Categorie: Opinii

  • CTP: „Dragnea nu mai vrea să câștige alegerile, Dragnea vrea să desființeze alegerile”

    Cristian Tudor Popescu (CTP) crede că Dragnea mai are un sigur adversar care-l poate zdrobi: poporul român, prin vot. De aceea, va face tot posibilul să elimine sau să pervertească votul democratic. În acest an nu va reuși – spune CTP -, dar alegerile parlamentare din 2020 vor fi în mare pericol dacă nu ieșim la vot masiv la cele europarlamentare și prezidențiale din 2019.

    „Asaltul bandei Dragnea asupra instituțiilor statului pe care încă nu le-a încălecat continuă în forță. Dar niciuna dintre acestea – Justiție, Armată, BNR, Servicii Secrete… – nu constituie un scop în sine, ci unul intermediar, pentru maimuții lui Putin și Erdogan.

    Nici măcar compromiterea României până la cvasiexcluderea din UE și NATO nu e ținta finală.

    Marele vis al spărgătorului național Dragnea este sugrumarea votului liber al cetățenilor români. Dragnea nu mai vrea să câștige iar alegerile, Dragnea vrea să desființeze alegerile democratice. Pentru că UE și NATO nu-l pot da jos, dar românii, prin vot, pot.

    Așa cum l-au aruncat din șa pe Adrian Năstase în 2004, când totul era aranjat pentru reinstaurarea dictaturii în România. Așa cum l-au făcut să muște țărâna pe Ponta în 2014.

    Ce face Dragnea nu e nou. De 30 de ani, PSD nu are alt obiectiv decât să repună stăpânire totală pe țară. Nici nu concepe să fie în opoziție, vrea puterea pe veci.”

    Textul complet, în republica.ro.

  • Iohannis, dă-te prins! Cioloş, candidezi degeaba! Nu v-ajută horoscopu’, runele sunt cu PSD!

    Iohannis, dă-te prins! Cioloş, candidezi degeaba! Nu v-ajută horoscopu’, runele sunt cu PSD!

    De cinci zile-ncoace, de la Revelionul cu ciorbă de potroace, Antena 3 o ține în predicții politice. Dar nu pe bază de sondaje, ci de horoscoape. Astrele, nene, să vedem ce zic astrele!

    Iar astrele nu-i dau nicio şansă lui Klaus Iohannis la prezidențiale. Mă rog, astrele selectate de argații lui Voiculescu, că sunt atâtea stele pe cer, încât ai de unde alege.

    A fost ordin de zi pe unitate: băi, atenție, comanda la mine! Toată lumea face analiză politică pe bază de horoscop! Hai, acum, cât Mercur e în fază retrogradă! Ce dracu’, când mai avem noi norocu’ ăsta?! S-a înțeles? Executaaaaarea!

    Și s-au pus reptilienii pe treabă şi au descoperit că, da, Vărsătorul stă bine în casa lui Mercur. V-ați fi imaginat una ca asta?! Da, da, da, Pleşoianu e Vărsător, deci Pleşoianu va fi preşedinte! Dacă aşa vor luminițele de pe cer… Bine, şi eu sunt Vărsător, dar nu voi fi preşedinte, pentru că nu m-am pus bine cu stelele.

    Nu, mă, nu cele de la Secu, ale lu’ Dom Profesor, ci stelele de pe cer, care luminează aproape ca steluțele de plastic puse de Găbița Firea pe bulevardele Capitalei… mă rog, mai tare ca Găbița nu poate fi nici Cerul, că nu din cer ne vin banii de salarii, ci de la Primăria lu’ Găbița…

    Și dă-i, şi luptă cu horoscoapele! Să vezi, măi nene, ce mai dezbăteau karma de Fecioară cu Peşti alde Porumbel, Voicu, Ursu, Dumitrescu, Tudor şi a lu’ Zamfir, plus încă vreo câțiva cu nume incerte (cam toți care n-au plecat în vacanță). Toată lumea era cu ascendentu-n gură, ca să tragă, la ceas de seară, concluzia potrivită: nu, nenică, Cioloş nu e Leu, aşa cum se pretinde, ci un biet pisoiaş! Vai de capu’ lui, aşa vrea să câştige el alegerile, ca un „small cat”?!

    Cât despre invitați, ce să povestim… De la Lidia Fecioru la Voropchievici, de la Minerva la Mariana Cojocaru, vreo două duzini de astrologi, cerologi, stelologi, horoscopologi n-au plecat nicăieri, au fost consemnați în cazarmă, ca să fie pe fază la analiza politico-antenistă de început de an. Gâdea şi Badea au fost plecați în vacanță, trebuia să mintă cineva în locul lor. Genială idee: să mințim poporul cu stelevizorul!

    Iohannis, dă-te prins! Cioloş, candidezi degeaba! Runele lu’ Dom’ Profesor lucrează pentru alții.

  • Ciutacu mă înjură, Chirieac mă minciunește. Atâta pot premianții propagandei ruse!

    Ciutacu mă înjură, Chirieac mă minciunește. Atâta pot premianții propagandei ruse!

    Nici n-apucai să-mi trag sufletul după ce publicai lista premianților propagandei ruse (Gâdea, Ciutacu, Chirieac, Savaliuc, Andronic), că se şi puseră tonomatele pe înjurat la subsemnatul! Ciutacu o dădu pe injurii scabroase, à la Giovanni Becali (puşcăriaşul); Chirieac, mai şmecher, băgă minciuna groasă, de morsă competentă.

    Ce am scris eu

    „Propaganda rusă își premiază favoriții din presă, cei care-i fac jocul și o alimentează, direct sau indirect, cu informații, știri, minciuni și diversiuni plăcute Moscovei”.

    Și am dat lista premianților, așa cum apare pe site-ul rusnacilor: Mihai Gâdea („puterea presei”), Victor Ciutacu și Bogdan Chirieac („presă politică și de eveniment”), Răzvan Savaliuc („presă de investigație”), Dan Andronic („concept editorial și management de presă”), Cristian Hostiuc și Elena Cristian („presă financiar-economică”), plus Antena 3, DC News și luju.ro.

    „Doi intre premianții Sputnik, Bogdan Chirieac și Răzvan Savaliuc, au fost <<premiați>> generos și de PSD, prin contracte de sute de mii de euro doar în 2018. Pe ceilalți, guvernarea PSD îi plătește indirect, dirijând milioane de euro prin diverse contracte (inclusiv de publicitate) către patronii sau televiziunile lor.

    Prin acest premiu, Ciutacu simte mângâierea maternă, dat fiind că el e produsul iubirii dintre un ofițer român școlit în Uniunea Sovietică și cetățeana rusoaică devenită soția sa în acel sejur prelungit”.

    Ce a înjurat Ciutacu

    Postare gingașă, pe Facebook, cu oarece agramatisme (problemă mare cu virgulele). Atenție, biiip-urile le-am pus eu, altfel textul era nepublicabil!

    „Priveam cu detașare, până acum câteva minute, cum bichonii propagandei securității se tăvălesc în chinuri pentru că Dumitriu Dragoș, vechi amic, ziarist cu vână și talent, a scris, pe Sputnik Moldova-România un soi de analiză-bilanț în care mă consideră unul dintre muncitorii de presă ca au făcut treabă bună în domeniu. Vai, mă premiază organul suprem al propagandei ruse! Dincolo de faptul că Putin și corespondenții lui n-au dat o vodcă la afacerea asta, aprecierea lui Dragoș, om de nunață și context, nu de bubuială în peluză, chiar mă onorează. Dar atât…

    Aș fi rămas calm dacă, printre zbaterile puerililor care nu și-au justificat niciodată proveniența banilor încasați drept salarii, nu s-ar fi strecurat și onomatopeicul Gregoar, (auto)poreclit ecrivain. Care transmite cercopitecilor vecini de grădină zoo ambulantă care au timp să-l ia în seamă, că mă mângăie matern maica Rusie. Pentru că aș fi, citez din decreierat, <<produsul iubirii dintre un ofițer român școlit în Uniunea Sovietică și cetățeana rusoaică devenită soția sa în acel sejur prelungit>>. Dacă n-ar fi vorba despre tata, un om în banca lui, care n-a deranjat niciodată pe nimeni, mi s-ar rupe. Dar, întrucât (biiip-biiip) Cartianu simte nevoia să-mi bage și familia între (biiip-biiip) în care se scaldă, povestea e simplă. <<Ofițerul>> e inginer, și-a pierdut tatăl pe front, a făcut școala la Sinaia din banii pe brânză încasați de maică-sa în piață, a început facultatea la Politehnica din Brașov și a terminat-o la Harkov, acum în Ucraina, atunci în Uniunea Sovietică. Iar <<cetățeanca>> e la fel de ingineră, evreică născută în Ucraina și membră a unei familii persecutate de Stalin. La fel de ingineră, de la debutul în meserie până la pensionare, ca și <<ofițerul>>.

    Iar eu, tonomat în viziunea fostului său stăpân și premiant al propagandei lui Putin în viziunea actualilor negustori de sclavi în presă, sunt extrem de mândru că sunt copilul lor și nu am cuvinte să le mulțumesc vreodată pentru tot ce au făcut și fac în continuare pentru mine.”

    Ce a mințit Chirieac

    Titlu în DC News: „Scandal în mass media: Ciutacu a izbucnit după ce Cartianu i-a atacat tatăl”.

    Se poate observa lesne din textul meu că nu i-am atacat tatăl, ci am scris că și-a făcut studiile în URSS, unde s-a însurat cu o rusoaică, iar din iubirea lor româno-sovietică s-a născut tonomatul.

    Ce-o fi „atac” în toate astea? OK, dacă vom admite că nașterea ciutăcelului e ceva neplăcut, atunci da, înseamnă că l-am atacat pe Ciutacu-senior pentru că a născut așa ceva!

    Epilog

    Și totuși, am greșit! Grav, flagrant, impardonabil! Am scris că tatăl tonomatului a studiat în țara sovietelor ca militar (aka generalul Militaru), când el, de fapt, a studiat ca inginer (aka Ion Iliescu). Nu se poate așa ceva! Îmi pun cenușă-n cap, să-mi fac din ea scut împotriva înjurăturilor ciutăcești. Dar și împotriva blestemelor în limba rusă…

  • Mesajul MEU de Anul Nou – Ziariștii

    Mesajul MEU de Anul Nou – Ziariștii

    Dragii mei, acesta nu este un mesaj de preşedinte, de prim-ministru sau de patriarh, cum e obiceiul, ci un mesaj de ziarist liber, onorat să se închine Măriei-Sale, Publicul. De aceea, vă previn, am lăsat deoparte orice limbaj protocolar.

    Cu voia lui Dumnezeu, mai schimbăm o dată anul. Lăsăm în urmă 12 luni agitate, în care am fost nevoiți să stăm cu arma la picior (vorba vine, de fapt armele sunt la derbedeii care ne conduc, bat & gazează). Am fi vrut să ne bucurăm de tihna unei vieți normale, împărțite între familie, distracție şi obligații profesionale, dar n-a fost să fie.

    E al doilea an consecutiv în care viața ne-a fost bulversată de nişte lepădături ale istoriei. Ne-au chinuit cumplit, dar şi-au săpat şi groapa. Știu sigur – şi le-o spun şi lor, ca să le tremure izmenele încă de acum – că vor plăti scump pătimirea la care şi-au condamnat poporul. Nu le vor fi de ajuns Serbiile şi Costaricile şi Madagascarurile pentru a-şi ascunde libertatea şi averile furate. Planeta li se va părea prea mică atunci când vom porni pe urmele lor. Și se va întâmpla curând, când vor pierde puterea.

    Îi previn, aşa cum pisica previne şoricelul: să-şi caute cele mai adânci găuri de şarpe, să corupă triburi amazoniene pentru tainică găzduire, pentru că ei, infernalii bandiți ai acestor vremuri, mai au cel mult doi ani de batjocură şi huzur. Om rezista noi şi acestor doi ani (maximum!), apoi va ieşi soarele şi pe ulița noastră. Milă nu vom avea pentru corupți, parveniți, canalii şi impostori!

    Dragii mei, în atmosfera tulbure a acestui an, printre ordonanțele de urgență cu care ne-au otrăvit viața, am reuşit să transform în realitate o ambiție mai veche: am lansat un ziar, împreună cu camaradul Laurențiu Ciocăzanu. (Vă asigur că ne completăm foarte bine: astă-toamnă, în timp ce eu eram în vârful nucului, să-i scutur roadele, el aduna nucile de pe jos, atent să nu-i cadă vreuna în cap; recent, în timp ce el petrecea de Crăciun, eu scriam ştiri de zor, în liniştea Gorjului submontan, să duduie ziarul; dar şi când el conducea maşina, la întoarcerea spre Bucureşti, eu sforăiam pe scaunul din dreapta, pentru ca odată ajunşi la destinație să-i comunic, amical: „Conduserăm bine şi de data asta!”)

    „Pruncul” mediatic ni-l cunoaşteți deja, are o lună de viață, ne e gazdă chiar acum: ziaristii.com. E încă un bebeluş, dar încrederea voastră l-a purtat spre o grabnică maturizare. Iar mâna pe care ne-ați întins-o, prin Patreon, ne-a sporit optimismul că vom găsi resursele de a dezvolta ziarul, făcându-l mai puternic, mai complet şi mai puțin dependent de starea fizică a unuia dintre noi într-o anumită zi.

    Sunt în măsură să vă confirm că în curând vom avea noi colegi. Nu o armată (precum ziarele clasice), pentru că nu ne permitem, dar doi-trei confrați ni se vor alătura sigur în următoarele două luni. Plus multe alte voci care, fără pretenții majore, se vor face auzite pe ziaristii.com.

    Vă mai dau o veste bună: în curând vom lansa şi televiziunea online pe care, probabil, unii dintre voi o aşteptați de multă vreme. Dacă nu v-am dezamăgit cu ziarul, fiți siguri că nu vă vom dezamăgi nici cu televiziunea!

    Vă mai spun, dragilor, că sunt mândru de voi. Îmi scot pălăria în fața voastră, a celor care ne citiți, ne distribuiți articolele, ne criticați uneori (aveți şi de ce!) şi ne sprijiniți financiar. Vă asigur că prețuim fiecare dolar venit dinspre voi, cititorii noştri. Suntem departe de a asigura bugetul necesar acestei dezvoltări media, eu şi Laurențiu vom face încă multă vreme muncă voluntară, dar susținerea voastră e crucială pentru creşterea platformei media la nivelul ambițiilor noastre şi al necesității naționale, mai ales că urmează doi ani electorali extrem de duri.

    Ați văzut cu cine şi cu ce ne luptăm: cu minciunile unei maşinării de propagandă infernale, finanțată cu zeci de milioane de euro din bani furați şi din fonduri publice. Îi vom învinge, chiar dacă ne despart câteva zerouri financiare! Leul nostru e de o mie de ori mai puternic decât al lor, pentru că e leu cinstit, e leu trudit, nu prăduit! Aşa cum cinstiți ne sun „patronii”, nu puşcăriaşi ca ai lor!

    Dragii mei, asta am vrut să vă transmit: nu vă pierdeți optimismul! Solidaritatea, adevărul, onestitatea şi buna-credință ne fac puternici. Ne fac imbatabili! Cu toate cicatricile noastre, cu toate gazele pe care ni le îndeasă ei în plămâni, cu toate bastoanele pe care ni le dau în cap, cu toate amenzile pe care ni le împart şi când respirăm, suntem mult mai puternici decât ei! Pentru că dreptatea e de partea noastră.

    România e țara noastră şi o vom scoate din ghearele lor!

    Dumnezeu să vă binecuvânteze! La mulți ani!

    ——————————

  • Primiți cu Moș Crăciun? – Ziariștii

    Primiți cu Moș Crăciun? – Ziariștii

    POVEȘTI LA GURA SOBEI (3)

    Primiți cu Moș Crăciun?

    „Primiți cu Moș Crăciun?” Am primit cu bucurie toate cele șapte cete de copii, în trei seri consecutive (23, 24 și 25 decembrie), pe ulița liniștită de la Brădiceni. Unii erau chiar Moș Crăciuni, alții au venit cu Capra sau cu Steaua, o domnișoară (am aflat că e fata unui vecin) a cântat la nai atât de frumos… Cu toții mi-au călcat bătătura, de astă-dată înzăpezită, în zilele magice de Crăciun sau de Ajun.

    Acum 35-40 de ani, eu eram Moș Crăciunul satului. Aveam barbă din lână de oaie, lipită pe un carton decupat din coperta unui caiet de desen. Orifiiciile mici din dreptul ochilor și al gurii, meșterite cu foarfeca, nu-mi trădau identitatea, dar nasul acvilin ce ieșea prin carton și vocea răgușit-pițigăiată îi făceau pe oameni să exclame: „E ăla mic al lu’ Nelu Cartianu! Cartiene, tu ești, mă?”

    Iar eu, cu vocea care mă dădea de gol: „Sunt Moș Crăciun și am venit din Laponia să aduc cadouri la oamenii buni”. Și scoteam din săcuiul agățat de gât un pachet mic, în care învelisem o eugenie sau o napolitană, dintre cele primite de dimineață în Pițărăi, ori câte un măr dintre cele culese în toamnă din pomul scorburos din grădina bunicilor și ascunse adânc în fânul din podul șoprului, să nu le ajungă gerul până la Crăciun.

    Și cântam alături de Zamfirică, de Sorin, de Viorel sau de cine mă mai însoțea în misiunea mea de Moș Crăciun fără reni:

    Moș Crăciun cu plete dalbe

    A sosit de prin nămeți

    Și aduce daruri multe

    La fetițe și băieți…

    Și roșeam tot, în spatele măștii mele de Moș Crăciun, când în casa bunilor gospodari era și câte-o fetiță de vârsta mea, iar eu – Moș darnic și protector – o strângeam în brațe înainte de a-i da cuvenitul cadou.

    Bunătatea oamenilor mi i-a fixat adânc în suflet. Mulți dintre ei nu mai sunt printre noi, dar în memoria mea de Moș Crăciun slăbănog și pițigăiat, ei sunt nemuritori. Pentru că i-au deschis poarta lui Moș Crăciun, l-au ascultat și i-au pus în palmă câțiva bănuți.

    Și atunci, cum să nu-l primesc pe Moș Crăciun?!

    Întrebarea este: dumneavoastră îl primiți pe Moș Crăciun? Căci tocmai vă bat în poartă, Moș bătrân cu barba albă, în spatele căreia se ascunde copilul timid de odinioară. Și tare drag mi-e să vă spun:

    Crăciun Fericit, oameni buni! Sărbători binecuvântate și La mulți ani!

    Și să vă cânt, cu vocea mai puțin pițigăiată, dar la fel de răgușită:

    Moș Crăciun cu plete dalbe

    A sosit de prin nămeți…

    Citiți și celelalte „povești la gura sobei”:

  • Ciorbea, atacă ordonanța! Eşti Avocatul Poporului, nu al trădătorilor!

    Ciorbea, atacă ordonanța! Eşti Avocatul Poporului, nu al trădătorilor!

    Catastrofala ordonanță de urgență adoptată aseară (noaptea, ca hoții!) mai poate fi oprită doar de Avocatul Poporului, Victor Ciorbea. Acesta este singurul pământean care, conform Constituției, poate ataca ordonanțele de urgență la Curtea Constituțională.

    În mod realist, sunt slabe speranțe ca Victor Ciorbea să audă strigătul disperat al societății. Până acum, în cazuri similare, el a etalat un comportament extrem de slugarnic față de patronii săi politici (PSD-ALDE).

    Dacă nu-şi va face nici acum datoria de a sesiza Curtea Constituțională, Ciorbea ar trebui obligat să demisioneze, prin presiune publică, şi anchetat pentru abuz în serviciu.

  • Delirul – Ziariștii

    Delirul – Ziariștii

    De cum a apucat microfonul și a aruncat privirea pe deasupra sălii, cât să-i fie captată de camerele TV și să ajungă până la Ciolăneștii din Deal, am simțit un amestec ciudat între Chavez și Erdogan și Lukașenko. Nicio căldură în privirea aceea sălbatică, niciun pic de umanitate. Doar spaimă și dorință de răzbunare.

    Dar răzbunare pe cine? Pe toți cei care se opun dorinței sale de a ferici națiunea. Dușmani reali sau închipuiți. Și a început delirul. (Un alt teleormănean, Marin Preda, a scris romanul „Delirul”, dar asta nu scrie în programul de guvernare.)

    Așadar, vinovați sunt…

    Europa, cu Comisia și cu Parlamentu’ ei cu tot.

    Străinii care ne fură gazu’, gazu’ nostru românesc, din pământu’ nostru strămoșesc.

    Aceiași străini, care vor să pună România pe butuci.

    Și încă o dată străinii, care nu înțeleg că România nu e sat fără câini.

    Cei care cred că putem sta ca momâile să vedem cum ni se iau resursele.

    Cei care cred noi avem doar dreptul de a pune la dispoziția altora resursele țării.

    Cei care se uită nervoși că anul ăsta am avut cele mai mari recolte din Europa la floarea-soarelui și la porumb.

    Cei care nu vor ca România să aibă guvern românesc.

    Marile companii, care continuă să vină într-o țară coruptă.

    Hipermarketu’ cu profit de 0,5 la sută.

    Multinaționala din energie cu profit de 0,8 la mie.

    Firma de telefonie (cu epoleți) cu profit de 1.500 de lei.

    Recomandările, directivele, infrigementu’.

    MCV-u’, care e ca linia orizontului.

    Cei care vor ca orice politician care gândește românește să aibă gura închisă.

    Socialiștii europeni, cu Timmermans-u’ lor.

    Timmermans, care dușmănește România.

    Familiile politice europene.

    Protocoalele.

    Completele de judecată stabilite ilegal.

    Procurorul și judecătorul, care stau de vorbă și-l iartă pe Angel Tâlvăr, dar pe Boștinaru îl bagă la-nchisoare.

    Iohannis, trădător de țară, care a zis că Vasilica nu e capabilă.

    Trădătorii români din Parlamentu’ European.

    Cei care cred că amnistia și grațierea sunt o blasfemie și o bombă atomică.

    Ambasadoru’ american.

    Cei răi și cei lacomi.

    ROBOR-u’.

    Sinecuriștii.

    Otrava din alimente.

    Chimicalele Occidentului.

    Cei lipsiți de curaj, care nu încep programul de protecție a copiilor și a cetățenilor români de alimente otrăvite.

    Cei de la Autostrada Sudului care nu pomenesc de Videle.

    Primarii de comună nepatrioți, fricoși și oportuniști, care nu le explică oamenilor care este adevărul.

    Cei care cedează.

    Cei care capitulează.

    Cei de la autostrăzi care nu muncesc, dar iau banii. Și nu sunt români!

    Cioloș, care n-a vrut să dea subvenții în agricultură.

    Propaganda finanțată cu criptomonede.

    #Rezist, care se droghează.

    Soroșică, plătitorul celor din presa cu epoleți.

    Presa cu epoleți, care-și taie venele.

    Uncheșelu, care face dosare cu vizite în America.

    Polițiștii judiciariști, care amenință cu restaurația.

    Statu’ paralel, care trebuie demolat piesă cu piesă.

    Hellvig, Vlase, Lazăr.

    SRI, SIE, Parchetul General.

    Ofițerii nepatrioți care văd miliardari străini finanțând mișcări anarhiste.

    Aceiași ofițeri, care nu văd răsturnarea ordinii constituționale și maidanul generalizat.

    Darius Vâlcov, care a fugit când trebuia să spună cu cât au crescut salariile bugetarilor.

    Marian Oprișan, care ținea de vorbă o PSD-istă, în loc să asculte discursul lui Daddy.

    Tudorel Toader, care n-a explicat de ce nu este anchetat Iohannis.

    Macovei.

    PNL, USR.

    Băncile.

    Multinaționalele.

    Protecția Consumatorilor.

    ANAF-u’.

    Struții și caprele lui Toni Greblă.

    Cei care n-o urează pe Claudia Țapardel de ziua ei.

    Liliecii.

    Drumul urșilor.

    Albina verde.

    Momentul zero, care nu mai vine.

    Doamne-ajută!

  • Teroriștii ordonanței de urgență – Ziariștii

    Teroriștii ordonanței de urgență – Ziariștii

    Suntem sub asediu. De un an și 11 luni, o bandă de tâlhari terorizează România cu amenințări sinistre. Sunt barbari precum hoardele din Evul Mediu, dar au arme moderne. Nu vin călare pe armăsari păscuți în stepele Asiei, ci la bordul unor limuzine de lux. Nu țin în stânga hamul și în dreapta iataganul, ci în stânga volanul și în dreapta ordonanța de urgență.

    De aproape doi ani, aceasta e arma lor nimicitoare: ordonanța de urgență. Vă amintiți? Așa a început totul: cu cei doi „elefanți” ai Guvernului Grindeanu, evacuați de președintele Iohannis din Palatul Victoria pe 18 ianuarie 2017. Cele două ordonanțe pregătite de oamenii lui Dragnea în numai două săptămâni de la preluarea guvernării. Una viza legile justiției (inclusiv codurile penale), cealaltă amnistia și grațierea.

    În acești doi ani, ne-am învârtit în cerc. Ei au tot agitat iataganul ordonanțelor, noi ne-am apărat cum am putut. Pe 31 ianuarie 2017, la a doua lor încercare de a ne decapita ca nație, ne-am revoltat ca niciodată în istorie. Timp de șase zile, de marți până duminică, am ieșit tot mai mulți în stradă, depășind 600.000 pe 5 februarie. Bandiții au dat înapoi, au lăsat barda jos, dar nu au renunțat la gândurile criminale. Au anulat Ordonanța 13, hotărâți s-o reînvie sub formă de lege. S-au gândit să nu ne mai taie capul, ci să ne bage jungherul în piept, ca să nu provoace atâta emoție.

    O vreme chiar au mers pe calea legislativă. Au crezut că votează pe repede-nainte și că nu vor avea probleme la Curtea Constituțională, pe care au avut grijă s-o recompună după pofta inimii lor. Undeva, însă, s-au poticnit. Războiul-fulger gândit în ianuarie 2017 (sau, mă rog, gândit cu mult înainte, dar declanșat în ianuarie 2017) s-a împotmolit în proceduri. PNL și USR au atacat totul la CCR, președintele Iohannis i-a ținut frânat cât a putut de mult. Și, surpriză, de la CCR au ieșit cu legile decimate. Chiar și așa prietenoasă cu ei, Curtea nu a putut lăsa să treacă toate aberațiile votate de turma parlamentară PSD-ALDE. Zeci, sute de articole au fost declarate neconstituționale.

    Căpetenia hoardei barbare și-a mângâiat mustața și a decretat: cu legile nu ajungem nicăieri, ne trebuie ordonanțe de urgență! Barbarii au pus din nou mâna pe iatagane, iar de câteva luni a reînceput măcelul. Ei cu arme nimicitoare, noi cu brațele goale. Ei puțini, noi mulți. Ei călare pe limuzine, noi pedeștri în Piața Victoriei și în Piețele patriei.

    Din această încleștare s-a născut 10 august. Hotărârea lor de a ne decapita s-a ciocnit de hotărârea noastră de a rămâne în picioare. Frustrarea lor a crescut pe măsură ce noi, ca națiune, le-am respins atacurile. Hăituiți, linșați, jigniți, bătuți, răniți, gazați, i-am ținut pe loc. Iar ei nu mai au timp de stat pe loc, pentru că în ajutorul nostru vin blindatele Europei și bombardierele Americii. De aceea vor să ne lichideze acum, rapid, cu iataganele lor învelite în hârtia ordonanței de urgență. De aceea se adună duminica în Palatul lui Ceaușescu.

    Când ne vom reașeza ca națiune, trebuie să reglementăm acest pericol mortal. Să nu mai lăsăm în mâna unui grup infracțional organizat, baricadat în Palatul Victoria, arma nimicitoare a ordonanței de urgență. Nu putem conta pe buna-credință a unor tâlhari. Și nici pe complicitatea criminală a unui vierme ce-și spune Avocatul Poporului.

    În arhitectura instituțională actuală, e suficient ca Guvernul și Avocatul Poporului să decidă că populația României va fi dizolvată în acid sulfuric, pentru ca grozăvia să se întâmple. Nici Parlamentul, nici Președintele României, nici UE sau NATO nu se pot opune. Ordonanța de urgență își produce efectul efectul de acid sulfuric. Imediat, pe loc, fără amânare.

    O urgență națională: trebie să scăpăm de terorismul prin ordonanță de urgență!

  • Ciorditorul, analfabeta și „ievaluatorul”

    Ciorditorul, analfabeta și „ievaluatorul”

    Memorabilă poza celor trei, după ședința CEX al PSD: Vasilica temătoare, Tudorel șmecheraș, Daddy golănaș. Aveau de anunțat crima pusă la cale și niciunul nu și-o asuma.

    Pe Vasilica au trimis-o la înaintare, să turuie prima. Și ea a behăit, perfect impersonal: „s-a discutat”, „s-a argumentat”, „s-a hotărât în unanimitate”.

    A intrat în scenă Tudorel șmecherașul: „s-a discutat despre”, „s-a decis să vedem”, „s-a decis să se analizeze”.

    Daddy golănașul a oscilat între impersonal – „să se dea ordonanță”, „se lungește” – și ascunderea în spatele mulțimii: „colegii noștri au motivat”, „unii colegi au prezentat”.

    Pe fond, Dragnea, Dăncilă și Toader recurg la explicații ridicole și cinice. Să dai ordonanță de urgență pe Codurile penale, care se află deja în circuit parlamentar, este imposibil de justificat rațional.

    Imposibil de înțeles este și de ce dracu’ mergi mai departe cu niște modificări legislative, la cele două Coduri din zona penală, despre care toată Europa a zis: ajunge!, opriți-vă!, aruncați-le la gunoi! 

    Dar Daddy Flaușatul, criminalul din piesa sinistră jucată pe scena publică în ultimii doi ani, merge mai departe. Până la capăt, cum a zis el cândva. Și începem să vedem, sumbru, cam pe unde e capătul.

    Criminalul unei legislații făcute harcea-parcea are explicații paralizante: „este o istorie care nu se mai termină”, „se lungește foarte mult procesul legislativ și de contestare la Curtea Constituțională”. E ca și cum ai zice că ziua e prea lungă, trebuie scurtată la 22 de ore, prin ordonanță de urgență. Sau că viața e prea lungă, trebuie scurtată cu o lovitură de jungher. Sau că Parlamentul mai rău ne încurcă, de-acum înainte vom legifera în ședința de guvern.

    Normalitatea trebuie pedepsită. Cum să lași o lege să fie supusă calvarului de a fi dezbătută în Parlament, trimisă la promulgare, contestată constituțional? Dai ordonanță și rezolvi problema cât ai zice Daddy.

    Și mă mai uit o dată a personajele astea sinistre care ne-au transformat viața într-o colivie de nebuni. Cum le văd supușii împărăției lor din cușca de nebuni?

    Conform unui sondaj BCS, pentru 35,2% dintre români, Daddy șmecherașul e „penal” și „ciorditor”. Alți 13,2% îl consideră „bandit” și „ipocrit”. Pentru 45% dintre cei chestionaţi, Vasilica e „analfabetă”, „fără creier” sau „idioată”.

    Despre Tudorel nu avem studii sociologice, dar el este „ievaluatorul”.

    Asta este adevărata semnificație a pozei celor trei, după edința CEX, BEX, LEX, MEX, SEX: ciorditorul, analfabeta și ievaluatorul. Adică ne-a luat dracu’ pe toți, că tare jos am ajuns!

  • O seară cu Hoandră, Gușă, Bichir, Depardieu – cvartetul de coarde al lui Putin

    O seară cu Hoandră, Gușă, Bichir, Depardieu – cvartetul de coarde al lui Putin

    Promo la Realitatea TV. Octavian Hoandră își anunță emisiunea de duminică seara. Burtiera se înroșește – „Hoandră: Gerard Depardieu este impresionat de personalitatea lui Vladimir Putin”.

    Începe emisiunea lui Hoandră, dar nu cea de duminică (promo Putin), ci cea de sâmbătă (promo Gușă). Le zice Hoandră, le spune verde-n față: „Succes mare la judo, plus Partidul Realitatea, care se adaugă televiziunii Realitatea… Iată de ce Cozmin Gușă a devenit inamicul unor forțe obscure. Din toate părțile e această teamă de Partidul Realitatea”.

    Invitații, jenați, se abțin. Preferă să vorbească despre violențele din Franța. Doar unul e hotărât pe meserie: Florian Bichir, ex-ziarist (am fost colegi la EVZ). Tocmai s-a întors de la Focșani, unde între felul doi și desert a constatat că baronul Oprișan e „un mare, mare patriot”.

    Bichir: „Aș începe prin a-i felicita pe cei care conduc Federația Română de Judo, în primul rând pe domnul Gușă, pentru că face performanță, pune România pe hartă”. Se întoarce către Hoandră, îl ia la țintă: „Vă felicit pentru interviul cu Gerard Depardieu”. I-ar zice ceva și femeii de serviciu, dar n-o vede prin studio.

    Încep discuțiile serioase, despre politică. Deschidere prudentă, dar precisă: „Eu nu mă pricep la sociologie, dar Cozmin Gușă se pricepe„. Apoi, analiza: „Hai să spunem că aveți 3%, peste 300.000 de români se uită la Realitatea TV. Înmulțești cu doi și faci un partid de peste 600.000!”

    E clar, Partidul Realitatea nu are cum să piardă alegerile…