Faptul că discursurile celor doi politicieni populiști, Simion și Șoșoacă, sunt pline de grobianism, invective și promisiuni sau minciuni sfruntate poate crea impresia că acestea sunt caracteristicile discursului populist. Fals, pentru că discursul populist este practicat și de către politicieni politicoși și îngrijiți.
Cu altă ocazie, am arătat: „Toate ideologiile politice invocă «voința generală» sau «poporul», pentru că aceasta este o condiție necesară a existenței lor. În pofida faptului că mobilizarea maselor îi crează o aură de ideologie, populismul este doar o tehnică de mobilizare a «poporului» sub umbrela unei ideologii de către un lider politic, chiar dacă el anunță din start neafilierea sa ideologică. Populismul este o tehnică de propagandă definitorie oricărei ideologii și care, în anumite condiții politico-ideologice (criză politică, criză economică, deficit de ideologie), are tendința de a se autonomiza în raport cu sistemul politic, cazuri în care extrage teme din toate ideologiile pentru a coagula nemulțumirile unui electorat volatil, în vederea unui succes electoral”.
Majoritatea politicienilor au recurs la populism pentru a-și atrage electoratul. Însă populistul pur este ușor de diferențiat de alți politicieni prin faptul că el nu are o ideologie de la care să se revendice, ci doar promisiuni de rezolvare a oricăror probleme pe loc, chiar dacă funcția pentru care candidează nu prevede astfel de atribuții.
Avem exemple la îndemână: Simion a umplut țara cu panouri în care promite case ieftine, credite fără dobânzi și câte și mai câte. Șoșoacă promisese că-l împacă pe Putin cu Prigojin – n-a mai apucat; îl va împăca, probabil, cu Trump. Toate acestea ar putea fi trecute în revistă drept comicării, dar sunt suficient de mulți proști care să le creadă și să voteze în consecință.
– Advertisement –
Recent, o candidată la Președinție a afirmat că în calitate de jurnalist a fost printre oameni, în calitate de primar este printre oameni, iar în calitatea de președinte va fi printre oameni. Doamnă Lasconi, printre atribuțiile președintelui nu se numără și aceea de a fi „printre oameni”. De la Simion și Șoșoacă ne puteam aștepta și la această promisiune, dar dumneavoastră păreți a fi din alt aluat. Ce-ați face dumneavoastră printre oameni? Le-ați oferi un umăr să plângă, le-ați mai da un leu la pensie, le-ați lua durerile de șale, le-ați spune o vorbă bună? Cu o asemenea promisiune credeți că-i faceți să vă voteze? Locul e ocupat deja de cei doi, iar cei ce vă vor vota nu au dorința de a vă vedea printre ei, ci în locul pe care-l rezervă Constituția pentru cei în funcția de președinte.
Îți dai seama că vine campania electorală când revin în spațiul public discursurile de acest tip, de parcă România s-a transformat imediat într-o țară plină de oameni ce au nevoie de un umăr pe care să plângă. Candidații încep să se propună ca un fel de asistenți sociali gata să-i scoată din nevoi pe cei ce până ieri erau oameni pe picioarele lor. Și problemele sunt din ce în ce mai multe, iar ei se dovedesc competenți să le rezolve.
Discursul populist practicat sezonier de către politicieni nu are rezultatele scontate. De regulă, la acest tip de discurs vibrează oameni cu o inteligență precară și cu un nivel de pregătire coborât, oameni care se lasă mințiți ușor. De aceea, este greu de înțeles de ce politicienii sunt tentați să-l utilizeze în speranța că vor rupe electorat de la populiști. Să creadă ei că-n fiecare alegător zace un mic frustrat ce așteaptă politicianul pentru a-i plânge pe umeri?