O să încep prin a vă povesti un pic despre viața mea. Sunt născut în anul 1986 și sunt persoană cu dizabilități (asta, deși statul român nu vrea nici până în ziua de azi să-mi recunoască problema și să-mi acorde un ajutor). Sufăr de hidrocefalie din naștere.
Trebuia să mor până la două luni de la naștere. Dumnezeu m-a salvat. Tatăl meu, care a decedat acum 4 ani, umbla pe la toate farmaciile pentru medicamentele de care aveam nevoie. Vorbesc de perioada aceea „frumoasă” a comunismului. Mama stătea acasă să mă îngrijească.
Precizarea asta e pentru romanticii care votează PSD și care au dorit ca Dăncilă să fie președinte.
Am inhalat mult fum de lumânări pentru că aveam doar câteva ore curent electric pe zi. Cu căldura e o poveste locală mai complicată.
De ce v-am povestit o mică parte din viața mea? Pentru că azi am auzit că Meleșcanu s-a înscris în noul partid înființat de Dan Voiculescu. Aceste două fosile comuniste care sunt o cangrenă (asta, ca să nu spun ciumă – știți voi care) pentru această țară.
Eu nu cred că Meleșcanu și Voiculescu au stat la coadă să cumpere medicamente pentru ai lor. Ei nu au stat la coadă nici să cumpere mâncare.
Ei au fost privilegiați atunci, sunt și acum. Asta, pentru că nostalgia e puternică în România.
Meleșcanu a dovedit că este incapabil să gestioneze alegerile în diaspora. A dovedit că habar nu are de politică externă. Anul trecut, când marile puteri au decis soarta lui Plahotniuc, el a declarat că România nu recunoaște guvernarea care se instalase atunci la Chișinău. A fost nevoie de niște telefoane din exterior ca să-și retragă declarațiile. Acesta este Meleșcanu.
Acum închei cu întrebarea, pentru că deja mă doare capul: chiar nu v-ați săturat de comuniști?
Paul Szasz Sebeș
(Opiniile îmi aparțin și nu implică redacția Ziaristii.com)