Din momentul în care Alexandra a sunat la 112, polițiștii au avut două șanse uriașe de a afla rapid unde este sechestrată Alexandra și cine este agresorul ei. Le-au ratat pe amândouă, acționând ca niște amatori și dând dovadă de o neglijență criminală.
Alexandra le-a furnizat două informații-cheie:
- se află în posesia unui telefon care-i apaține agresorului, telefon pe care l-a găsit în încăpere și de la care fata a sunat la 112;
- a găsit o carte de vizită, pe care sunt scrise un nume și o adresă: Popescu Lucian Gabriel, Bd. Antonius Caracalla, nr. 9, B1, D.A.
Ce puteau face pe loc polițiștii de la 112?
- O rugau pe Alexandra să le comunice care au fost ultimele numere la care a sunat sau de la care a fost sunat posesorul telefonului (Gheorghe Dincă).
- O rugau pe Alexandra să intre în agenda telefonului și să le comunice câteva numere memorate și numele deținătorilor acestora.
- Trimiteau imediat un echipaj la adresa de pe cartea de vizită.
Unde duceau aceste acțiuni?
Alexandra a vorbit cu operatoarea de la 112 și cu polițiștii aferenți într-un interval de 46 de minute (11.05 – 11.51), într-un total de 5 apeluri, cu mici pauze între ele. În mod efectiv, a vorbit la telefon circa 35 de minute. Enorm! Pentru a comunica informațiile de la punctele 1, 2 și 3, menționate mai sus, Alexandrei i-ar fi fost suficiente 10 minute. Sau, dacă ar fi extins lista la 10 numere apelate și la 10 numere memorate, timpul necesar ar fi crescut la 15-20 de minute. Dar Alexandra a avut la dispoziție aproape o oră! Sau, mai bine zis, cei de la 112 au avut la dispoziție acest timp pentru a o îndruma pe adolescentă ce să facă.
Ce trebuia făcut cu numerele de telefon furnizate de Alexandra?
Cum timpul era prețios, alți polițiști ar fi trebuit să preia rapid numerele de telefon furnizate de Alexandra, unul câte unul, și să sune acolo. I-ar fi întrebat cum se numește deținătorul numărului X (cel de la care a sunat Alexandra la 112) și ar fi aflat rapid: Gheorghe Dincă! Aceeași informație o puteau obține și de la Popescu Lucian Gabriel, care s-a dovedit a fi lucrător la cadastru.
Când ai numele individului, obții imediat și adresa. Poliția și Evidența Populației au asemenea baze de date.
Tot acest proces ar fi durat 10-15 minute, nu mai mult. În alte 10-15 minute, un echipaj al Poliției ar fi ajuns la „caza groazei”, ar fi pătruns în curte, ar fi anihilat câinii, ar fi pătruns în încăperi și ar fi descoperit-o pe Alexandra.
Calendarul salvării Alexandrei: maximum 40 de minute
Dacă serviciul 112 și polițiștii aferenți ar fi acționat profesionist, ar fi fost timp suficient ca Alexandra să fie salvată. Un calendar realist (în care există și acțiuni suprapuse, dat fiind că lucrează mai mulți oameni în paralel) putea arăta astfel:
- 11.05 – 11.20: la solicitarea celor de la 112, Alexandra le livrează numerele de telefon
- 11.15 – 11.30: polițiștii sună la câteva numere, până când un respondent le spune că telefonul de pe care a sunat Alexandra îi aparține lui Gheorghe Dincă
- 11.25 – 11.35: este obținută adresa lui Gheorghe Dincă: Caracal, Str. Craiovei, nr. 169.
- 11.35 – 11.45: cel puțin un echipaj de Poliție, pregătit pentru o intervenție în forță, ajunge la „casa groazei”, pătrunde în curte și o eliberează pe Alexandra
- 11.50: când Gheorghe Dincă ajunge acasă, polițiștii rămași la poartă în arestează.
Este un calendar realist pentru niște profesioniști. Și este cu atât mai dureros, cu cât realitatea a fost atât de departe de el. Alexandra a avut un ghinion teribil: la 112, în Poliția Caracal și în cea a județului Olt a dat peste niște neisprăviți, ai căror șefi chefuiau la acea oră pe la Potcoava și Scornicești, la tradiționalele bilanțuri-chermeze.
