, că ne linşează pe toţi. Şi am continuat drumul. Eram într-o scurtă de toamnă, am smuls gradele, mi-am smuls emblema de la căciulă, i-am dat căciula Elenei Ceauşescu să i-o pună lui pe cap în loc de căciula lui, iar ei i-am dat fularul. Şi căciula, şi fularul erau albastre – echipament de Miliţie. Fularul ăla îl purtam de câţiva ani de zile. Era un pic ros, dar curat. S-a uitat, aşa, la el şi l-a pus.”

    Ion Enache îşi continuă povestea. „Venea de pe bulevard un autobuz, care era să ne lovească în plin. Am observat că după noi vine un autoturism – pe şofer l-am identificat după aia: Fane Ciobanu. I-a văzut pe Ceauşeşti în maşină şi m-a buşit în spate. S-a deschis capota la portbagaj, începuse să flambeze. Am ajuns în centru. În dreptul magazinului Muntenia am mers mai uşor. Fane a vrut să mă depăşească. Am mers paralel cu el şi i-am zis: „Fane, lasă-mă-n pace, că ştiu eu ce am de făcut!». El, nimic: «Bă, opreşte-te!». Eu îi strigam: «Te rog eu, lasă-mă, că ştiu ce am de făcut!». După aia nu i-a mai mers maşina, că era radiatorul spart de la buşitură. S-a oprit.”

    Enache e confirmat de Vasile Ciobanu, zis „Fane”, şoferul Daciei care a lovit maşina-radar.

    „La intersecţia Şoseaua Găeşti cu centura oraşului, se îndrepta spre noi, dinspre SARO, un autoturism Dacia de culoare albă. L-am recunoscut la volan pe sergentul-major Ion Enache şi… stupoare: în maşină, în spate, Elena Ceauşescu! Dându-mi seama că la radio se făcea diversiune, deoarece spuneau că cei doi se află în zona Cobia, am întors autoturismul şi am plecat în urmărirea Daciei. I-am prins din urmă şi m-am încadrat în spatele lor. Am lovit Dacia puternic, din spate, moment în care s-a ridicat la vedere şi Nicolae Ceauşescu. Până atunci stătuse culcat în poala Elenei Ceauşescu. În urma impactului, s-a ridicat capota de la portbagajul maşinii urmărite. Şoferul acesteia a accelerat, încercând să se debaraseze de noi. Celălalt subofițer l-a luat pe Ceauşescu de guler. În acelaşi timp vorbea la staţia de emisie-recepţie a autoturismului. În goana care a urmat, nu s-a ţinut cont de semne de circulaţie, de semafoare, mergându-se efectiv pe contrasens. Urmărirea a continuat pe Strada Cuza, Strada Prieteniei, Bulevardul Independenţei, moment în care am încetinit viteza din cauza mulţimii strânse în faţa Prefecturii. Am strigat la mulţime să oprească maşina din faţă. Le-am spus că în acea maşină se află cei doi dictatori. În vacarmul iscat de mulţime, între noi s-a interpus un autobuz şi, profitând de acest paravan creat în mod accidental, maşina urmăriţilor a luat avans.”

    Ceaușeștii în mașina celor doi milițieni / Captură din filmul „Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea)

    Paise şi Enache căutau soluţii pentru a găsi un adăpost. Sediul Miliţiei era ocupat de manifestanţi. Anunţurile de la Televiziune, potrivit cărora dictatorii se află în zona Târgovişte, creaseră o adevărată isterie. În aceste condiţii, cei doi miliţieni s-au înscris pe şoseaua spre Bucureşti, pentru a ieşi din oraş.

    Ion Enache: „Am dat prin staţie la dispecerat că cei doi pioni principali sunt în maşină la mine şi am întrebat ce se ordonă. «Intraţi şi voi într-o pădure, undeva, vă ascundeţi şi aşteptaţi!», mi-a zis nea Mihai de la dispecerat. Acum, Elena Ceauşescu fiind pe scaunul din spatele meu, mă tot înghiontea. Îmi şoptea: «Nu le spune, nu le spune unde sunteţi!». La ieşirea din Ulmi, dispeceratul mi-a făcut apel din nou, că unde suntem. Le-am spus că suntem la intrare. Şi mereu le-am spus un loc prin care trecusem mai devreme, dar noi eram deja departe”.

    Constantin Paise: „Noi ne gândeam cum să scăpăm de furia oamenilor. Şi am plecat spre Bucureşti, iar după 6–7 kilometri ne-am abătut undeva pe un drum lateral, întrucât pe drumul naţional tot veneau maşini. Cum colegul meu cunoştea zona, căci era «sectorul» lui, am virat la un moment dat la stânga, spre Răţoaia, chiar dacă Ceauşescu ne spunea să mergem spre Bolovani, că ştie el un canton de vânătoare”.

    – Va urma –

    —————————————————

    Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:

    • „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
    • „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
    • „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
    • „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/

    Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.

    ——————————————————

    Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: [email protected] și le veți primi prin poștă sau curier.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    SERIALUL „SFÂRȘITUL CEAUȘEȘTILOR”

    EPISODUL 68. Căutat și-n otrava de șoareci

    EPISODUL 67. “Fraţilor, l-am prins pe Ceauşescu!”

    EPISODUL 66. „Să ne ascundem! Poate Ceaușescu are pistol și ne-mpușcă!”

    EPISODUL 65. Oameni necăjiți

    EPISODUL 64. Viaţa fără gărzi de corp

    EPISODUL 63. Escală ratată la Judeţeana de Partid

    EPISODUL 62. Te iau la pietre, conducător iubit!

    EPISODUL 61. Operațiunea „Scăpați de mașina doctorului Decă!”

    EPISODUL 60. Misteriosul doctor Decă. Zece coincidențe bizare

    EPISODUL 59. Omul care prinde șoareci

  • SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (68) / Căutat și-n otrava de șoareci

    SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (68) / Căutat și-n otrava de șoareci

    Soții Ceaușescu au stat la Protecția Plantelor 24 de minute. Suficient ca tot târgul să afle ce s-a întâmplat acolo. Ca în orice oraș mic, și în Târgovişte vorba umblă repede. Mai ales în momente precum cele din 22 decembrie 1989. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    Revoluționar din fire, magazionerul Ion Rainea (35 de ani) a venit la câteva minute după preluarea Ceaușeștilor de către cei doi milițieni. “Și acum îmi pare rău că nu am dat eu de ei. Ce îi făceam eu lui Ceaușescu… Am avut de suferit de pe urma lui. Nu scăpa viu de la Plante!”, spune Rainea.

    În seara de 22 decembrie 1989, situația lui Rainea s-a complicat. “Eram acasă cu un vecin, la o țuică. Au venit la mine și civili, și de la Armată, că l-am ascuns eu pe Ceaușescu. Să mă duc cu ei la Plante, că i-am băgat prin magazii. Le-am explicat că nimeni nu rezistă un minut în magaziile alea. Aveam pesticide periculoase, otravă de șoareci. Erau substanțe care îți ardeau mâna; cât despre miros, nici nu mai vorbesc. Și m-am dus cu ei la magazii. I-am băgat, prima oară, în cea mai urât mirositoare. Ăla care a deschis ușa nici nu a mai intrat, că s-a şi întors cu mâna la gură. I-am băgat în toate depozitele. Le-am și spus că, dacă dădeam eu de Ceaușescu, nu mai ajungea el pe mâna lor.”

    Experiențe similare cu cea a lui Rainea au trăit și cele două contabile, Ioana Diniță și Constanța Mihăescu. Au fost și ele acuzate că l-au ascuns pe dictator. Au fost urmărite pe stradă și chemate seara la serviciu. Au deschis chiar birourile, pentru ca revoluționarii să se convingă că Ceaușescu nu este pitit după ușile Centrului de Plante.

    Contabila-şefă de la “Plante”, Ioana Diniță, își aduce aminte ce a pățit după plecarea Ceaușeștilor cu cei doi milițieni. “Când am ajuns acasă, a venit o mașină. Era cineva de la Armată și un civil. Să merg cu ei înapoi, la Centrul de Plante, şi să le spun unde i-am ascuns pe Ceaușești. Le-am spus că a venit Miliția și i-a luat. Ei – nu, să merg, că altfel mă arestează. Am mers la birou, am deschis biroul, ușa la fişet, apoi au spus să deschidem magaziile. Le-am spus că nu avem chei și le-am mai spus că nici musca nu poate să trăiască în depozitele noastre, din cauza pesticidelor. Am mers în grădină. Era întuneric. Nu vedeau nimic. Pe mine m-au lăsat aici și ei au plecat.”

    Dezinformarea și suspiciunea funcționau din plin și la Târgoviște, nu numai la București, unde oamenii erau chemați, prin Televiziune, să se lupte cu teroriștii invizibili. Sau, uneori, cu alți oameni chemați să se lupte cu teroriștii. Trăgeau unii în alții. Ca să fie Revoluție, era nevoie și de morți, altfel mirosea a lovitură de stat.

    Ceaușescu nu mai avea nicio putere, dar palatele sale au fost ocupate rapid de alți oameni însetați de putere.

    Episodul „Protecția Plantelor”

    • Locul: Târgoviște (Inspectoratul Județean de Protecția Plantelor)
    • Sosirea: 22 decembrie, ora 14.26 (cu mașina)
    • Plecarea: 22 decembrie, ora 14.50 (cu mașina)
    • Durata: 24 de minute
    • Personaje: Nicolae Ceaușescu, Elena Ceaușescu, ing. Victor Șeinescu, Ioana Diniță (contabil-şef), Constanța Mihăescu (contabil), Vasilica Mateescu (femeie de serviciu), Ion Dumitrache (paznic), câțiva muncitori.

    – Va urma –

    —————————————————

    Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:

    • „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
    • „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
    • „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
    • „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/

    Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.

    ——————————————————

    Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: [email protected] și le veți primi prin poștă sau curier.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    SERIALUL „SFÂRȘITUL CEAUȘEȘTILOR”

    EPISODUL 67. “Fraţilor, l-am prins pe Ceauşescu!”

    EPISODUL 66. „Să ne ascundem! Poate Ceaușescu are pistol și ne-mpușcă!”

    EPISODUL 65. Oameni necăjiți

    EPISODUL 64. Viaţa fără gărzi de corp

    EPISODUL 63. Escală ratată la Judeţeana de Partid

    EPISODUL 62. Te iau la pietre, conducător iubit!

    EPISODUL 61. Operațiunea „Scăpați de mașina doctorului Decă!”

    EPISODUL 60. Misteriosul doctor Decă. Zece coincidențe bizare

    EPISODUL 59. Omul care prinde șoareci

    EPIDODUL 58. Elena rămâne fără CEC-urile copiilor

  • SERIAL (67) / “Fraţilor, l-am prins pe Ceauşescu!”

    SERIAL (67) / “Fraţilor, l-am prins pe Ceauşescu!”

    Cei din conducerea Miliţiei nu au luat în serios telefonul dat de fiica soţilor Păun. Încă un nebun care ştie unde-i Ceauşescu, şi-au zis ei. Dar au mai primit un semnal. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    Plecat în mare viteză de la Centrul de Plante, Petrişor Nicolae nu s-a întors imediat la Văcăreşti, ci s-a îndreptat spre centrul Târgoviştei. A dat alarma.

    “Primul gând a fost să plec spre oraş, să povestesc cuiva ce am păţit şi unde i-am abandonat pe cei doi. În faţa Casei de Cultură a Sindicatelor, am oprit maşina. Am coborât şi am început să strig: «Fraţilor, cine vrea să meargă, că l-am prins pe Ceauşescu?!». Eram îmbrăcat într-o salopetă ponosită, cu cizme de cauciuc vechi şi epuizat psihic după cele prin care trecusem. Lumea credea că nu spun adevărul şi nu m-a luat în seamă. M-au crezut nebun. Atunci a venit la mine inginerul Ispas şi mi-a spus să încetez, că pot fi linşat. Am urcat amândoi în maşina mea, la sugestia lui, şi am plecat la Miliţie. Acolo l-am întâlnit pe sergentul-major Enache, care era îmbrăcat civil. I-am spus că Ceauşescu se află la Centrul de Protecţia Plantelor. Discuţia a fost auzită de mulţi dintre cei prezenţi. Enache s-a arătat dezinteresat de cele spuse.”

    În acest moment, Petrişor iese din filmul fugii Ceauşeştilor. Intră, în schimb, plutonierul Constantin Paise (33 de ani) şi sergentul-major Ion Enache (26 de ani), de la Miliţia rutieră Dâmboviţa. Deşi la început păreau “dezinteresaţi” de vestea adusă de Petrişor, pentru că o considerau neserioasă, cei doi subofiţeri ajung în scurt timp la Centrul de Plante.

    “Vedeți-vă de treabă, astea-s prostii!”

    Sergentul-major Ion Enache a fost printre primii miliţieni care au aflat despre prezenţa Ceauşeştilor în Târgovişte. Lucrând pe maşina-radar, cunoştea mulţi şoferi, care l-au ţinut la curent cu bursa zvonurilor.

    Ion Enache: “La un moment dat, a venit un cetăţean pe care-l cunoşteam, că era şofer pe cisternă, şi mi s-a adresat direct: «Ceauşescu e pe la combinat! Am alergat după el cu maşina, dar am rămas în pană şi nu l-am mai urmărit. A trecut prin combinat. S-a dus pe variantă în Micro 11, în Târgovişte». Am rămas stupefiat. M-am dus în birou şi am raportat şefului Miliţiei Judeţene, unde erau şi inspectorul-şef, mai mulţi ofiţeri, subofiţeri. Urmăreau la televizor. Şi-am strigat tare: «Ceauşescu e în Târgovişte!». Inspectorul-şef a zis: «Vedeţi-vă de treaba voastră, că astea-s prostii!»”.

    Inspector-şef al Inspectoratului Judeţean Dâmboviţa al Ministerului de Interne era colonelul Ion Georgescu.

    “Vă luați după gura tuturor…”

    Traseul pe care şoferul cisternei i-l comunicase lui Enache era acelaşi pe care Petrişor Nicolae, şoferul Daciei negre, îl anunţase cu puţin timp în urmă, în faţa Judeţenei de Partid şi a Miliţiei, dar nimeni nu-l crezuse. De altfel, în acele momente haotice, circulau zeci de informaţii despre Ceauşeşti – unele dintre ele, de-a dreptul fanteziste.

    În scurt timp, Enache dădea nas în nas chiar cu Petrişor. Povesteşte fostul sergent-major: “Sunt în faţa Inspectoratului şi văd un alt cetăţean pe care-l cunoşteam: Petrişor din Văcăreşti. A venit la mine. «Nea Enache, scapă-mă, c-am intrat într-o belea! I-am dus pe soţii Ceauşescu, m-au luat cu pistolu’ de la Văcăreşti. M-am dus la Protecţia Plantelor şi i-am lăsat acolo. Le-am spus că n-am benzină, pentru că ei mi-au zis să-i duc la Voineşti». După care, el a plecat. M-am dus din nou la şefi. «Tovarăşu’ colonel, e un om în faţă la Miliţie care a zis că i-a dus pe soţii Ceauşescu la Protecţia Plantelor şi-s acolo». Şi la fel au zis: «Vedeţi-vă de treabă, că-s prostii! Vă luaţi după gura tuturor…»”

    “Veniți să arestați un șef de stat?!”

    Enache a avut, totuşi, un aliat: pe plutonierul Constantin Paise. “Colegul meu Paise avea o vorbă, le zicea la toţi «Gică». «Gică, hai, mă, să mergem noi după ei!», mi-a spus. Băgasem radarul în garaj. Fuga, fuga am luat maşina, 1-DB-4112, de culoare albă. Când am dat să ieşim pe poartă la Inspectorat, a mai ieşit şi un Aro, în care se aflau trei colegi – Ion Săftoiu, Andrei Osman şi Dan Fluierariu. Nu ştiam unde se duc, dar nici ei nu ştiau unde ne ducem noi. Când am ajuns la Protecţia Plantelor, era pe trepte femeia de serviciu. Am întrebat-o: «Unde sunt?». Şi mi-a arătat că sunt înăuntru. Când am intrat, am văzut-o pe Elena Ceauşescu. Era spre uşă. Eu m-am dus direct la ea. Am prins-o de braţ. Ceauşescu a făcut doi paşi înapoi. Avea căciula în mână şi a întrebat: «Cine sunteţi voi? Cetăţeni ai Republicii Socialiste România – veniţi să arestaţi un şef de stat?!». Şi noi am zis că nu, suntem de la Miliţie. «Populaţia a aflat că sunteţi aici, sunt împotriva dumneavoastră, am venit să vă acordăm sprijin. Haideţi cu noi», le-am spus. «Unde ne duceţi?», a întrebat. «La Miliţia Judeţeană». Şi au mers.”

    – Va urma –

    —————————————————

    Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:

    • „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
    • „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
    • „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
    • „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/

    Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.

    ——————————————————

    Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: [email protected] și le veți primi prin poștă sau curier.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    SERIALUL „SFÂRȘITUL CEAUȘEȘTILOR”

    EPISODUL 66. „Să ne ascundem! Poate Ceaușescu are pistol și ne-mpușcă!”

    EPISODUL 65. Oameni necăjiți

    EPISODUL 64. Viaţa fără gărzi de corp

    EPISODUL 63. Escală ratată la Judeţeana de Partid

    EPISODUL 62. Te iau la pietre, conducător iubit!

    EPISODUL 61. Operațiunea „Scăpați de mașina doctorului Decă!”

    EPISODUL 60. Misteriosul doctor Decă. Zece coincidențe bizare

    EPISODUL 59. Omul care prinde șoareci

    EPIDODUL 58. Elena rămâne fără CEC-urile copiilor

    EPISODUL 57. Planuri de capturare: „Pasarela” și „Beciul soacrei”

  • SERIAL (66) / “Să ne ascundem! Poate Ceaușescu are pistol și ne-mpușcă!”

    SERIAL (66) / “Să ne ascundem! Poate Ceaușescu are pistol și ne-mpușcă!”

    Printre cei care se aflau la Centrul de Plante, pe 22 decembrie 1989, se număra şi contabila-şefă, Ioana Diniţă (54 de ani). Femeia povesteşte că s-a speriat de venirea celor doi şi a căutat să se ascundă într-un birou. Nu departe însă de locul unde Ceauşescu parlamenta cu oamenii. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    “De cum a început să meargă televizorul, l-am văzut pe Mircea Dinescu: «Ceauşescu a fugit!». Eram eu, Cârstea Ecaterina şi femeia de serviciu. Am urmărit evoluţia fugii cu elicopterul, că a ajuns la Boteni, că a ajuns la Văcăreşti. În momentul ăsta, că a ajuns din loc în loc, ne-am trezit cu Petrişor – care era un vechi colaborator al nostru – să ne spună că a venit cu Ceauşeştii. Eu atunci m-am ridicat de pe scaun şi i-am spus: «Ia-i de aici!». I-am văzut pe fereastră. El era cu haina pe mână, iar ea – cu haina pe umăr. Mergeau foarte încet. I-am spus colegei: «Hai să mergem, să ne ascundem, că poate Ceauşescu are pistol! Să nu ne împuşte».”

    Ioana Diniţă îşi aminteşte şi ce voiau Ceauşeştii. “Cereau maşină, să-i ducem undeva la pădure. În mintea mea: «Dacă aveam eu o maşină acuma, îl duceam pe el acasă la mine». Dar era Postul Crăciunului. Nu aveam decât ciorbă de lobodă. Ce să-i dau eu să mănânce?”

    Femeia mai spune că inginerul Şeinescu nu a scăpat ocazia să-i ceară socoteală lui Ceauşescu pentru modul în care se trăia în acea perioadă. “Şeinescu l-a luat tare de tot, că am trăit rău pe vremea lui. «Cum adică?», a zis Ceauşescu. «Păi, nu aveam lumină, nu aveam apă, căldură», spunea Şeinescu. «Cum nu aveaţi?», a întrebat Ceauşescu. Se contraziceau. Ceauşescu a stat în picioare, iar ea tot timpul se plimba pe sală.”

    Femeia de serviciu, Vasilica Mateescu, îşi completează colega: “Ea s-a aşezat pe scaunul secretarei. El s-a dus la şefu’, şi era televizorul pornit. A stat în picioare şi era cu ochii pe geam. Se uita în sus, cred că aştepta un avion“.

    La un an de la aceste evenimente, inginerul Şeinescu a murit. Avea 50 de ani şi se străduia să scrie o carte. Îi stabilise şi titlul: „Îmi pare rău că l-am predat pe Ceauşescu”.

    Domnul şi doamna Păun

    Inspectorul-şef de la Protecţia Plantelor, inginerul Păun, a murit şi el la scurt timp după Revoluţie. Abia trecuse de 50 de ani. Pe soţia lui, Ioana Păun, evenimentele au prins-o într-o funcţie mare: secretar cu Agricultura la Comitetul Judeţean de Partid. Ea lucra direct cu prim-secretarul Pantelimon Găvănescu, prietenul lui Ceauşescu.

    Doamna Păun şi-a amintit momentul în care inginerul Şeinescu l-a anunţat pe soţul ei de apariţia cuplului prezidenţial. “Ne-a sunat inginerul Şeinescu: «Domnul inspector, avem oaspeţi de seamă». Soţul meu a întrebat: «Pe cine?». El se tot codea să spună. «Pe familia Ceauşescu. Şi vă roagă să veniţi cu doamna». La care soţul meu a replicat în felul următor: «Dă-le o cafea, trage de timp, să văd ce pot să fac!». Fata noastră, ca orice tânăr, a pus mâna pe telefon, a sunat la Judeţeana de Partid, nu a răspuns, a sunat la Miliţia municipiului, nu a răspuns, suna întruna ocupat. Era o debandadă totală. A coborât din bloc – aveam un telefon public chiar la măcelărie –, a pus mâna şi a sunat. Nu-şi mai aduce aminte. Miliţie judeţeană, Miliţie municipală… oricum, la Miliţie a sunat. Nu a spus cine e, dar a anunţat că soţii Ceauşescu se află la Protecţia Plantelor.”

    Insistenţa lui Ceauşescu de a-l suna pe inspectorul-şef Păun nu e întâmplătoare. Dictatorul fugar aflase, de la Petrişor Nicolae, că tovarăşa Păun, soţia directorului, “e mare” pe la Judeţeana de Partid. Ceauşescu sperase că, poate pe această cale, va ajunge totuşi la prim-secretarul Pantelimon Găvănescu. Speranţe, evident, deşarte.

    – Va urma –

    —————————————————

    Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:

    • „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
    • „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
    • „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
    • „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/

    Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.

    ——————————————————

    Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: [email protected] și le veți primi prin poștă sau curier.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    SERIALUL „SFÂRȘITUL CEAUȘEȘTILOR”

    EPISODUL 65. Oameni necăjiți

    EPISODUL 64. Viaţa fără gărzi de corp

    EPISODUL 63. Escală ratată la Judeţeana de Partid

    EPISODUL 62. Te iau la pietre, conducător iubit!

    EPISODUL 61. Operațiunea „Scăpați de mașina doctorului Decă!”

    EPISODUL 60. Misteriosul doctor Decă. Zece coincidențe bizare

    EPISODUL 59. Omul care prinde șoareci

    EPIDODUL 58. Elena rămâne fără CEC-urile copiilor

    EPISODUL 57. Planuri de capturare: „Pasarela” și „Beciul soacrei”

    EPISODUL 56. La șosea

  • SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (65) / Oameni necăjiți

    SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (65) / Oameni necăjiți

    După aproape o oră de fugă prin judeţul Dâmboviţa, cu două Dacii de ocazie, “odiosul” şi “sinistra” au ajuns în biroul unui inginer de la Protecția Plantelor. În clădire se mai aflau femeia de serviciu, paznicul, două contabile şi câţiva muncitori. Restul salariaţilor plecaseră în centrul oraşului, să sărbătorească fuga dictatorului. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    22 decembrie 1989, ora 14.26. Ceauşeştii sunt abandonaţi de şoferul Daciei negre, Petrişor Nicolae, la Inspectoratul Judeţean de Protecţia Plantelor, cunoscut de dâmboviţeni drept Centrul pentru Protecţia Plantelor. Sau, mai scurt, Protecţia Plantelor ori chiar “La Plante”. Clădirea se află la periferia oraşului Târgovişte, la ieşirea din şoseaua de centură spre Câmpulung Muscel.

    Aici, Ceauşescu a dat nas în nas cu oameni simpli, pe care ani în şir îi ţinuse în frig şi fără pâine. Însă în acea zi de decembrie, cel aflat într-o situaţie dramatică era Marele Conducător, şi nu acei amărâţi. Nu întâmplător, unora dintre ei le-a cerut să-l apere.

    “Cum să-i bag în pătul?!“

    La intrarea în curtea Centrului de Plante din Târgovişte, prima persoană care i-a văzut pe soţii Ceauşescu a fost femeia de serviciu, Vasilica Mateescu (44 de ani). Ea îşi aminteşte acele clipe cu nostalgie.

    “A apărut Petrişor cu maşina neagră. A intrat cu ei în curte. Spunea că sunt urmăriţi şi au intrat la noi, la Protecţia Plantelor. Erau speriaţi. Nu mai arătau cum îi ştiam eu de la televizor. El avea o căciulă de astrahan, ea – un pardesiu şi o eşarfă. Au intrat în birou. Am intrat şi eu după ei. Pe la noi, la Plante, nu era mai nimeni. În toată vânzoleala aia, plecaseră aproape toţi în centru, la Palat. Dintre şefi, mai era doar un inginer, Şeinescu.”

    În timpul discuţiilor, Ceauşescu îi cere Vasilicăi ajutorul. “Mi-a zis să-i duc undeva, să-i pitesc, că a fost o lovitură de stat. Să-i pitesc. Eu nu aveam unde să-i aduc. Eu nu aveam casă atunci. Stăteam în două cămăruţe şi nu aveam unde să-i bag. Şi eram acolo, în pătul, cu patru copii, nici nu terminaseră toţi şcoala. Unde să-i aduc eu pe Ceaușești? Cum să-i bag în pătul?! Cum îi vedeam eu, m-am închinat. Când i-am văzut în halul ăla… erau ca nişte oameni de rând. Nu mai ziceai că e Leana Ceauşescu… ce era ea mare pe acolo, cu funcţii multe, pe la Bucureşti.”

    “Nu pot, că ne aude poporul”

    Directorul Centrului de Plante, Petru Dan Păun (49 de ani), nu se afla în instituţie. Plecase acasă. Majoritatea angajaţilor erau “la revoluţie”. Conducerea instituţiei era asigurată de inginerul Victor Şeinescu, care se uita la televizor în biroul directorului.

    Speriat şi fără o direcţie anume, Ceauşescu sonda terenul. Căuta sprijin. A pus ochii pe contabila Constanţa Mihăescu (50 de ani). Aceasta rememorează dialogul purtat cu soţii Ceauşescu. “M-a pus să dau telefon la Piteşti. Şi i-am spus că nu pot să dau telefon, pentru că ne aude poporul. Eu nu ştiam ce e în Târgovişte, pentru că stăteam la periferie. O întreb eu pe Elena Ceauşescu: «Cu cine aţi venit?». Şi-mi spune: «Cu doctorul Decă, ne-a adus până la Văcăreşti. Şi de acolo ne-a preluat cineva». Apoi zic: «V-au trădat ţiganii». Iar Elena Ceauşescu: «Lasă, că şi ţiganii sunt oameni». Şi Nicolae Ceauşescu ne-a întrebat: «Cine e şef aici?». Şi i-am spus că e domnul inginer Petru Dan Păun.”

    Ceauşescu şi “tiranul”

    De la secretariat, Ceauşescu face câţiva paşi spre uşa din stânga, care dă în biroul directorului. Când ajunge în cadrul uşii, fugarul vede televizorul aflat în colţul din faţa lui, pe o măsuţă. Micul ecran duduie de apelurile la prinderea “odiosului dictator” şi a “sinistrei lui soţii”. Vorbitorii, exaltaţi, decretează victoria Revoluţiei asupra tiraniei.

    Aflat la birou, cu televizorul în stânga şi uşa în dreapta – dar amândouă uşor de “prins” în acelaşi cadru –, inginerul Şeinescu are un moment de paralizie. În stânga, Ceauşeştii sunt “odioşi”, “vampiri”, “sângeroşi”. Trei metri mai la dreapta, ei sunt doi bătrânei umili, cu feţe descompuse de frică.

    Pentru inginerul Şeinescu, prima senzaţie este de frică. E ca şi cum ar fi fost surprins ascultând Radio Europa Liberă sau alte posturi “duşmănoase”. Pentru o clipă, timpul pare suspendat. Situaţia e rezolvată de vocea obosită şi totuşi fermă a lui Ceauşescu: “Opriţi televizorul! Sunt numai minciuni. Nu-i credeţi pe cei care au dat lovitura de stat!”.

    E ora 14.28, iar Şeinescu închide televizorul. A văzut destul ca să-şi dea seama că la Bucureşti se reaşază stâlpii Puterii.

    “Intră aici, bă!”

    Momentul apariţiei lui Ceauşescu în biroul directorului a fost surprins şi de Petrişor Nicolae, şoferul care-i adusese pe Ceauşeşti cu Dacia lui neagră.

    “În birou erau vreo şase persoane, printre care paznicul, inginerul Şeinescu şi contabila-şefă. Le-am spus că am adus cuplul Ceauşescu şi i-am întrebat ce fac. Femeile s-au speriat şi au fugit, rămânând numai paznicul şi inginerul Şeinescu, care mi-a zis să-i aduc înăuntru. M-am dus la maşină şi le-am făcut semn să coboare. Erau neîncrezători şi a trebuit să merg aproape de ei şi să-i asigur că nu este nimeni acolo. Prima a coborât Elena Ceauşescu. Avea în mână căciula soţului. Apoi, ajutat, a coborât şi el, luându-şi şuba de pe bancheta din faţă. Tremura de frică şi părea un bătrân căzut şi incapabil să-şi îmbrace şuba. Elena l-a ajutat şi l-a împins spre clădire. L-am prins de mâna cealaltă şi, mergând cu spatele, am deschis uşa cu cotul. Elena a rămas câţiva metri mai în spate, să ne supravegheze. Am intrat în hol. Am deschis uşa la secretariat, unde Nicolae Ceauşescu a fost invitat pe un ton răstit de inginerul Şeinescu: «Intră aici, bă!». Elena, auzind pe ce ton i se vorbeşte soţului său, a scos pistolul din buzunar şi l-a îndreptat către Şeinescu. L-a împins pe Ceauşescu înăuntru. Şeinescu şi-a schimbat atitudinea şi eu am simţit fiori de gheaţă pe spate, gândindu-mă că pot fi împuşcat.”

    Petrişor Nicolae persistă în fantezia cu pistolul. Inginerul Şeinescu şi paznicul Tudorache au murit fără să fi lăsat vreo mărturie. Supravieţuitorii acelor scene nu-şi amintesc însă de vreun pistol. Nici “femeile care au fugit din birou”, nici femeia de serviciu nu au văzut ca Nicolae şi Elena Ceauşescu să fi fost înarmaţi. Şi nici nu există alte dovezi în acest sens.

    – Va urma –

    —————————————————

    Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:

    • „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
    • „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
    • „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
    • „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/

    Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.

    ——————————————————

    Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: [email protected] și le veți primi prin poștă sau curier.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    SERIALUL „SFÂRȘITUL CEAUȘEȘTILOR”

    EPISODUL 64. Viaţa fără gărzi de corp

    EPISODUL 63. Escală ratată la Judeţeana de Partid

    EPISODUL 62. Te iau la pietre, conducător iubit!

    EPISODUL 61. Operațiunea „Scăpați de mașina doctorului Decă!”

    EPISODUL 60. Misteriosul doctor Decă. Zece coincidențe bizare

    EPISODUL 59. Omul care prinde șoareci

    EPIDODUL 58. Elena rămâne fără CEC-urile copiilor

    EPISODUL 57. Planuri de capturare: „Pasarela” și „Beciul soacrei”

    EPISODUL 56. La șosea

    EPISODUL 55. Abandonați în cer

  • SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (64) / Viaţa fără gărzi de corp

    SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (64) / Viaţa fără gărzi de corp

    Revenim la Petrişor Nicolae, şoferul Daciei de culoare neagră, care povestește momentul de răscruce al vieții sale, când s-a trezit cu soții Ceaușescu în mașina sa. Un amestec de realitate și ficțiune. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    “După plecarea «civilului», Elena Ceauşescu m-a ameninţat permanent cu un pistol. După vreo cinci minute, dintr-o curte ne-au observat doi tineri, care au început să strige: «Uite tiranii, chiar aici, lângă noi!». Speriată, Elena Ceauşescu mi-a spus să plecăm de acolo cât mai repede. Am încercat să pornesc maşina, sub ameninţarea armei, dar, din cauza gazolinei, pe carburator se făcuse o crustă de gheaţă. Crezând că nu vreau să pornesc maşina, Elena Ceauşescu a strigat: «Până aici ţi-a fost! Dacă murim noi, mori şi tu!». Am încercat să continui la automat până a pornit maşina.”

    Din acest moment, cursa continuă într-o formulă nouă. În Dacia neagră cu numărul 1-DB-3005 se mai află doar trei persoane: proprietarul maşinii (Petrişor Nicolae) şi dictatorii fugari (Nicolae şi Elena Ceauşescu). A ieşit din joc maiorul Florian Raţ, ultima gardă de corp a foştilor conducători.

    Petrişor Nicolae a scăpat de unul dintre motivele de a fi speriat: armele maiorului Raţ. Acum, mulţimea îl înspăimântă. Linşajul pândeşte la fiecare pas.

    Şoferul din Văcărești se apropie de finalul aventurii sale. “Am ieşit spre stânga, pe Strada Justiţiei. Nicolae Ceauşescu a insistat să mergem la Palat, la Comitetul Judeţean de Partid. A întrebat-o pe Elena dacă Raţ – i-a pronunţat prima dată numele – a lăsat staţia de transmisie. Aceasta i-a răspuns: «Da». Am ieşit în Calea Domnească pe la muzeu, continuându-ne drumul până la staţia taxi de lângă Biblioteca Judeţeană. Observând mulţimea care se îndrepta spre Palat, Elena i-a spus lui Nicolae să se ascundă pentru a nu fi văzut. Acesta a ascultat-o. S-a ascuns şi ea, ameninţându-mă continuu cu pistolul. Mi-a cerut să întorc, am revenit în Calea Domnească, zicându-mi să mergem la Mănăstirea Dealu. La «2 Brazi» am trecut pe stop, am virat la dreapta, spre podul Mihai Bravu, ajungând la Hotelul Partidului. Elenei i-a venit ideea că acolo ar fi în siguranţă. Am oprit maşina la treptele hotelului, unde se aflau doi tineri. Nicolae Ceauşescu deschide uşa maşinii şi zice: «Vrem să intrăm şi noi aici». Fata, îmbrăcată în uniforma hotelului, a urcat în fugă scările, spunând că şeful are cheile şi totul este închis. Elena mi-a cerut să plecăm de acolo şi să evităm aglomeraţia oraşului. Am făcut dreapta, pe lângă Biserica Creţulescu. Elena mi-a cerut să mergem la Sinaia. Am răspuns că nu mai avem benzină şi că fi ar bine să mergem la staţia PECO Teiş. Am ajuns lângă staţie, fără să fiu lăsat să opresc şi să cobor. Intenţia mea era să-i las în maşină şi să fug, fiindcă eram în primejdie din cauza mulţimii care mă văzuse şi a celor doi dictatori. Ei îşi schimbau planul de la o clipă la alta. Acum mi-au cerut să-i duc într-o pădure, gândindu-se probabil că vor putea lua legătura prin staţie cu «câinii lor de pază». M-am îndreptat spre Priseaca, trecând prin centura oraşului, pe la autogară. La Centrul de Protecţia Plantelor era poarta dechisă şi am gândit că asta era şansa mea să scap cu viaţă. Am virat scurt dreapta, am intrat în curte şi am oprit în faţa birourilor, sub nişte brazi. Am cerut voie Elenei să merg înăuntru, să văd dacă este cineva. Am auzit gălăgie în biroul directorului.”

    Stop! Există destule detalii discutabile în povestirea lui Petrişor Nicolae, dar unul este minciună flagrantă: faptul că Elena Ceauşescu ar fi avut pistol. Toţi ceilalţi martori şi toate celelalte relatări contrazic această teză. Niciunul dintre dictatorii fugari nu avea armă. Ultima persoană înarmată din Dacia lui Petrişor a fost maiorul Raţ, dar acesta juca deja în alt film.

    Poveşti din Văcăreşti

    În 1989, Maria Ungureanu era primăriţă în Văcăreşti, comuna prin care au trecut, la interval de o oră, atât soţii Ceauşescu (într-o Dacie roşie, schimbată ulterior cu una neagră), cât şi tandemul Manea Mănescu – Emil Bobu (într-un Aro). Relatarea fostei primăriţe spune multe despre amestecul de panică şi exaltare din acea zi.

    “Pe 22 decembrie eram la primărie, cu o parte dintre salariaţi. A apărut soţul unei salariate, care ne spunea că e jale, sunt manifestări, drumuri blocate. Între timp a mai venit cineva, un localnic, şi ne-a spus că soţii Ceauşescu au trecut pe la noi prin comună. S-au oprit întâi la o fermă care aparţinea Comitetului Judeţean de Partid. Au intrat în legătură cu salariaţii, cerând să dea un telefon şi să ia legătura cu primul-secretar de partid, Pantelimon Găvănescu. Nu au putut da telefon. Mi s-a spus că soţii Ceauşescu s-au oprit apoi la poarta lui Petrişor, un cetăţean din comună, şi au urcat în maşina acestuia. Atunci am rămas blocată. Am făcut rost de o maşină, o basculantă. Am ajuns la postul de Miliţie. Erau mulţi oameni agitaţi. Mi-a rămas în minte o întâmplare cu un cetăţean al comunei, amărât, fără dinţi în gură, care m-a întrebat: «Tovarăşa primar, eu ce să fac acum, pot să tai viţelul?». Am spus: «Bre, taie-l acum, că nu se ştie ce va fi». Apoi, era mare agitaţie în jurul unei maşini. Oamenii încercau s-o răstoarne, se agitau, erau foarte nervoşi. Era maşina doctorului Decă şi tot scotoceau prin ea. La un moment dat, când am ieşit din primărie, am văzut acel Aro cu Manea Mănescu şi cu Emil Bobu. Am trimis băieţii după maşină şi am aflat că a fost oprit la Perşinari. Între timp a venit cineva şi mi-a spus că a venit Petrişor acasă. Am mers cu cineva la Petrişor, pentru că mi s-a spus: «Haideţi, tovarăşa primar, că oamenii vor să-i dea foc la casă pentru că el l-a ascuns pe Ceauşescu!». Am mers în casă, am făcut atunci cunoştinţă, pentru că nu-l cunoşteam. Acolo mi-a povestit cum s-a desfăşurat drumul lui spre Târgovişte, unde i-a lăsat. Am stat mult timp atunci la Petrişor, pentru că oamenii erau porniţi pe el şi îmi era teamă. Am pus şi pază la el acasă. În timpul ăsta, Petrişor era suspectat de oameni că l-a ascuns pe Ceauşescu. Unii îi spuneau: «Bine ai făcut!», alţii îl luau la rost.”

    Cursa Văcăreşti – Târgovişte

    • Plecarea: 22 decembrie, ora 13.58
    • Sosirea: 22 decembrie, ora 14.26 (la Protecţia Plantelor)
    • Durata: 28 de minute
    • Distanţa: 16 kilometri
    • Viteza medie: 34 km/oră
    • Maşina: Dacia 1300, culoare neagră, nr. 1-DB-3005
    • Șofer: Petrişor Nicolae
    • Pasageri: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, mr. Florian Raţ (acesta, doar până în centrul oraşului Târgovişte).

    – Va urma –

    —————————————————

    Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:

    • „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
    • „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
    • „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
    • „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/

    Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.

    ——————————————————

    Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: [email protected] și le veți primi prin poștă sau curier.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    SERIALUL „SFÂRȘITUL CEAUȘEȘTILOR”

    EPISODUL 63. Escală ratată la Judeţeana de Partid

    EPISODUL 62. Te iau la pietre, conducător iubit!

    EPISODUL 61. Operațiunea „Scăpați de mașina doctorului Decă!”

    EPISODUL 60. Misteriosul doctor Decă. Zece coincidențe bizare

    EPISODUL 59. Omul care prinde șoareci

    EPIDODUL 58. Elena rămâne fără CEC-urile copiilor

    EPISODUL 57. Planuri de capturare: „Pasarela” și „Beciul soacrei”

    EPISODUL 56. La șosea

    EPISODUL 55. Abandonați în cer

    EPISODUL 54. Pachetul misterios

  • SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (63) / Escală ratată la Judeţeana de Partid

    SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (63) / Escală ratată la Judeţeana de Partid

    Târgovişte, 22 decembrie 1989, ora 14.20: soții Ceaușescu pierd contactul şi cu ultima lor gardă de corp. Ar merge la Ulmi, unde tânărul ilegalist Nicolae Ceaușescu a fost arestat în 1935, dar sunt convinși că „omul lor”, Gheorghe Dumitrache, a murit (nu murise!). Iar marea lor speranţă, prim-secretarul Pantelimon Găvănescu, e la un pas de linşaj, atârnat peste balconul Județenei de Partid. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    Ceauşeştii sunt debusolaţi. Odată ieşiţi din combinat, încotro s-o apuce?

    Petrişor Nicolae: “Eram dezorientat. Nicolae Ceauşescu a spus că ar vrea să meargă la Ulmi, unde mai fusese găzduit. Elena Ceauşescu a replicat că nu are rost să meargă acolo, întrucât «persoana a murit»”.

    S-a întâmplat cândva la Ulmi…

    Time-out! Localitatea Ulmi, aflată la ieşirea din Târgovişte spre Bucureşti, se regăseşte într-adevăr pe traseul biografic al lui Ceauşescu, influenţându-i destinul.

    La 15 ianuarie 1936, pe când avea 18 ani, acesta a fost arestat în casa unui comunist ilegalist din Ulmi, Ion Olteanu. Ceauşescu participa la o “şedinţă de celulă”, în calitate de reprezentant al Regionalei UTC Prahova, care coordona activitatea în trei judeţe: Prahova, Dâmboviţa şi Ilfov. Gazda, Ion Olteanu, îl anunţase însă pe jandarmul din sat, care i-a luat ca din oală. Asupra lui Ceauşescu au fost găsite câteva broşuri subversive, printre care „Lumina vine de la răsărit” şi „Discursul tovarăşului Molotov”.

    “Lotul Ulmi”, compus din 18 persoane, dintre care patru chiar din Ulmi, a fost “cazat” în arestul Jandarmeriei din Târgovişte, apoi mutat la Braşov, unde se judeca procesul. În instanţă, Ceauşescu s-a comportat sfidător, de aceea a şi primit o pedeapsă aspră, în iunie 1936: doi ani şi şase luni de închisoare, incluzând perioada de arest.

    Condamnaţii au fost mutaţi la Doftana, vestita “universitate comunistă” din judeţul Prahova. Acolo, Ceauşescu s-a apropiat de câţiva dintre liderii comuniştilor români, printre care Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica. A păstrat însă relaţii rentabile şi cu unul dintre condamnaţii din Ulmi, Gheorghe Dumitrache. Acesta împărţea cu Ceauşescu pachetele cu mâncare pe care i le aducea sora sa, Elena Dumitrache.

    Aşadar, pe 22 decembrie 1989, spre familia Dumitrache îşi îndreptase speranţele, timp de o clipă, fugarul Nicolae Ceauşescu! Dacă “persoana” la care făcea referire Elena Ceauşescu, spunând că “a murit”, era Gheorghe Dumitrache, atunci “Tovarăşa” s-a înşelat: bătrânul ilegalist din Ulmi era încă în viaţă! Avea să moară în 1993, deci în 1989 l-ar fi putut găzdui pe vechiul său camarad.

    “Nişte cetăţeni strigau «Victorie!», am strigat şi eu”

    Revenim la firul poveştii lui Petrişor Nicolae. “«Civilul» propune să mergem la Comitetul Judeţean de Partid. Eram pe centura oraşului, spre Micro 11, şi am observat pe Calea Domnească un trafic intens de maşini cu steaguri tricolore. «Civilul» mi-a spus să nu ies în strada principală, ci să merg printre blocuri. Mergeam foarte încet pe sensul interzis, fiind văzut de mulţimea de demonstranţi, care au început să strige la noi. Atunci, Elena Ceauşescu i-a spus tiranului să-şi scoată căciula şi şuba, pentru a nu fi recunoscuţi. Am ajuns pe strada dinspre aripa de vest a magazinului Chindia, încercând să ies în Calea Domnească. «Civilul» mi-a indicat să merg prin Micro 9, trecând de BIG şi de Spălătoria chimică. Am ieşit în Calea Domnească, încadrându-ne în trafic. La intersecţie ne-am îndreptat invers, spre străduţa care duce în spatele Liceului Ienăchiţă Văcărescu, unde am parcat. «Civilul» s-a îndreptat spre Palat pe jos, urmând să vină cu un Aro pentru cei doi.”

    “Halta” din apropierea Palatului Administrativ este relatată şi de maiorul Florian Raţ. “Am ajuns, fără niciun incident, cam la 500 de metri de Judeţeana de Partid. Ceauşescu mi-a spus să mă duc la primul-secretar şi să vină acolo cu un Aro, dar să nu mă duc prin faţă. I-am spus că nu ştiu unde e Judeţeana, iar şoferul mi-a explicat unde este, pe aleea principală, la vreo 200 de metri. Aveam cu mine şi staţia Motorola, dar nu aveam cu cine ţine legătura acolo, de aceea am lăsat-o în maşină. M-am dus la Judeţeana de Partid. Când am ajuns acolo, în balcon erau revoluţionari, lume multă şi nu se putea intra. Aveam şi arme la mine, puteau zice că vreau să trag. Noi nici nu ştiam care era situaţia atunci. M-am întors unde îi lăsasem, dar nu i-am mai găsit. Nu ştiam ce să fac. Am zis să vin la Bucureşti, să văd cine a luat conducerea. (…) Am întâlnit nişte cetăţeni care strigau «Victorie!», am strigat şi eu. (…) După vreo 300 de metri, am simţit o bătaie pe umăr, şi atunci am îngheţat, mi-am zis: «Gata!». Dar era Rusu Marian, care mi-a spus să scap de armament. Dar eu am zis că îl am în primire şi dacă mă vede cineva, mă împuşcă cu el.”

    Găvănescu, omul agățat la balcon

    Ceea ce nu ştia maiorul Raţ – iar Ceauşescu nici nu bănuia! – era faptul că prim-secretarul de partid Pantelimon Găvănescu, omul de la care aşteptau cu toţii ajutorul providenţial, se afla, la rândul său, într-o situaţie disperată.

    Cu puţin timp înainte de sosirea lui Raţ la Palatul PCR, Găvănescu fusese legat cu sârmă, luat pe sus din biroul său de către revoluţionari şi scos peste balcon, la şase metri deasupra solului. Găvănescu era ţinut cu un picior peste balustradă, în timp ce “călăii“ săi întrebau mulţimea din Piaţă: “Îi dăm drumul?”. Iar mulţimea răspundea: “Daaaaaaaaaa”. Zdrobirea de caldarâm şi linşajul păreau inevitabile. Dar Găvănescu a fost salvat în ultima clipă de alţi revoluţionari de la balcon, care – mai puţin înfierbântaţi – au strigat: “Fraţilor, nu vă mânjiţi mâinile cu sânge! Suntem revoluţionari, nu criminali!”.

    Să ne amintim: în urmă cu nici două ore, după ce fugise cu elicopterul de pe sediul CC al PCR, Nicolae Ceauşescu îl întreba prin telefon, de la Snagov, pe prim-secretarul de partid al judeţului Dâmboviţa: “Găvănescule, e linişte la Târgovişte?”. Iar răspunsul venea prompt: “E linişte, tovarăşe secretar general!”. Se întâmpla în jurul orei 12.40, iar acum era 14.20. În 100 de minute, situaţia se schimbase radical. Ceauşescu era un câine hăituit, iar Găvănescu – un şobolan în ghearele unei haite de pisici.

    Dar pentru că Revoluţia înghite multe, Găvănescu avea să fie cooptat în primul nucleu al FSN din Târgovişte. Trecea şi el de partea poporului…

    – Va urma –

    —————————————————

    Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989, le puteți comanda pe E-Mag:

    • „Sfârșitul Ceaușeștilor” – https://www.emag.ro/sfarsitul-ceausestilor-grigore-cartianu-adv973-539-244-1/pd/EG9450BBM/
    • „Crimele Revoluției” – https://www.emag.ro/crimele-revolutiei-grigore-cartianu-biblioteca-adevarul-544-de-pagini-cr-03/pd/DFNNQ8BBM/
    • „Teroriștii printre noi” – https://www.emag.ro/teroristii-printre-noi-grigore-cartianu-528-de-pagini-cr-04/pd/DVP6R8BBM/
    • „Cartea Revoluției” – https://www.emag.ro/cartea-revolutiei-biblioteca-adevarul-grigore-cartianu-1008-pagini-cr-01/pd/DGVZV6BBM/

    Filmul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea) poate fi văzut AICI.

    ——————————————————

    Pentru toate cele 10 cărți ale lui Grigore Cartianu și DVD-ul „Moartea Ceaușeștilor. Trei zile până la Crăciun”, scrieți-ne pe e-mail la adresa: [email protected] și le veți primi prin poștă sau curier.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    SERIALUL „SFÂRȘITUL CEAUȘEȘTILOR”

    EPISODUL 62. Te iau la pietre, conducător iubit!

    EPISODUL 61. Operațiunea „Scăpați de mașina doctorului Decă!”

    EPISODUL 60. Misteriosul doctor Decă. Zece coincidențe bizare

    EPISODUL 59. Omul care prinde șoareci

    EPIDODUL 58. Elena rămâne fără CEC-urile copiilor

    EPISODUL 57. Planuri de capturare: „Pasarela” și „Beciul soacrei”

    EPISODUL 56. La șosea

    EPISODUL 55. Abandonați în cer

    EPISODUL 54. Pachetul misterios

    EPISODUL 53. Flancat de generali sovietici, Ilie Ceaușescu făcea guvern condus de Ion Iliescu