Uneori e bine să nu tragi concluzii „la cald”, mai ales în situaţii de maximă fierbinţeală. Alegerile recent încheiate (turul 1) intră în acestă categorie. La o zi după ce toată lumea s-a bucurat/dezamăgit/enervat, e ceva mai limpede pentru toţi. Sunt multe concluzii, dar aş alege să trag o linie sub cinci dintre ele, pe moment. Voi continua şi cu altele, dar acum primele dintre ele despre alegerile recent încheiate.
- NU AM SCĂPAT DE PSD
Ar trebui să fie concluzia tuturor celor care cred că mare parte din răul României vine dinspre acest partid, indiferent de simpatii şi antipatii politice. Şi dacă aceasta e concluzia, să acţioneze în consecinţă în turul doi. Adică, să voteze Iohannis, cum bine au îndemnat public Traian Băsescu şi Dacian Cioloş, plus toţi liderii de bună-credinţă din ţară şi diaspora. Nu e de glumă: dezamăgirea „nucleului dur” USR-PLUS riscă să-i ţină în case pe votanţii lui Dan Barna, ceea ce, coroborat cu alte handicapuri, deschide calea unei catastrofe naţionale: Viorica Dăncilă preşedinte! Nu e plauzibilă, dar e un risc ce nu trebuie tratat ca în 2016, când românii anti-PSD nu s-au dus la urne, unii au postat chiar selfiuri de laudă de sine cu „mă piş pe el de vot”, şi am trăit coşmarul vieţii noastre până mai ieri.
2. IOHANNIS ESTE JUCĂTOR ÎNVINGĂTOR
Ne place sau nu, actualul preşedinte a jucat înţelept. În felul lui, mai aşezat, molcom sau cum vrem să-i spunem, dar i-a ieşit. Nu pentru că l-a ajutat sistemul, aşa cum se exprima nefericit unul dintre apropiaţii lui Dan Barna, ci pentru că a ştiut să joace efectiv politic. Şi-a folosit bine cărţile, şi-a văzut de plan „nemţeşte”, a fost riguros precum un anglo-saxon fixat pe reguli şi punctualitate. Şi s-a folosit de adversar cum a putut mai bine. Practic, deşi a făcut mult rău României, PSD l-a ajutat indirect pe Iohannis, profilându-i imaginea de lider opozant, într-un peisaj cu o opoziţie fragilă şi divizată. Dar şi asta l-a ajutat pe Iohannis, care a putut astfel poza în singura figură sobră, serioasă şi cu „greutate” anti-PSD. Criticat deseori că a pus-o pe Dăncilă premier, când putea să n-o numească în funcţie (un non-sens total, o puneau Dragnea şi Tăriceanu fără Iohannis), preşedintele şi-a jucat astfel încă o carte câştigătoare. Şi-a creat un adversar foarte slab, antipatizat puternic, care l-a pus şi mai mult pe el într-o lumină de salvator în faţa dezastrului total. Da, sună cinic, dar e politică, nu?
3: DAN BARNA TREBUIE SĂ FACĂ UN PAS ÎN SPATE
Ştiu că e greu. Mai ales când ai sperat să ajungi chiar preşedintele României. Dar aşa e fair. Nu din cauză că nu a intrat în turul doi. Ci din princina scorului fatal înregistrat, mult sub cel al alianţei votate de 22,4% din români în 26 mai. Nici votanţii USR-PLUS nu l-au votat pe Barna, ceea ce spune totul. Din acest moment, dacă Barna nu face un gest de onoare, USR-PLUS va avea tot mai mut de suferit. Practic, fără glumă, rămânerea lui Barna la butoanele USR şi ale alianţei riscă să îngroape efectiv aceste formaţiuni, culmea, tocmai când se aflau pe val. Mai mult, acest trend poate afecta şansele Opoziţiei de a face o majoritate solidă de guvernare în 2020. Dacă USR-PLUS se duce în bot, iar PNL inevitabil va încasa bagaj negativ ca partid de guvernare, atunci să nu ne mire că PSD va reveni pe cai mari la putere, şi cu Dăncilă deasupra lor. Brrrr!
4. USR-PLUS ARE RESURSE PENTRU MAI BINE
Stelian Ion, Claudiu Năsui, Cosette Chichirău, Nicuşor Dan, plus multe, multe alte nume de oameni de valoare de la USR şi PLUS pot compensa pasul în spate pe care, cred eu, ar trebui să-l facă Dan Barna. Cu atât mai mult cu cât vine o perioadă în care va fi nevoie de o opoziţie constructivă la Guvernul PNL, nicidecum una bolnavă de tip PSD. USR-PLUS are resurse să recupereze după şocul la prezidenţiale produs de scorul foarte slab luat de Barna şi chiar să crească şi mai mult decât la europarlamentare. Dar nicidecum cu Barna în vârf. Din păcate pentru el şi pentru mulţi susţinători de bună-credinţă, Dan Barna devine de acum o piatră de moară de gâtul USR şi al USR-PLUS.
5. SE SIMPLIFICĂ SCENA POLITICĂ
Practic, acum rămân în joc trei mari actori, în afară de UDMR: PNL, PSD, şi USR-PLUS (care trebuie să devină un partid, prin fuziune). Avantajul crizei din ultimii ani produse pe axa PSD-ALDE e că a creat implozia unor formaţiuni şi lideri politici precum Pro România, ALDE, Ponta sau Tăriceanu. Nu mai contează, nu vor mai conta. Ceea ce e mai bine pentru toată lumea.
(Va urma)