Categorie: Lumea

Autoritățile bulgare au anunțat vineri că au deschis o anchetă legată de vizita efectuată în Bulgaria, în noiembrie 2018, de extremistul de dreapta care a comis un masacru în două moschei din Christchurch, în Noua Zeelandă, scrie AFP. Potrivit autorităților bulgare, bărbatul a ajuns în București în 15 noiembrie, de unde a închiriat o mașină pentru a ajunge în Ungaria.

Atacatorul un australian de 28 de ani, a fost în Bulgaria „din 9 până în 15 noiembrie 2018”, a precizat procurorul general bulgar Sotir Tsatsarov.

O anchetă a fost deschisă pentru a stabili dacă „versiunea sa, potrivit căreia voia să descopere locuri istorice și să studieze istoria țărilor balcanice, este corectă sau a avut alte obiective”, a adăugat procurorul.Un atacator a ucis 49 de de oameni și a rănit peste 40 în timpul rugăciunilor vineri de la două moschei din Noua Zeelandă în cadrul celui mai grav incident de acest fel din istoria țării.Acesta a ajuns în Sofia, din Dubai, în 9 noiembrie, închiriind o mașină și vizitând situri istorice în zece localități, potrivit procurorului.

Sejur pe axa Bulgaria-România-Ungaria

Pe 15 noiembrie, australianul Brenton Tarrant a părăsit Bulgaria cu o cursă aeriană cu destinaţia Bucureşti, unde a închiriat o maşină pentru a merge mai departe în Ungaria, a precizat apoi procurorul general al Bulgariei.

Se pare că Tarrant ar mai fi efectuat un scurt sejur în Balcani şi în perioada 28-30 decembrie 2016, călătorind cu autocarul prin Serbia, Croaţia, Muntenegru şi Bosnia.

Extremistul de dreapta australian a postat pe internet înaintea atacului imagini cu încărcătoarele şi armele folosite pe care a inscripţionat texte cu referire, printre altele, la diferite evenimente şi figuri istorice în special din zona Balcanilor şi de pe vremea Imperiului Otoman, printre care şi domnitorii român Şerban Cantacuzino şi Ştefan cel Mare.

În inscripţiile sale ce fac referire la Bulgaria el evocă, potrivit Daily Mail, bătălia de la Belgranica din 1913, cea mai mare bătălie din al Doilea Război Balcanic, şi la prinţul Fruzhin, un nobil bulgar care a luptat împotriva otomanilor în timpul celui de-al Doilea Imperiu Bulgar.

Inspirat de cântece sârbeşti

De asemenea, în timp ce se îndrepta cu maşina spre moschee pentru atac, el ar fi cântat un cântec naţionalist sârb. Întrebat despre acest subiect la o conferinţă de presă, ministrul de externe sârb Ivica Dacici a răspuns că atacatorul din Noua Zeelandă „nu are nimic de-a face cu Serbia”. „Serbia nu are nicio legătură cu aceasta, noi nu cerem nimănui să răzbune nicio victimă sârbă în lume”, a mai afirmat Dacici, potrivit agenţiei DPA. „Nu ştiu cine l-ar fi putut inspira. Am văzut alte nume (naţionalităţi) pe listă, aşa că întrebaţi alte ţări ce legătură au ele cu aceasta”, a adăugat responsabilul sârb.

Atacatorul a postat şi un „manifest” prin care îşi motivează atacul. Titlul textului de 73 de pagini, „Marea înlocuire”, pare să facă referire la o teză a scriitorului francez Renaud Camus privind dispariţia unor „popoare europene”, „înlocuite” de populaţii ne-europene imigrate, şi care cunoaşte o popularitate în creştere în mediile de extremă dreapta, notează G4Media.

În imaginile cu încărcătoarele şi armele folosite se mai pot vedea inscripţii cu texte ce fac referire la ideile sale extremiste, la agresiunile sexuale comise de musulmani pakistanezi asupra unor fete în oraşul englez Rotherham, precum şi la Luca Traini, un simpatizant italian neonazist afiliat partidului Liga Nordului şi care în februarie anul trecut a rănit cu focuri de armă şase migranţi africani pentru a răzbuna uciderea unei tinere de 18 ani.

Conferinţa de Securitate de la München este considerată cea mai mare şi mai importantă reuniune de acest fel la nivel global. În acest an sunt aşteptaţi să ia parte la ea aproximativ 40 de şefi de stat şi de guvern şi în jur de 100 de miniştri.

Între aceştia se numără şefa executivului german, Angela Merkel, vicepreşedintele SUA, Mike Pence, şi ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov. Când aceştia, însoţiţi de delegaţiile lor, vor sosi joi în capitala Bavariei, vor găsi în mapele de lucru aşa-numitul „Munich Security Report (MSR)”. Acest raport creionează pe 100 de pagini temele şi tonalitatea în care se vor desfăşura consultările privind starea lumii.

Iar această stare este, după cum se ştie, îngrijorătoare. Şeful conferinţei, Wolfgang Ischinger, avertizează în paginile MSR: „O nouă eră a luptei pentru putere ia naştere între SUA, China şi Rusia, şi aceasta se suprapune unui soi de vid lăsat în urmă de ceea ce se consideră a fi ordinea liberală mondială”. SUA, conduse de administraţia Trump, demonstrează un interes scăzut pentru acorduri internaţionale şi pun deschis sub semnul întrebării instituţii internaţionale cum ar fi NATO şi ONU. Mai rău decât atât, sub preşedintele Trump, SUA nu mai vor să joace rolul de lider al lumii libere. În loc de asta, „demonstrează un entuziasm iritant pentru liderii puternici”. Pentru „aliaţii transatlantici sunt în continuare greu de digerat elogiile aduse de Trump unor lideri iliberali” – fie că e vorba de Brazilia sau de Philipine, se subliniază în Security Report.

Noi rivalităţi

SUA au identificat „China şi Rusia ca pe cei mai importanţi adversari strategici”, arată MSR. Noua rivalitate între cele trei mari puteri se exprimă însă în moduri diferite. Astfel, conflictul dintre Washington şi Beijing se inflamează în prezent în jurul unor chestiuni economice şi comerciale. Rusia şi China, la rândul lor, se văd unite în alianţa lor autocrată în faţa Occidentului, dar se pândesc reciproc în starea de concurenţă geopolitică în care se află.

De asemenea, rivalitatea dintre Rusia şi SUA este cu precădere una provocată de politica de înarmare.

Dar ce se întâmplă cu Europa, care nici nu pare să mai figureze în acest joc strategic global? „Uniunea Europeană este în primul rând prost pregătită” pentru noua concurenţă apărută între marile puteri. Faptul este dovedit şi de dezbaterea privind „mai multă autonomie strategică” pe bătrânul continent. În clipa de faţă nimeni nu are în sertar un „plan B” bine chibzuit, cu ajutorul căruia Europa să se emancipeze din perspectiva politicii de securitate.

„Unde sunt gardienii ordinii liberale?”

În timp ce ordinea mondială alunecă în ansamblu într-un „nou interimat”, apărătorii valorilor liberale, câţi au mai rămas ei, se străduiesc din răsputeri să depăşească această fază a nesiguranţei şi instabilităţii.

Şi cine oare să culeagă cioburile ordinii mondiale care s-a fărâmat? Referindu-se la apropiata ei luare de cuvânt în faţa Conferinţei de Securitate de la München, cancelara germană, Angela Merkel, a declarat într-un mesaj video că vrea să lucreze în favoarea menţinerii instituţiilor internaţionale. Aceasta este acum cel puţin „la fel de important ca şi în perioada războiului rece”, a subliniat ea. Germania este pentru ordinea mondială liberală, iar ministrul german de Externe, Heiko Maas, a chemat cu puţin timp în urmă la formarea unei „alianţe a multilateraliştilor”, notează Deutsche Welle. Dar vorbele sunt una, faptele alta, lucru dovedit şi de cooperarea cu Franţa, indiscutabil cel mai important partener al Germaniei în Europa.

Un nou sondaj realizat de Fundaţia Friedrich Ebert arată că doar 42 la sută din francezi, faţă de 59 la sută din germani, pledează în favoarea menţinerii ţării lor pe o poziţie preponderent neutră la nivel internaţional. 65 la sută din germani resping intervenţiile militare ale ţării lor în conflicte de pe glob, pe când doar 50 la sută din francezi adoptă aceeaşi poziţie.

Papa Francisc a recunoscut, marţi, că anumiţi preoţi şi episcopi au agresat sexual călugăriţe catolice, răspunzând unei întrebări ce i-a fost adresată de un jurnalist prezent la bordul avionului care îl aduce pe suveranul pontif la Vatican după vizita sa în Emiratele Arabe Unite, informează AFP, citată de Agerpres.

Au existat preoţi, dar şi episcopi, care au făcut acest lucru”, a recunoscut papa Francisc, care nu a abordat niciodată până acum într-o manieră directă această chestiune, deşi o consideră un subiect de actualitate pentru Biserica Catolică, scrie Agerpres.

După părerea liderului de la Vatican, acest fenomen poate fi întâlnit „peste tot”, însă el este prezent mai degrabă în „câteva congregaţii noi şi în câteva regiuni”.

„De mult timp lucrăm la acest dosar. Am suspendat mai mulţi clerici, care au fost concediaţi din acest motiv”, a relatat papa Francisc, fără să precizeze însă numele persoanelor vizate şi ţările în care s-au petrecut astfel de fapte.

„Nu ştiu dacă procesul (canonic) s-a încheiat, dar am dizolvat şi câteva congregaţii religioase feminine, care au fost strâns asociate cu această corupere”, a adăugat suveranul pontif, care consideră că Biserica Catolică nu poate să se ascundă în spatele unei negări a acestor realităţi.

„Ar trebui să facem ceva în plus? Da! Avem noi voinţa de a face acest lucru? Da!”, a adăugat papa Francisc.

Fostul şef al Starbucks, Howard Schultz, se gândeşte să candideze ca independent în 2020 împotriva preşedintelui SUA, Donald Trump. Miliardarul în vârstă de 65 de ani a declarat presei că a fost „toată viaţa” un democrat. Dar acum se gândeşte „serios” să candideze în calitate de „candidat independent al centrului în afara sistemului bipartit”. Democraţii nu s-au arătat prea încântaţi, notează Deutsche Welle.

Howard Schultz (născut la New York, în 1953) a petrecut copilăria într-un apartament subvenționat într-o zonă rezidențială, în limita sud-est de Brooklyn, „ultima stație a trenului L“, spune el în cartea sa recentă. „De-a lungul vieții mele am fost chinuit și încurajat de amintirile copilariei mele. În tatăl meu am văzut ce se poate întâmpla cu viața unei persoane atunci când îşi pierde demnitatea. De la mama mea am aflat că ultima oprire a trenului nu va fi ultima oprire a vieții mele”, spune Schultz.

La 65 de ani, este un multimiliardar. Forbes îi estimează averea la 3,4 miliarde de dolari (aproape 3 milioane de euro). Numele lui poate că nu este cunoscut în întreaga lume, dar creația lui de business – da! Este omul care a construit Imperiul Starbucks, ale cărui cafenele se află în mai toate ţările lumii, inclusiv în România.

Ideea care a făcut din Starbucks un brand global

Povestea lui este demnă de cea mai bună carte de dezvoltare personală. S-a alăturat companiei în 1982. Atunci, firma doar oferea cafea hotelurilor și barurilor. Ideile sale revoluţionare – dorea să facă din cafenele un loc de „a consuma şi de a sta” – nu au fost agreate de conducerea de atunci a firmei. A plecat din Starbucks şi şi-a înfiinţat propria cafenea. Apoi a continuat cu mai multe localuri în care a promovat ideea locului de a petrece în jurul cafelei, nu doar de a consuma repede un produs. În 1987, compania sa absorbea deja Starbucks!

Trei decenii mai târziu, Starbucks are 28.000 de cafenele în 77 de țări și are o valoare de 78 de miliarde de dolari.

A scris mai multe cărți în care împărtășește experiențele sale la Starbucks. Ultima a devenit o declarație de principiu care să-i susțină candidatura la funcția de președinte: „Să porneşti de jos”.

În război cu partidele care domină SUA

În carte, Schultz acuză în mod egal ambele partide din SUA, republicanii şi democraţii, pentru că nu au reușit să ajungă la un acord. „Oamenii noștri aleși au pus interesele partidelor lor deasupra intereselor țării, nu și-au făcut treaba”, scrie el, citat de cotidianul El Pais.

Istoria arată că o candidatură independentă tinde să rupă voturi de la electoratul partidului cu profil mai apropiat de al candidatului independent. Campionul drepturilor consumatorilor, Ralph Nader, a slăbit candidatura lui Al Gore în 2000 . Cazul cel mai frecvent citat este al lui Ross Perot (foto), antreprenorul care a împărțit votul republican în 1992. George W. Bush a pierdut atunci realegerea sa împotriva lui Bill Clinton, într-o campanie în care a avut totul în favoarea sa. Schultz ignoră toate precedentele care indică faptul că o candidatură a sa, „de centru”, va ajuta la realegerea lui Donald Trump (pe ideea că ar putea rupe din voturile pentru candidatul Partidului Democrat).

Discursul lui Schultz, mai educat decât Trump, sună totuși îngrijorător de familiar. Sistemul politic este spart, spune el. Partidele nu mai pot face nimic. Singurul lucru care trebuie să conteze, spune Schultz, este „să slujeşti sub un singur stindard – drapelul american”. De aceea susţine că va intra în cursă, pentru că „oamenii au rămas la coadă” în această luptă între democraţi şi republicani.

Schultz se consideră democrat, dar se opune programului curent al partidului. El respinge impozitul de 70% asupra marilor averi, aflat acum în marea dezbatere internă. Se opune existenței unui sistem de sănătate publică pentru toți sau ca banii publici să fie folosiți pentru a subvenționa învățământul superior. Conflictul cu ideile din interiorul Partidului Democrat este inevitabil, spune el, de aceea vrea să se prezinte în alegeri ca independent. „Căci eu m-am făcut pe mine însumi”, spune el. „Am ieşit dintr-o casă subvenţionată şi am profitat de oportunităţile oferite de această ţară. Sunt o dovadă vie că se poate”.

Greşeală „Venti”

Nu este clar cât va dura pentru a vedea dacă Schultz va intra sau nu în cursa pentru Casa Albă. The Washington Post a anunţat că Schultz pregătește terenul timp de luni bune. El a comandat până acum nu mai puţin de șase sondaje. Turul promoțional al cărții sale recente va servi de asemenea drept instrument pentru a lua pulsul publicului în întreaga țară. Acest tur a fost oprit însă joia trecută, la un teatru din Seattle, orașul în care s-a născut imperiul Starbucks. Afară, zeci de protestatari au manifestat împotriva lui Schultz pentru că doreşte să intre în cursa prezidenţială. „Nu aș merge în niciun fel în aceste alegeri dacă aș crede că aș putea încuraja oamenii să-l realeagă pe Donald Trump”, s-a apărat el.

„Nu vedeți lumea așa cum a fost, ci cum poate fi! Căci asta s-a convertit într-un mod de viață”, spune Schultz. Printre protestatarii din Seattle, unul a purtat un semn cu un pahar de cafea Starbucks, pe care scria: „Grande ego. Venti [cea mai mare măsură a paharelor de cafea Starbucks] mistake”. Adică, „orgoliu imens – cea mai mare greşeală”.