Autor: Sorin Bocancea

Ieșirea lui Sorin Grindeanu, în această perioadă a consumării inutile a încă unui episod din criza politică, a dovedit faptul că a intrat pe mâna unui consilier care cunoaște bine tipul rusesc de a face politică: provoci o criză, îi acuzi pe cei ce se apără de faptul că se apără, apoi te miri cum de ”s-a ajuns” în această situație, de parcă nu tu ai provocat criza. Și o mai faci și pe îngrijoratul și-i acuzi pe cei ce au tot dreptul să nu mai bată vreodată palma cu tine, tocmai surprins într-un act de trădare, de faptul că ar trăda interesul național. Fix metoda întoarcerii oglinzii pe care o practică rușii.

Am mai spus-o și o repet: niciun guvern nu va putea administra România în actuala configurație parlamentară și cu Nicușor Dan la Cotroceni. Pentru că PSD și AUR au alt plan decât guvernarea în vederea ieșirii din criză: împingerea adversarilor politici spre o situație dificilă, care să le aducă avantaje politice, PSDAUR-ilor. Și, dacă se poate, și cu avantajele guvernării prin proxi. Au fost Veștea și Tomac, acum e Niculescu.

Întrebarea legitimă este: ce are Niculescu și nu a avut Mureșan? Ultimul era mai pregătit pentru funcția de premier, însă al doilea are disponibilitatea de a intra în combinațiile defunctului USL. Omul este mai tranzacțional decât Mureșan. De aici relaxarea cu care a primit PSD nominalizarea. S-a găsit omul, iar acum trebuie presat PNL să intre la guvernare.

Altă întrebare: ce nu a avut PNL de s-a depus moțiunea și ce are acum, când i se cere să intre la guvernare? Are: o situație mult mai bună în sondaje decât înainte de moțiune, iar acest capital electoral trebuie spulberat. Și mai are ceva PNL: o înțelegere cu USR ce trebuie și ea aruncată în aer. Pentru că propunerea ieșită din grimasele lui Grindeanu asta urmărește: decuplarea celor două formațiuni ce constituie în prezent polul reformist și pro-european, în evidentă opoziție cu polul combinatorilor cu rușii și cu MAGA, adică cu MAGARO-ii. Electoratul a început să perceapă mai bine diferențele dintre cele două grupări și așteaptă votul.

– Advertisement –

Dacă politicienii responsabili s-ar gândi cu adevărat la români, ar trebui să le ofere alegeri anticipate, pentru că amânarea lor este o prelungirea a crizei și nicidecum declanșarea lor, cum încearcă să ne convingă Grindeanu & Co…troceni.

Foarte bună ieșirea lui Bolojan, cu oferta de a susține un Guvern Niculescu, dar fără a intra la guvernare. Să intre PSD la guvernare, fiindcă el a depus moțiunea și trebuie să încaseze nota de plată. Dar PSD-iștii nu vor asta, pentru că vor ca nota să fie plătită de către cei pe care ei i-au agresat politic. De fapt, prin această condiție absurdă, grindenii pregătesc narațiunea de după căderea Guvernului Niculescu: PNL nu a vrut, el cu USR sunt de vină pentru întreaga criză de care, iată!, am fi scăpat cu Niculescu la Palatul Victoria într-un ”guvern asumat”.

Tocmai cei care, de la dărâmarea guvernului, n-au vrut să-și asumea guvernarea vorbesc de asumare. Ca rușii, vă spuneam. 

– Advertisement –

Am avut răbdarea ca, după mai bine de zece ani, să urmăresc o emisiune a lui Gâdea, pentru că m-a interesat mult să văd poziționarea lui Grindeanu după prânzul luat cu Kimberly Guilfoyle, în care se pare că au pus la cale înlăturarea Guvernului Bolojan. Am constatat că s-a lucrat mult cu el, Gâdea servindu-i spre dezamorsare temele grele: ceasurile scumpe și trădarea. Grindeanu a fost mai coerent ca altădată, avea răspunsurile pregătite, a pozat într-un om vertical și îngrijorat de situația în care ”s-a ajuns” – așa impersonal, nu din cauza lui.

Însă dincolo de eforturile de a nu mai scăpa cunoscutele-i grimase ce-i trădează efortul de disimulare, s-a văzut aceeași viclenie a celui ce pregătise OUG 13. Nu este și nu va reușți vreodată să fie moralmente un homo erectus, ci rămâne ceea ce îl știm: homo e rictus.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Operațiunea MAGA-RO

* De la capăt!

* Naționalismul bolnav al Președintelui

* Republica Sovietică Wireless

* Gura bate guru

* Trântitoarea moscovită și Unirea

* Tortulețul Groenlanda

* Zeloșii lui Zelea

* King Kong

* Valhallii

ALTE EDITORIALE:

GRIGORE CARTIANU: America și Moscova ne schimbă din nou Guvernul, ca-n 1989. Asemănări și diferențe

ADRIAN PAPAHAGI: Nicușor, Siegfried și AUR

CRISTIAN GHINEA: Țeapa Tarom

CRISTIAN PĂUN: Lipitoarea

CLAUDIU NĂSUI: O nouă provocare

BOGDAN GLĂVAN: Cărbune și picioare-n gard

MIHAI RĂZVAN MORARU: Pupă, mă, că te ia mama dracu’!

PAUL PALENCSAR: Atenție la Luca Niculescu! A fost ministru în Guvernul clandestin Veștea. A picat deja examenul de moralitate

VLADIMIR MUNTEANU: ”Secta” lui Călin Georgescu (1): mesaje și tehnici de manipulare

DANA HERING: Speriați de Siegfried

VITALIE COJOCARI: Cum a fost organizată Ciobaniada (VIDEO)

MATEI UDREA: Ce i-a speriat pe Le Pen și Bardella

ANDREI COLȚEA: Mai are sens statul național în era Inteligenței Artificiale?

VASILE POPOVICI: Mi-e rușine

DOINA DABIJA: Basarabeanul și Conștiința

LIVIU POPESCU: Acratimații

FLORIN BURTA: Astăzi am pierdut peste 200 de oi

GHEORGHE POSTELNICU: Instituțiile supreme CG

DANIEL UNCU: Ne-a amenințat și n-a fost încă expulzat?!

GABRIEL CRAINICU: Cre(ș)tinii georgiști l-au înmormântat deja pe CTP

DANIEL BURZ: Craiova – laboratorul Mafiei PSD-AUR

CRISTIAN HUBALI: Ortodoxia nucleară a lui Kirill

ALECU RENIȚĂ: Florile recunoștinței răsar încet și rar, uneori peste o jumătate de veac

NICOLAE DABIJA: Cu Țara

CITIȚI ȘI:

* Un caz grav de trădare națională: Grindeanu a executat ordinul lui Trump de a demite Guvernul Bolojan, care se opunea unei ”afaceri MAGA”. Șeful PSD a fost dat de gol de fosta ”noră” a lui Trump, ambasadoare în Grecia. Ea s-a întânit cu Grindeanu cu 35 de zile înainte de votarea moțiunii de cenzură

* Trumpista lui Grindeanu, prinsă cu escrocherii și trafic de influență. Înainte de a schimba guverne prin Balcani, ea a cerut 100.000 de dolari pentru o ”combinație” la vârf

* Rareș Bogdan scoate brișca la Bolojan: ”Să-l împingem pe scări!” / ”Să se ducă la USR!” / ”Este profund nociv!”

* Cele trei ”ancore rusești” ale lui Georgescu în escrocheria de 1,1 milioane de euro

* STENOGRAME. ”Patriotul” Georgescu își pregătea fuga în Italia. ”Nu trebuie să știe nimeni!” Voia o vilă de un milion de euro și garanția că nu va fi extrădat, plus aparența că are o ocupație

* STENOGRAME. Călin Georgescu, la 9 zile după înfrângerea lui Simion: ”Misiunea mea a fost să deconspir tot sistemul! Inclusiv pe George Simion, la final”

* La petrecerea de ziua sa, George Simion a cerut donații pentru ”viitorul” fiului său de doi ani! Chermeză cu proțap și lăutari la ”casa lui Ceaușescu”, ajunsă proprietatea unui afacerist condamnat

* VIDEO. Șefii AUR chefuiau în sediul partidului, în timp ce AUR-iștii trimiși în Piață se băteau cu jandarmii! Apoi nu i-au primit și au dat muzica mai tare, să nu se audă protestele lor!

* Sondajul care l-a turbat pe Gâdea: AUR 30-32%, PNL 20%, USR 16%, PSD 10-12%

* VIDEO. USR nu mai tolerează comportamentul de maimuță sovietică al lui Gâdea: partidul boicotează emisiunea de linșaj a ”răspopitului”

– Advertisement –

Un mare succes a dus România în prag de junk: cel al lui Nicușor și al PSD în demiterea Guvernului Bolojan, împreună cu AUR, cu cel mai mare număr de voturi din istorie. Fără demiterea Guvernului, probabil că acum ar fi fost înlăturate gravele consecințe ale guvernării Ciolacu.

Încă un succes ca acestea și gata, vom fi suverani demni, vizibili în lume ca geto-dacii, cu o Românie organizată după principiile corporatismului lui Manoilescu: cu justiția Liei, cu sănătatea lui Rogobete, cu rezerviștii lui Călin, cu dezvoltatorii Nordis ș.a.m.d. Pe căprării! Căpitane, nu fi trist! / Ce n-am reușit atunci facem în postocmunism. 

Fiind oameni ai sistemului, liderii politici ce au generat actuala criză au mare ură pe individ. Individul este cel ce subminează stabilitatea sistemului și, de aceea, atacul trebuie dat împotriva acestei boli a sistemului: individul. Nu, legile nu se adoptă și nu se aplică pentru ca individul să o ducă mai bine, ci pentru ca sistemul să-și consolideze puterea. Individul să se supună sau să plece, dacă nu-i convine.

Doi sunt indivizii ce au deranjat sistemul pe care (cu voia dumneavoastră, primul pe listă) crede că-l conduce Nicușor Dan: Ilie Bolojan și Dominic Fritz. Toată criza actuală, ce ne-a dus în prag de junk, a fost generată pentru a elimina aceste două corpuri străine din organismul sănătos al sistemului.

– Advertisement –

Să plece Bolojan! – au strigat PSD-iștii – și să rămână PNL cu trădătorii noștri! Cu toții au înțeles în ce ape ne scăldăm noi pe Dâmbovița: Sorin de pe Bega a înțeles, Olguța de pe Jiu a înțeles, Nicușor de pe Olt a înțeles. Numai Bolojan de pe Criș, de pe Crișul prea Repede, nu a înțeles. Lui i s-a adăugat și Fritz de la izvorul Dunării, așezat pe Bega. Prea mult! 

Nu a contat și nu contează nimic: nici războiul lui Putin cu Occidentul, nici violarea teritoriului României de către Rusia, nici reașezările geopolitice în care România este fiica ploii, nici purcoiul de bani de la UE pe care trebuie să-l primim, dacă ne dovedim vrednici. Nu! A contat doar faptul că Bolojan a vrut să facă reformele necesare și cerute în mod just de către partenerii europeni; a contat că urma ca reformele să ajungă și la banii baronilor, la banii ”lor”.

Cât a tăiat de la săraci, Bolojan era bun, pentru că se îndrepta spre ghilotina electorală; când a ajuns la adevărata cauză a răului, nu a mai fost bun. Ba, Crișanul cel Repezit a dovedit că mai este și pro-european și nu pro-occidental (după cum s-a dat direcția de la Cotroceni), oprind marea șpagă ”neo-bechteliană” pregătită pentru magaioți și orientând banii spre contracte cu nemții, de la care nu le pică nimic patrioților dâmbovițeni. Și atunci întregul efort politic, de la Cotroceni la Kiseleff, a avut un singur scop: eliminarea Bolojanului.

– Advertisement –

Am asistat la un întreg evantai de acțiuni ce au angrenat pe față ceea ce doar bănuiam a fi pilonii sistemului. Imediat după demiterea Guvernului, după o lungă perioadă de discreție, a ieșit la câmp deschis omul despre care se spunea că este în spatele lui Nicușor și despre care acesta a spus că se sfătuiește doar din când în când: Matei Păun, cel cu afaceri în Federația Rusă și-n Bielorusia. A ieșit să ni-l povestească el pe Nicușor, să ne dea o cheie de lectură a acestuia. Păun s-a adăugat celui a cărui umbră este Nicușor Dan: Marius Lazurcă, adevăratul președinte. Nicușor pare a fi păpușa mecanică Gogu Tașcă în brațele ventrilocului Lazurcă.

A urmat atacul brutal la adresa PNL, cu încercarea de a repune un guvern USL fără Bolojan. Doar că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg: PNL s-a adunat strâns în jurul liderului său. A urmat încercarea de spargere a partidului prin berbecele Veștea; doar că berbecele s-a dovedit a fi un biet batal căruia i-a rămas instinctul suptului, însă manifestat în gol asupra propriei danturi.

A urmat faza pe justiție, grupul trădătorilor atacând la Tribunalul Ilfov deciziile Congresului PNL. Nu a contat că partidul nu se află în raza de competență a acelui tribunal; unde avem om, acolo atacăm, căci ne-a zis tătucul nostru, Varanul: dacă nu avem justiția, nu avem puterea!

Și totuși, berbecii Sistemului n-au învins! PNL s-a strâns și mai mult în jurul lui Bolojan. Ba, gașca parlamentarilor trădători a început să se reducă.

A mai apărut încă un element greu de dus pentru producătorii crizei: înțelegerea dintre PNL și USR (și UDMR, dar această organizație rămâne la statutul de balama). Așa a intrat în colimator al doilea indezirabil: Dominic Fritz. Imediat s-a mobilizat justiția savonearolică și i-a reproșat semnarea unui document pe care îl semnase și predecesorul său. Pentru asta, justiția a decis că nu va mai putea candida la viitoarele alegeri. În fine, cine nu mai poate fi primar poate fi premier.

”Dar ce facem până în 2028? Noi vrem ca el să plece din funcție acum!”, au strigat pesedeiii grindeni. Așa a apărut introducerea frauduloasă a unui amendament la legea ANI, prin care se decidea plecarea din funcție a celor care au fost deja declarați în conflict de interese. Deci, o aplicare retroactivă a legii, fapt neconstituțional.

S-au întrebat isteții din PSD câți primari de-ai lor ar fi trebuit să plece din funcție dacă, prin absurd, legea ar fi trecut cu acest amendament introdus ”noaptea, ca hoții”? Nu contează, facem orice, încălcăm Constituția, periclităm obținerea a 700 de milioane de euro doar ca să scăpăm de Fritz. Și spunem că acest prejudiciu e din cauză că el nu vrea să plece, deși își poate duce mandatul până la final, nu pentru că amendamentul nostru neconstituțional amână adoptarea legii.

Revenind la Bolojan, ne amintim de sfatul lui Gigi Becali către Nicușor Dan: ”Păi, fă să le fie frică de dumneata! Lui Bolojan! Stă o ţară întreagă de Bolojan?! Ia-l pe Bolojan, că-l ai aici pe Pahonţu, care e băiat de treabă. Și întreabă-l pe Pahonțu, să vezi – Bolojan e chiar atât de curat, e cheia de biserică de ţine el o ţară în loc? Trimite-l pe Pahonţu să rezolve treaba cu Bolojan! Să vedem, mai face Bolojan?!”. Căci – a continuat sfătuitorul pășunist al Președintelui – ”majoritatea oamenilor cunoscuți au scheleți”.

În scurt timp, a apărut ”cazul Dumbrava”, la care, spun PSD-iștii, se lucra de un an, cu persoane infiltrate de parcă era vorba de reședința lui Escobar. S-a declanșat atunci o operațiune abuzivă, cu un uriaș consum de resurse, care a afectat viețile unor oameni refuzați de sistemul de stat. De ce? Stabilimentele lui Pașca erau în Bihor, acasă la Bolojan. ”Omul lui Bolojan!”, au strigat trompetele propagandistice ale complexului politico-mediatic. Și ce s-a ales din acea operațiune abuzivă a statului capturat de rogobeții pesedei? Instanța a arătat că niciun capăt de acuzare nu stă în picioare. Niciunul! Va plăti cineva pentru acea grotescă operațiune? Doar noi, contribuabilii.

La trei luni de la demiterea Guvernului, pe cei ce l-au dat jos nu-i interesează pierderile pe care le înregistrează România și nici pericolele care o pândesc, ci eliminarea lui Bolojan și a lui Fritz. Atât! În rest, parafrazându-l pe Ciolacu, îi doare în… gaura covrigului de buget și de România (Ciolacu a zis altfel, ca nebacalaureat ce este).

Între timp, acești nesimțiți iresponsabili au adoptat metoda rusească a întoarcerii oglinzii: nu ei au generat criza, ci Bolojan, care nu vrea să plece. La fel Fritz, nici el nu vrea să plece, să-i facă loc la Primăria Timișoara lui Rogobete, cel ce-și face rezidențiatul în mitocănie. Nu PSD-iștii, prin introducerea frauduloasă a unui amendament neconstituțional, pun în pericol obținerea banilor europeni, ci Fritz, care i-a adus în situația ingrată de a comite această fraudă; nu miniștrii lor, care au ținut legea salarizării la sertar timp de trei ani și jumătate, sunt devină, ci Bolojan, care a propus o lege proastă, în ultimul moment.

O paranteză: la votul pentru legea transparenței, s-a produs o schimbare de roluri. Dacă PSD a pus umărul la creșterea partidului extremist AUR (în locul defunctului PRM) pentru ca, prin comparație, el să pară frecventabil, acum AUR l-a lăsat în ofsaid: nu a votat legea. După ce i-au umilit pe PSD-iștii aduși cu Veștea la sediu, AUR-iștii i-au lăsat acum să se facă singuri de râs, cu aripa lor maghiară. Când îți dă Simion lecții, nu te mai speli cu toată apa Begăi.

”Arătați-mi o singură reformă făcută de Boljan”, a cerut Grindeanu. Arată-ne o singură reformă neblocată de voi! – i-aș replica. Nivelul de gândire al lui Grindeanu îmi amintește de un banc cu milițieni. Aflați într-o intersecție, doi milițieni sunt interpelați de un grup de turiști străini pentru a-i oferi o informație. Deși turiștii le-au vorbit în câteva limbi străine pentru a nimeri una prin care să se facă înțeleși, strădaniile lor au fost fără rezultat. După ce străinii s-au îndepărtat dezamăgiți, un milițian îi zice celuilalt: ”Ai văzut câte limbi străine știau?” ”Și la ce le-a folosit?”

”Ați văzut ce reforme a promis Bolojan, ce planuri a avut? Și la ce i-a folosit? Vedeți să fi făcut vreuna? Nu, pentru că în intersecție am fost noi, milițienii PSD, cei pentru care reformele sunt limbi străine”.

Nu faptul că miniștrii PSD n-au promovat legile a căror adoptare condiționează obținerea fondurilor europene constituie pericolul pentru obținerea banilor din PNRR, ci faptul că Bolojan nu vrea să plece. Păi, el poate pleca după ce vă asumați guvernarea. Faceți majoritate în Parlament! Puteți? Dacă nu, atunci de ce-ați demis Guvernul Bolojan? Ca să faceți anarhie?!

Peste întreaga hărmălaie, a venit rezultatul de la Fitch, care păsuiește România de intrarea în junk. Pericolul n-a trecut, ci doar a fost amânat. Exact ca votarea lui Nicușor: n-a îndepărtat pericolul, ci l-a amânat.

Normal că iresponsabilii generatori ai crizei actuale și-au băgat capetele în poză. Acest succes de etapă obținut de Guvernul Bolojan (în primul rând prin reducerea deficitului de la 9% pe an la 2% pe jumătate de an) și de Banca Națională a început a fi parazitat tocmai de cei ce s-au opus măsurilor necesare pentru a evita junk-ul. 

Exemplară este ieșirea lui Nicușor Dan. După ce a tăcut mâlc în toată această perioadă a abuzurilor din justiție și din Parlament, președintele a ieșit să ne spună că ”în ciuda zgomotului politic, România funcționează”. I-auzi una! Pe bune? Domnule președinte Danurcă, ”zgomotul politic” este criza provocată de tăcerea dumneavoastră, ca mediator preocupat de ”dezescaladare”. Este ceea ce se întâmplă din cauza modului în care ați înțeles să vă exercitați mandatul: prin ingerința brutală în viața unui partid politic și prin cauționarea tuturor acțiunilor politice ale celor cu care ați trântit Guvernul. Tăcerea dumneavoastră face parte din ”zgomotul politic”. Sunteți în fenomen, generator al lui. Nu puteți să vă raportați față de situația de care sunteți și dumneavoastră vinovat în maniera ”n-am văzut, nici pe-acolo n-am trecut”! Autoextragerea din situația în care sunteți părtaș valorează cât ”îngrijorarea” lui Iohannis.

Și a mai spus președintele că este bucuros că au încetat protestele sindicatelor din domeniul sanitar. Sigur, pentru că oamenii s-au prins că au fost dezinformați și manipulați împreună cu oierii anti-vacciniști. De la nimic nu s-au dat în lături PSD-iștii pentru a băga în corzi Guvernul pe care l-au demis și în locul căruia nu vor (sau nu pot) să vină. Iar președintele a cauționat și chiar a sprijinit aceste acțiuni.

Prin ieșirea de sâmbătă, Nicușor Dan a intrat în lotul național al nesimțiților, alături de Grindeanu și corul său de urlători TV. Sigur, și alături de Simion și AUR-iștii săi. Însă cu Grindeanu & company se încadrează la categoria iresponsabili, cu coroniță; Simion & company sunt la categoria trădători, cu icoana putinistă. 

De trei luni, PSD și președintele Nicușor Dan au împins situația din România spre junk. Tare le-ar fi priit politic junk-ul! Dacă n-a fost să fie, acest succes al lui Bolojan trebuie cumva confiscat. De aceea, președintele n-a pomenit nimic despre Guvern, ca și cum acest succes s-a datorat rugăciunilor de la Sâmbăta de Sus.

Președintele și PSD nu vor să înțeleagă că eforturile lor sunt în zadar. Toate atacurile împotriva Guvernului demis s-au soldat cu eșecuri răsunătoare, care se transformă în puncte pentru PNL și USR, pe bună dreptate. Nici sperietoarea AUR nu mai funcționaează: în pofida sondajelor aruncate pe piață, în care AUR apare pe cai mari, oamenii știu că la viitoarele alegeri, fără voturi băgate în urnă de PSD în contul său, AUR se dezumflă (la următoarele alegeri, vor propune industria mârțoagei). 

De asemenea, ei nu vor să înțeleagă nimic din recenta experiență electorală când, în pofida marilor aparate de propagandă, electoratul l-a votat pe Nicușor Dan, pe care l-a crezut a fi cel ce le va îndeplini năzuințele. Că Nicușor a trădat este altă chestiune, dar lecția este că, indiferent de planurile sistemului, electoratul poate decide altceva. Întrebați-l pe Iohannis!

Până acum, planul lui Nicușor și al PSD nu a ieșit; va ieși de acum încolo? Pot face oricâte planuri vor, însă trebuie să se întrebe mereu: electoratul știe? Și dacă ar ști, ar vrea? Cei doi parteneri generatori ai actualei crize politice se îndreaptă cu pași siguri spre ceea ce au împins România: spre junk. Vor avea parte de o amânare? După cât îi văd de hotărâți în monomania lor, nu.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Grindeanu, isteț ca milițianu’

* Crima organizată de stat

* Trântitoarea moscovită și Unirea

* Adio, USL!

* Veștejirea președintelui Dan

* Tortulețul Groenlanda

* Doctrina Münchhausen

* Zeloșii lui Zelea

* King Kong

* Valhallii

ALTE EDITORIALE:

GRIGORE CARTIANU: Mineriada lui Nicușor

ADRIAN PAPAHAGI: Cazul Dumbrava: creștinism și birocratură

CRISTIAN GHINEA: Ura, au găsit PSD-iștii PNRR-ul! Dar îl folosesc ca borfașii

CRISTIAN PĂUN: Brăduți, iepurași, ouă și lalele

CLAUDIU NĂSUI: Noi și bulgarii

BOGDAN GLĂVAN: Investițiile și întrebările domnului Petrișor Peiu

MIHAI RĂZVAN MORARU: Un ayatollah la Casa Albă

PAUL PALENCSAR: Nu am murit!

VLADIMIR MUNTEANU: Cazul extremistului Motocu, colaboratorul lui Călin Georgescu, în Raportul Institutului „Elie Wiesel”. Extremiștii Rapcea și Tociu au încercat să-l ajute pe Motocu în instanță

DANA HERING: Care ne furi, mă, apa din Dunăre?!

VITALIE COJOCARI: Putin n-a pornit niciun război

MATEI UDREA: PNL și USR sunt condamnate să lupte

ANDREI COLȚEA: Nu vă fie frică, și Nicușor pică!

VASILE POPOVICI: Treci și dă Bacul, gunoiule!

DOINA DABIJA: Jurnalul unei zile sau marele ”domn”

FLORIN BURTA: Președintele e gol!

GHEORGHE POSTELNICU: Marinela Mititelu de la TVR se enervează și vorbește tot timpul

DANIEL UNCU: Ne-a amenințat și n-a fost încă expulzat?!

CRISTIAN HUBALI: Tu când ai fost ”sănătos la cap”, pastore de la Secta lu’ Varan? Când i-ai zis tenorului orb că vede sau când l-ai încurcat pe Doroftei cu Bute?

ALECU RENIȚĂ: Pelerinajele spre ființa noastră

NICOLAE DABIJA: Despre TATA

CITIȚI ȘI:

* A sunat Lia în draci… și s-a instaurat dictatura PSD-Savonea! Guvernul Bolojan și PNL sunt torpilate de o justiție mafiotizată

* VIDEO. Fascism agresiv al lui Dan Puric într-o biserică din München: ”rasa superioară a românului”, ”gena superioară de român, care este impenetrabilă”

* Răspuns la ”invazia dronelor”: ambasadorul rus Lipaev, ridiculizat la MAE, cu sprijinul MApN. 40 de minute încheiate cu două decizii relevante

* Putin a făcut o obsesie pentru România: a treia dronă în trei zile. Răzbunare după închiderea Consulatului rusesc de la Constanța

* VIDEO. Visul lui ”Căcărău”: ”Să scoatem țara din mâna acestor nenorociți de haștagi!”

* Rețeaua rusească de la lansarea de carte a lui Dungaciu, la Chișinău: ”diplomați”, agenți GRU, oamenii lui Dodon și ai lui Ceban. ”Săgețile” Moscovei au umplut sala pentru numărul 2 din AUR

* Un lider AUR a încercat să ia Bac-ul, în sfârșit, la 39 de ani. N-a reușit, dar e anchetat pentru tentativă de fraudare a examenului

* Dinastia Păcuraru la Marș TV: a plecat Suverana, vine Smiorcăita! Văduva Neagră e în concediu, Maimuțica Veselă e la datorie

* El e șeful de post care a chemat interlopii să-l mai bată o dată pe mirele din Lungulețu!

– Advertisement –

După ce, prin miniștrii săi de la Muncă, PSD a amânat ani la rând legea salarizării, după ce a pierdut banii pentru construirea a 15 spitale, după ce a ținut blocate aproape 7.000 de posturi în domeniul sănătății și după ce a provocat actuala criză politică, dând jos guvernul din care făcea parte și nefiind în stare să preia guvernarea…

… Sorin Grindeanu a ieșit trimfător și ne-a anunțat că, grație parlamentarilor, inclusiv – sau mai ales – ai partidului său, au fost salvate aproape 4 miliarde de euro din PNRR!

„Parlamentul și-a îndeplinit astăzi rolul constituțional și a făcut ceea ce premierul și Guvernul demis nu au fost în stare. Le mulțumesc tuturor colegilor mei, indiferent de culoarea politică, pentru că au înțeles să pună România deasupra intereselor politice de partid”, a grăit pasagerul Nordis cu ceasul ascuns în buzunar până s-o face ceas cu cuc.

Declarația asta mi-a adus aminte de bancul cu milițianul care, după ce a căzut într-o gură de canal și a reușit să iasă de acolo, a conchis: ”Ce noroc am avut, că dacă era capacul pus, nu mai puteam ieși!”.

– Advertisement –

Adică, după ce a blocat măsurile pe care trebuia să le ia, acum ne spune că tocmai ne-a salvat de consecințele actelor sale, puse pe seama altora. Ar vrea să-i și mulțumim că a făcut în sfârșit ceea ce trebuia făcut demult. 

Cum adică, Parlamentul a făcut ceea ce Guvernul demis nu a fost în stare? Guvernul trebuia să adopte legi? Cine nu a trimis la Parlament proiectele de legi și cine le-a ținut în fișetul șefului Camerei Deputaților pe cele trimise? Guvernul demis sau chiar el, Sorin Grindeanu, președintele de Cameră?

În aceeași retorică se înscrie ruda sa politică, George Simion: după ce AUR a votat împotriva legii ce permitea doborârea dronelor rusești pătrunse în spațiul aerian al României, dar și împotriva legii pentru împrumutul din SAFE pentru investițiile în apărare, vine și acuză guvernările de până acum de faptul că n-au făcut destule investiții în sistemul de apărare antiaeriană. Schema rusească – a minciunii pe față, a întoarcerii oglinzii.

– Advertisement –

Un element comun au cele două sinistre personaje: ne pot salva de orice, numai de ele însele nu. La fel ca formațiunile lor politice. Și la fel ca rușii, de la care-și trag seva doctrinară.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Rețeaua (r)

* Crima organizată de stat

* Trântitoarea moscovită și Unirea

* Adio, USL!

* Veștejirea președintelui Dan

* Tortulețul Groenlanda

* Doctrina Münchhausen

* Zeloșii lui Zelea

* King Kong

* Valhallii

ALTE EDITORIALE:

GRIGORE CARTIANU: Mineriada lui Nicușor

ADRIAN PAPAHAGI: Cazul Dumbrava: creștinism și birocratură

CRISTIAN GHINEA: Ticălos și pămpălău

CRISTIAN PĂUN: Ciolacu, Arsene și Olguții

CLAUDIU NĂSUI: Noi și bulgarii

BOGDAN GLĂVAN: Investițiile și întrebările domnului Petrișor Peiu

MIHAI RĂZVAN MORARU: Un ayatollah la Casa Albă

PAUL PALENCSAR: Nu am murit!

VLADIMIR MUNTEANU: Raportul ”Identitate națională, identitate europeană și provocarea populismului” – ”minge la fileu” pentru Nicușor Dan sau document programatic pentru un viitor partid prezidențial?

DANA HERING: Duamna Anca și-a găsit un nou guru

VITALIE COJOCARI: Putin n-a pornit niciun război

MATEI UDREA: PNL și USR sunt condamnate să lupte

ANDREI COLȚEA: Nu vă fie frică, și Nicușor pică!

VASILE POPOVICI: Treci și dă Bacul, gunoiule!

DOINA DABIJA: Un gest regretabil

FLORIN BURTA: România neonestă

GHEORGHE POSTELNICU: Marinela Mititelu de la TVR se enervează și vorbește tot timpul

DANIEL UNCU: Ne-a amenințat și n-a fost încă expulzat?!

CRISTIAN HUBALI: Tu când ai fost ”sănătos la cap”, pastore de la Secta lu’ Varan? Când i-ai zis tenorului orb că vede sau când l-ai încurcat pe Doroftei cu Bute?

ALECU RENIȚĂ: Pelerinajele spre ființa noastră

NICOLAE DABIJA: Fratele meu de cruce, tătarul

CITIȚI ȘI:

* Răspuns la ”invazia dronelor”: ambasadorul rus Lipaev, ridiculizat la MAE, cu sprijinul MApN. 40 de minute încheiate cu două decizii relevante

* Putin a făcut o obsesie pentru România: a treia dronă în trei zile. Răzbunare după închiderea Consulatului rusesc de la Constanța

* A doua dronă ”de weekend” n-a mai apucat să zboare sute de kilometri în România: a fost doborâtă în Deltă, de același pilot de pe F-16

* Prima dronă doborâtă pe teritoriul României! Au ratat-o italienii, a lovit-o un pilot român de 28 de ani. Rusia primește un avertisment: România nu mai e sat fără câini!

* Șantaj anti-național al PSD: amenință că votează legile PNRR doar dacă pleacă Bolojan!

* VIDEO. Visul lui ”Căcărău”: ”Să scoatem țara din mâna acestor nenorociți de haștagi!”

* Rețeaua rusească de la lansarea de carte a lui Dungaciu, la Chișinău: ”diplomați”, agenți GRU, oamenii lui Dodon și ai lui Ceban. ”Săgețile” Moscovei au umplut sala pentru numărul 2 din AUR

* Un lider AUR a încercat să ia Bac-ul, în sfârșit, la 39 de ani. N-a reușit, dar e anchetat pentru tentativă de fraudare a examenului

* Dinastia Păcuraru la Marș TV: a plecat Suverana, vine Smiorcăita! Văduva Neagră e în concediu, Maimuțica Veselă e la datorie

* El e șeful de post care a chemat interlopii să-l mai bată o dată pe mirele din Lungulețu!

– Advertisement –

În lucrarea „Trăgători și mistificatori…”, Andrei Ursu și Roland O. Thomasson susțin ideea că măcelul de după fuga Ceaușeștilor, în decembrie 1989, a fost produs de „Rețeaua R”, o structură secretă pusă la punct de Securitatea ceaușistă după 1968 pentru a asigura rezistența în cazul unei invazii precum cea din Cehoslovacia. Această structură a rezistenței ar fi generat haosul de după 22 decembrie și cei peste 1.000 de morți. Sunt elemente ce probează existența acelei rețele, formată din indivizi din diverse structuri ale statului comunist, însă sunt parțial de acord cu ideea că aceasta ar fi comis crimele și că ar fi „confiscat” Revoluția. 

Nu despre „Rețeaua R” vreau să vorbesc acum. Dacă ea a existat, s-a destructurat chiar în zilele Revoluției, după provocarea câtorva diversiuni, frâiele „confiscării” Revoluției fiind preluate de către Armata Română de atunci. Nu la Securitate, ci la sediul MApN a fost Cartierul general ce a trasformat Revoluția într-o restaurație dejistă și kaghebistă.

După dezarmarea Securității, aceasta a trecut în subordinea Ministerului Apărării, pentru, că – nu-i așa? – armata ”era cu noi”. Funcțiile din Ministerul de Interne au fost preluate de o parte dintre ofițerii MApN, care nu au mai plecat din ele. Securiștii s-au retras în afaceri, iar cei din Ministerul Apărării au ocupat mai departe structurile administrative. 

Restucturările din Armată, în anii ‘90, au dus la o migrare masivă a militarilor disponibilizați spre alte domenii. Mulți dintre aceștia au intrat în administrația publică și au ținut legătura unii cu alții. În timp, s-a constituit o adevărată rețea a rezerviștilor, căreia putem să-i spunem Rețeaua (r). 

– Advertisement –

În această rețea au fost înglobați și rezerviștii din MI, însă aceștia, din obișnuință, nu prea-și etalează apartenența prin emblema (r). Este suficient să privim astăzi spre structurile administrative de la diverse niveluri și spre diverse forme asociative cu finanțare publică, de la consilii locale la uniuni de creație, și să constatăm că în componența lor există câteva persoane cu (r). De exemplu, chiar director al Bibliotecii Academiei Române în 2022 (dacă o mai fi trăit, că era atunci tare bătrân) era un fost ofițer de Securitate, altfel nu se califica pentru o asemenea funcție. Să mai vorbim de mass-media de mare rating, de tribunele de propagandă din complexele politico-mediatice de la care o droaie de rezerviști umplu zilnic spațiul public, de au sau nu ceva de zis? E vreun post de televiziune să nu fi promovat inepțiile generalului rezervist Emil Străinu și ale rezervistului special Coarnă?  

Ca o paranteză, mulți consideră că apariția presei online a omorât presa clasică. Greșit! În România, presa online rămâne cea care mai face cu adevărat presă, ea a salvat presa ”clasică”. Cu posturi de televiziune ca Antena 3, România TV, Realitatea Pkus, B1 TV și, mai nou, Digi 24 nu am fi aflat lucruri pe care le-au dezvăluit platforme precum Recorder, Rise Project, PressOne și altele.

Revenind la subiect, această rețea constituită în timp a fost exploatată politic de către generalul plagiator Gabriel Oprea. În vremea aflării lui la guvernare, cu UNPR-ul său, s-a produs cea mai mare infuzie de rezerviști în structurile administrației publice. În perioada lui, s-au produs masiv două fenomene: invadarea structurilor administrative cu rezerviști, puși pe liste acolo unde a vrut, și racolarea celor civili sau bine acoperiți în structurile Armatei. În acel lot au fost făcuți ofițeri ai Armatei române – colonei! – Anca Alexandrescu și Robert Turcescu, aflați astăzi de aceeași parte a baricadei. Cei doi au comportamente identice: Turcescu îl ridiculiza pe Georgescu pentru ca apoi, ca la un ordin, să înceapă să-i pupe pantalonii roșii; Anca Alexandrescu s-a topit după Georgescu pentru ca apoi, ca la alt ordin, să-l deteste. Pasă-n trei cu schimb de locuri. Dacă-i ordin, cu plăcere!

– Advertisement –

Modificările legislative de după 2015 au făcut posibilă pensionarea militarilor la vârste fragede. Prea erau rezerviștii bătrâni, iar Sistemul avea nevoie de pensionari mai tineri, apți combatanți, în sistemul administrativ central și local. O parte dintre rezerviști s-au orientat spre domeniul privat, alții au rămas doar pensionari, iar cei ce au fost importanți în sistemul militar au intrat în administrația publică civilă din ce în ce mai militarizată – în tăcere și în timp.

Deci, nu orice rezervist face parte automat din Rețea (r), ci aceia care au avut funcții importante sau cărora li s-a rezervat o funcție importantă, cum este cazul indispensabilului domn Pahonțu. 

Unii dintre rezerviști ni s-au arătat odată cu țâșnirea în spațiul public a unui alt rezervist din serviciul de informații al Armatei: Călin Georgescu. Da, acest individ este rezervist al glorioasei Armate Române, cea înzestrată de generalul Zisu și căreia i-au trebuit ani să riposteze față de violarea spațiului aerian de dronele rusești. Cea ai cărei angajați au activat ilegal în trupele lui Potra și nimeni nu a pățit nimic.

Vedeți din investigația lui Allen Coliban ce armată de rezerviști este în jurul lui Georgescu! Încercați să comentați altfel decât laudativ pe o pagină a lui Călin Gorgescu și veți vedea câți dintre cei ce vă înjură sunt rezerviști! Sunt pe locul al doilea după boți. Boții și (r)boții. 

Fiecare cetățean are dreptul la muncă și după pensionare și fiecare rezervist trebuie să fie privit cu prezumția bunei-credințe atunci când își asumă o funcție în administrația publică. Și atunci când nu are dublă comandă. Pentru că e mai ușor să militarizezi o societate și mai greu e să civilizezi un militar (în sensul asumării valorilor societății deschise).

DE ACELAȘI AUTOR:

* Actualitatea răului de ieri

* Crima organizată de stat

* Trântitoarea moscovită și Unirea

* Adio, USL!

* Veștejirea președintelui Dan

* Tortulețul Groenlanda

* Doctrina Münchhausen

* Zeloșii lui Zelea

* King Kong

* Valhallii

ALTE EDITORIALE:

GRIGORE CARTIANU: Mineriada lui Nicușor

ADRIAN PAPAHAGI: Cazul Dumbrava: creștinism și birocratură

CRISTIAN GHINEA: Ticălos și pămpălău

CRISTIAN PĂUN: Ciolacu, Arsene și Olguții

CLAUDIU NĂSUI: Noi și bulgarii

BOGDAN GLĂVAN: Investițiile și întrebările domnului Petrișor Peiu

MIHAI RĂZVAN MORARU: Un ayatollah la Casa Albă

PAUL PALENCSAR: Nu am murit!

VLADIMIR MUNTEANU: Raportul ”Identitate națională, identitate europeană și provocarea populismului” – ”minge la fileu” pentru Nicușor Dan sau document programatic pentru un viitor partid prezidențial?

DANA HERING: Duamna Anca și-a găsit un nou guru

VITALIE COJOCARI: Putin n-a pornit niciun război

MATEI UDREA: PNL și USR sunt condamnate să lupte

ANDREI COLȚEA: Nu vă fie frică, și Nicușor pică!

VASILE POPOVICI: Treci și dă Bacul, gunoiule!

DOINA DABIJA: Un gest regretabil

FLORIN BURTA: România neonestă

GHEORGHE POSTELNICU: De veghe la televiziunea Ghiță – Ponta

DANIEL UNCU: Ne-a amenințat și n-a fost încă expulzat?!

CRISTIAN HUBALI: Tu când ai fost ”sănătos la cap”, pastore de la Secta lu’ Varan? Când i-ai zis tenorului orb că vede sau când l-ai încurcat pe Doroftei cu Bute?

ALECU RENIȚĂ: Pelerinajele spre ființa noastră

NICOLAE DABIJA: Fratele meu de cruce, tătarul

CITIȚI ȘI:

* Răspuns la ”invazia dronelor”: ambasadorul rus Lipaev, ridiculizat la MAE, cu sprijinul MApN. 40 de minute încheiate cu două decizii relevante

* Putin a făcut o obsesie pentru România: a treia dronă în trei zile. Răzbunare după închiderea Consulatului rusesc de la Constanța

* A doua dronă ”de weekend” n-a mai apucat să zboare sute de kilometri în România: a fost doborâtă în Deltă, de același pilot de pe F-16

* Prima dronă doborâtă pe teritoriul României! Au ratat-o italienii, a lovit-o un pilot român de 28 de ani. Rusia primește un avertisment: România nu mai e sat fără câini!

* Șantaj anti-național al PSD: amenință că votează legile PNRR doar dacă pleacă Bolojan!

* VIDEO. Visul lui ”Căcărău”: ”Să scoatem țara din mâna acestor nenorociți de haștagi!”

* Rețeaua rusească de la lansarea de carte a lui Dungaciu, la Chișinău: ”diplomați”, agenți GRU, oamenii lui Dodon și ai lui Ceban. ”Săgețile” Moscovei au umplut sala pentru numărul 2 din AUR

* Un lider AUR a încercat să ia Bac-ul, în sfârșit, la 39 de ani. N-a reușit, dar e anchetat pentru tentativă de fraudare a examenului

* Dinastia Păcuraru la Marș TV: a plecat Suverana, vine Smiorcăita! Văduva Neagră e în concediu, Maimuțica Veselă e la datorie

* El e șeful de post care a chemat interlopii să-l mai bată o dată pe mirele din Lungulețu!

– Advertisement –

Nu, nu voi scrie despre Nicușor Dan, deși ar putea părea – la o primă citire a titlului – că ar fi vorba despre el. Președintele nu mai e de ceva vreme răul cel mai mic, fiindcă, voind să-i contrazică pe cei ce i-au ironizat statura și numele său diminutivat, s-a făcut mare. A făcut saltul de la Nicușor care asculta și părea că și înțelege ce i se spune la Președintele arțăgos care știe de 100 de ori mai bine.

Criza pe care „cel mic” devenit mare a lăsat-o (cel puțin!) să se producă ne pune, din nou, în fața răului cel mare: guvernarea împreună cu AUR a oricărei forțe politice din fosta coaliție. Cum să ajungă acest partid anti-european și pro-rus, prin tot ceea ce declară și face, să guverneze într-o perioadă în care miza nu este doar națională (ieșirea din criza în care ne-a adus Guvernul Ciolacu), ci una europeană, fiind în joc banii europeni pentru reînarmare? Ce lider european teafăr la cap ar sta cu dușmanul la masă?

Continuând seria de isprăvi ale triadei de tristă amintire Iohannis–Ciucă–Ciolacu, triada Dan–Grindeanu–Predoiu a calculat prost: prima i-a susținut în alegeri pe extremiști pentru a-i face loc lui Ciolacu la Cotroceni; a doua l-a izgonit pe Bolojan de la guvernare pentru a-l aduce în loc pe Predoiu. Nu le-a ieșit.

Este evident faptul că ceea ce a ținut coaliția de guvernare a fost un pact de neagresiune, prin care PSD a înțeles protejarea tuturor colectorilor de bani din fondurile publice. Dacă șeful guvernului ar fi fost tranzacționalul Predoiu, România s-ar fi prăbușit încet în perpetua „dezescaladare” nicușoristă. Dar Bolojan a venit cu proiectul reformei ce a fost tolerat de PSD până s-a ajuns la „banii lor”, ai oamenilor de partid de la toate partidele plasați pe la toate robinetele văzute și nevăzute ale bugetului public. De acolo a început zavera, pe care Nicușor Dan a încercat s-o rezolve printr-o rețetă ce pare a fi venit prin telefon de la Lia sau de la Coana Lia. 

– Advertisement –

În toată disputa și-n toate variantele ce se discută, se amestecă două planuri: cel al interesului României și cel al interesului de partid. Cele două nu sunt neapărat divergente, după cum se tot vântură șablonul. Momentul istoric este prea greu pentru a opera cu această dihotomie.

Ce rezultă pentru fiecare partid din combinațiile posibile? 

Pentru PNL: dacă ar accepta varianta penibilei triade Dan–Grindeanu–Predoiu, așadar continuarea guvernării fără Bolojan, ar însemna prăbușirea ca partid prin continuarea unei guvernări după partitura PSD. Acest lucru ar afecta grav și interesul României, prin acoperirea tuturor furturilor scoase la iveală prin scurta aprindere a becului din magazie. Dacă ar pleca în opoziție, PNL ar câștiga ca partid, dar ar lăsa guvernarea pe mâna PSD și a aliaților săi extremiști, fapt ce ar contrasta cu discursul despre responsabilitate al lui Bolojan.

– Advertisement –

Pentru USR: dacă intră într-o guvernare cu PSD (puțin probabil), va dispărea ca partid, iar interesul național ar avea de suferit; dacă nu intră cu PSD, va crește ca partid, iar interesul național național va rămâne la mâna PSD.

Pentru PSD: dacă ar face guvern cu extremiștii, cu care s-a aliat pentru a-și dărâma propriul guvern, ar pierde ca partid (izolare totală și în instituțiile europene, și în rândul socialiștilor), iar interesul național ar fi grav afectat (nu reforme, nu bani europeni).

Pentru AUR: dacă ar intra la guvernare (cu aliatul PSD), ar pierde ca partid, pentru că s-a propus anti-sitem și anti-PSD și pentru că s-ar vedea imediat că nu are oameni cu care să marșeze, iar despre interesul național ce să mai vorbim? Dacă nu intră, rămâne pe poziții, dar cu o mare bilă neagră pentru alianța cu PSD și pentru că nu vrea la guvernare, caz în care interesul național nu ar avea de suferit.

Pentru UDMR, problema se pune cine va veni să guverneze cu formațiunea maghiară. Toate celelalte partide au interese, doar UDMR are continuitate. 

La ieșirea de la discuțiile cu cel mic devenit mare și pro-occidental, Bolojan a spus că PNL este dispus să-și asume guvernarea fără PSD, în coaliție cu USR și cu remanenta UDMR. Ce ar decurge din această formulă? O guvernare care ar continua reformele începute, ce ar rezolva și interesul de partid al guvernării, și pe cel național. Europenii nu ar mai avea nicio emoție în ceea ce privește România, iar noi ne-am vedea „dezescaladați” de ieșirea din criză. 

Până la urmă, de ce nu ar pleca PSD în opoziție după ce pe tot parcursul guvernării a tot amenințat cu acest lucru?! Nu i-a convenit guvernul, l-a trântit și n-are decât să plece în opoziție, să „populească” împreună cu AUR, să vadă cine e cel mai ortoman partid geto-dac. S-ar împăca și cu socialiștii, pentru că și-ar respecta cuvântul de a nu face coaliție de guvernare cu AUR – în fond, guvernarea ți-o alegi; opoziția, nu.

Ce ar face PSD cu AUR în opoziție? PSD nu ar îndrăzni să blocheze marile proiecte financiare europene, ci s-ar bate discursiv pentru a câștiga electoratul AUR. După ce a făcut opoziție aliaților de la guvernare, ar ajunge să facă opoziție aliaților din opoziție. Ar deveni și simpatici, și coerenți. Și-ar rezolva și interesul de partid și ar lăsa o perioadă de refacere și interesului României.

Nu ar fi greu pentru PSD să depășească momentul acestei moțiuni. În 2017, PSD a dat jos prin moțiune Guvernul Grindeanu pentru a-și pune Guvernul Tudose. Dacă atunci nu i-a părut a fi o contradicție, de ce i-ar părea acum, când un Guvern Bolojan cu el ar fi urmat de un Guvern Bolojan fără el? Scapă și de problemele guvernării, și de presiunile Bruxelles-ului, de care se tot plânge. 

Cam acesta cred acum că ar fi răul cel mai mic: guvern minoritar PNL-USR-UDMR, cu Bolojan premier. Bine pentru partidele de la guvernare și pentru România, bine și pentru partidele din opoziție. 

Acum, că am ști care ar fi răul cel mai mic, ne întrebăm dacă el va fi permis de cel ce a fost mic și a ajuns mare. 

DE ACELAȘI AUTOR:

* Amurgul zeilor

* Oțel Ucraina

* Noul apofatism

* Eșecul epic

* Tortulețul Groenlanda

* Consiliul pentru Neputință

* Doctrina Münchhausen

* Zeloșii lui Zelea

* King Kong

* Valhallii

ALTE EDITORIALE:

GRIGORE CARTIANU: Hoțiunea de centură

ADRIAN PAPAHAGI: Nicușor Dan, Peter Magyar și ce-au făcut cu 53,6%

CRISTIAN GHINEA: Partidul Suveranist Demolator

CRISTIAN PĂUN: Bolojan e pe val, Bolojan trebuie linșat

CLAUDIU NĂSUI: Iluzia reformei e mai rea decât absența reformei. Dar cea mai bună e reforma!

PAUL PALENCSAR: Maia și Nicușor

BOGDAN GLĂVAN: Căpușele de la Hidroelectrica

MIHAI RĂZVAN MORARU: Opriți radicalizarea!

VLADIMIR MUNTEANU: DOSARUL UNEI MARI ERORI (episodul 4): Canonizarea preotului Ilarion Felea, propagandistul legionar asasinat în închisoarea comunistă din Aiud

DANA HERING: Duamna Anca l-a găbjit pe sexomarxist

VITALIE COJOCARI: Cum au văzut rușii la televizor Parada de la Moscova?

MARIE-COSETTE HANGANU: Simion nu mai mizează pe Trump, îl așteaptă pe Vance. 5 motive ale „năpârlirii” sale

MATEI UDREA: De aici venim: de la 50 de dolari!

ANDREI COLȚEA: Evanghelia după Donald

VASILE POPOVICI: Doi guzgani la Timișoara

DOINA DABIJA: Un gest regretabil

FLORIN BURTA: Criza ascunsă a agriculturii românești: piața terenurilor agricole

GHEORGHE POSTELNICU: Președintele planetei

DANIEL UNCU: Suveranismul de fugă. Cazul Orban

ALECU RENIȚĂ: Primăvara aduce reînvierea

CRISTIAN HUBALI: Gândirea de tomberon a ”gugulanului” Grindeanu

NICOLAE DABIJA: Fratele meu de cruce, tătarul

CITIȚI ȘI:

* VIDEO. De Ziua Europei, Șoșoacă a rupt steagul UE la mănăstire, alături de fostul ziarist Miron Manega, actual senator SOS. Putinista e plătită cu 20.000 de euro ca europarlamentar

* Bolojan execută primul ”prizonier” de la PSD: îl dă afară de la Hidroelectrica pe ”nășicul” penal al lui Grindeanu! Avram-junior e inculpat pentru luare de mită, tatăl său e condamnat deja

* Oana Țoiu pune capăt unei mari hoții a lui Adrian Năstase! Prejudiciu de peste un milion de euro

* Cele 10 condiții pe care PNL și USR ar trebui să le pună PSD pentru a reface guvernarea ”pro-europeană”

* De unde a pornit furia ”Clanului de la Craiova”: Bolojan a oprit ”conducta de bani” de la buget pentru ”găurile negre” ale Olguței

* VIDEO. Minciună bubuitoare a Vioricăi Dăncilă: cică USR-iștii o loveau cu picioarele! ”Erau de o violență extraordinară. De multe ori eram vânătă pe picioare”

* Cei 8 PSD-iști din cauza cărora am pierdut 458,7 milioane de euro din PNRR. Dezvăluirile ministrului Pîslaru

* VIDEO. Codruța Kovesi îl trimite la culcare pe Nicușor Dan: ”Îi doresc mult somn, un somn bun”. Ea taxează declarația ”antenistă” a președintelui despre ”abuzurile” procurorilor

* VIDEO. Parada „Avântul Prăbușirea”: ”plutoane” de invalizi în cârje, văduve și mame care și-au pierdut copiii

– Advertisement –

Deși fenomenul multipolarismului a devenit evident de ceva timp, puterile din perioada bipolarismului încă se comportă ca și cum orizontul noii lumi este încă departe. Același tip de comportament îl vedem încă și la o parte dintre țările ce au fost în siajul acestora, care privesc și acum spre ferestrele Caselor Albe pentru a vedea când se aprinde becul. Asistăm la o „luptă cu inerția”.

După destrămarea URSS, SUA a trăit o perioadă a unipolarismului, întrucât nicio altă țară nu a putut rivaliza cu ea, îndeosebi sub aspect militar. De la Whashington s-a dat ora exactă în politica mondială. Dar, deși SUA rămâne încă prima putere din lume, grație istoriei și tehnologiei, acest statut se apropie de final nu pentru că un alt stat ar sări mai sus decât ea sub aspectele tehnologic și militar, ci pentru că se schimbă sursa puterii. 

După rătăcirea democratică din perioada Elțîn, în Rusia s-a produs restaurația de tip stalinist și, rupți de lumea reală, rușii au încercat o revenire la bipolarism. Putin vorbește despre conflictul cu Occidentul ca și cum el ar fi liderul lumii agresate de acesta. Pentru el, multipolarismul ar fi denumirea pentru o Uniune Mondială a Statelor Antioccidentale, cu capitala la Moscova.  

Deși Rusia nu mai este o putere de prim rang, ea a acționat până în prezent ca și cum ar fi. Deținerea arsenalului nuclear, după ce a deposedat Ucraina de acesta, este singurul element ce-i permite să se prezinte astfel. Dar dacă și acesta a fost la fel de bine întreținut precum tancurile care s-au descălțat în drumul spre Kiev, este clar cât de operațional este. Cât privește resursele naturale, deținerea lor nu înseamnă automat și putere atât timp cât nu le poți exploata și valorifica. Și Venezuela deține resurse naturale și nu este o putere; Japonia nu deține resurse și este o putere. 

– Advertisement –

Invadarea Ucrainei a dovedit faptul că Rusia nu mai este nici măcar o putere militară de prim rang, ci una capabilă doar să agreseze țări mici din fosta URSS. Când s-a îndreptat spre una mare precum Ucraina, s-a arătat în toată slăbiciunea sa acoperită de câteva decenii de propagandă. 

Acum 25 de ani, liderul cecen Djohar Dudaev spunea: „Ucraina și Rusia se vor confrunta la un moment dat, în condiții ireconciliabile. Atâta timp cât rusismul există, niciodată nu va renunța la ambițiile sale. Ascund asta sub scuza lumii slave, cum au mai făcut-o înainte cu Ucraina, Belarus, ca să le ia. Nimeni nu vrea să aibă de-a face cu Rusia, nu doar militar, nici economic, nici politic. Așa cum lumea s-a luptat împotriva fascismului, așa se va lupta cu rusismul. Și acest război va escalada”.

Dorind să scoată Rusia din irelevanța în care aluneca încet și sigur, Putin a atacat Ucraina, fiind convins că astfel de operațiuni vor avea succes ca pe vremea idolului său, Stalin. Între timp, lumea s-a schimbat, chiar și în fostul spațiu sovietic, lucru pe care-l află de cel puțin patru ani. Confruntarea ireconciliabilă cu Ucraina, despre care vorbea Dudaev acum un sfert de secol, a venit și Rusia se îndreaptă spre o înfrângere. Nu doar că nu va mai dicta ceva prin lume, dar se va înscrie în rândul țărilor furnizoare de resurse ieftine. Va fi o Venezuelă a Asiei. De dezvoltare nu mai poate fi vorba, fiindcă trenul acela a plecat odată cu Elțîn.

– Advertisement –

Vorbesc despre SUA și Rusia pentru că ele încă se comportă ca pe vremea Războiului Rece, ca și cum ar mai fi singurele puteri mondiale și pentru că opinia publică încă le creditează cu acest statut, deși pe marea scenă și-au făcut apariția și alte puteri față de care Rusia este o biată gubernie. De exemplu, China.  

Ca urmare a progresului tehnologic răspândit grație globalizării, puterea nu mai este depozitată în două-trei capitale. Apune puterea celui asemenea „unui turn printre case” și se configurează una dobândită și exercitată în rețea. 

În istoria lumii, au fost entități politice care au deținut puterea și care apoi s-au prăbușit, una dintre explicații fiind și nebunii ce le-au condus în ultimii ani ai măreției. Dar tot din istorie aflăm că acele decăderi au avut drept cauză prezența unor actori ignorați până atunci de acele puteri, în aroganța lor. Mereu la poarta marilor puteri s-au aflat niște „barbari” care le-au învins. 

În prezent, fostele puteri nu mai au porți și nu se mai pot baricada între ziduri. Puterea politică a devenit fluidă și acumulează masa critică în noduri de rețea, pe care le numim acorduri încheiate între egali, nu între o putere dominantă și o țară ce vrea protecție. Să ne amintim discursul premierului canadian, Mark Carney, la deschiderea Forumului de la Davos, pe 20 ianuarie 2026: „Puterile medii… nu sunt lipsite de putere. Ele au capacitatea de a construi o nouă ordine care să întruchipeze valorile noastre, precum respectul pentru drepturile omului, dezvoltarea durabilă, solidaritatea, suveranitatea și integritatea teritorială a statelor. Puterea celor mai puțin puternici începe cu onestitatea… Dacă marile puteri renunță chiar și la pretenția de a respecta regulile și valorile pentru a-și urmări fără obstacole puterea și interesele, câștigurile din «tranzacționalism» devin mai greu de replicat. Hegemonii nu pot monetiza continuu relațiile lor”.

Aroganța cu care Putin și Trump i-au tratat pe ceilalți este un accelerator al erodării puterii celor două țări. Rusia era oricum prăbușită economic și a mai încercat o incursiune de jaf și cucerire, pe care a ratat-o. Dar SUA a intrat pe o cale de neimaginat în urmă cu câțiva ani. O asemenea risipă de putere nu ne-a fost dat să vedem. 

O paranteză: oricâte strădanii se fac pentru a distinge între Trump și SUA, constatăm că deocmadată SUA acționează după cum decide Trump, iar democrația-fanion a lumii s-a înscris în linia trasată de fostul „imperiu al răului” devenit astăzi model pentru guvernarea MAGA. Așa că, din respect pentru democrația reprezentativă, va trebui să nu mai facem distincție atât de mult între Trump și SUA. L-au ales (chiar de două ori!), e al lor, îi reprezintă, îl susțin mai departe, îl aclamă. Aceasta este America astăzi. Va plăti vreodată pentru asta? Va considera că e ceva de plătit? Nu știm. Deocmadată privim spre grotescul spectacol și ne îngrozim de iresponsabilele decizii de la Casa Albă.  

Sunt două surse ale puterii: frica și admirația. Rusia și URSS și-au construit puterea pe frică; SUA – pe admirație, fiind un model pentru națiunile ce s-au vrut puternice. Astăzi, Rusia nu mai inspiră frică, iar America nu mai este admirată decât în mintea zbuciumatului de la Casa Albă, pentru că America a renunțat la ceea ce a făcut-o admirabilă în certificatul de deces pe care și l-a scris singură: Strategia de securitate. America a decis că vrea să facă bani, să-și aproprie o emisferă deși a atacat în cealaltă, renunțând la ceea ce a făcut-o cu adevărat mare, anume o ofertă de destin pentru aliații său și pentru cei ce râvneau la acest statut. Marea putere a devenit o firmă care vinde, nu oferă. Idealurile pentru care a luptat până acum au fost declarate „liste lungi de dorințe sau stări finale dorite” și „platitudini vagi”. 

Să ne înțelegem: America a încetat a mai fi o ofertă de destin odată cu demența ideologică a extremei stângi, ce a fost înlocuită de cea a trumpismului. Din locul în care fiecare visa să ajungă o dată, America a devenit în ultimul deceniu locul din care cei ce doresc o viață liberă pleacă, iar cei rămași sunt amenințați cu expulzarea de echipele ICE.

Rusia nu mai inspiră frică, iar America nu mai vrea să inspire admirație. Doi zei în amurg. 

În noua lume, vom avea mai departe puteri de diverse ranguri, iar SUA va rămâne o putere de prim rang, însă nu va mai fi privită ca până acum, fiindcă, după un an de trumpism, aliații au învățat să trăiască singuri. Jocul la șantaj nu a prins, iar Trump a ajuns să vorbească singur, căci prin tot ceea ce a făcut a consumat rapid un capital acumulat în timp de înaintașii săi grație acelor „platitudini vagi”: încrederea. 

Cine credea că Ucraina, țară aflată în război, ignorată și chiar umilită de către unii dintre cei ce se angajaseră la Budapesta să-i garanteze suveranitatea, va ajunge să ofere sprijin țărilor din Orientul Mijlociu, cele cărora SUA se angajase să le apere integritatea? Uite că se poate să devii puternic și împotriva Rusiei, și fără SUA. În acest timp, Trump îl așteaptă pe prințul moștenitor al Arabiei Saudite să-l pupe undeva, de parcă nu-i mai are la îndemână pe Vance, Rubio și Hegseth. 

Trump a crezut că Golful Persic este Golful Mexic, unde poate schimba ce vrea și când vrea. Credea că va reuși în trei zile în Iran ce nu a reușit în 10 ani în Afganistan? Ce a făcut SUA în Orientul Mijlociu cu furia ei epică? A făcut Iranul mai bun? Nu. A asigurat securitatea statelor în care își are bazele militare? Nu. A distrus organizațiile teroriste ale Iranului? Nu. A trasformat țările din Orientul Mijlociu în locuri sigure? Nu, din contră! Doar a afectat economia mondială și a compromis, împreună cu Israelul, declanșarea unui război ce ar fi trebuit să înlăture dictatura mullahilor pentru o pace durabilă în Orientul Mijlociu. În loc de aceasta, vom avea acolo un război lung și costisitor chiar și pentru cei neimplicați direct în el.

Între timp, Iranul, o putere detestată pe bună dreptate de peste patru decenii, începe să bată palma individual cu țările care vor să-și aducă petrol prin Ormuz. Iar Rusia se bucură de încă un dar făcut de Trump, comercializând petrolul venit din Golf, alături de China și India. C-așa-i în lumea interdependentă și interconectată. Iată rezultatele isprăvii lui Trump și Netanyahu! 

În tot acest timp, Beijingul zâmbește. Taiwanul? Un diferend local, pe care-l alimentează, dar pe care nu vrea deocamdată să-l escaladeze, pentru că ar stârni oprobriul ce ar afecta afacerile. China nu pretinde puterea în mod violent, nu-și revendică nicio zonă de influență și nicio emisferă; astfel, ea vrea să aibă influență în orice zonă, în ambele emisfere. Vremea afirmării primitive a puterii a trecut; puterile în multipolarism se exercită soft. China vrea respectul de care s-a bucurat America și frica pe care a inspirat-o URSS. De aceea face comerț cu toată lumea, se face atrăgătoare ca o ofertă de pe Temu, iar în chestiunea Taiwan arată lumii că este și o putere militară. În agitația globală, ea așteaptă calm până când pe râu vor pluti cadavrele adversarilor săi. Alt timp curge în lumea ei, unul care are răbdare.

Să revenim la discursul lui Carney: „Întrebarea este dacă ne adaptăm prin simpla construire a unor ziduri mai înalte sau dacă putem face ceva mai ambițios…. Noua noastră abordare se bazează pe ceea ce Alexander Stubb (președintele Finlandei – n. red.) a numit «realism bazat pe valori» – sau, cu alte cuvinte, ne propunem să fim principiali și pragmatici… Aceasta este sarcina puterilor medii, care au cel mai mult de pierdut dintr-o lume a fortărețelor și cel mai mult de câștigat dintr-o lume a cooperării autentice. Cei puternici au puterea lor. Dar și noi avem ceva: capacitatea de a înceta să ne prefacem, de a numi realitatea, de a ne construi puterea acasă și de a acționa împreună”.

Acesta va fi chipul puterii în multipolarism. Timpul fortărețelor a apus precum cel al catedralelor. Doar nebunii visează la rețete de prelungire a vieții lor într-o lume ce-i lasă în urmă. 

DE ACELAȘI AUTOR:

* Oțel Ucraina

* Noul apofatism

* Eșecul epic

* Tortulețul Groenlanda

* Consiliul pentru Neputință

* Doctrina Münchhausen

* Zeloșii lui Zelea

* Fața occidentală a putinismului

* King Kong

* Valhallii

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Declanșarea „excursiei” organizate de Trump pentru o partidă de Golf a debusolat pentru o scurtă perioadă propaganda putinistă din România. Țuțerii lui Putin tocmai se angajaseră la o pupare a lui Trump care rivaliza cu cea invocată de acesta că ar fi fost dorită și de prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman. Poate că abia această dezvăluire înnobilează demersurile extremiștilor români, de la Dungaciu la Șoșoacă, pentru că nu e de ici, de colea să dorești a parazita un blazon pupând același bazon.

Faptul că Putin și-a arătat sprijinul față de Iran i-a derutat complet pe putiniști, care n-au înțeles încă ce fereastră de oportunitate i-a deschis Trump lui Putin cu atacarea Iranului. De înțeles această derută, pentru că putiniștii știu ce înseamnă o fereastră deschisă la Moscova și nu pot să se bucure de ea nici atunci când e de bine.

Până la trimiterea desfășurătorului propagandistic de la Moscova, ei au relansat pentru întreținere vechile teme împotriva Ucrainei. Cele preferate sunt: Ucraina ne-a luat Bucovina de Nord, Ucraina ne-a blocat Canalul Sulina, Ucraina s-a opus intrării în NATO a României (tot repetată de Adrian Năstase, europeanul de calitate Temu). Care Ucraina a făcut toate acestea? Bucovina a fost luată de URSS, unde și Ucraina era captivă; nava Rostok a blocat Canalul Sulina în septembrie 1991, cu 3 luni înainte de colapsul URSS (deci, a fost cu dedicație din partea URSS), iar Ucraina s-a opus intrării României în NATO în 2004, când președintele ei era Leonid Kucima, un Ion Iliescu al ei ce a domnit până în 2005, când a fost spulberat de Revoluția Portocalie (pro-europeană), ce l-a adus în funcție pe Victor Iușcenko, viitorul otrăvit.

În mintea celor ce emit sau acceptă aceaste formulări, ar trebui ca România să fie expusă și astăzi oprobriului pentru faptul că pe vremea lui Ceaușescu securistul Caraman a spionat NATO în interesul URSS. Că apoi același Caraman a fost pus de Iliescu șef al SIE ar fi un argument în plus.

– Advertisement –

Acum un an, am participat la o conferință pe tema integrării Ucrainei în NATO, desfășurată la Cernăuți. O distinsă profesoară de relații internaționale a declarat: „Când a intrat România în NATO, am serbat cu toții evenimentul la Catedră, pentru că pentru noi a fost o speranță că vom intra și noi. Faptul că România nu a fost revendicativă în raport cu teritoriile luate de URSS a însemnat că privim spre viitor și ne-am bucurat”. Aceea este Ucraina care se luptă astăzi pentru integrarea în NATO, aceea care s-a bucurat pentru România, deși președintele ei de atunci se opusese intrării României în NATO. Este Ucraina care s-a bătut cu politicienii ei până și i-a adus la conducere pe cei ce au decis pentru ea, pentru idealul ei. Ceilalți au murit sau sunt la Moscova.

Din 2022, merg de două-trei ori pe an în Ucraina, îndeosebi la Cernăuți, unde am fost recent pentru a lansa un proiect editorial: volumul de poezii Я теж Україна. Поетичний маніфест al poetei Radmila Popovici. Inițial apărut în limba română în 2025, la Editura Junimea din Iași, volumul „Și eu sunt Ucraina. Manfest poetic” a fost tradus în ucraineană de scriitorul și traducătorul Mihai Traista și publicat de Editura Polis Books. Volumul poate fi lecturat și descărcat, în regim open sourse, de AICI.

Ca de fiecare dată, m-am întâlnit cu prietenii din Cernăuți, care mi-au făcut cunoștință cu prietenii lor. Cercul meu de prieteni și cunoștințe s-a mărit de la o vizită la alta. De patru ani îi văd cum rezistă războiului și cum sunt hotărâți să meargă până la capăt, până la victorie. Fiecare a pierdut pe cineva drag; despre fiecare vorbesc versurile lui Labiș:

– Advertisement –

„Am cunoscut cu toţi durerea ce e.

Avem la masă câte-un scaun gol.

Să n-aibă somn şi-n tihnă să nu steie

Ei, alchimiştii noului pârjol!”

Când treci prin comunele ucrainene, te întâmpină galerii fotografice cu imaginile celor căzuți din acele comunități, sub care arde câte o candelă. Mai multe de la an la an. Iar cei rămași sunt mai deciși de la an la an, pentru că știu că plătesc pentru dorința de a ieși de sub dominația criminală a vecinului de la est, pentru a avea o națiune a lor cu un destin european.

În mod inspirat exprimă versurile Radmilei Popovici tăria acestui popor:

„Satul arde

pe câmpuri

tractoarele ară

zboară ciori și cocori

și rachetele zboară”.

Aceasta este atmosfera în Ucraina. În ciuda amenințărilor cotidiene, tractoarele ară și copiii merg la școală. Fiecare e un strigăt împotriva morții și o sfidare față de barbaria putinistă. Rusia nu va învinge niciodată Ucraina. Rusia este deja învinsă de Ucraina, pentru că Ucraina are un popor care a învățat să-și apare cauza. E o chestiune de timp până la eliberarea teritoriilor Ucrainei, pentru că rușii nu-i vor mai putea ocupa niciodată pe ucraineni.

Mulți dintre cei cu care am vorbit știu limba rusă pentru că era limba în care au făcut școală în perioada sovietică. Refuză acum să mai vorbească rusa, s-au orientat spre engleză și o parte dintre ei învață româna. De aceea spun: rușii nu-i vor mai cuceri vreodată.

Printre întâlnirile admirabile pe care le-am avut cu studenți, scriitori, jurnaliști și reprezentanți ai presei locale, gazda noastă, istoricul Serghei Hakman, a făcut posibilă și o scurtă întâlnire cu șeful veteranilor din Cernăuți. Să nu asociați veteranii cu vârsta înaintată! Ai noștri au luptat în al Doilea Război Mondial și mai sunt puțini dintre ei în viață; ai lor sunt tineri și tocmai s-au întors de pe front pentru că nu mai sunt apți combatanți.

Veteranul nostru, Alexandr Koșovei (Oleksandr Kosovyi), are o echipă de fotbal ce poartă denumirea Oțel Bucovina. Bun nume din perspectiva marketingului, pentru că exprimă forță. Însă motivul acestui nume este altul: el și membrii echipei au câte un picior de oțel în locul celor pierdute pe front. Se antrenează, joacă fotbal și sunt implicați în acțiuni de teatru de amatori. Fac și ei ce mai pot face pentru a întreține moralul celor de acasă, pentru a arăta că lumea nu s-a sfârșit odată ce infirmitatea a intrat în viața lor. Puteți intra pe pagina de Facebook a lui Koșovei să vedeți ce fac veteranii cu picioare de oțel.

În Ucraina, după patru ani de război, deși rachetele zboară, tractoarele ară, iar invalizii de război joacă fotbal, viața merge mai departe până la victorie. Pentru că Rusia nu se mai bate acum cu Ucraina, ci cu o țară forjată în război: Oțel Ucraina.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Noul apofatism

* Eșecul epic

* Statul paralel, mai rău ca un bordel

* Tortulețul Groenlanda

* Consiliul pentru Neputință

* Doctrina Münchhausen

* Zeloșii lui Zelea

* Fața occidentală a putinismului

* King Kong

* Valhallii

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

O nouă „teopolitică” e pe cale a fi ouată în grădina Maicii Domnului, mereu plină de flori. Chiar dacă trandafirii se scutură, în locul lor apar crinii și călinii. Vă spun îndată cum, după o scurtă, „dar” plictisitoare introducere.

E vremea emițătorilor de vorbe. Nu contează deloc semnificatul, nu mai contează corespondența cu realitatea și nici coerența cu ceea ce este cel puțin acceptat a fi realitatea; ei nu mai comunică despre ceva real (palpabil, evident) sau posibil, măcar sub aspect logic, ci emit cuvinte ce simulează raționamentul și dau impresia că se exprimă despre lucruri mai profunde, chiar despre transcendență. În realitate, sunt formulări ce ne trezesc întrebări legitime asupra sănătății mintale și a bunei intenții atât ale emițătorilor, cât și ale receptorilor ce aderă la asemenea constructe.

Sunt de notorietate nonsensurile pe care le emite cel pe care ceaușeștii postceaușiști l-au împins în față pentru a reinstaura „iepoca de aur” în România. E vorba de pedologul care nu știe cum se sădește un pom, de omul antisitem crescut de sistem, de noul Petrache Lupu al epocii TikTok. La ultima epifanie de la acoperita descoperită de la Realitatea Plus, insul a emis niște enormități prin care s-a depășit pe sine. Prostia cu industria calului e caducă, precum și cea cu apă, paie și bătaie pentru industrializatul cal, fiindcă a emanat niște chestii (căci idei nu sunt) de i-a uluit pe adulatori, iar pe acoperitul descoperit Turcescu chiar l-ar fi vindecat, după cum spune însuși afectatul.

Mă opresc, de data asta, la povestea întâlnirii cu Ghiță: i-am cerut ajutorul pentru a mă refuza. Și munții s-au cutremurat. De râs!

– Advertisement –

Râd, ei, munții, dar pe această schemă a avut doar reușite. A cerut ajutorul financiar al lui Ghiță și nu l-a primit. A mai cerut ajutorul, după cum spune, la alți 7-8 „similari” – și nu l-a primit. A cerut ajutorul lui Frank Timiș, contra aurului României, și nu l-a primit. A cerut votul românilor și nu l-a primit!

Așa se rescrie Biblia: cere și nu ți se va da; bate și nu ți se va deschide; urăște și vei cuceri lumea; spoliind vei dobândi; minciuna vă va face liberi ș.a.m.d.

Întrebat din ce trăiește, a răspuns că pe toți ne ține Dumnezeu. Fleoșc!, ați putea replica într-o grabă necugetată. Dar lucrurile sunt mai adânci: în viață pierzi dacă nu știi să ceri! Vedem, în lumea asta la care avem noi acces, că ne vin facturi, că numai nouă ni se cer bani pentru pâinea noastră cea de toate zilele, în timp ce călinului georgesc îi răsar toate fără așa ceva: vilă la Viena, vilă în țară, mașini și paznici și cohorte de adulatori. De ce? Simplu. O spune chiar noua concepție: pentru că nu știm să cerem. O cădere ontologică sau o proastă educație ne-a făcut să cerem mereu cu gândul că ni se va da. Ne încăpățânăm să credem că cererea este pentru a primi. Greșit! Repetați cu mine: „Cere și nu ți se va da!”. Trebuie să învățăm să cerem pentru a nu ni se da. Căci dacă nu ți se dă, nici factură nu ți se emite. Cum ceri, pac factura! Ei, ce spuneți? Vi se pare un non-sens? Nuuu, e un nou sens!

– Advertisement –

Vreți o explicitare? Deja sunteți pierduți, pentru că spune noul teolog: „Nu ai ce să înțelegi și nici nu e cazul să înțelegi. Dacă te apuci să înțelegi, intri în minte și s-a terminat”. Eeeeiii?!

Nu căutați explicații, pentru că vă pierdeți timpul degeaba! Cereți doar astfel încât să nu primiți nimic! De fapt, mulți dintre noi au practicat acest cult de o viață întreagă, dar au făcut-o ca proștii, adormiți în conștiință. Nu-i vorba chiar de făptuirea nefăptuirii din „Bhagavad-Gita”, căci „oastea e creștină”. Dar ce contează, în fond? Important este să știm că „suntem ceea ce suntem și nu vom fi altceva decât ceea ce suntem”. Este principiul (creștin ortodox!) al identității, exprimat prin „eu sunt cel ce sunt”. Petru Rareș l-a alterat când a spus că „vom fi ce am fost și mai mult decât atât!”. Cum să strici frumusețe de identitate? Deși, dacă ne uităm la programul cu industria calului, vedem că Călin noul teolog ne-ar duce spre ceea ce n-am fost și nimic mai mult.

În toată această aventură, nimicul joacă un rol crucial, având de-a face cu o teologie apofatică: „Contează ceea ce nu se spune, este important ceea ce nu se vede şi e de-a dreptul fascinant ceea ce nu se scrie”. Cu asta, v-a rupt! Dionisie Pseudo-Areopagitul își rupe cămașa de pe el de invidie și s-a apocat să rescrise despre numele divine.

Râdeți odată cu munții, dar omul nu e singur, pentru că au început să apară cei „treziți în conștiință”, cu care ne tot agasează apofaticul de mai bine de un an. Într-un interviu recent, trezit din somnul decenial, Crin Antonescu a emis: „Nu mai am un interes politic, cum am spus de acum 10 ani. Şi, vă reamintesc, nu am contrazis această decizie candidând la Președinție, pentru că n-am candidat în urma unor demersuri făcute de mine, în urma unei competiții în care am intrat, pur și simplu. Nu am propus eu acest lucru. Mi s-a solicitat şi am acceptat”.

Sublim! Să candidezi fără a fi interesat de aceasta. Acum, spuneți și domniile voastre: ce face un om fără niciun interes politic? Candidează! E în firescul lucrurilor. Candidul candidat al necandidării.

Vi se pare că este la fel precum cel care cere în speranța arzătoare de a fi refuzat? Nuuu. El nu funcționează după dictonul „cere și nu ți se va da!”, ci „nu cere și ți se va da!”. Sau „solicita”, după caz. Negația este dintru început, nu la capătul demersului fără de sfârșit al celui ce mereu se trezește în conștiință. În primul caz, e acția ce aduce negația; în al doilea, negația se camuflează în somn și iscă acția. Odată prada sosită, haț! „N-am niciun interes, dar dacă… de ce nu? Și cum n-am vreun interes, de ce aș avea vreo răspundere?!”

Apare o întrebare de bun-simț: de ce n-o fi refuzat Crin Antonescu solicitarea de a candida? Răspunsul nu este simplu, dar cineva l-a formulat cu toată claritatea: „contează ceea ce nu se spune, este important ceea ce nu se vede şi e de-a dreptul fascinant ceea ce nu se scrie”.

În cazul lui Antonescu, apofatismul s-a încurcat în sine și a produs, în final, același rezultat ca-n cazul lui Georgescu. Sintetizând: „nu cere și ți se va da posibilitatea de a ți se lua!”. Apofatismul nu te duce mereu la Dumnezeu, fiindcă aici, în lumea pe care Crin și Călin o înțeleg mai bine decât noi, funcționăm după logică. Or, în logică, din fals rezultă orice, chiar și lucruri bune pentru vietățile sublunare.

Dezinteresata candidatură a ieșit din propria negativitate odată ce s-a lovit de altă formă a negației, eșecul în alegeri, astfel încât candidul candidat a început să împroaște venin ca și cum candidatura sa l-ar fi interesat. Recurge la aceleași scheme retorice de dinainte de „crinogenie”, uitând că și în deceniul lui Iohannis (pe care el l-a adus să candideze) lumea a evoluat „pas cu pas”. Sigur, el susține că face totul fără vreun interes politic, până când iar va fi trezit de o „solicitare” pe care nu va putea s-o refuze, tot dezinteresat.

Poate că vă întrebați care este cel mai bun candidat: cel care cere ca să nu i se dea, sau cel căruia i se dă fără a cere? E de ales „între văzduh și cer”, o taină cu care cred că nici Dumnezeu nu-și bate capul, așteptând să fie dezlegată la „turul doi ânapoi”, când vom avea iar candidați loviți de apofatism: Călin, Crin, Laurențiu… sau alții.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Eșecul epic

* A doua zi după furie

* Statul paralel, mai rău ca un bordel

* Tortulețul Groenlanda

* Consiliul pentru Neputință

* Doctrina Münchhausen

* Zeloșii lui Zelea

* Fața occidentală a putinismului

* King Kong

* Valhallii

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Era evident că cei ce au decis declanșarea „Epic Fury” nu și-au cunoscut inamicul și că n-au avut niciun plan de rezervă. De fapt, nici planul A nu a fost unul pe măsura a ceea ce s-a vrut; de unde plan B!?

În zilele scurse de la declanșarea operațiunii, am asistat la ieșiri din ce în ce mai comice și, totodată, mai îngrijorătoare ale liderului de la Casa Albă.

Prima dată ne-a spus că a vrut să zădărnicească programul nuclear al Iranului – pe care-l „distrusese” în urmă cu nici un an, în iunie 2025! Ori iranienii au avut o viteză de regenerare uluitoare, ori Trump a mințit: fie atunci, fie acum.

Apoi a spus că nu vrea să aducă democrația în Iran, deși de câteva luni le tot vânduse iranienilor această iluzie, determinându-i să iasă în stradă și expunându-i regimului criminal de la Teheran.

– Advertisement –

După aceea, a spus că a făcut o excursie doar pentru a scăpa de unele persoane care-l deranjau. Acțiunea a însemnat, de fapt, un schimb de generație în regimul criminal de la Teheran: a schimbat un Khamenei decrepit cu altul mai tânăr și înarmat cu hotărârea de a-și răzbuna tatăl, martirizat de atacul americano-israelian.

Ulterior, a spus că obiectivul operațiunii a fost slăbirea armatei iraniene, obiectiv atins și cu distrugerea unei singure drone iraniene, nu?, căci orice pierdere cauzată inamicului poate fi decretată ca slăbire a forței acestuia.

În fine, a spus că armata americană va mai face niște incursiuni asupra insulei Kharg, principalul terminal petrolier al Iranului, doar „de distracție”.

– Advertisement –

Cam așa poate fi descris războiul din Iran în fața draperiilor aurii – de la „furia epică” la incursiunile de distracție. Și așa l-ar putea percepe cei dispuși să creadă elucubrațiile imobiliarului emisferic de la Casa Albă.

În realitate, Trump a produs o avarie nu doar la nivelul unei țări, nu doar la nivelul Orientului Mijlociu, ci la nivel global, pentru că efectele atacului asupra Iranului sunt planetare. Dacă Putin a declanșat un război regional cu efecte globale, Trump împinge lumea spre un război mondial. C-așa-i mai epic!

Atacați fiind în timpul negocierii cu americanii asupra materialelor nucleare, iranienii au încercat să atragă în conflict cât mai mulți aliați ai SUA din regiune. Și-au jucat șansa ca la manual, însă statele din regiune n-au intrat în această cursă, deocamdată – și bine au făcut!

Atacându-i pe iranieni în timpul negocierilor asupra meterialelor nucleare, Trump încearcă acum să atragă în conflict cât mai mulți actori care condamnă crimele regimului de la Teheran, mai exact statele europene membre ale NATO. În paralel cu mesajele triumfaliste, el lansează din ce în ce mai des mesajul „luați-i de pe mine, că-i omor!”. Narcisistul a făcut partea spectaculoasă fără să întrebe pe nimeni și acum vrea ca aliații să rânească după el. Pentru că, încă o dată, consideră că NATO e un punct de lucru al firmei sale.

Costurile aventurii din Iran încep să se vadă. Până în prezent, câștigați sunt doar petroliștii din jurul său și Rusia, care profită de creșterea prețului petrolului. Însă poziția politică a iresponsabilului bronzat e mai fragilă ca oricând. Mecanismul pe care l-a aplicat Trump constă în implicarea politică și militară a țării – cu costuri uriașe (peste 10 miliarde de dolari până acum), ce vor crește de la o zi la alta – pentru extragerea de foloase de către gruparea din jurul său. O schemă de spoliere. Când va pica politic, vor pica și afacerile grupului. Cine va achita nota de plată? Depinde cine-i va succeda imobiliarului emisferic.

Trump vrea ca nota s-o achite aliații din NATO, pe care nu demult i-a jignit și pe care i-a tratat cu arogranță. Aliații plătesc oricum, din cauza prețului petrolului, însă nu vor să adauge la acest cost și pe cel al unei implicări militare – și bine fac. Cine a murdărit locul să rânească și să suporte cheltuiala! Distracția costă.

În fiecare rău făcut este și o parte bună, pe care cel ce comite răul nu o prevede. Pusă în situația de a se apăra de invadatorul ce se obligase să-i garanteze independența, Ucraina a ajuns să dețină competențe în combaterea dronelor iraniene. Acum, din poziția celui care a cerut de peste tot ajutor de cel puțin 4 ani, Ucraina este solicitată să ofere ajutor chiar celui ce i-a umilit președintele. Și Ucraina o face prompt. „Nimic nu jignește ca binefacerea din partea unui egal”, zicea un gânditor britanic; dar când vine din partea unui inegal, din partea unuia pe care l-ai tratat ca pe un sclav? Să ne spună Trump!

Indiferent de aberațiile pe care le va mai emite Trump, operațiunea din Iran este o fundătură în care acesta a împins SUA. „Distracția” nu va mai dura, ci va durea, pentru că de la o zi la alta „Epic Fury” devine „Epic Failure”.

DE ACELAȘI AUTOR:

* A doua zi după furie

* Statul paralel, mai rău ca un bordel

* Tortulețul Groenlanda

* Consiliul pentru Neputință

* O medalie ce nu a rezolvat nimic

* Doctrina Münchhausen

* Zeloșii lui Zelea

* Fața occidentală a putinismului

* King Kong

* Valhallii

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Ali Khamenei a fost un lider criminal atât cu propriul popor, cât și cu adversarii săi, împotriva cărora a luptat prin organizațiile teroriste pe care le-a finanțat. Sunt lucruri bine știute și, dacă s-ar fi aplicat legea penală internațională, el ar fi trebuit să fie adus în fața Tribunalului Penal Internațional, la fel ca toți dictatorii recenți dispăruți sau încă activi (cum este Putin, de exemplu). Acum este mort, însă odată cu el nu dispare și problema.

În ultimele luni, demonstrațiile împotriva regimului politic al lui Khamenei au fost încurajate de autoritățile de la Washington și reprimate de cele de la Teheran. Trump le-a tot promis demonstranților că ajutorul e pe drum și aceștia au murit cu sutele acționând în speranța venirii lui; acum a ajuns, iar întrebarea este în ce măsură el va duce la schimbarea de regim politic.

Este inevitabilă paralela cu operațiunea de la Caracas. Și Maduro a fost un criminal, însă el a scăpat cu viață, pentru că operațiunea de extragere a sa nu a fost atât de furioasă și de epică. De la „Absolute Resolve”, venezuelenii au așteptat o schimbare de regim, însă s-au trezit că scapă doar de Maduro, nu și de regim. Mai mult, Trump a compromis alternativa, luându-i și medalia Nobel și declarând că nu este prea bine văzută de poporul ei, așa cum este garanta regimului madurist post-Maduro, Delcy Rodriguez, descrisă ca „o persoană extraordinară”. Și venezuelenii, și Administrația Trump au fost absolut hotărâți, însă pentru lucruri diferite, absolutul fiecărei părți având orizonturi diferite: al venezuelenilor – răsturnarea regimului; al americanilor – menținerea regimului, cu condiția obedienței față de Trump.

Ce se va întâmpla după „Epic Fury”? Dictatorul a căzut, dar va cădea și regimul? Problema Iran este cu mult mai complexă decât problema Venezuela pentru a fi tratată la nervi, oricât de epici ar fi aceștia. Întrebarea este dacă după „primăvara arabă” va începe una iraniană, pentru că am văzut cum s-a terminat cea arabă.

– Advertisement –

Spre deosebire de operațiunea de la Caracas, în cea de la Teheran, din partea urmașilor lui Khamenei nu a făcut niciunul pasul în față ca negociator. Chiar să vrei să negociezi, deocamdată n-ai cu cine, iar invocarea „cuvântului poporului iranian” este de-a dreptul penibilă. Regimul lui Khamenei a stat la putere prea mult timp pentru a pleca peste noapte. Să ne uităm spre ceaușiștii din România prezenți încă în structurile de putere și vom înțelege mai bine ce este în Iran. Iar ceaușismul nu a avut legitimare religioasă! – abia astăzi primește așa ceva.

Trump i-a îndemnat pe iranieni să stea în case, pentru că vor cădea bombe, și apoi să preia puterea. Cum? SUA și Israel (cei doi atacatori) nu au în Iran o Rodriguez care să le răspundă la telefon, în cazul în care ar dori să sune. Prințul Reza Pahlavi nu este văzut ca alternativă de către o majoritate decisivă, iar mesajele sale încă nu reușesc să ajungă la iranieni, tocmai ca urmare a blocajului informațional creat de cei ce l-au executat pe Khamenei. Și chiar de s-ar debloca aceste căi de comunicare, într-un asemenea moment nu poți deveni lider wireless, ci trebuie să fii acolo, în țara pe care vrei s-o conduci. Îi garantează cineva integritatea, își asumă cineva această răspundere?

Atacul de pe 28 februarie a fost direct la cap, ținta fiind liderii regimului, însă justificarea a fost distrugerea programului nuclear iranian. Să ne amintim că pe 8 mai 2018 Trump a retras SUA din „Planul comun cuprinzător de acțiune” ce viza controlul asupra programului nuclear iranian, fapt ce a dus la scăderea eficienței proiectului. A început un conflict: pe de o parte iranienii încălcau condițiile acordului, iar de cealaltă parte americanii impuneau sancțiuni.

– Advertisement –

După revenirea la Casa Albă, Trump nu și-a pus problema revenirii SUA în Planul comun, ci a trecut la acțiune. Astfel, în operațiunea militară israeliano-americană „Midnight Hammer” din 22 iunie 2025, au fost avariate instalațiile nucleare iraniene. Chiar dacă după aceasta n-au existat garanții că procesul de producție a armei nuclearea iraniene nu va continua, această operațiune a întârziat în mod semnificativ programul nuclear, încât în februarie 2026 nu era un pericol iminent producerea armei nucleare de către Iran.

Astăzi se vorbește despre un eșec al negocierilor de la Geneva ce ar fi dus la atacul de pe 28 februarie. Există și informații potrivit cărora iranienii ar fi acceptat controlul total din partea Agenției Internaționale pentru Energia Atomică, însă documentul nu s-a semnat pentru că SUA și Israel au ales calea din 28 feburarie 2026. E greu să spui că atacul de sâmbătă a fost ca urmare a eșecului negocierilor de vineri, în condițiile în care trupele americane au lucrat la constituirea dispozitivul de atac de câteva luni. Poate că, într-adevăr, prin acceptarea condițiilor, iranienii au încercat să tragă de timp, presați de mișcările de trupe ale SUA, dar asta ar însemna să ataci în urma unui proces de intenție.

Nu știm deocamdată ce s-a întâmplat, ce lucru grav a făcut ineficient ciocanul de la miezul nopții și a stârnit furia epică de dimineață. Știm acum doar că nu vom ști ce ar fi făcut iranienii după semnarea documentului la Geneva, însă am văzut ce au făcut SUA și Israel pentru ca documentul să nu fie semnat. Prin retragerea din Plan în 2018, Trump i-a invitat pe iranieni să greșească; prin atacul de pe 28 februarie 2026, le-a eliminat posibilitatea de a arăta că vor să nu mai greșească. De aici, poate rezulta orice concluzie: fie că iranienii au pus condiții de neacceptat, fie că au acceptat totul, iar lucrul acesta a fost de neacceptat pentru atingerea unui obiectiv mai… epic. Vom afla după calmarea situației.

Operațiunea „Epic Fury” este încă în desfășurare, iar cei ce au ordonat-o nu ne pot spune ce urmează după ea. Că Iranul nu va produce prea curând arma nucleară o știam din vara lui 2025, asigurați fiind de aceiași, dar ce se va întâmpla cu această țară?

Deocamdată, înregistrăm faptul că, după o perioadă de ofensivă la nivel global a blocului autoritar, acesta înregistrează o gravă avarie: unul dintre dictatori a fost eliminat, timp în care ceilalți caută încă leacuri pentru o viață mai lungă.

Ne bucurăm și de faptul că Iranul are deocamdată altă preocupare decât aceea de a furniza armament Rusiei. Ne și distrăm copios când vedem cum cei de la Kremlin acuză încălcarea de către Israel și SUA a legislației internaționale. „Uite cine vorbește!”

Ce va urma după „Epic Fury”, după acest episod scurt și spectaculos? Deocamdată, semnele arată că pentru iranieni urmează „Epic Repression”, un capitol lung și dureros pe care încă nu știm cine și cum îl va gestiona. ONU este doar îngrijorată și neputincioasă, iar Board o Peace încă nu a strâns cotizațiile.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Polițistul bun

* Statul paralel, mai rău ca un bordel

* Tortulețul Groenlanda

* Consiliul pentru Neputință

* O medalie ce nu a rezolvat nimic

* Doctrina Münchhausen

* Zeloșii lui Zelea

* Fața occidentală a putinismului

* King Kong

* Valhallii

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –