ziaristii.com

Categorie: Media

  • Moartea unei ziariste de investigație. Mesaj de dincolo

    „Am plecat. Am făcut-o aseară, în liniște. Nu știu cum va fi lumea fără mine. Şi nu voi ști niciodată. Dar drumul meu a fost până aici. Vă las în urmă pe toți, prieteni, cunoștințe, mai puțin prieteni sau dușmani. Fiecare ați fost în viața mea cu un scop. Şi celor mai mulți, vă mulțumesc pentru asta. Am fost în viața multora dintre voi. Şi îmi place să cred că tot cu un scop. Şi vouă vă mulțumesc pentru că m-ați primit. Am trăit intens, cât pentru o sută de vieți. Şi aș mai fi trăit tot atâtea”.

    Este ultima postare de pe pagina de Facebook a jurnalistei Miriam Eugenia Soare. A scris-o înainte de a muri și a lăsat-o spre publicare. Ştia că sfârșitul îi e aproape. A plecat la 55 de ani. Dar mesajul vine, parcă, de dincolo…

    Exact acum un an, ziarista cerea, printr-o scrisoare devenită virală pe Internet, ajutorul ministrului Sănătății, Sorina Pintea. Nu dorea decât să-și prelungească viața. A mai rezistat un an.

    Răceala la plămâni era un cancer agresiv

    Jurnalista Miriam Eugenia Soare a fost diagnosticată în 2015 cu cancer la sân și a suferit o dublă mastectomie.

    După un an, un medic i-a spus că are o răceală la plămâni și i-a dat o rețetă cu antibiotic. Adevărul a fost mult mai dur, medicii din Istanbul i-au descoperit metastaze pulmonare.

    Miriam a cheltuit în ultimii ani sume uriașe pentru investigații și tratamente. Găsise o clinică în Hamburg care își asuma tratarea ei, însă era la fundul sacului. Femeia s-a adresat Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului București (CASMB) şi explica, într-o scrisoare publică, situaţia disperată în care se află.

    Cristina Țopescu: „Îmi plânge sufletul”

    „M-a cutremurat moartea lui MIRIAM. N-am cunoscut-o și sunt sigură ca asta e o pierdere pentru mine. Simt de parcă aș fi cunoscut-o și îmi plânge sufletul.

    Vreau să cred că Sorina Pintea a încercat s-o ajute și că, of, nu s-a mai putut face nimic. Dincolo de partide, ministrul Sănătății pare un om bun, plin de intenții bune, dar cât și câte ne-or mai trebui până când sistemul să poată face tot ce e posibil pentru viața unui om…

    Miriam a plecat dintre noi, era frumoasă, deșteaptă și sigur era și un om bun, e o lumină pe chipul ei cum numai oamenii buni au.

    Miriam, sper să fii pe undeva și să revii într-o altă formă cândva, pe undeva. Lumea asta e atât de urâtă, încât fără spirite ca al tău devine tot mai greu de dus. Să fii bine și să nu mai suferi acolo unde ești ! Noi, cei încă vii, continuăm aici, pe Pământ, să ne mâncăm între noi.”

    Scrisoarea trimisă de Miriam ministrului Sănătății, în urmă cu un an

    SCRISOARE DESCHISĂ DOAMNEI MINISTRU AL SĂNĂTĂŢII

    DOAMNĂ MINISTRU, NU MĂ LĂSAŢI SĂ MOR!

    Sunt Eugenia Soare, cetăţean român, şi vă cer AJUTORUL, DOAMNĂ MINISTRU. Am 54 de ani şi statul român, prin legile lui absurde şi abuzive, mă condamnă la moarte, când pentru suma de doar 9.000 euro, bani cu care ministerul condus de dumneavoastră cumpără doar pixuri, eu sunt lăsată să mor. În septembrie 2015 am fost diagnosticată cu un carcinom triplu negativ la sân, cea mai invazivă şi rară celulă malignă. Preventiv, mi-au fost scoşi ambii sâni. Această dublă mastectomie am făcut-o în spitalul MedLife, pe bani personali, pentru că, în urma unei operaţii la care am fost supusă în anul 2000 la Institutul Oncologic Fundeni, am fost infectată cu Hepatită Virală C.

    Având o fibroză hepatică de gradul trei, nu am putut face tratament chimioterapeutic, fapt pentru care am depus dosarul de tratament la CASMB, pentru terapia NON INTERFERON, dosar ce mi-a fost respins pe motiv că nu am fibroză de gradul patru, adică nu sunt suficient de bolnavă şi nu s-a ţinut cont că am comorbidităţi, ci dimpotrivă. În septembrie 2016, la examinarea de un an de la dubla mastectomie, în urma efectuării computerului tomograf, mi s-a spus că am nişte noduli pulmonari nesemnificativi, probabil de la o răceală mai puternică din copilărie.

    După numai cinci luni, starea mea de sănătate s-a degradat semnificativ, începând să tuşesc necontrolat şi să am o stare de oboseală permanentă, până într-o zi când am leşinat şi fiul meu m-a dus la Spitalul Judeţean Ilfov unde, în urma investigaţiilor şi a unei radiografii pulmonare, mi-au spus că am o răceală la plămâni şi mi-au dat o reţetă cu antibiotic!!! Medicul de familie m-a sfătuit să fac un PET CT. Când am vrut să mă programez la o clinica privată din ţară, pentru că imagistica pe asigurarea de stat este doar un vis frumos, mi-au spus că nu au loc decât peste trei luni. Atunci, tot pe bani personali am plecat la Istanbul unde, a doua zi am făcut PET CT-ul, la un preţ mult mai mic decât in România. Acest examen imagistic a relevat, fără dubiu, că ceea ce în Romania erau «ganglioni nesemnificativi şi o banală răceală pulmonară» erau de fapt METASTAZE PULMONARE.

    M-am internat şi m-am operat de plămâni, pe data de 18 iulie, chiar în ziua în care împlineam 54 de ani, pentru că o altă dată liberă pentru operaţie nu aveau la spital. Plămânul mi-a fost capsat cu cleme din titaniu, pe care tot eu le-am plătit cu suma de 1400 euro, pentru că asigurarea nu acoperă acest «lux». Ştiind că va trebui să fac chimioterapie, pe bani personali, pe proprie răspundere, ilegal mi-am cumpărat din Egipt, tratamentul pentru HCV pe care l-am introdus fraudulos în ţară şi m-am tratat la mine acasă. Tot în acest timp am dus leziunile excizate din plămân pentru imunohistochimie şi anatomopatologie, la clinica indicată de către toţi medicii din Bucureşti ca fiind cea mai bună, bineînţeles, o clinică privată unde am plătit. În aşteptarea rezultatului testelor, m-am adresat mai multor oncologi şi am ales să mă tratez la un oncolog care lucrează doar într-o clinică privată, pentru a evita să stau şi să sprijin pereţii IOB Fundeni, câte cinci ore pentru o consultaţie. Spre ghinionul meu, rezultatul analizelor dat de laboratorul de anatomopatologie a fost ERONAT, motiv pentru care eu am fost tratată cu o chimioterapie greşită, inadecvată celulei maligne de care ulterior s-a dovedit că sufăr, abia după ce m-am adresat spitalului Hadassah din Ierusalim, care, contra sumei de 2.000 de euro, mi-a refăcut anatomo şi imunohistochimia şi au certificat că, în ţară, s-a făcut o imensă greşeală, care mi-a răpus fizic organismul şi care a dus la creşterea metastazelor.

    La întoarcerea din Israel, mi-a fost schimbată chimioterapia, dar deja ficatul meu fibrozat nu a mai putut suporta şi am devenit atât de anemică, încât nu mă mai puteam ridica din pat, fapt pentru care am fost nevoită să întrerup orice formă de chimioterapie. SINGURA SOLUŢIE, pe care o mai am astăzi, este radioterapia stereotactică şi după ce am corespondat cu două clinici din Istanbul, care m-au refuzat, am gasit o clinică din Hamburg care îşi asumă tratarea mea. Nemaiavând bani, m-am adresat CASMB-ului şi, astfel, am aflat cât de aberantă şi discriminatorie este legea care îmi cere un referat de la un medic dintr-un spital universitar!!! Cetăţeanul asigurat NU ştie că dacă se tratează la un medic din sistemul privat, referatul întocmit de acesta nu are nicio valoare şi deci, nu poate beneficia de vestitul FORMULAR E 112. M-am milogit pe la toate uşile din IOB Fundeni şi am fost refuzată de către medicii oncologi. M-am adresat Direcţiei de Sănătate Publică şi am constatat că trebuie să am trei oferte de la trei spitale cu trei preturi, de parcă s-ar face licitaţie pentru becuri şi nu vorbim despre viaţa unui om şi, după ce dosarul meu medical trece prin două comisii medicale, se poate să primesc aviz favorabil sau nu, dar asta durează MINIM DOUĂ LUNI SI JUMĂTATE!!! Eu nu am timpul necesar să aştept toate aceste proceduri ABERANTE şi ABUZIVE la adresa cetăţeanului contribuabil! Doamnă Ministru, ultima amânare pe care am mai primit-o de la clinica din Hamburg este data de 6 Februarie. Dată după care nu se mai poate interveni stereotactic şi, în consecinţă, nu îmi rămâne decât să aştept să mor la mine acasă.

    DOAMNĂ MINISTRU, VĂ ROG, VĂ IMPLOR, VĂ CER SĂ ÎMI PRELUNGIŢI VIAŢA!”

  • Val de plecări din Digi 24. Tudor Muşat (realizator 24/7), cap de listă. Zvonuri privind închiderea staţiilor locale ale postului TV de ştiri

    Mai mulți reporteri părăsesc postul de televiziune Digi 24, dar și editori și producători, anunţă PaginadeMedia.ro. Aseară a fost ultima emisiune prezentată de Tudor Mușat la Digi 24, realizator în prime-time al talk-show-ului „24/7” .

    „Relatia de colaborare cu postul este bazata pe un contract de prestari servicii intre doua societati comerciale (firma mea si Digi24). În momentul de fata nu exista un nou proiect în care să fiu implicat, ca atare şi respectivul contract de prestări servicii încetează, este suspendat.”, a declarat Muşat pentru PaginadeMedia.ro.

    Alături de el, pe lista de plecări ar mai figura Francesca Simionescu (social), Mihaela Brăzdeș (social), Arina Delcea (politic), Cristi Popa, George Simionescu (producător) și Andra Timu (editor).

    Totodată, conform acelorași surse, Digi 24 ar avea în plan închiderea stațiilor locale, mai anunţă sursa citată.

    Coincidenţă sau nu, acum două săptămâni, Darius Vâlcov, omul care conduce de fapt Guvernul României din postura de consilier special al premierului Dăncilă, a lansat un atac la adresa Digi 24.

    Potrivit lui Vâlcov, compania RCS&RDS (care deţine postul Tv Digi 24) a plătit un impozit prea mic raportat la activitatea pe care o are. Doar că, în spatele afirmațiilor domnului Darius Vâlcov, stau nu doar taxe şi impozite de peste un miliard de lei, ci şi investiţii de miliarde de euro, susţin jurnaliştii postului de ştiri.

  • Mircea Badea: „Pora… Liiceanu… Dă-i dracu’!”. CNA nu vede, nu aude

    O nouă ieşire golănească a lui Mircea Badea, la Antena 3. O înjurătură în direct, pe care CNA, dacă ar aplica legea, ar trebui s-o taxeze sever. Dar CNA e orb şi surd când vine vorba de televiziunile de casă ale PSD.

    Referindu-se la finanțarea revistei „22” de către Ministerul Culturii, Badea a urlat: „Bă, nu-i mai da bani lu’ Pora! Nu-i mai da bani lu’ Liiceanu! Nu le mai da, dă-i dracu’!”

    Badea a continuat: „Toți îmi zic că am dreptate – şi Dragnea, şi Vâlcov, şi Teodorovici -, dar continuă să le dea bani lu’ Pora şi lu’ Liiceanu. Bă, am eu față de prost?!”

    Dincolo de limbajul suburban, Badea împrăştie şi informații mincinoase, în ceea ce-l priveşte pe Gabriel Liiceanu. Acesta nu lucrează la revista „22” şi, ca atare, nu primeşte bani de acolo.

    Clovnul lui Dan Voiculescu îşi joacă rolul de apostol al minciunii şi când se referă la represiunea din 10 agust. „Zic unii că «a fost un protest reprimat violent». E o mare minciună! Pe 10 august a fost un protest violent, reprimat legal. Ştim bine că au încercat să intre în guvern, au aruncat cu pietre, cu borduri, au aruncat cu căcat în jandarmi…”

  • Ziaristii.com a căzut timp de 25 de minute. Vom lua măsuri suplimentare de securizare

    Astăzi, timp de 25 de minute (10.15 – 10.40), site-ul ziaristii.com nu a putut fi deschis. Motivele sunt în curs de cercetare, iar în funcție de diagnostic vom lua măsuri suplimentare de securizare a traficului.

    Există două posibilități:

    1. traficul tot mai mare, cu vârfuri explozive (atunci când unul sau mai multe articole se viralizează);
    2. atacuri ostile.

    Suntem în discuție cu specialişti în hosting şi securizare pentru a crea maximă securitate acestui ziar liber, care în două luni de existență şi-a creat deja mulți duşmani din ce în ce mai nervoşi.

    Creşterea constantă a traficului este un motiv în plus pentru sporirea măsurilor de securitate. Acestea presupun costuri suplimentare, pe care ni le asumăm fără rezervă, pentru că funcționarea impecabilă a site-ului este prioritate absolută.

  • Ciuvică: „Sub guvernarea PSD-ALDE, omul trăieşte mai bine, îi creşte salariul, îi scad impozitele”

    Mugur Ciuvică, propagandistul obraznic-agresiv din ospiciul TV al lui Dan Voiculescu, devine violent când vreun invitat mai curajos de la Opoziție (gen Dan Vîlceanu, Ionel Dancă, Pavel Popescu, între timp interzişi) contestă teoriile ciuce ale lui Gâdea sau pronunță fără smerenie numele Varanului.

    Dar Ciuvică nu e mereu agresiv, uneori e chiar foarte blând, ba chiar mieros, ba chiar pupăcios. De exemplu, când vorbeşte despre Dragnea, Dăncilă, Tăriceanu, PSD, ALDE.

    Marți seară, Ciuvică i-a certat pe cei care criticau Guvernul Dăncilă. Argumentele sale sunt demne de volumul „Omagiu” dedicat actualei guvernări.

    Mugur Ciuvică: „E ridicol să-i spui omului că o duce rău acum, când, sub această guvernare PSD-ALDE, el trăieşte mai bine, când îi creşte salariul şi îi scad impozitele”.

    Peste studioul lui Gâdea a coborât concordia: aşa este! Toată lumea fericită.

  • Păzea, Rareş Bogdan! Guşă îşi face propria emisiune la Realitatea TV

    După ce-a făcut praf credibilitatea postului TV de ştiri, prin combinaţia cu mogulul RTV Sebastian Ghiţă, Cozmin Guşă loveşte din nou. Site-ul televiziunii de ştiri anunţă că directorul editorial şi totodată co-patronul televiziunii (un mix toxic de funcţii, nemaiântâlnit nicăieri în presa lumii libere!) va avea propriul talk-show.

    „Cozmin Gușă va realiza emisiunea în fiecare seară, în transmisiune directă, dintr-un alt județ al României. Formatul producției TV moderate de cunoscutul consultant politic presupune dezbateri cu politicieni (din toate taberele), jurnaliști și reprezentanți ai societății civile, printre care avocați, afaceriști sau profesori universitari. Emisiunea debutează vineri la București, iar echipa de producție a contactat deja numeroși invitați pentru edițiile care vor avea loc în întreaga țară.”, sună anunţul publicat pe site-ul Realităţii TV.

    Axa Guşă-Păcuraru-Dragnea

    Realitatea TV devine pe zi ce trece o televiziune captivă intereselor PSD şi ALDE. Aflată în insolvenţă, cu posibilitatea legală ca oricând Ministerul de Finanţe să preia controlul Consiliului de Administraţie, televiziunea a devenit vulnerabilă. Patronii Maricel Păcuraru şi Cozmin Guşă au crezut că pot salva soarta postului TV dacă îi pun pe tavă lui Liviu Dragnea cîteva „trofee” – capete de jurnalişti vocali anti-Ciumă Roşie.

    Interzicerea acestora pe post a fost doar începutul marelui compromis editorial. A urmat grozăvia: alianţa cu Sebastian Ghiţă, mogulul RTV. A început promovarea reciprocă Ghiţă-Guşă. Dacă apariţia lui Guşă la RTV nu e în măsură să afecteze publicul televiziunii mogulului fugit de justiţia română, prezenţa acestuia pe Realitatea TV este un afront adus telespectatorilor acestei televiziuni.

    Hoandră şi Rareş Bogdan, lumi diferite

    Octavian Hoandră este omul generos cu mesajele şi combinaţiile tip Guşă. Ghiţă a apărut în emisiunea sa de câteva ori până acum, un lucru absolut revoltător pentru audienţa Realităţii TV.

    Cel mai afectat de aceste combinaţii toxice pentru linia editorială a postului TV este Rareş Bogdan, realizatorul emisiunii „Jocuri de Putere”, locomotiva de audienţă a postului TV. Înmulţirea emisiunilor cu linie editorială opusă „Jocuri de Putere”, în care apar Guşă, Ghiţă, Hoandră şi invitaţi din acelaşi film, riscă să tragă în jos şi emisiunea lui Rareş Bogdan, cea care ţine în viaţă audienţa generală a Realităţii TV.

    Nu întâmplător, în ultimele zile, au apărut primele semne de tensiune între Guşă şi Rareş Bogdan. Iar războiul dintre cele două lumi complet opuse jurnalistic pare să fie abia la început.

  • Ce crede Guşă despre „obsedatul Facebook” Rareş Bogdan?

    „Consultantul politic” Cozmin Guşă i-a jignit aseară pe toți utilizatorii celei mai populare rețele sociale, numindu-i „obsedații Facebook-ului”.

    Guşă a găsit şi un motiv de mândrie: „În familia mea, nimeni nu are Facebook. Nu pentru că le-aş fi interzis, ci pentru că au înțeles că nu e bun”.

    Interesat de aflat dacă şi Rareş Bogdan este, pentru Guşă, un „obsedat Facebook”.

    Pentru că moderatorul emisiunii-locomotivă a Realităţii TV, „Jocuri de putere” (fără de care postul TV de ştiri ar muri practic financiar) este un mare fan al reţelelor de socializare.

    Nu întâmplător ieri, la emisiunea sa, Rareş Bogdan le-a adus un elogiu românilor care folosesc acest nou gen de comunicare online, una care va duce inevitabil la prăbuşirea audienţelor de televiziune (fapt confirmat prin cifre reale în toată lumea occidentală).

    „Dragnea foloseşte televiziunile sale pentru a minţi lumea şi pentru a crea duşmani imaginari, care să abată atenţia de la nenorocirile pe care ei le fac la guvernare. Dar nu-i pot prosti pe oameni cu televizorul, pentru că există Facebook. În România, există deja peste 11 milioane de conturi de Facebook active, deci milioane de români nu mai pot fi manipulaţi”, a spus Rareş Bogdan.

    El însuşi deţine o pagină de Facebook foarte populară, care are la ora actuală nu mai puţin de 214.000 de urmăritori.

    Pe logica lui Guşă, Rareş Bogdan este „obsedat” şi de Instagram. Pagina sa are nu mai puţin de 18.500 de urmăritori.

  • E şi prostovan! Gâdea crede că anul 1968 a fost „în perioada stalinistă”

    Interviul lui Mihai Gâdea cu ministrul Justiției, Tudorel Toader, a fost o ruşine cap-coadă. Răspopitul trăgea de Toader să scoată de la el cât mai multe promisiuni de ordonanțe de urgență care să distrugă complet sistemul de justiție.

    Luat de valul propagandistic, la care ministrul achiesa cu o plăcere sadică, Gâdea a încurcat epocile istorice cât se poate de penibil. Şi nici nu a revenit cu vreo rectificare.

    Sclavul lui Voiculescu a spus că anul 1968 a fost „în perioada stalinistă”! Or, Stalin murise de 15 ani (5 martie 1953), iar destalinizarea fusese făcută, formal, în a doua jumătate a anilor ’50 în URSS, în 1963-’65 în România. Estul Europei a rămas sub tirania comunistă până în 1989, dar asta nu se mai numea stalinism, ci hruşciovism, brejnevism etc.

    Dialogul Gâdea – Tudorel Toader

    Gâdea: Domnule ministru, din ce an spuneați că era Codul Penal care definea abuzul în serviciu?

    Toader: Din 1968.

    Gâdea: Şi noi păstrăm în Codul Penal reglementări despre abuzul în serviciu din perioada stalinistă?!

  • Realitatea TV şi-a „furat-o” la ea acasă. Profesorul Marian Preda n-a picat în capcana anti-PLUS. „Ştiţi ce, mie nu-mi plac lucrurile astea!”

    Agenda anti-Cioloş a lui Cozmin Guşă e veche. Apropierea alegerilor amplifică însă atacurile la fostul premier tehnocrat şi la noul său partid, PLUS. La mijloc pică, inexorabil, jurnaliştii oneşti, împinşi să stoarcă maximum din orice subiect cu potenţial distructiv sau „combinator” (şi azi, Ghiţă a fost mediatizat pe post drept „abuzat” al justiţiei, de parcă era la Antena 3 sau RTV, nu la Realitatea TV).

    Azi, Guşă TV a încercat un nou atac la PLUS, via o pensionară „specială” ajunsă în conducerea partidului. Subiect aparent valid, din perspectiva dorinţei declarate a PLUS de a face politică altfel, cu oameni noi.

    În realitate, felul în care a fost tratat cazul, în contextul salbei anterioare de subiecte anti-Cioloş, n-a fost cel mai „fair”. Şi n-o spunem doar noi, ci inclusiv profesorul Marian Preda, fost consilier prezidenţial, invitat în studioul Andrei Miron. Om integru, Preda n-a muşcat momeala, a refuzat să se ploconească şi i-a spus de la obraz moderatoarei:

    „Ştiţi, mie nu-mi plac astfel de critici la adresa lui Cioloş. Ce vină are persoana respectivă că statul român i-a dat şi ei, ca multor altora, o pensie specială? Şi apropo de asta, nu în PLUS sunt numeroase astfel de cazuri, ci în alte partide. Eu chiar cred că PLUS, USR sunt partide cu foarte mulţi oameni oneşti, competenţi şi profesionişti. Brusc, nici n-au apucat bine să apară în scenă că au şi început atacurile. La fel şi cu situaţia acelui avocat cu tată fost securist. Ce vină are fiul pentru trecutul tatălui? Condamnăm acum şi copiii pentru păcatele părinţilor? Nu e bine. Aceste cazuri sunt excepţii şi sunt amplificate artificial, în timp ce marile probleme sunt la partidele vechi, pline de oameni slabi, compromişi, penali. Da, critica e normală, dar fără să omitem tabloul general.”, a declarat Marian Preda, aflat în studioul Realitatea TV (n.r.-citat aproximativ).

    Luna trecută, Realitatea TV a promovat intens un „fake-news” marca Liviu Alexa, şeful unei obscure publicaţii locale din Cluj-Napoca, aflat pe lista jurnaliştilor „trataţi” regeşte cu donaţii grase „social-democrate”. Atacul era o ştire cum că Dacian Cioloş s-a întâlnit la Viena cu Florian Coldea, fostul şef executiv al SRI din vremea lui Băsescu. Evident, fals (vezi link-ul, mai jos).

  • Ridiculizând-o pe agramata Dăncilă, Cristina Țopescu e atacată de Marina Almășan printr-un text agramat!

    Când a ridiculizat incapacitatea Vioricăi Dăncilă de citi corect un text de pe o foaie de hârtie, Cristina Țopescu și-a asumat, probabil, atacurile inevitabile din partea susținătorilor premierului. Dar că o să geată otrăvită va veni de la fosta sa colegă Marina Almășan, la asta n-a gândit!

    Fosta soție a PSD-istului Victor Socaciu a publicat, pe blogul său, un text jenant, în care apără ce nu poate fi apărat: analfabetismul cronic al premierului Dăncilă. Cu gândirea arondată la partidul lui Dragnea (aspect vizibil chiar din primul paragraf), Marina Almășan îi găsește calități extraordinare Vioricăi Dăncilă, dar nu-i vede defectele majore, devenite legendare.

    Cristina Țopescu i-a răspuns pe Facebook, într-un stil elegant. Ea folosește o limbă română curată, spre deosebire de Marina Almășan, care scrie pur și simplu agramat! Realizatoarea de la TVR pur și simplu nu știe unde se pun virgulele, inventează spații acolo unde nu e cazul, în loc de „…” (trei puncte) folosește „..” (două puncte) și „….” (patru puncte)!!!

    Pentru ca textul Marinei Almășan să fie publicabil, am operat zeci de corecturi. Această infirmitate gramaticală o face, probabil, să fie solidară cu agramata de la Palatul Victoria.

    Textul Cristinei Țopescu

    Fiecare cu opiniile și opțiunile ei, dragă Marina Almășan, nimic mai firesc!

    Ca noi toți, dragă Marina, și tu, și eu avem simpatii și antipatii între noi. Nu discutăm aici cât îți sunt de simpatică sau nu, ne imaginăm că una-i una, alta-i alta și că tu ești o instanță obiectivă 100%. Așadar, pe puncte, în mod deliberat mai puțin elaborat, îți spun:

    1. Ai delicatețea de a nu mai face vreo referire la tatăl meu, te rog! Ție ți-a fost coleg, mie mi-a fost tată. Mă bucur că l-ai respectat, dar îmi îngădui să știu mai mult despre cum gândea tatăl meu și ce principii avea. Unul dintre ele, de pildă, se referea la profesionalism.

    2. Nu mai face referiri la părinți, fie că mai trăiesc sau nu! Oanei Roman îi replici foarte principial, încheind cu o referire la copiii cu părinți celebri. Nu e elegant, dragă Marina. În cazul meu, mai mult, mi-am pierdut tatăl de curând. E cel puțin nedelicat. Pe Oana o poți răni și pe ea. Nu e nici meritul și nici păcatul nostru că avem părinți celebri. Se întâmplă că, educați de ei, putem avea reacții care ție nu ți-s pe plac. E firesc, dragă Marina, să avem opinii diferite. Şi nici toți nu putem avea părinți celebri, nici asta nu trebuie să ne provoace vreo angoasă. Dimpotrivă, crede-mă!

    3. Tu o admiri pe doamna Dăncilă. Perfect normal! Pe mine nu mă contrariază asta. Ştii, și asta am învățat de la tatăl meu, să nu mă intereseze cine pe cine admiră sau nu și să-mi văd de treaba mea! Că tu califici ca ironică postarea mea despre dânsa, iar e percepția ta și e OK. Eu încercam doar să atrag atenția că un premier nu poate vorbi așa și că are nevoie de ajutor. Politicienii, de ale căror fapte tu ai libertatea să fii mulțumită, au și rol de reprezentare. A țării, Marina! Noi, la televizor, mai putem avea bâlbe, când asta facem în fiecare zi mai multe ore, dar și noi suntem conștienți când greșim și nu suntem mândri de asta, dimpotrivă, încercăm să fim mai atenți. Reputație de bâlbâite nu avem niciuna și am mai și făcut câte ceva în televiziune amândouă, nu? Bâlbele, mai rare, preferabil, fac parte din meseria asta făcută de oameni și nu de roboți. Stai că vin roboții și n-o să mai avem problema asta! 🙂
    Doamna Dancilă, însă, este premierul țării, dânsa ar trebui să înțeleagă ce spune, ce citește, nu crezi? Dacă nu poate acum, e imperios necesar să învețe. Nu o s-o învăț eu, nu mă cheama nimeni din PSD-ul condus de Liviu Dragnea, asta mi se pare mai mult decât evident. Dar, uite, te poți oferi tu, sigur ai mai multe șanse. Dacă nu, oricum, cred că e cazul să se apeleze la cineva. Așa îmi îngădui să cred eu, dacă nu ți-e cu supărare!
    Altfel, mi-am exprimat, tot public, admirația pentrul gestul doamnei prim-ministru de a adopta un copil. Iată că avem această admirație în comun! Doar despre profesionalismul doamnei avem opinii diferite. Iar aici, nu știu de ce, dar cred că eu și tatăl meu am fi împărtășit aceeași părere.

    4. Când îi suspectăm pe alții de ironie, bine ar fi să nu uzăm noi înșine de ea. Că eu sunt, așa cum spui tu, într-un con de umbră – nu e o nenorocire, și asta nu afectează imaginea țării. Unii aleg, din când în când, să iasă din lumina în care alții își pot dori să fie tot timpul. Eu am decis să nu-mi doresc, cu orice preț. Iar alegerea a fost a mea, printr-o demisie discretă. Şi asta, tot de la tatăl meu am învățat.
    În rest, știi, noi, ăștia cu părinți celebri, avem felul nostru de a ne manifesta, de a ne spune opiniile. Nu ne întrebăm părinții, neapărat, ce-i drept, când scriem pe Facebook. Dacă ei nu mai sunt în lumea asta, nici nu mai avem cum. Dar educația ei ne-au dat-o și multe dintre valorile lor ni le-au transmis, inclusiv genetic.
    Pe Facebook scriem mulți care nu ne dorim să ieșim din vreun con de umbră, pe Facebook scriem pur și simplu, scriem deja mulți, în mod natural deja. E o formă de libertate, nu? Şi tu scrii pe un blog și bine faci.
    Cei care mă cunosc mai îndeaproape știu că, dincolo de profesia noastră, întotdeauna am preferat „conul de umbră” pe care l-am putea numi și discreție, de pildă. Facebook-ul, însă, face parte din libertatea de a ne exprima toți, dragă Marina! Eu o fac într o manieră civilizată, dar am ales să nu tac. Nici tatăl meu n-a tăcut. În vremuri și mai grele. Ce fac eu acum e la îndemâna noastră, a tuturor. Şi e tare bine că e așa!!!

    Textul Marinei Almășan

    Vă avertizez de la bun început: aceasta nu este nicidecum o pledoarie „pro-Viorica Dancilă”. Nu pentru că m-aș înscrie, Doamne ferește, în tabăra adversarilor săi (ba chiar dimpotrivă!), ci pentru că, după cum știți, încerc să mă feresc de subiectele politice, recunoscându-mi din capul locului nepriceperea. Ceea ce voi spune, în continuare, este, mai degrabă, o chestiune de morală…

    Zilele trecute, Facebook-ul mi-a adus sub nas o postare a unei persoane pe care o simpatizam. Poate și prin prisma faptului că tatăl său a fost unul din modelele mele, în ale televiziunii. 

    Colega mea de breaslă, Cristina Țopescu, dorindu-și, probabil, să iasă de sub conul de umbră al ultimilor ani, își oferea, în scris, pe pagina sa de socializare, serviciile de „meditator” pro-bono, pentru primul-ministru al României. Citez din postarea care mi-a atras atenția și mi-a perturbat, iată,  hotărârea de a nu mai reacționa la subiecte politice: 

    „Mă ofer să o învăţ pe doamna premier să-şi citeasca discursurile corect, i le pot corecta (sunt filolog) şi cunosc şi terminologia politică, fac asta de vreo 20 de ani. Îi pot explica sensul cuvintelor pe care nu le cunoaşte, îi pot construi fraze mai simple, dar logice şi coerente, o pot ajuta să frazeze corect, să pronunţe corect, să citească mai puţin robotic şi o mai pot scoate şi din limba de lemn.  Am răbdare, fac orice ca să nu ne facem de râs în astea 6 luni, în faţa întregii Europe. Aş face-o pro bono, că dacă accept să fiu retribuită, o să ziceţi că m-a plătit PSD. Vorbesc serios, doamna premier, vă pot ajuta, mi-aş ajuta ţara, în fond!”.

    Cam așa spune Cristina, de care chiar nu mai știam nimic, de ani buni. Reacția sa mi-a părut răutăcioasă și, mai ales, gratuită. Dar trăim vremuri în care lumea aleargă după tot ceea ce e gratuit…

    Am rămas o clipă pe gânduri. Am încercat să o înțeleg pe colega mea, nereușind însă să apreciez, din toată adunătura asta de cuvinte,  decât faptul că cineva, in vremurile noastre, mai e dispus să facă ceva „pro bono”. Dezvelind însă spusele domnișoarei Țopescu de haina veninoasei ironii, m-am căznit în zadar să rimez cu vreuna din spusele sale… N-am reușit decât să mă întristez și să-mi găsesc alinare în faptul că, plecat prea departe, tatăl său nu va fi atins de aceste inepții. 

    Personal, visez ca țara asta să fie condusă de politicieni care nu neapărat să știe să vorbească năucitor de frumos, gâdilându-mi timpanele cu ceea ce-mi doresc să aud, cât  mai ales să-și îmbrace vorbele în fapte. Pot trece cu vederea chiar si micile bâlbe, pe care noi, oamenii de televiziune (și tu, Cristina dragă), știm că le putem avea, chiar și noi, după decenii întregi de dialog cu fața la cameră.

    Am încetat demult să fac legătura între felul în care se exprimă un om în public și zestrea sa intelectuală. Între felul în care își alege cuvintele și buna sa credință. Între înclinația spre „limbi” și capacitatea de a face bine țării sale. Am intervievat, în decursul anilor, nenumărate somități în domeniul științei, cercetării, culturii, dreptului, diplomației și m-am îngrozit, de destule ori, de reacția acestora la aprinderea beculețului roșu, de cazna lor de a-și găsi cuvintele, de frazele plate pe care le slobozeau mințile lor altminteri strălucite, de incapacitatea lor de a se face „plăcuți”, „simpatici”  în fața vulgului.

    În același timp, am avut parte și de invitați volubili, născuți parcă pentru a vorbi la televizor, dar care, în viața de zi cu zi nu acumulaseră decât poate câteva victorii „de carton”. 

    Nimeni nu-mi va clinti din loc convingerea că lumea asta va fi împinsă înainte NU de oameni care au calități  de showmeni. Schimbarea nu va veni dinspre saltimbancii care știu să cucerească publicul, asortând cuvinte și strecurând zâmbete în discursuri care nu ar trebui să aibă, de fapt, nicio legătură cu divertismentul. Îmi doresc oameni politici cu seriozitatea imprimată pe chip. Cu hotărâre și determinare imbibate in fiecare declarație a lor. Nesimpatici dar eficienți. Nu mă interesează limba lor de lemn. Poate să fie și de plastic, și de fontă, și de oțel, și din cărămidă. Mă interesează ca, imediat ce cuvântul “din lemn” a fost rostit, el să fie însoțit de fapta promisă. 

    Ne aflăm într-o perioadă în care, în mod surprinzător, fără să și-o dorească, doamna Viorica Dăncilă a reușit să câștige bile albe chiar și din partea adversarilor săi declarați. De genul Cristinei Țopescu. Povestea copilului adoptat, în tinerețe, de primul-ministru și crescut cu atâta devotament, a mișcat o țară întreagă. Pe mine, personal, m-a impresionat chiar și prin aceea că premierul nu a făcut niciodată caz de acest gest admirabil, care i-ar fi procurat, fără îndoială, simpatia multora din cârcotașii săi de astăzi. 

    Cei care își oferă astfel de servicii de „meditatori pro-bono” sugerează, printre rânduri, că situația lor financiară este una relaxată. Le sugerez atunci să încerce să înlocuiască gesturile teatrale de atragere a atenției cu altele mult mai necesare celor din jur. Poate chiar îndreptate către un amărât de copil, abandonat într-un centru de plasament. Și, cu limbă de lemn sau nu, să-i cânte acestuia un cântec de leagăn, noaptea, la culcare, în calitate, eventual, de părinte adoptiv… Și abia apoi… „să ridice piatra”.