Vedeta de prime time a postului România TV, Victor Ciutacu (format la școala Antenei 3), a începutul anul vizitându-i pe doi dintre infractorii celebri ai patriei: Adrian Năstase și Ioan Becali. Interviurile cu cei doi ex-pușcăriași au fost difuzate joi, respectiv vineri (2 și 3 ianuarie). Ciutacu a pus la îndoială condamnările primite de cei doi mega-infractori.
Pentru interviul cu Adrian Năstase, Victor Ciutacu și echipa România TV s-au deplasat la sediul Fundației Nicolae Titulescu, al cărei președinte este fostul premier PSD. „Tonomatul” Ciutacu i s-a adresat acestuia cu „domnule prim-ministru”, în amintirea vremurilor când lucra în Guvernul Năstase (2000-2004), la Ministerul Privatizării, în echipa Mușetescu-Mucea.
În interviul cu Ioan Becali, realizat – după toate aparențele – în barul din Pipera al mafiotului, Victor Ciutacu a schimbat modul de adresare. Din „Giovanni” și „ce mai faci?”, „cum îți mai merge?” nu l-a scos pe fostul impresar. Persoana a doua singular, ca între doi vechi tovarăși, dintre care unul scuipă ziariști (e drept, cu tonomatele se poartă frumos).
„Un om special”
„Ne aflăm într-un loc special, împreună cu un om special. Bună ziua, Giovanni, bine te-am găsit!”, a marcat teritoriul, din start, tonomatul fugarului Ghiță. „Un om special” care, oleacă mai la vale, ne va povesti cu mândrie cât de mafiot a fost el la viața lui.
„Pe voi, cei din Dosarul Transferurilor, v-a condamnat ca să dea un exemplu”, a decretat Ciutacu, ca să fie clar că are de-a face cu un nevinovat, cu un abuzat. Așa a vrut Sistemul, să-l bage în pușcărie, nu că ar fi fost probe împotriva ciorditorilor… Și a mai spus-o o dată Ciutacu, ca să le intre bine-n cap și celor care încă se mai uită în gura Statului Paralel...
„Când m-ai sunat din pușcărie, revoltat, eu eram la Veneția. Și ți-am spus: «Giovanni, lasă-mă până luni!»”, a mai bifat Ciutacu o bornă a tovărășiei cu mafiotul.
Alte mostre de tutuială: „cât ai stat acolo”… „eu te-am auzit”… „tu mai trecusei printr-un sistem de detenție?”… „aveai un loc de muncă oficial?”… „cât ai stat efectiv?” („Eu am făcut 2 ani și 7 luni”. Bun! Are omul și facultate!)…
Tonomatul bun și ziariștii răi
Becali ține să spună două vorbe și despre ziariștii pe care i-a jignit, scuipat, amenințat. Îi definește clar: „trepăduși care se credeau ziariști, dar care erau milițieni, erau procurori, erau judecători, erau avocați ai acuzării, numai avocați ai apărării nu erau niciodată”. Dar nu-și face probleme, pentru că „nu sunt mulți”. Cei mai mulți sunt băieți buni, zice mafiotul, „uite-așa, ca tine, Victore”.
Și ca să-și convingă auditoriul că el nu e mafiot de-ăsta răsuflat, de Ferentari, ci unul serios, cu ADN italian, povestește cum a lucrat el pentru Camorra, mafia napoletană. Ciutacu îi soarbe vorbele, îl privește cu admirație, ca pe un Naș adevărat. Căci și el – ne-a spus-o don Giovanni – e un ziarist adevărat, nu un procuror sau judecător, ca alții…