Categorie: Viața

„Stăteam comod în scaun, când a venit controloarea. S-a uitat la bilet, după care, printr-un gest graţios a îngenuncheat în faţa mea. Am înlemnit! Şi-a cerut scuze! Mi-a explicat în engleză că am greşit trenul. S-a uitat pe o minusculă tabletă electronică, spunându-mi că trebuie să cobor peste cinci minute, şi peste alte trei voi avea tren, conform cu biletul meu. Şi mi-a restituit biletul, zâmbind, ţinându-l cu ambele mâini. Şi iar şi-a cerut scuze. După care s-a ridicat, a făcut o plecăciune şi a plecat, cu paşii aceia mărunţi şi graţioşi pe care îi vedem în filmele lor.

Eu stăteam în scaun, iar ea voia să-mi vorbească. La ei, a vorbi de sus cuiva este o mare impoliteţe. La fel de nepoliticos este să dai ceva cuiva cu o singură mână. Un lucru se oferă numai cu două mâini. Chiar dacă e vorba de un bilet de tren.

Noi am avut un model de civilizaţie şi de valori care a funcţionat în perioada interbelică, şi chiar dinainte, odată cu instituirea regalităţii, atunci când s-au pus bazele unei culturi aşezate, temeinice, cu şcoală şi biserică în fiecare localitate. Dacă mergeam pe firul normalităţii interbelice, eram departe acum”.

Povestea de mai sus, care vorbește despre o lecție de politețe fără egal, a fost scrisă de pagina sa de Facebook de poetul nemțean Adrian Alui Gheorghe. Nu el a trăit acea experiență fabuloasă, ci un prieten de-al lui care a vizitat țara soarelui răsare. Însă scriitorul nemțeam, notează publicația 3dots.ro ,a precizat că a dorit să împărtăşească acea întâmplare, pentru ca românii să-şi dea seama ce înseamnă să fii civilizat. Sau să fii om, am adăuga noi.

Sursa foto: 3dots.ro

Avem și motive să ne simțim mândri ca români, cu toate ”bubele” noastre interne din politică și societate. Dar mai ales cu toată tolba de probleme de infrastructură, care sunt un dezastru național și țin marile capitaluri sau turiștii străini la distanță.

Dar cu tot inventarul național de inconveniente structurale, numele României începe să apară prezentat tot mai des în nuanțe pozitive în publicații de mare prestigiu internațional (iată ce înseamnă să fii prieten cu americanii!). Este și cazul cel mai recent al Huffington Post, care ne descrie țara în culori atât de frumoase încât puțini dintre noi ar reuși poate s-o facă. Iată câteva pasaje din articolul cu titlul ”Este România cea mai frumoasă țară a Europei? Poate fi!”

Autoarea textului publicat în secțiunea de bloguri de travel (călătorii) menționează ceea ce ea consideră a fi principalele atracții ale României: cetăți spectaculoase din Evul Mendiu, castelele înconjurate de misterul contelui Dracula, peisaje de munte și o mulțime de fortărețe și biserici. Apoi, Transfăgărășanul – ”cel mai spectaculos drum din lume”. Articolul e presărat cu fotografii în care autoarea Patty Morrow a ținut să fie parte din peisajele pe care le adoră.

Ceea ce poate surprinde cititorul este menționarea vinului românesc drept una dintre atracțiile României, știut fiind renumele extraordinar la nivel mondial al licorii magice produse în țări de top în domeniu precum Franța, Italia, Spania sau Portugalia.

”Vinul românesc se situează pe locul al 10-lea printre producătorii de vin de top din lume. Cramele Halewood își fabrică exclusiv propriul vin spumos brut în cea mai veche pivniță de vinuri spumante din România, folosind metoda tradițională. Zona rurală oferă un fundal minunat pentru degustări de vinuri.”, menționează Huffington Post.

Publicația americană adaugă și că România, în special Transilvania, găzduiește câteva dintre cele mai bine conservate orașe medievale ale Europei. Sunt trecute în revistă apoi castelele Bran, Rupea, Cristian, Rîșnov, Peleș.

”Castelul Peleș este un castel neo-renascentist de 160 de camere, amplasat la poalele Muntilor Bucegi, în pitorescul oraș Sinaia. Desăvârșit în 1883, castelul împodobit ingenios a fost reședință de vară a familiei regale până în 1947. Acesta a fost primul castel european care a utilizat energie electrică și a găzduit prima proiecție de filme din România, în 1906”, menționează autoarea.

De asemenea, ea mai recomandă vizite în București, oraș supranumit cândva „micul Paris”, dar și în Sibiu, Brașov, Sighișoara – aceasta din urmă fiind singura cetate medievală locuită din Europa și inclusă în patrimoniul UNESCO. Nu în ultimul rând, sunt amintite satele din Transilvania Saschiz, Biertan sau Sibiel, unde jurnalista a probat mămăliga cu brânză la ceaun sau dulceața de afine.

Țara e înconjurată de Marea Neagră, fluviul Dunărea și traversată de Munții Carpați, iar frumusețea naturală și diversitatea culturală a României vă vor surprinde.”, sună pasajul din Huffington Post care definește cel mai simplu și complet imaginea unei țări poate prea ignorate de marile rute turistice.

Citiți articolul complet în varianta originală, AICI

Nucile sunt printre cele mai sănătoase alimente care există, însa nu le consumăm atât de des pe cât ar trebui. Ca de altfel toate celelalte ”fructe uscate”. Una dintre principalele proprietăți ale nucii este că posedă acizi grași esențiali sau grăsimi sănătoase, cum ar fi omega 3, care promovează sănătatea sistemului nervos și imunitar.

Este un super-aliment, grație acizilor grași esențiali, în special alfa-linolenic și linoleic. Studiile științifice constată că acizii grași proveniți din consumul de nuci scad nivelul total al colesterolului și colesterolul LDL. Nucile conțin, de asemenea, fitonutrienți și antioxidanți cunoscuți ca fiind utili în reducerea nivelurilor de inflamație și prevenirea diabetului de tip 2.

Cu toate că au multe calorii, ele sunt puternic sățioase, astfel încât acestea pot ajuta într-o dietă al cărei scop este scăderea în greutate. Asta relevă un articol din prestigiosul ziar american New York Times, care citează un studiu aprofundat ce vorbește despre beneficiile consumului unui pumn de nuci în diete.

Potrivit cercetării menționate, care a evaluat nouă pacienți obezi ce au primit 48 de grame de nuci (echivalentul a aproximativ 314 de calorii) sau placebo cu aproape același gust, consumul a scăzut sentimentul de foame și pofta de mîncare.

A nu mânca pentru a „înfometa” tumora. Această idee, foarte radicală, contribuie la un anumit succes pe care îl are „postul” în rândul pacienților atinși de cancer. Mai mult, practica se dezvoltă în unele țări de mai mulți ani în scopul de a preveni sau de a vindeca boli, printre care diabetul sau hipertensiunea. Care este adevărul și ce spun cele mai noi studii ale oamenilor de știință?, scrie Digi24.ro.

Canalul Arte a redifuzat anul acesta un documentar de succes, Postul, o nouă terapie? Filmul lui Thierry de Lestrade și Sylvie Gilman nu este un manifest militant, ci o anchetă solidă, care datează din 2011.

În țările occidentale, cazurile de diabet, hipertensiune, obezitate, cancere s-au înmulțit și consumul de medicamente explodează. Există oare o altă cale de tratament? În Rusia, Germania și Statele Unite, medicii și cercetătorii studiază efectele uimitoare ale postului asupra pacienților. De o jumătate de secol, în aceste trei țări medicii și biologii explorează și această cale. Reputat pentru sursa sa de apă termală, sanatoriul Goriacinsk din câmpia siberiană este cunoscut și pentru centrul său în care se ține post, înființat în 1995. Bolnavi de astm, diabet, reumatism, alergii, pacienții, bine monitorizați, nu înghit nimic altceva decât apă, timp de 12 zile în medie, dar cura se prelungește adesea pentru trei săptămâni. După dureroase crize de acidoză la început, ei se simt mai bine și două treimi dintre ei constată că simptomele le-au dispărut după una sau mai multe cure.  Tratamentul se bazează pe 40 de ani de studii științifice, care au demarat în era sovietică. În paralel, medicii și cercetătorii din Occident au săpat și ei în acest filon. De pildă, în Germania, la clinica Buchinger, pe malul lacului Konstanz (Bodensee), sunt tratați bolnavi cronic tot prin post. La fel, în Statele Unite, Valter D. Longo, profesor de biogerontologie la Universitatea Califronia, studiază efectele postului asupra șoarecilor atinși de cancer.

Cu ajutorul unor infografii foarte clare, filmul explică bulversările complexe care se produc în organism în momentul postului. În mare, el reînvață să trăiască din rezervele sale, un reflex atavic, care îl purifică și îl face mai puternic. Pe cât de eficientă pe atât de tulburătoare, demonstrația lui Sylvie Gilman și Thierry de Lestrade invită la reevaluarea abordării noastre față de boală și tratament. După modelul bolnavilor de la Goriacinsk, care devin mai încrezători după ce au trecut de proba postului, descoperim un corp mai rezistent decât îl credeam, o realitate menită să ne dea încredere.