Ultimul sondaj IMAS pentru Europa FM arată ce ştia, de fapt, toată lumea: scăderea partidului aflat la guvernare (PNL, care încasează inevitabil pentru „uzura la putere”) şi creşterea formaţiunilor politice considerate „alternativa”.
Cel mai spectaculos salt este cel al USR-PLUS (deşi creşterea separată e mai mică în termeni procentuali pentru USR – de la 10% la 12,5%, o creştere de 25% – şi foarte mare pentru PLUS, de aproape 100%, de la 3,5% la 6,5%!)
Pe ansamblu însă, Alianța USR-PLUS sare spectaculos de la 13,5% la 19%. Deasupra pragului de 5% mai figurează și Pro România, cu 5,8%.
Aşa cum ştie toată lumea încă de anul trecut, când PSD a pierdut guvernarea după catastrofa Dragnea, viitoarea guvernare va fi PNL – USR&PLUS. Este un proiect asumat de ambele tabere politice „de dreapta”, cu voia preşedintelui Iohannis, chiar dacă nimeni nu va recunoaşte public până la momentul potrivit.
Şi nici nu poate fi altfel. Recunoaşterea unui „blat” între PNL şi USR-PLUS ar demobiliza electoratul ambelor grupări politice, iar asta ar fi doar în avantajului duşmanului comun: PSD.
Deci, din acest punct de vedere, al jocului politic anti-PSD, axa Iohannis-PNL-USR&PLUS şi-a organizat bine strategia. Ea este foarte clară: indiferent cine scade sau cine creşte, important e ca următoarele alegeri să aducă alianţei de guvernare viitoare cel puţin 50% din locurile din Parlament. Dacă şi PMP va trece pragul, cel mai probabil va fi cooptat şi el în arcul puterii executive rezultate după scrutinul legislativ.
Singura mare problemă nu ţine însă de această socoteală, ci de altceva mult mai palpabil: ce fel de ţară va moşteni viitoarea putere.
Şi aici răspunsul e clar: una în ruină. Coronavirusul n-a făcut altceva decât să scoată şi mai tare la suprafaţă bolile profunde ale României. Nici nu mai contează cine e vinovat, deşi PSD are o mare muscă pe căciulă.
Dar pe cine va mai ajuta atunci arătatul cu degetul spre alţii când indiferent cine va prelua puterea va moşteni un dezastru?
Să sperăm că numărul de victime nu va sări în aer şi că finanţele publice vor mai păstra câteva ancore esenţiale, măcar graţie relaţiei cu UE şi supravegherii BNR. Dar răul e deja făcut, şi nu este de ieri de azi, e din urmă cu mulţi ani, cu multe guvernări înapoi în timp, cu mulţi vinovaţi nepedepsiţi.
România după coronavirus va fi o ţară în care, dacă vrei să rămâi zdravăn pe piaţa politică, aproape că e bine să nu ajungi la putere. Atât de multe incendii vor avea de stins viitorii miniştri!
Teoretic, cu o majoritate solidă, PNL, USR-PLUS şi PMP vor putea tăia în carne vie, imediat după alegeri, sperând că rănile ajustărilor financiare se vor închide repede şi alegătorii vor uita durerea până la următoarele alegeri parlamentare din 2024.
Dar nu va fi de-ajuns. România nu poate ieşi la liman fără un fel de „plan Marshall” care să garanteze renaşterea din cenuşă şi totodată ştergerea cu buretele a trecutului găunos. E nevoie de un nou acord de tipul „Declaraţiei de la Snagov”, din 1995, care a permis intrarea României în UE, 12 ani mai târziu.
Dacă nu va exista un anume consens politic în societate, iar ţara va continua cu aceleaşi războaie mărunte şi interminabile, rezultatul va fi simplu de ghicit: guvernarea PNL-USR&PLUS-PMP se va prăbuşi rapid sub presiunea protestelor sociale, iar la putere va ajunge din nou PSD (cu fraţii săi mai tineri şi mai mici).
E uşor de imaginat ce va rezulta în anii ce vin, cu o guvernare PSD peste o ţară făcută praf. Vai şi-amar de majoritatea populaţiei, mai ales dacă revine o criză tip COVID 19!
Nu am auzit să existe vreo iniţiativă de reconciliere naţională şi proiect de ţară. Evident, orgoliile şi micile găşti de interese sunt prea puternice în raport cu interesul major al salvării naţionale. La mijloc sunt şi secrete riscante, bani mulţi şi complicitate largă în interiorul caracatiţei din instituţii.
Privind sincer spre interior, România se vede acum ca un teritoriu chitit spre implozie. Un loc incapabil să zidească speranţă, lipsit de încredere, unde colcăie ura, trădarea, veninul, meciurile, atacurile la cotitura politică, manevrele ieftine şi tot ce poate face parte din registrul dezbinării.
Provocările viitorului, mai ales într-o Europă tot mai acerb supusă pericolului dezintegrării, vor găsi România tot mai şubredă, în lipsa unui plan de renaştere naţională.
Ştiu, sună preţios şi chiar a vorbă goală, într-o lume în care eşti privit ciudat dacă inviţi la pace, dar nimic nu se poate construi solid în peisaj de război total. Aproape nimic!
Priviţi acum la instituţii şi vedeţi cât de fragil e statul român, mai ales în vremuri de criză. Fără instituţii puternice, nu există stat puternic. Fără stat, într-o lume tot mai turbulentă, poate să dispară şi ţara.