Tocmai când ajungeam din urmă Germania la PIB pe locuitor, a venit și păcătoasa asta de recesiune. Bine măcar că este tehnică!
Ciolacu a pompat vreo 60 de miliarde de euro în 2024 ca să evite asta înainte de alegeri. Pare că degeaba: jumătate din 2024 a fost recesiune tehnică, cu tot Fondul de Rezervă pe deficit și datorie al lui. Complet iresponsabil. În aplauzele și admirația multor etatiști de pe aici.
Cum nu s-a mai folosit caietul pentru panseluțe și prostii, cum a apărut recesiunea. Tehnic, nu?
Ciolacu a făcut, iresponsabil, un deficit de 9,3% din PIB. Acum suntem pe la 7%, cu o cădere a PIB de 2%. Fix cât „caietul” lui Ciolacu.
– Advertisement –
Mai scade PIB-ul? Doar dacă mai tăiem din „caietul” lui Ciolacu și fix cât tăiem din el.
Ne mai lasă ciolacii să tăiem din guvernarea pe caiet, modelul socialist de guvernare?
S-a terminat petrecerea, asta trebuie să înțeleagă ciolacii! E gata! E groasă!
– Advertisement –
Reforme, nu datorie și fonduri de rezervă pe caiet!
La treabă!
***
Fitch ne spune 5 lucruri.
1. Investițiile străine ne-au dezvoltat. Și pentru că încă nu pleacă în masă, rămânem pe buza prăpastiei, nu în prăpastie.
2. Fondurile europene ne-au ajutat și ele enorm. Chiar dacă am pierdut sume importante, mai sunt sume și mai importante de luat…. dacă facem reforme. Perspectiva absorbției lor cu succes în acest an ne menține pe buza prăpastiei, nu în prăpastie.
3. Deficitul rămâne principala problemă a Guvernului. Trebuie rezolvată urgent, nu amânată, nu ascunsă. Pentru că am redus ceva din deficit în 2025, rămânem pe buza prăpastiei, nu în prăpastie.
4. Îndatorarea accelerată și masivă, generată de deficitul excesiv din ultimii ani, este și ea o mare problemă.
5. Perspectiva rotativei Bolojan–Grindeanu este foarte nasoală și ridică gradul de incertitudine și mai mult. Dacă se întâmplă, ne așteaptă prăpastia.
Iată 5 direcții salvatoare de acțiune: mai multe investiții străine, mai multe fonduri europene absorbite și nu pierdute, deficit mai mic, datorie publică mai redusă prin raportare la valoarea adăugată anual și, foarte important, la naiba cu „rotativa” de la anu’!
Problema cea mai gravă este aceea că Președintele Nicușor Dan nu s-a dus la München, dar se duce la Consiliul Păcii.
Acest dezechilibru de reprezentare prezidențială, pe care Cotroceniul îl oferă publicului relativ la ecuația SUA–UE, mi se pare extrem de grav fie și numai pentru că poartă cu sine, în subsidiar, satisfacții „suveraniste” deja exprimate zgomotos în narațiunile publice MAGA-iote ale aurolacilor aplaudaci.
Unde se sfârșește diplomația și unde începe inepția?
Așadar, președintele Dan merge să ia parte la prima reuniune a Consiliului Păcii. Da! La șușaneaua aceea ridicolă, dar extrem de bănoasă pentru Trump, inventată de El, Supremul, întru gloria perpetuă a Lui Însuși, întru retragerea liniștită și îndestulată la pensie, tot a Lui Însuși, ca președinte al Consiliului cu pricina (Council of Peace).
– Advertisement –
Cum participarea ca membru fondator ne-ar fi costat un miliard de dolari, bine măcar că România nu va avea decât statut de observator, ceea ce ne scutește de plata miliardului.
Măcar, atât!
Carevasăzică, la Conferința pentru Securitate de la München a fost prezent ministrul român al Apărării – ceea ce nu este deloc rău! –, iar președintele Dan, nu. Ce să înțelegem de aici!? Este, oare, ceva de înțeles?
– Advertisement –
Cu siguranță!
În primul rând, putem presupune că șeful statului nu a înțeles pe deplin importanța prezenței lui alături de aproape toți liderii europeni, în cadrul celui mai mare summit consacrat securității europene, având inevitabil și o proiecție care excede spațiului euroatlantic și problematicii războiului din Ucraina – alături de Volodimir Zelenski și, la rigoare, de Marco Rubio.
Incapacitate analitică? Influență nefastă din partea cine știe cărui consilier prezidențial? Hm…
În al doilea rând, teamă-m este că mai putem deduce și existența unei anume prioritizări, cel puțin, discutabile la nivelul diplomației noastre, a anumitor interese ale României în acest context geopolitic extrem de haotic și foarte greu de decelat, uneori. Spun acest lucru, deoarece acest „Council of Peace” inventat de Trump se referă exclusiv (!) la problema conflictului din Gaza, care chiar dacă ocupă spații largi pe agenda internațională, nu este nici pe departe o prioritate pentru România. În orice caz, nu una care să eclipseze prioritatea războiului din Ucraina.
Prin absența de la München și, apoi, prin prezența la Washington se poate lesne identifica o anume conduită prezidențială susceptibilă a vulnerabiliza postura europeană a lui Nicușor Dan, prin montarea unui narativ public de tip „suveranist” – și așa extrem de vocal și de toxic – pe deplin afin criticilor adresate recent de Comisia Juridică a Camerei Reprezentanților din Congresul SUA la adresa presupuselor imixtiuni europene în alegerile prezidențiale din România.
Așadar, republicanii de tip MAGA din Camera Reprezentanților sugerează, fie și voalat și indirect, că Nicușor Dan ar putea fi oarecum un președinte ilegitim, din cauza „imixtiunii” Bruxelles-ului în procesul electoral autohton, iar președintele Nicușor Dan dă fuguța la Washington… să ce…!? Să explice, cumva, administrației americane că alegerile de la noi au fost, de fapt, copios carotate de intervenția Rusiei, via TikTok, și a anumitor grupuri supra și subterane de sorginte securistoidă cu robuste nostalgii national-comuniste – și nicidecum de Uniunea Europeană!? Da!?
Și le va arăta, oare, președintele României oficialilor americani Raportul cu pricina, adică mult așteptatul Raport despre cine și cum și cu ce susținere externă și internă a instrumentalizat o încercare de lovitură de stat armată? Da!?
Hai, nu mă-nnebuniți!
Dacă acesta este motivul real al deplasării în capitala Statelor Unite a șefului statului, atunci așteptăm în consecință și cu frenetică nerăbdare o reconsiderare ulterioară și imediată a poziției Congresului American și – de ce nu? – a președintelui Trump față de România. Nu!? Nu așa ar fi normal?
Dar ar mai fi încă o problemă delicată legată de prezența lui Nicușor Dan la această întâlnire de clacă trumpistă.
Fie și numai dacă vom consulta lista cu participanții la șezătoarea de zeci de miliarde de dolari, organizată de „Donald J. Trump Institute of Peace” – cum altfel s-ar putut numi „institutul”!? –, vom observa că din spațiul euroatlantic nu participă nicio țară care susține de facto și de jure efortul militar de apărare al Ucrainei împotriva invaziei ruse. Și, cu siguranță, nicio mare putere europeană care a fost prezentă la München.
În schimb, vor fi prezente țări cu democraţii reprezentative sau monarhii constituționale deosebit de „vibrante” și profund „consolidate”, țări în care libertățile și drepturile omului și statul de drept sunt „respectate cu sfințenie”, cum ar fi Azerbaijan, Bahrain, Belarus, Cambodgia, Egipt, Ungaria, Indonesia, Iordania, Kazahstan, Kosovo, Maroc, Mongolia, Pakistan, Paraguay, România, Arabia Saudită, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Uzbekistan și Vietnam.
Se află în stand-by China, Rusia, India și Cipru, în timp ce Canada, Franța, Germania, Grecia, Norvegia, Polonia, Slovenia, Suedia, Marea Britanie și Ucraina nu vor participa.
Italia s-a hotărât, finalmente, să participe, dar tot cu statut de observator, ca noi.
Acestea fiind scrise, întrebarea fundamentală din perspectiva rolului și locului nostru în realitatea euroatlantică, care s-au manifestat plenar și eclatant prin absența președintelui de la München, este: unde se sfârșește diplomația și unde începe inepția?
Cam așa funcționează țara asta și de aceea bugetul național e gol!
Vă prezint mai jos câteva execuții bugetare și două exemple concrete care explică unde au dispărut banii din bugetul de stat, dar și cum s-a ajuns la împrumuturile istorice contractate în timpul guvernării lui Marcel Ciolacu.
Exemplu: două comune din județul Buzău
Cazul 1: o comună cu 2.400 de locuitori
Între 2019 și 2023, comuna a avut un buget relativ constant, cu venituri și cheltuieli situate între 6 și 7 milioane de lei anual.
– Advertisement –
În 2023 însă, bugetul sare la 13 milioane de lei, iar în 2024 ajunge la 20 de milioane de lei. Vorbim, așadar, de o creștere de peste trei ori în doar doi ani, atât la venituri, cât și la cheltuieli.
Cum a fost posibil? Prin transferuri de la Guvern.
În 2024, din totalul veniturilor de 20 de milioane de lei, 70% reprezintă subvenții de la bugetul de stat.
– Advertisement –
Comuna încasează din:
taxe și impozite pe proprietate: 0,8 milioane de lei;
amenzi: 0,13 milioane de lei;
alte taxe pe proprietate: sume minore.
Totalul veniturilor proprii ajunge la aproximativ un milion de lei.
În schimb, cheltuielile sunt următoarele:
cheltuieli de personal: 3 milioane de lei;
bunuri și servicii: 1,15 milioane de lei.
Cu alte cuvinte, cheltuielile de funcționare ale primăriei sunt de patru ori mai mari decât taxele pe proprietate colectate de la cetățeni.
Mai mult, cetățenii care plătesc aproximativ un milion de lei taxe pe proprietate primesc, prin ajutoare sociale finanțate de la Guvern, 1,16 milioane de lei. Practic, taxa pe proprietate se întoarce sub formă de asistență socială.
În plus, comuna primește peste 12 milioane de lei pentru apă, canalizare și drumuri – tot prin transferuri guvernamentale.
În schimb, cheltuielile pentru învățământ, cultură și tineret, cumulate, nu depășesc 2,5% din buget, adică aproximativ 550.000 de lei. Exact domeniile unde nevoia de investiție este majoră, pentru a-i schimba soarta!
Cazul 2: comuna Smeeni (5.800 de locuitori)
Smeeni este o comună mai mare, cu un spital modernizat din fonduri europene.
Evoluția bugetară este următoarea: de la un buget constant de 25–30 de milioane de lei, acesta crește brusc la 60 de milioane de lei, iar în 2025 ajunge la peste 80 de milioane de lei.
Structura cheltuielilor:
cheltuieli de personal: peste 20 de milioane de lei;
bunuri și servicii: aproximativ 10 milioane de lei
În total, aproximativ 37% din buget reprezintă cheltuieli de funcționare.
Venituri proprii:
taxe pe proprietate: 1,1 milioane de lei – un dezastru;
amenzi: 0,33 milioane de lei
Prin urmare, încasările directe nu acoperă nici măcar 5% din cheltuielile de funcționare!
În bugetul pe 2024 regăsim :
venituri totale: 85 de milioane de lei;
subvenții de la Guvern: 66 de milioane de lei;
fonduri europene: 7 milioane de lei.
Așadar, aproximativ 66% din buget provine din bugetul național și doar 8% din fonduri europene.
Comuna mai primește și două milioane de lei pentru asistență socială.
În 2025, în Smeeni, suma alocată prin bugetul național către Primărie depășește 14.000 de lei, în medie, pentru fiecare locuitor.
Concluzii
Ambele comune sunt conduse de primari PSD.
Întrebarea este simplă: cine crede că acest model mai poate continua?
De unde pot veni atât de mulți bani, atât de rapid, de la bugetul național, pentru a:
dezvolta toate comunele în doar doi ani;
plăti asistență socială la nivel dublu față de impozitele colectate;
tripla bugetele de investiții într-un interval atât de scurt;
susține un aparat administrativ care consumă de 3–4 ori mai mult decât încasează din venituri proprii?
Comisarul european însărcinat cu Democraţia şi Demografia, croata Dubravka Suica, care este și vicepreşedintă a Comisiei Europene, va participa joi la reuniunea inaugurală a Consiliului Păcii, la Washington. Ea va avea același statut ca și Nicușor Dan: cel de observator.
Deși nici Uniunea Europeană, nici majoritatea covâeșitoare a celor 27 de țări membre nu vor adera la Consiliul trumpist al Păcii, blocul comunitar și-a delegat o reprezentantă la reununea inaugurală, programată joi, 19 februarie, la Washington.
Comisia Europeană a anunțat luni că a desemnat-o pe croata Dubravka Suica (68 de ani) să reprezinte continentul nostru la întâlnirea cu Donald Trump și noua „jucărie” a acestuia.
În capitala SUA, Dubravka Suica va prezenta poziţia europeană privind situaţia din Fâşia Gaza.
– Advertisement –
Guillaume Mercier, purtător de cuvânt al Comisiei Europene, a declarat: „Dubravka Suica va participa la reuniunea Consiliului Păcii, la partea specifică consacrată Fâşiei Gaza. Ţin să subliniez că Uniunea Europeană nu devine membră a Consiliului Păcii”.
În conferința de presă de luni, Bruxelles-ul a subliniat că are în continuare ”un anumit număr de întrebări cu privire la acest organ, legate de «câmpul de aplicare», «guvernanţa» şi compatibilitatea cu Charta ONU”.
Nicușor Dan are un mandat mai larg decât cel al Dubravkăi Suica
Cu o zi înaintea acestui anunț, și președintele României, Nicușor Dan, declarase că merge la Washington ca observator.În această calitate, nici România, nici Uniunea Europeană nu vor plăti miliardul de euro pretins unilateral de Donald Trump. Această contribuție financiară este obligatorie doar pentru membrii permanenți ai Board of Peace.
– Advertisement –
Membrii-observatori pot participa la dezbaterile Consiliulu, dar nu au drept de vot.
Există și o deosebire importantă între mandatul lui Nicușor Dan și cel al Dubravkăi Suica: românul va discuta pe orice temă privind pacea mondială, în vreme ce croata se va limita doar la cazul Fâșiei Gaza.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI.Vă mulțumim!
Se anunță vremuri grele pentru Viktor Orban. Încolțit de Uniunea Europeană, care a blocat Ungariei miliarde de euro din fondurile comunitare, premierul maghiar nu mai poate primi nici petrol ieftin de la prietenul Putin: Ucraina a blocat conducta Drujba, iar Croația nu permite transportul țițeiului rusesc prin oleoductul Adria. În plus, ultra-coruptul Orban ar putea pierde în curând putera în Ungaria, ceea ce ar deschide calea inculpării sale de către o justiție revigorată.
În 2026, astrele se aliiază prost pentru Viktor Orban (62 de ani). Deși susținut frenetic de Administrția Trump – inclusiv prin vizita recentă la Budapesta a șefului diplomației americane, Marco Rubio –, prim-ministrul maghiar nu poate evita marile sale probleme la nivel european.
Croația refuză să permită alimentarea Ungariei cu petrol russc prin terminalul Omisalj de la Marea Adriatică, iar Ucraina a blocat conducta Drujba. Astfel, țițeiul sceleratului Vladimir Putin nu mai cum să ajungă la prieteul său Viktor Orban.
La Bruxelles, Orban este un paria, iar fondurile europene nu-i mai sunt accesibile.
– Advertisement –
Dar cea mai grea lovitură îi vine din țara sa. Populația Ungariei pare hotărâtă să scape țara de eticheta de „oaie neagră a Europei”. Sondajele arată că partidul lui Orban, Fidesz, e depășit cu 10 procente de principalul partid de opoziție, Tisza, care se îndreaptă spre majoritatea absolută în Parlament (peste 50%).
În perspectiva alegerilor parlamentare din 12 aprilie, Orban a rămas fără principalul său argument electoral: carburanții ieftini, obținuți din țiței rusesc.
Croația refuză să pemită Ungariei și Slovaciei să aducă petrol rusesc prin oleoductul Adria. „Este timpul să stopăm această speculație de război”
Ante Susnjar
Ministrul croat al Economiei, Ante Susnjar, a respins luni o solicitare adresată cu o zi înainte de ministrul de Externe al Ungariei, Peter Szijjarto, vizând aprobarea de către Croația a transportului de petrol rusesc prin oleoductul său Adria.
– Advertisement –
Diplomat, Susnjar s-a oferit să ajute Ungaria cu livrări de petrol din alte surse. Guvernul Viktor Orban, din care face parte Szijjarto, insistă însă să se alimenteze cu petrol rusesc, pe care Rusia i-l vinde la un preț mult sub cel al pieței mondiale. Orban urmărește, în acest fel, și să-l ajute pe prietenul său Vladimir Putin să facă bani pentru a susține războiul de ocupație din Ucraina.
Szijjarto a cerut Croației, duminică, să permită transportul de petrol rusesc în Ungaria și Slovacia, prin terminalul maritim Omisalj de la Marea Adriatică, după ce Ucraina a oprit transportul prin oleoductul Drujba.
Cererea lui Peter Szijjarto:„Solicităm Croației să permită transportul de petrol rusesc Ungariei și Slovaciei prin oleoductul Adria, deoarece exceptarea noastră de la sancțiuni ne permite să importăm petrol rusesc pe mare dacă se întrerupe furnizarea prin oleoducte”.
Răspunsul lui Ante Susnjar:„Suntem dispuși să-i ajutăm să rezolve această gravă întrerupere, în conformitate cu legislația UE și reglementările OFAC (Oficiul american pentru Controlul Activelor Străine). Nimeni nu trebuie să rămână fără combustibili. Oleoductul Adria este pregătit, dar nu există scuze tehnice pentru ca o țară din UE să rămână dependentă de petrolul rusesc. Un baril cumpărat din Rusia poate părea mai ieftin pentru unele țări, dar contribuie la finanțarea războiului și la atacurile împotriva poporului ucrainean. Este timpul să stopăm această speculație de război”.
Orban se îndreaptă spre o înfrângere dură la alegerile din aprilie. Sondaje: Tisza – 48%, Fidesz – 38%
Majoritatea sondajelor din Ungaria estimează că Fidesz, partidul „nemuritorului” premier Viktor Orban, va suferi o înfrângere usturătoare la alegerile parlamentare din 12 aprilie, după 16 ani de guvernare cu majoritate absolută (2010-2026). Orban a mai condus Guvernul de la Budapesta și în peroada 1998–2002.
Potrivit ultimelor sondaje, partidul de opoziție Tisza, condus de europarlamentarul Peter Magyar (44 de ani), ar obţine 48% din voturi, mult peste cele 38% cu cât este cotată alianța dominată de partidul premierului Orban.
Peter Magyar a criticat duminică Guvernul Orban, a promis că va pune capăt corupţiei de stat şi se va alătura țara sa Parchetului European dacă va câștiga alegerile din aprilie. Ungaria a rămas singura țară din Uniunea Europeană care, sub conducerea iliberală a lui Orban, refuză să facă parte din Parchetul condus de Laura Codruța Kovesi. Din acest motiv, dar și ca urmare a politicilor pro-corupție, pro-ruse și anti-europene ale lui Orban, Ungaria a pierdut miliarde de euro din fondurle europene.
„Guvernul lui Orban a furat bani, a furat miliarde de la unguri. Vom recupera toți acești bani! Vom stârpi corupția regimului Orban. Ne vom alătura din prima zi Parchetului European”, a promis Magyar în evaluarea sa anuală, în faţa susţinătorilor săi din Budapesta.
Conform organizației Transparency International, Ungaria – sub conducerea autortară a lui Viktor Orban – este cea mai coruptă ţară din UE.
Fost membru al Fidesz, dar devenit opozant al lui Viktor Orban ca urmare a corupției sistemice promovate de premier, Peter Magyar a promis, de asemenea, deblocarea fondurilor comunitare, blocate de Comisia Europeană în special din cauza derapajelor în domeniul statului de drept.
„Locul Ungariei este în UE. Ungaria are nevoie de UE, iar UE are nevoie de Ungaria”, a punctat Peter Magyar.
Peter Magyar
Disperat, Orban se afundă în retorica putinistă: „Spunem «Nu»imperiului de la Bruxelles, jefuirii Ungariei, aderării Ucrainei!”
Luni, la prezentarea listei naționale a alianţei Fidesz-KDNP (Partidul Popular Creştin Democrat), Viktor Orban a recurs la ultimele sale arme: populismul și anti-europenismul extrem. El a vituperat împotriva „jefuirii țării” de către „imperul de la Bruxelles” și a cooptării Ucrainei în lumea occidentală.
Orban a vândut iluzia că, dacă-l vor alege pe el pentru a cincea oară consecutiv, 5 milioane de unguri vor fi milionari în forinți, ceea ce presupune un venit mediu lunar de cel puțin 2.538 de euro. Dar n-a spus dacă milionari pe hârtie (venitul brut) sau în realitate (venitul net). În prezent, salariul mediu brut în Ungaria este de 756.400 de forinți (1.970 de euro), dar salariul net este de 525.900 forinți (cca. 1.370 euro), adică doar 52,6% din promisiunea făcută de Orban petru următorul mandat.
Declarațiile lui Viktor Orban
„De mâine nu vor mai exista scuze, pretexte, stagnare. Vom câștiga într-o alianță largă. Vom continua ceea ce am început, ceea ce am asumat, am făcut și aşa va fi şi în următorii patru ani.”
„În ultimii 16 ani s-a format o alianță cuprinzătoare datorită guvernării naţionale. Pe lista noastră se află pensionari și tineri, muncitori, fermieri și profesori, romi, antreprenori, membri Fidesz, membri KDNP, micii fermieri, locuitori ai Budapestei şi săteni. Vom avea o alianță capabilă să reprezinte întreaga națiune, care va fi un sprijin solid, ba mai mult, un colaborator al guvernului naţional.”
„Mai avem 55 de zile până la alegeri și cred că știm tot ce trebuie să știm pentru a lua decizia pe 12 aprilie. Totul a fost simplificat, totul este clar și transparent.”
„Știm ce vrem. Am rezumat totul în evaluarea anuală: cinci milioane de cetăţeni unguri să aibă posibilitatea să muncească, să aibă un salariu mediu de un milion de forinți (2.538 de euro – n. red.), să aibă propria locuință fiecare tânăr care lucrează, mamele să fie scutite de tot de impozit, iar până la sfârșitul ciclului (în 2030 – n. red.) să putem introduce integral cea de-a 14-a pensie lunară.”
„Prietenii noștri sunt membri ai taberei internaționale pentru pace, condusă de SUA. Prietenii lor sunt liderii partidului războiului european, în frunte cu cancelarul german.”
„Cancelarul german a recunoscut deschis la München, la sfârşitul acestei săptămâni, că guvernul său susține partidul Tisza la alegerile din aprilie, deoarece partidul de opoziție va renunța la dreptul de veto al Ungariei, schimbare esențială pentru dominația absolută a Germaniei în Europa de astăzi.”
„Au mai spus că războiul trebuie să continue până când Rusia va fi epuizată. Aceasta este o iluzie, nimic nu susține această teorie. Ceea ce fac astăzi germanii – și, împreună cu ei, europenii – este o «ispită a lui Dumnezeu», iar în politică aceasta este o responsabilitate uriașă. Cine crede că rușii vor fi epuizați mai devreme decât Ucraina? Lume de vis, iluzie și iresponsabilitate.”
„Adepții lor (ai Tisza – n. red.) instigă, chiar răspândesc și radiază dorința de răzbunare și furie. Se trădează singuri: ambiții nesatisfăcute, o dorință nelimitată de putere (!!! – n. red.), furie și resentimente față de toți cei care-și iubesc țara și refuză să predea cheile ușilor și seifurilor Ungariei către Bruxelles. De aceea îndrăznesc să adune infractori cunoscuți într-o hoardă și să-i instinge împotriva adunărilor Fidesz. Nu sunt mânați de intenția de a îmbunătăți situația, ci de ură.”
„Au mai rămas 55 de zile, nu am stat degeaba nici până acum. De mâine vom porni şi vom obține victoria pw 12 aprile!”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI.Vă mulțumim!
Guvernul Ciolacu–USL a împrumutat în numele României, în perioada iulie 2023 – iunie 2025, circa 665 de miliarde de lei, echivalentul a 133 de miliarde de euro. Adică, pe scurt, vreo 35% din PIB-ul anual al României de azi.
După ce a devenit viral un fragment dintr-o emisiune în care Viorica Dăncilă vorbește despre aceste cifre, toată lumea pare uimită și neîncrezătoare. Sunt persoane care cred chiar că ar fi un clip fake, făcut cu AI.
Nu e. Dăncilă a spus asta și nu e nimic uau. Se știa. S-a știut tot timpul. Începând de prin 2022, eu personal am scris sistematic, pentru că mă uitam pe proiectele de buget, pe sursele de finanțare, pe bilanțurile de sfârșit de an și vedeam că împrumuturile creșteau exploziv: 25 de miliarde de euro, 30 de miliarde, 50 de miliarde etc.
Numai că atunci nu interesa pe absolut nimeni subiectul. Era evident că nu există perpetuum mobile, că nu poți funcționa astfel ca stat, după cum nu poți funcționa așa nici ca familie. Dacă trăiești pe picior mare din credite pe care le tot iei de la bănci și diverse fonduri din astea care dau bani cu dobânzi mari, vei huzuri un an-doi, după care nu mai ai bani nici de pâine cu ceai.
– Advertisement –
Asta a fost România. Eram foarte puțini cei care am scris. Televiziunile tăceau mâlc, pentru că în perioada 2022–2025 au fost plătite și ele din plăcinta asta mare. Cristian Andrei de la Libertatea/HotNews a tot scris despre zecile de milioane de euro duse acolo.
Pe scurt, ce-a făcut Ciolacu:
în iulie – decembrie 2023: împrumuturi de 168 de miliarde de lei;
în 2024: împrumuturi de 252 de miliarde de lei;
în ianuarie – iunie 2025: împrumuturi de 245 de miliarde de lei.
Întrebarea Vioricăi Dăncilă e, desigur, retorică, dar merită spusă: pe ce s-au dus acești bani? Pentru că investițiile s-au făcut, în cea mai mare parte, din PNRR și fondurile UE din exercițiul financiar 2021-2027.
– Advertisement –
Desigur că știm: cadouri către clientela de partid, către primarii și șefii de CJ-uri, pe salariile bugetărimii, pe contracte uriașe din bani publici către firme controlate de Ciolacu și gașca sa. Îmi amintesc că Valeriu Nicolae a făcut niște investigații și a descris rețeaua de vreo 100 de persoane care drenează contracte de 6 miliarde de lei pe an din bani publici pentru Ciolacu.
Deci, acolo s-au dus banii.
Iar acum, că s-a spart petrecerea, ăia care au prăduit banii îl înjură pe Bolojan, care trebuie să strângă gunoiul după ei.
P. S. Dacă nu știți, Ciolacu și-a dat și o lege prin 2023, prin care se asigura că nu va putea fi tras la răspundere pentru ce urma să facă. În orice lume normală, omul ăsta era acum anchetat pentru subminarea economiei naționale. În România, nu-l deranjează nimeni cu nimic. Ba, din contră, buzoienii l-au votat șef la Consiliu Județean. Așadar, ilustrarea zicalei „democrația e sistemul prin care te asiguri că fiecare popor are conducătorii pe care-i merită“.
Acum doi ani, pe 16 februarie 2024, întreaga lume afla că Alexei Navalnîi a murit. Pentru mulți a fost un șoc.
Alex Navalnîi a fost principalul adversar al lui Putin. A fost cunoscut pentru anchetele în care scotea la iveală corupția de la Kremlin.
Pentru asta a fost introdus în lista „teroriștilor și extremiștilor” și nu a fost scos de acolo nici după moarte.
A revenit în țară, după ce a fost otrăvit, bătut, amenințat, încarcerat…
– Advertisement –
A revenit în țară, deși unii îi spuneau că va fi arestat și omorât.
Șocant pentru alții, chiar a fost arestat și omorât.
Astăzi, 6 state din Europa spun că au dovada că Navalnîi a fost ucis. A fost otrăvit cu o substanță pe care Rusia o produce în laboratoare.
– Advertisement –
Kremlinul neagă asta categoric.
La doi ani de la moarte, Navalnîi este comemorat în Rusia. Câțiva susținători au adus flori la cimitirul unde este îngropat. Prin urmare, comemorat este mult spus. Doar cei curajoși o mai fac în Rusia.
De ce spun „curajoși”?
În Sankt Petersburg a fost arestat un tânăr care a venit la monumentul victimelor represiunilor politice cu un portret al lui Navalnîi.
Un bărbat din Volgograd a fost reținut în fața monumentului victimelor represiunilor politice.
La Moscova, monumentul victimelor represiunilor politice a fost înconjurat cu un gard.
Între timp, jurnaliștii de la Bumaga și organizația OVD-Info, care-i ajută pe deținuții politici din Rusia, au publicat o listă. În aceasta se arată negru pe alb ce le este interzis rușilor să facă de ziua morții lui Navalnîi, dacă nu vor să fie amendați, arestați, târâți prin tribunale:
să depună flori și poze cu Navalnîi la memorialele victimelor represiunilor politice;
să pună la profil, pe rețelele sociale, fotografia lui Navalnîi;
să publice vreo postare despre Navalnîi pe rețelele de socializare;
să meargă la Moscova, la cimitirul Borisovskoe, unde e înrmormântat Navalnîi;
să trimită flori și bilețele la Moscova pentru a fi depuse la cimitirul Borisovskoe;
să creeze, în curte sau în scara blocului, propriul memorial cu numele Navalnîi;
să lase un bilet la biserică pentru pomenirea lui Navalnîi.
Și totuși, încă s-au mai găsit câțiva ruși care au făcut toate acestea și multe altele. De pildă, la Moscova a fost reținut un bărbat care a ieșit pe stradă cu o hârtie pe care scria ”Rusia va fi liberă! 16.02.2024”.
Este un citat din Navalnîi. Navalnîi are multe citate pe care rușii le repetă. Adversarul lui Putin era un orator strălucit. Scria și vorbea foarte bine. Lucrurile pe care le-a zis de-a lungul timpului îi inspiră pe unii ruși și astăzi.
Am ales pentru voi câteva citate celebre ale lui Navalnîi.
„Mi se pare foarte amuzant să aud că vom cuceri întreaga lume, în timp ce în regiunea Kostroma jumătate din oameni nu au apă caldă.”
„Principala cauză a sărăciei noastre este corupția.”
„Putin înseamnă jefuirea țării! Este un fapt obiectiv al mizeriei.”
„Oricare investigație de corupție în Rusia este legată de Putin. Oricare.”
„Putin este, fără îndoială, cel mai bogat om de pe pământ.”
„Putin are un singur plan ambițios: să moară în patul său, după ce va fi președinte pe viață.”
„Tot ce e necesar pentru triumful răului – inacțiunea oamenilor buni.”
„Onorată instanță, vreau să declar oficial și pentru procesul verbal: sunt împotriva acestui război. Îl consider imoral, fratricid și criminal. A fost declanșat de banda de la Kremlin ca să le fie mai ușor să fure.”
„În conștiința publică, dacă un om a plecat din țară, înseamnă că a cedat.”
„Nu vreau să renunț nici la țară, nici la convingeri. Când convingerile valorează ceva, trebuie să fii gata să le susții. Dacă nu ești gata de sacrificii, nu ai niciun fel de convingeri. Doar ți se pare că le ai.”
„Nu mă tem nici de judecători, nici de colonie, nici de FSB, nici de procuratură, nici de armele chimice, nici de Putin.”
„Trebuie să vă temeți că ne vom petrece toată viața așa, în sărăcie, în degradare, în lipsă de perspective și le vom lăsa moștenire copiilor toate acestea.”
„Statele Unite ale Europei” nu e o idee „globalistă” sau „sorosistă”, ci creștină. Creștinii tind mereu spre unitate.
Naționalismul e un fenomen modern, care a înlocuit autoritatea universală a Bisericii în Europa cu autorități princiare, iar apoi naționale.
Până în sec. XV, se băteau aristocrați înrudiți între ei. Englezi și francezi sau francezi și germani vorbeau apoi franceză între ei, iar prizonierii de război, care-și așteptau răscumpărarea, erau adesea verișori de grad îndepărtat cu cei care-i capturaseră.
Războaiele erau feudale și dinastice, nu naționaliste și confesionale. Peste toate națiile Europei își întindea autoritatea spirituală Biserica. Mă rog, Bisericile, din cauza schismei. Apoi a venit reforma, care a spart Biserica Vestului în biserici naționale, anglicană, luterană, calvină, apoi în alte zeci de denominații, care prin expansionismul și zelul misionar neoprotestant au redevenit internaționale.
– Advertisement –
Tendința creștinismului e unificatoare (acesta e primul „globalism” care a creat o civilizație din Asia Minor până în Americi – universalismul creștin). Naționalismele și imperialismele epocii moderne au dus la spargerea unității lumii creștine. În lumea ortodoxă, naționalismul grecesc, care putea invoca doar tradiția și o cultură superioară, s-a luat la întrecere cu cel rusesc, care avea arme și trupe, dar nici de cel sârbesc sau românesc nu mi-e rușine. Și așa, în loc de Biserica lui Hristos avem Biserica lui Bartolomeu, cea a lui Putin-Kaghebeu, cele ale românilor, sârbilor, bulgarilor… Atât de bine se înțeleg între ele aceste Biserici-surori, încât își suprapun și își dispută într-o veselie jurisdicțiile, deschizând episcopii una pe teritoriul canonic al celeilalte. Zâzania naționalistă a înlocuit concordia creștină, mai ales pe teritoriul blestemat al Închisorii Popoarelor – răposata URSS (vedeți Rep. Moldova, Ucraina).
După ce s-au măcelărit între ele timp de 400 de ani, de la războaiele de religie la cele mondiale, națiunile occidentale au înțeles că nu pot continua așa la nesfârșit, căci în epoca nucleară încă un război paneuropean sau mondial ar însemna sfârșitul lumii.
Așa că tot creștinii, dragii de ei, au venit cu ideea unei confederații pașnice europene, care să îngroape armele și să facă din ingredientele războiului – cărbune și oțel – temelia păcii durabile. Proiectul s-a dezvoltat, iar după ce blestemata URSS și satanismul numit comunism au căzut, am fost și noi incluși în acest proiect binecuvântat al păcii, libertății și prosperității – Uniunea Europeană.
– Advertisement –
Că stângismul a denaturat multe în Europa, e adevărat. Dar proiectul de bază al UE e creștin. Cel suveranist, naționalist, nu e.
Iată cum gândeau părinții fondatori ai UE și nașul lor britanic!
Winston Churchill, discursul de la Zürich, 1946:
„Trebuie să construim un soi de State Unite ale Europei” pe „sursa credinței și a eticii creștine.”
„Dacă Europa ar fi unită în împărtășirea moștenirii sale comune, nu ar există limită pentru fericirea, prosperitatea și gloria de care s-ar bucura cele trei sau patru sute de milioane de oameni.”
Konrad Adenauer, Unsere Aufgabe:
„Această Europă, cu a sa cultură clădită pe creştinism, trebuie să fie salvată cu orice preţ. Aceasta este marea datorie a partidelor creştine. Trebuie să salvăm Europa de dragul întregii lumi. Nu putem permite ca Europa să fie înghiţită de Asia. De aceea spun: ne vom opune oricărui colectivism, indiferent cum se numeşte acesta. Dorim să salvăm pentru lumea întreagă libertatea persoanei, aşa cum a dezvoltat-o creştinismul, şi vrem să salvăm Occidentul creştin de dragul lumii întregi.”
Robert Schuman, De l’Europe:
„Democraţia îşi datorează existenţa creştinismului. Ea s-a născut în ziua în care omul a fost chemat să realizeze în viaţa sa trecătoare demnitatea persoanei umane, prin libertatea individuală, prin respectul dreptului fiecăruia şi prin practicarea iubirii frăţeşti pentru toţi semenii. Niciodată înainte de Hristos nu au fost formulate asemenea idei. Democraţia este aşadar legată de creştinism, doctrinar şi cronologic. Ea s-a întrupat odată cu el, încetul cu încetul, prin îndelungi tatonări, uneori chiar cu preţul greşelilor şi al recăderii în barbarie”.
Alcide De Gasperi, articol din anii ’50:
„Mai presus de toate, creştinismul e activ, mereu activ prin efectele sale morale şi sociale. El se realizează în drept şi în acţiunea socială. Respectul său pentru dezvoltarea liberă a persoanei umane, dragostea lui pentru toleranţă şi fraternitate se traduc în lucrarea sa de justiţie distributivă în plan social şi de pace în plan internaţional”.
În 1910, Constantin Rădulescu-Motru făcea o radiografie a „sufletului neamului nostru” într-un discurs rămas în istorie, în care ne descrie atât de bine pe noi, românii. Recitindu-l, ai impresia că și l-a ales drept model pe Nicușor Dan, un adevărat exponent al românimii gregare, înapoiate și retrograde de la începutul secolului trecut.
Suntem un popor care nu s-a schimbat prea mult de atunci, deși am traversat războaie, dictaturi sângeroase și, în ultimii ani, un cert progres.
„Când un român stă la îndoială,fiți siguri că el nu stă pentru că are o convingere personală de apărat, ci fiindcă nu știe încă de partea cărui grup să se dea. Să meargă după cum bate vântul din dreapta sau după cum bate cel din stânga? Iată suprema lui neliniște. Pentru risipirea acestei neliniști, sforțarea Românului se îndreaptă în afară, ca să prindă cu urechea zvonul cel din urmă. Dar niciodată sforțarea nu merge înăuntru, spre forul conștiinței”, spunea C. Rădulescu-Motru într-o conferință la Atheneul Român.
Ca un bun român, președintele nostru nu stătea la îndoială pentru că-l omora propria conștiință („dacă mă duc la Consiliul păcii al lui Trump, îmi calc principiile”), ci pentru că nu știa încotro bate vântul. Noroc cu Conferința de securitate de la München: a aflat.
– Advertisement –
„Omul de caracter la români nu este acela care este consecvent cu sine însuși.Ci acela care n-a ieșit din cuvântul grupului, cel care a urmat întotdeauna clopotul turmei. Nu este vorba despre CUM sună clopotul, ci DACĂ sună. A sunat, ai fost prezent și ești român, atunci ești om de caracter”, scria în continuare filozoful, psihologul și academicianul Constantin Rădulescu-Motru.
Cert: mare om, mare caracter – președintele nostru! A sunat clopotul lui Trump, nu contează cum, cât de grobian și de grețos sună. Contează să fii prezent și, iată, Nicușor al nostru face dovada unui mare caracter.
Găsim și un diagnostic al societății noastre actuale în paginile scrise de Rădulescu-Motru: suntem încă o țară cu multe suflete gregare, cu mulți oameni fără personalitate proprie, care funcționează majoritar prin imitație și spirit de turmă. Așa se explică succesul fulgurant al lui Georgescu pe rețelei sociale și propagarea în masă a narațiunilor naționaliste, înghițite pe nemestecate și repetate pe negândite de populația „suveranistă”.
– Advertisement –
Să vedem ce mai zice Rădulescu-Motru.
„Preocupat de ce vor zice alții, ușurelnic când are de luat hotărâri sub influența mulțimii, religios și naționalist de ochii altora și în genere cu privirea totdeauna ațintită la ce vor face alții, Românul pare a trăi mai mult cu o conștiință de grup decât cu o conștiință a sa personală. (…).
Românul are un suflet gregar și atâta tot. Prin suflet gregar, sociologia înțelege altceva decât un suflet solidar.
Solidaritatea este opera sacrificiului conștient, este ultima verigă în înălțarea conștientă a voinței, pe când gregarismul este o stare impusă de împrejurări și de tradiție.
Solidaritatea este ținta spre care se îndreaptă cultura; gregarismul poate fi anterior orișicărei culturi și unii sociologi pretind chiar că el este anterior culturii.
Unitatea sufletească care se stabilește între toți membrii societății prin gregarism este cu desăvârșire de altă natură decât cea care se stabilește prin solidaritate. Gregarismul se produce prin imitație, solidaritatea prin încordarea și stăpânirea de sine.
O societate cu suflet gregar nu opune imitației niciun obstacol; membrii ei având suflete puțin diferențiate, lasă drum liber imitației, și aceasta se întinde de la o margine la alta a țării; pe când o societate cu suflete diferențiate opune rezistență imitației, iar unitatea între membrii ei nu se poate obține decât prin sacrificiul voit al fiecărei persoane.
Gregarismul este o armonie a sufletelor dobândită pasiv, aproape mecanic. Solidaritatea este o armonie obținută prin lupta omului cu sine însuși, prin recunoașterea altora, după ce fiecare s-a construit pe sine.
Dar cu aceasta nu vrem să înțelegem că starea de gregarism este o stare plină de păcate, de care un popor ar trebui să se rușineze.„
Iată, deci, marea confuzie: progresiștii români, cei care cred în valoarea individului, în solidaritatea europeană (care a funcționat și adus prosperitate în Occident și la noi, îndepărtând în același timp războaiele de pe continent), au crezut că votează un om care le seamănă. Nicușor Dan nu e decât un spirit gregar, într-o societate în care gregarismul e încă la cote înalte. Atâta tot.
Prin decizia sa de a fi observator la Consiliul lui Trump, Nicușor Dan nu face decât să dea dovada mediocrității sale. Am fi sperat, poate, date fiind studiile sale strălucite, capacitățile sale de a rezolva probleme matematice complexe, că ar fi un spirit avansat, individualizat, o personalitate bine definită, în ciuda ambiguității sale evidente.
Nimic, rien, nada. Principiile lui Nicușor Dan sunt ancorate probabil undeva în abstract; în real, el este doar un demn reprezentant al românilor neaoși, fără personalitate, care se dă după cum bate vântul.
Mulțumim, Constantin Rădulescu-Motru! Textul integral – aici.
Înspăimântătoarea „vânătoare de oameni” din Bosnia anilor ’90 este subiect de dezvăluiri pentru presa occidentală. Publicații din mai multe țări – Marea Britanie, Franța, Germania, Italia, Spania etc. – relatează ororile din urmă cu trei decenii, când indivizi bogați din toată lumea, transformați în lunetiști, plăteau sume enorme pentru „plăcerea” de a împușca oameni la întâmplare. Tema a fost abordată profesionist și de ziariștii de la publicația britanică „The Times”, ale căror dezvăluiri sunt cutremurătoare.
Străini bogați, inclusiv cetățeni britanici, sunt acuzați că au plătit pentru a împușca copii și femei însărcinate în timpul asediului capitalei bosniace la începutul anilor 1990, relatează „The Times”. Printre asasinii sadici se numără și o româncă, al cărei „palmares” este îngrozitor: peste 10 oameni împușcați mortal!
La sfârșitul unei zile petrecute ucigând femei și copii cu puștile lor scumpe cu lunetă, turiștii-asasini obișnuiau să sărbătorească până târziu în noapte, devorând friptură de porc și bând coniac în restaurante și cafenele din Sarajevo.
Documentarea făcută de ziariștii de la „The Times” este zguduitoare și ridică problema pedepsirii vinovaților, dar vorbește și despre prăpăstiile naturii umane, capabilă de atrocități greu de imaginat.
Între timp, mai mulți magistrați din Italia investighează acuzațiile că printre „vânătorii de oameni” s-ar fi aflat și cetățeni italieni. Recent, ei au interogat un șofer de camion și colecționar de arme în vârstă de 80 de ani din Pordenone (nord-estul Italiei), care a negat implicarea. Alți trei presupuși lunetiști italieni urmează să fie interogați.
Peste 100.000 de dolari per „trofeu”. Asasinii plăteau mai mult pentru un copil sau o femeie însărcinată
„Mergeau la cafenea între orele 18.00 și 19.00 și stăteau până la 5.00, spre dimineață, cântând și râzând”, povestește – pentru „The Times” – Aleksandar Licanin (63 de ani), care spune că a fost martor la petrecere.
– Advertisement –
Aleksandar Licanin
Străinii care au plătit pentru privilegiul de a ucide civili nevinovați erau în principal bărbați bogați, dar existau și femei, susține Licanin, care la acea vreme era voluntar într-o unitate de tancuri sârbe bosniace. Printre „vânătorii de oameni” se numărau britanici, italieni și germani, își amintește el.
De ani de zile circulă știri despre așa-numitul „Safari de la Sarajevo”, care ar fi atras străini bogați pe dealurile ce străjuiesc capitala bosniacă. Se întâmpla la începutul anilor ’90 ai secolulu XX, în timp ce orașul era asediat de forțele sârbe din Bosnia, în timpul războaielor balcanice din fosta Iugoslavie.
În schimbul unor plăți de până la 88.000 de lire sterline (peste 100.000 de dolari, la vremea respectivă), vizitatorilor li s-ar fi permis să folosească pozițiile lunetiștilor sârbo-bosniaci pentru a împușca locuitorii care se adăposteau în orașul din vale. Străinii sadici, aflați într-o complicitate criminală cu sârbii bosniaci care asediau capitala, plăteau, se pare, sume chiar mai mari pentru „privilegiul” de a ucide copii sau femei însărcinate.
– Advertisement –
Victimele acestor străini sadici, care ucideau din plăcere, s-au numărat printre cei peste 11.500 de oameni uciși în timpul asediului de aproape patru ani (1992–1995).
Comandantul Todorovici și poștașul Aleksici – „un psihopat”
După mai bine de trei decenii de tăcere, Aleksandar Licanin a fost de acord să se întâlnească, în Bosnia, cu reporterii „The Times” pentru a dezvălui tot ce-și amintește despre presupușii asasini.
Licanin pune că s-a hotărât să vorbească după ce a aflat că, în Italia, ancheta procurorilor prinsese viteză. „Vreau ca adevărul să iasă la iveală și așteptam să înceapă o anchetă reală”, a spus el în timp ce fuma țigară după țigară într-o cafenea din orașul său natal, Prijedor – localitate de 76.000 de locuitori, situată în nordul Bosniei, în Republika Srpska, aproape de graniața cu Croația, la 180 de kilometri de capitala Sarajevo.
„Sunt pregătit ă le spun magistraților italieni ce știu”, rostește Licanin apăsat, arătându-și hotărârea.
El spune că războiul său a început în 1993, când comunitatea sârbă bosniacă din Sarajevo, din care făcea parte, s-a despărțit de bosniacii musulmani locali, pe măsură ce rupturile etnice și religioase au început să alimenteze conflictul într-o Iugoslavie aflată în dezintegrare.
Prins și ținut captiv de bosniacii musulmani, tânărul sârbo-bosniac Aleksandar Licanin – care atunci avea 31 de ani – a ajuns în cartierul Grbavica din Sarajevo, controlat de sârbii bosniaci. El s-a înrolat într-o unitate de tancuri a forțelor sârbo-bosniace, care a participat la asediul sălbatic asupra zonelor controlate de bosniacii musulmani.
Conform mărturiei lui Licanin, comandantul său, Slobodan Todorovici, era un fost ofițer în armata iugoslavă aflată în dezntegrare.
Instalată în cimitirul evreiesc din Sarajevo, de unde se poate admira priveliștea asupra orașului, unitatea lui Licanin a împărțit punctul de observație cu miliția sârbă numită Detașamentul Cetnik, formată din 200 de oameni. Această miliție din Novosarajevo era condusă de un fost poștaș – Slavko Aleksici.
Licanin susține că lunetiștii lui Aleksici ucideau cu sânge rece: „Aleksici avea o zonă restricționată în cimitir, la 200 de metri de noi, pe care o puteam vedea. Trăgeau în femei, copii și bătrâni. Erau scăpați de sub control, iar Aleksici era evident un psihopat, se vedea asta în ochii lui”.
Ucigașul psihopat Slavko Aleksici
„Aleksici avea un craniu montat pe capota jeep-ului”
Licanin dezvăluie că a văzut pentru prima dată străini bine îmbrăcați, ocupând poziții alături de lunetiștii lui Aleksici, în 1993 sau 1994.
„Purtau geci scumpe de piele și mi s-a spus că erau italieni, germani și britanici. Au fost ajutați să găsească ținte, iar tragerea din cimitir era o lovitură clară – aveai totul. Străinii, care erau cazați într-un complex din apropierea cimitirului, dădeau și între 500 și 1.000 de mărci germane (aproximativ 200-400 de lire sterline – n. red.) pentru a li se oferi un loc de lunetist valoros în clădiri înalte.”
„După vânătoare, o cafenea era golită pentru a le face loc, iar jeepul lui Aleksici, care avea un craniu montat pe capotă, sosea. Eu plecam, nu voiam să avem contact cu ei. Mâncau mult, mai ales carne – porc și miel la cuptor. Beau bere, whisky și coniac. Sărbătoreau uciderea oamenilor. Nu-mi pot imagina cum poți trăi cu uciderea unui copil.”
„Părea normal ca femei străine să plătească pentru a ucide, din moment ce și sârbii aveau femei lunetiste.”
„Toți lunetiștii erau pur și simplu sadici.”
„Trăgeau din spatele unor tranșee de beton. O femeie din România a ucis peste 10 oameni”
Zlatko Miletici
Afirmația lui Aleksandar Licanin, conform căreia printre turiștii-lunetiști se aflau și femei, a fost confirmată de Zlatko Miletici, pe atunci șeful poliției din Sarajevo.
În urmă cu peste trei decenii, acesta conducea o echipă anti-lunetiști, iar în prezent este parlamentar în Legislativul de la Sarajevo.
Zlatko Miletici a declarat recent, pentru canalul de știri Balkan N1: „Îmi amintesc de o femeie din România care trebuie să fi ucis peste 10 oameni. Acei lunetiști străini erau amplasați adânc în tranșee de beton și era dificil să-i neutralizezi. Au ucis zeci de copii și femei. Aveam informații că (miliția lui Slavko Aleksici – n. red.) îi găzduia pe acești oameni pentru bani și că majoritatea proveneau din Italia”.
Lunetiștii ar fi fost ajutați de tânărul Aleksandar Vucici, actualul președinte al Serbiei! „Traducea pentru străini, la cafenea”
Aleksandar Vucici
Aleksandar Licanin susține că unul dintre sârbii care-i ajutau pe lunetiștii străini era Aleksandar Vucici (55 de ani) – pe atunci un tânăr membru al Partidului Radical Sârb (de extremă dreapta), astăzi președintele pro-rus al Serbiei.
„El era la cafenea și traducea pentru străini”, a spus Licanin.
Președintele Serbiei, care atunci avea 22-23 de ani, se apără spunând că în acea perioadă nu lucra cu Aleksici, ci era prezent la Sarajevo „ca jurnalist”.
Licanin a amintit și de jurnalistul croat Domagoj Margetici, specializat pe investigații. În noiembrie 2025, acesta a susținut același lucru: că Vucici a fost implicat în „safariul uman” de la Sarajevo.
În replică, o purtătoare de cuvânt a președintelui Serbiei l-a numit pe croatul Margetici „traficant de dezinformare răuvoitoare, construită special pentru a eroda credibilitatea instituțională a Republicii Serbia și a președintelui său”.
Arhiva lui Aleksici
Domagoj Margetici – ziarist croat
Sârbul Slavko Aleksici a murit în decembrie 2025, dar chiar înainte de fârșitul său a negat că Vucici ar fi făcut parte din miliția sa și a exclus că ar fi găzduit lunetiști străini.
Croatul Domagoj Margetici a susținut ulterior că serviciile secrete sârbe ar fi putut să orchestreze moartea lui Alekici, în cazul în care și-ar fi schimbat versiunea.
Teoria a fost promovată și de un avocat sârb, Cedomir Stojkovici, care a fost acuzat de „incitare la schimbarea violentă a ordinii constituționale” de către o instanță sârbă, i s-a interzis să posteze pe rețelele de socializare și este acum în arest la domiciliu după ce a refuzat să se conformeze.
La Zagreb, Margetici a declarat pentru „The Times” că, înainte de a muri, Aleksici și-a lăsat arhiva unui fost coleg de miliție, care acum i-a înmânat-o lui – jurnalistului croat.
Margetici a prezentat documente dactilografiate purtând aparent semnătura lui Aleksici, în care îi dădea lui Vucici permisiunea de a escorta străini în Bosnia la începutul anilor ’90.
Jurnalistul croat a negat acuzațiile conform cărora documentele ar fi false. El a postat online unele documente, inclusiv unul care numește un atacator italian. Margetici a cenzurat numele italianului, lăsând doar inițialele R.R. „I-am informat pe magistrații italieni despre numele său”, a spus el.
România, printre cele 10 țări nominalizate
Domagoj Margetici susține că a auzit relatări despre împușcări încă de la sfârșitul anilor ’90.
„Asociații lui Aleksici mi-au spus că poți plăti pentru a zbura cu elicopterul la Sarajevo sau pentru a călători acolo cu camionul din Belgrad sau cu un autobuz cu voluntari sârbi care pleca din Belgrad joi seara și se întorcea duminică. Tariful dus-întors era de 2.000 de mărci germane (aproximativ 1.000 de dolari – n. red.)”.
Martorii aflați la Sarajevo la acea vreme au declarat de atunci că împușcările se înmulțteau în zilele de weekend.
Margetici susține că sursele sale din miliția sârbo-bosniacă i-au spus că atacatorii proveneau din Rusia, România, Grecia, Italia, Spania, Franța, Germania, SUA, Canada și Marea Britanie.
Ziaristul croat a adăugat: „Mi s-a spus că vor plăti mai mult pentru a împușca copii și femei însărcinate”.
Sarajevo Safari
Afirmațiile despre povestea safariului uman au apărut lent, începând cu anii ’90.
În 2007, pușcașul marin american John Jordan, care se afla la Sarajevo, a vorbit despre „trăgători turistici”.
Un documentar din 2022 al cineastului sloven Miran Zupanici, intitulat „Sarajevo Safari”, l-a determinat pe jurnalistul italian Ezio Gavazzeni să investigheze, declanșând la rândul său ancheta italiană.
Un fost ofițer de informații bosniac, Edin Subasici, a declarat că un soldat sârb luat prizonier la Sarajevo a dezvăluit că a întâlnit un grup de cinci lunetiști italieni. După ce Subasici s-a plâns ofițerilor de informații italieni, aceștia i-au spus la începutul anului 1994 că au pus capăt vizitelor.
„Eu încă am coșmaruri. Pun pariu că ei dorm liniștiți”
În cafeneaua din Prijedor, Aleksandar Licanin își amintește că a văzut străini trăgând la Sarajevo chiar până când Acordul de la Dayton a pus capăt ostilităților, la peste un an mai târziu – în noiembrie 1995.
După război, Licanin s-a căsătorit și și-a găsit de lucru ca tăietor de lemne, dar trauma luptelor nu l-a părăsit niciodată. „Soția mea spune că încă am coșmaruri, deși nu mi le amintesc dimineața. Străinii care au venit la Sarajevo aveau minți bolnave. Pun pariu că nu au coșmaruri, dorm liniștiți”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI.Vă mulțumim!
