Creșterea tuturor pensiilor din România cu 40%, prevăzută în legea impusă de PSD-ALDE, este o bombă atomică de proporții apocaliptice. Măsura ar urma să devină operațională de la 1 septembrie 2020. Deși calculele îi ies foarte prost, Guvernul Orban spune peste tot că legea va fi respectată, deci că pensiile vor crește cu 40%.
Ar fi o catastrofă națională! Ar fi dinamitate și bugetul României, și speranțele de dezvoltare a infrastructurii, și încrederea că țara asta poate fi guvernată responsabil.
Am intrat, ca societate, în capcana populismului. A reușit PSD s-o facă și pe asta. Iar PNL pare incapabil să le spună oamenilor: fraților, e o păcăleală PSD-istă, e o nebunie, așa ceva nu se poate! De ce n-au mărit PSD-iștii pensiile cu 40% când se aflau la guvernare, să arate că le pot plăti?! De ce de la 1 septembrie 2020 și nu de la 1 septembrie 2019? Asta e: nu aveau de unde să le plătească! Au programat uriașa creștere cu trei luni înainte de alegerile parlamentare, socotind că pentru trei luni vor găsi bani, se vor mai împrumuta câteva miliarde, apoi vor pune bomba în brațele previzibilei guvernări PNL-USR/PLUS-PMP.
Guvernul Orban are un aliat credibil, care-l poate ajuta să iasă din încurcătură: tehnocrația bancară, în frunte cu conducerea Băncii Naționale a României. N-a fost deloc întâmplătoare ieșirea la rampă a economistului-şef al BNR, Valentin Lazea, care a recomandat Guvernului prorogarea (amânarea) înspăimântătoarei creșteri de 40%.
Explicațiile lui Lazea, tăioase ca briciul: „Dacă se introduce acea creștere de 40% a pensiilor, bugetul explodează pur și simplu în 2021. Trebuie să ai nu știu câte măsuri de compensare ca să vii nu sub 3%, ci undeva deasupra lui 3%, cu destul de mult deasupra. Prorogarea creșterii cu 40% a punctului de pensie, din septembrie 2020, poate avea loc urmând ca bugetul să ofere o creștere mult mai mică, de ordinul câtorva procente, care oricum va reprezenta o creștere (și nu o reducere!), care oricum va duce la depășirea deficitului de 3% (dar cu puțin peste această valoare!), care oricum va fi finanțată din bani pe care statul român nu-i are”.
Economistul-șef al BNR a mai spus că, numai ca efect al aplicarii legii pensiilor, deficitul bugetar ar ajunge la 4,5% din PIB în 2020, la 5,7% în 2021, respectiv la 6,5% în 2022.
Valentin Lazea a atras atenţia că, deşi oamenii nu ştiu, orice depăşire a limitei de 3% implică împrumuturi externe la costuri tot mai mari, dar şi posibile sancţiuni din partea Uniunii Europene, pe procedura de deficit excesiv.
O altă voce credibilă și realistă este cea a lui Ionuț Dumitru, fost președinte al Consiliului Fiscal, în prezent economistul-șef al Raiffeisen Bank. „Doar dintr-o lege avem un efort suplimentar pe buget de 5% din PIB. Orice economist ar spune că așa ceva nu încape în buget, cu taxele și impozitele din prezent, cu colectarea proastă și cheltuielile pe care le avem”, a spus Dumitru.
El a atras atenția că majorarea cu 40% a pensiilor la 1 septembrie 2020 ar aduce în plus cheltuieli de 1-2% din PIB „dintr-un foc” și că respectivul efort bugetar trebuie susținut în fiecare an.
Între politicienii „care dau” (PSD și aliații săi populiști) sau care nu au curaj să pună stop dezmățului bugetar (PNL, bântuit și el de tentația populismului) și tehnocrații din zona bancară, soluțiile corecte sunt la cei din urmă. Explicația e logică: aceștia nu sunt dependenți de voturile populației, deci nici de cele ale pensionarilor. În schimb, pentru politicieni, cei peste 5 milioane de pensionari reprezintă un bazin electoral esențial.
Politicienii fac însă un calcul greșit. Ei ignoră faptul că nu toți pensionarii judecă simplist, în termenii „cu cât mi-a prescut pensia”. Liberalii, de exemplu, ar fi surprinși să afle că pensionarii responsabii, cu gândire evoluată, reprezintă un eșantion tot mai consistent. Sunt acei oameni care nu se întreabă doar cu cât le-a crescut pensia, ci și ce inflație a generat această creștere, dar și de unde vin banii suplimentari. Destui dintre ei – tot mai mulți! – preferă să nu le crească pensia, dacă respectiva mărire se va converti într-o nouă povară transferată copiilor și nepoților lor, prin creșterea datoriei publice.
Tot mai mulți români – inclusiv pensionari – au realizat pericolul mortal care ne paște pe toți: depopularea României până la extincția acestui neam. Mostre ale catastrofei demografice pot fi văzute în majoritatea satelor, dar și în orașe care nu au atras investiții străine majore. Sunt localități în care a dispărut 70-80% din populație, iar cei rămași sunt aproape numai bătrâni. Sunt sate în care nu se mai nasc copii, pentru că nu mai are cine să-i facă. Tinerii sunt plecați și își cresc copiii în țări străine, bătrânii se duc unul câte unul, satele mor sub ochii noștri.
Dacă punem în cârca generațiior tinere poveri tot mai mari, de genul datoriilor făcute pentru a plăti pensii crescute spectaculos, procesul de depopulare se va accelera. Prea puțini vor fi dispuși să rămână aici și să achite datoriile enorme făcute de generațiile iresponsabile ale părinților și bunicilor lor. Mai ales că le lăsăm doar datorii, nu și lucrări publice folositoare și producătoare de bani (infrasctructură de transport, mari lucrări de amenajare a teritoriului, agricultură modernă, turism dezvoltat, păduri valoroase, aer curat, școală eficientă, sistem de sănătate bine pus la punct, instituții eficiente etc.). Nimic din toate astea! Doar poveri, nu și o zestre care să fixeze tineretul, să descurajeze exodul.
Acesta este costul dramatic al creșterilor nesăbuite de pensii și salarii din domeniul bugetar: depopularea criminală a României. Când îi auziți pe politicoeni că spun „noi vă dăm”, să știți că ei nu vă dau altceva decât o perspectivă sumbră! Ei rup echilibrele societății și vă lasă singuri la bătrânețe, cdeparte de copiii și nepoții risipiți în cele ptru zări.
Guvernul Orban – care trebuie să rămână un guvern responsabil, avem mare nevoie de asta! – nu se află chiar cu spatele la zid. El are la îndemână o soluție decentă și rezonabilă, pe care populația, în marea ei majoritate, ar înțelege-o, ar accepta-o și chiar ar aplauda-o: o creștere a pensiilor de maximum 10%, care ar acoperi inflația de 4-5% și ar lăsa un surplus de câteva procente în buzunarele oamenilor.
Dar nu e tot! Pentru ca soluția să fie și populară, Guvernul Orban ar putea anunța devansarea creșterii pensiilor! Astfel, în loc să fie mărite cu 40% de la 1 septembrie, ar putea fi mărite cu 10% de la 1 martie!
Oamenii ar reține că:
- pensiile au crescut, nu au scăzut și nici măcar nu au înghețat;
- pensiile au crescut mai repede decât prevedea legea PSD.
Per total, efortul bugetar va fi mult mai mic decât în varianta legii actuale. Vor mai fi pierdute unele voturi, dar majoritatea vor fi conservate, iar alte voturi – poate mai multe! – vor fi atrase din zona României responsabile.
Pe o asemenea soluție ar putea fi construit bugetul pentru 2020. Dacă nu va pune stop nebuniei cu 40%, PNL va avea mari dificultăți în a guverna în următorul ciclu electoral (2020-2024). Abia atunci ar plăti factura lipsei de curaj în a spune stop populismului.
Soluția propusă în aceste rânduri ține cont și de nevoia PNL de a obține rezultate foarte bune la alegerile locale și la cele parlamentare de anul viitor. Avem nevoie de un PNL cât bine reprezentat în următorul Parlament, după cum avem nevoie și de o alianță USR-PLUS cât mai puternică. Doar împreună, luând în coaliția de guvernare și PMP, ar putea face o majoritate de 67%, capabilă să reformeze România inclusiv prin schimbarea Constituției.
E posibil ca PNL să guverneze responsabil, nepopulist, și să obțină și un scor foarte bun la alegerile din 2020? E posibil. Electoratul român, într-o bună majoritate, e mai matur și mai responsabil decât mulți dintre politicieni. Cetățenii sunt capabili să înțeleagă chiar și curbe de sacrificiu (dacă sunt bine explicate), ceea ce nu e cazul acum. Curba de sacrificiu e când micșorezi pensia, nu când o crești.
Dacă se teme de posibilele consecințe electorale negative ale neaplicării creșterii cu 40% a pensiilor, PNL are o soluție: să lase guvernarea timp de câteva luni, de prin aprilie-mai 2020 până la alegerile din decembrie, unui guvern tehnocrat de sorginte bancar-financiară, care face ce trebuie făcut. Dar din decembrie 2020, asemenea „piruete” nu mai sunt posibile. Timp de patru ani, poate opt, PNL și USR-PLUS sunt condamnate să guverneze responsabil, nepopulist, chiar-antipopulist. Este singura șansă de a scoate România din băltirea în care se complace de 30 de ani, de a o moderniza, civiliza, europeniza.
Curaj, PNL! Curaj, USR-PLUS! Lumea așteaptă lucruri mari de la voi. Iar lucrurile mari nu se fac dacă banii – mulți, puțini – sunt distribuiți pe criterii populiste.
