Autor: Marie-Cosette Hanganu (Paris)

Arestările recente pentru trădare, făcute DIICOT în rândul celor mai activi membri ai „Comandamentului Vlad Țepeș”, ne trimit către o realitate tristă și rușinoasă: noi, românii, suntem încă un popor superstițios, foarte puțin analitic, poate cel mai mare consumator de conspirații din toată Europa. 

O constatare fără echivoc se impune de când cu anularea alegerilor: nu există „suveranist” român care să nu creadă în conspirația mondială, aia ocultă și universală, care vrea să ne controleze, să ne ucidă sau să ne transforme în sclavi.

Din punct de vedere religios, conspirația mondială (constituită, evident, din evrei) vrea să ne facă să trecem de partea diavolului, a fiarei, a șarpelui în lupta acestuia cu Dumnezeu. Fiindcă, nu-i așa, trăim la sfârșitul veacurilor, în care toți vom primi semnul diavolului, codul de bare gravat pe corp sau numărul 666 pe frunte, amprentele pe cartea de identitate ori vaccinul cu ucidere lentă, ștampilă a diavolului, cum a fost prezis de Protocoalele Înțelepților Sionului.

E incredibil câți români, adulți și cu studii, cred încă în făcătura aia țaristă, deși a fost dovedit istoric că este un fals, un plagiat după „Dialogul din iad între Machiavelli și Montesquieu” al autorului francez Maurice Joly, publicat în 1864. 

– Advertisement –

Pomenesc doar în treacăt conspiraționismul zis „sorosist”, devenit un clasic intens fumat în societatea românească. Bietului Soros i-au fost atribuite atâtea finanțări oculte, că nici Banca Angliei nu le-ar putea acoperi.

Idem despre pretinsul trecut glorios dacic, pe care invidioși ascunși la scară planetară s-ar chinui de secole să-l ascundă sub preș, ca să nu iasă la iveală geniul poporului român. 

Conspiraționismul e baza „suveranismului românesc”, temelia pe care s-a construit, scheletul pe care prosperă. 

– Advertisement –

Fără conspiraționism n-ar exista ideologic niciunul dintre „suveraniștii” români, absolut niciunul, lider politic sau simpatizant de rând. 

Ce ar rămâne din „suveranismul” Șoșoacăi dacă alegătorii ei n-ar lua de bună conspirația vaccinurilor și a „evreilor care vor să distrugă România”? Cum ar mai putea ea să pozeze în eroina care „salvează copii de la moarte”, cum și-ar mai justifica ea „lupta pentru cauza României”? 

Ce rămâne din „suveranismul” lui Georgescu, multiplu campion olimpic în proba de complot, cel pe care ni-l invidiază toți conspiraționiștii planetei? Georgescu explică totul prin conspirație, inclusiv propriul eșec pe scena internațională (a fost dat afară cu un șut în fund de peste tot de către oligarhii internaționali pentru că a spus adevărul despre ocultă, nu pentru că prindea fluturi pe câmpii).

Ce-ar face neo-legionarii (care-și justifică ura împotriva evreilor printr-o pretinsă conspirație împotriva ortodoxiei) dacă unii români nu ar mirosi cu nesaț parfumul antisemit latent care plutește încă în aer? Evreii, domnule, vor să ne strice nouă imaginea de popor pur și inocent (adică ăia duși ieri la gazare de către naziști). Și vor să ne fure și banii, să ne sugă sângele și să ne distrugă economia. 

Am constatat cu stupoare că la întrunirile așa-zisului „Comandament Vlad Țepeș”, fie ele și la cenaclurile nerăzboinice, se punea întrebarea: „Da’ e vreun evreu în sală? Ce caută evreul ăla acolo?”. Organizatorii erau obligați să-și liniștească adepții, cum că nu e, Doamne ferește, niciun „jidan” printre ei. 

Paradoxul situației: Netanyahu e bun, ca și colonii evrei israelieni care ocupă Palestina cu forța. Sunt  deci câțiva „aleși” chiar printre evrei, taman ăia de extremă-dreapta. 

Înțelegem cu această ocazie de ce este atât de urât președintele Zelenski de către extremiștii suveraniști: e evreu, deci e de partea adversarilor, a Ocultei. E suficient pentru ei ca să-i atribuie toate relele, pentru că – nu-i așa? – o fi Putin rus (și rușii chiar ne-au făcut rău nouă ca nație), însă Putin e ortodox de-al nostru. O fi el criminal de război, dar el luptă cu Oculta de la Bruxelles și de la FMI. La fel ca Trump, care o fi el nebun și curvar, dar vrea să ne scape de Oculta globalistă.

Ce-ar face preoțimea română din latura filetistă, care profită enorm, financiar și ca influență, de conspiraționismul semănat savant in creierul credincioșilor? Trebuie menținut suflul luptei împotriva adepților Satanei, spectrul amenințărilor sumbre asupra creștinilor ortodocși, ca nu cumva aceștia să se emancipeze, iar popii conspirațoniști să rămână fără fideli. 

Convingerea că există un complot mondial împotriva „adevăraților creștini” e atât de mare în rândul românimii, încât dacă Patriarhul Daniel însuși le-ar explica public că totul e fals, l-ar lua drept trimisul diavolului. Stau mărturie tirada dementa a Șoșoacei contra Bisericii Ortodoxe, când îndemna la „jihad” împotriva Patriarhiei, și săgețile ascuțite ale lui Georgescu îndreptate constant spre conducerea BOR. 

De altfel, preotul Adrian Singurov, inventatorul „ortodoxiei cuantice” (un melanj de Hristos și Zamolxe, daci, reptilieni, și alte tembelisme) ținea „conferințe” printre membrii „Comandamentului Vlad Țepeș” chiar în preziua arestării susținătorilor Geției rusofile.

Nenumărați sunt ortodocșii români care cred, ca și Șosoacă, în „originile pelasgice” ale creștinismului ori în alte aberații care țin de psihiatrie. În mințile cotropite de complotism, toate fabulațiile trebuie să se lege între ele, mai ales istoria dacilor glorioși, ascunsă ocult sub podea de către „infamii de la Bruxelles”. 

Scoateți, deci, conspirația din ideologiile extremei-drepte și o să vedeți ca nu mai rămâne nimic din „suveranismul” românesc, că totul se prăbușește. 

Există conspiraționism și în Occident, amplificat de neîncrederea de sine a unora, de incertitudinea vieții, de psihologii fragile tinzând spre paranoia ori de propaganda rusă. Pandemia a exacerbat curentul, dar nu în proporțiile catastrofice de la noi. 

În Occidentul european, în care prevalează totuși gândirea proprie bazata pe analiză, unde școala te învață să te îndoiești de ce ți se spune fără a-ți fi prezentate dovezi, omul obișnuit râde cu lacrimi de discursul conspiraționist înghițit cu atâta sete de unii români. Cum e posibil ca la noi atâția oameni să creadă cu atâta tărie gogoșile astea, ca fenomenul să ia o asemenea amploare? 

Probabil pentru că noi, românii (nație gregară, după cum ne descria Rădulescu-Motru în eseul său „Sufletul neamului nostru”), în istorie nu ne-am prea ales singuri soarta, destinul, cum o facem azi, prin vot democratic. Nu avem siguranța că ceea ne influențează cel mai mult traiectoria sunt deciziile noastre, nu ale celorlalți. 

Cortina de Fier comunistă, care ne-a împiedicat să vedem ce se întâmplă în afara granițelor timp de decenii, fantasmând lumea de afară, a contat și ea, cu siguranță. 

Și apoi, e așa de ușor să pui eșecul pe seama conspirației contra ta, contra grupului tău ori contra nației întregi. N-am eșuat pentru ca nu am fost în stare, ori pentru ca nu ne-am bătut destul, ori pentru ca am făcut erori, ci pentru că alții – toți, dușmani închipuiți sau nu – s-au unit ca să ne împiedice. Ne invidiază pentru grozăvia și geniul nostru, nu-i așa? 

Ce explicație frumoasă, universală, salvatoare și mai ales de-a gata! Că doar nu trebuie să te chinui s-o dovedești, ca teoremele la matematică ori ca probele la procuratură. E de-ajuns s-o înghiți: face bine la digestie, la morală și la imaginea de sine. 

Are un singur defect conspiraționismul de marcă românească: îți pune o povară imensă pe umeri. Compasiune sinceră pentru cei a căror minte e prizonieră a complotului universal. Nu trebuie să fie simplu să trăiești cu impresia permanentă că ești în continuă luptă cu forțe tenebroase care vor să-ți fure spiritul și țara. Deja e viața suficient de grea, te trezești dimineața cu grijile zilei, îți mai pui și complotul în spate, ca o greutate în plus. Aruncați-l naibii, oameni buni: nu există!

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Planul secret al lui Georgescu: „trezirea în conștiință” prin care va elimina democrația și va instaura dictatura „celui chemat”, a „unicului conducător”

* Visul lui Stalin, împlinit de secta MAGA

* „Neutralizarea liderului” – asta l-a destabilizat!

* Fascismul trumpist

* Afișul din Bad Tölz

* Pericolul Georgescu are ancore dincolo de Rusia: China comunistă! Risc major: aservirea țării noastre printr-un „Viktor Orban de România”

* Generalul Yakovleff, războiul din Ucraina și pericolul Trump

Analizând o emisiune de acum 4 ani la postul TV local Alba Carolina, moderată de Radu Roncea (astăzi comunicator oficial de presă în campania lui Călin Georgescu), aflăm ceva mai mult despre proiectul lui Călin Georgescu – acel proiect pe care “numai el îl cunoaște” – de a prelua puterea în România.

Spunea Călin Georgescu acolitului său, neolegionarul Marian Motocu, în înregistrarea audio a unei conversații telefonice care a transpirat în presă (G4Media): „Dacă lucrurile merg bine, o să încep în ianuarie”; „este o șansă pe care o jucam acum”; de un an „nu s-au legat lucrurile, din multe motive”, însă „există un plan, o strategie pe care numai eu o cunosc”.

În aceeași conversație înregistrată de polițiști, Călin Georgescu îi recomandă Motocului să fie pregătit, pentru că va avea locul său în „această acțiune” care urmează și „să stea aproape de George Mocanu”.

Cine este acest George Mocanu și de ce este el atât de important pentru Călin Georgescu?

– Advertisement –

„Steve Bannon-ul lui Călin Georgescu”

Român din diaspora canadiană, plecat acum 35 de ani, după ce a absolvit liceul la Constanța, George Mocanu pare a fi „Steve Bannon-ul lui Călin Georgescu”.

Absolvent de studii de networking în Canada și al unei școli de management hotelier, artist la orele sale târzii, George Mocanu revenit în țară după mulți ani pentru a-i da un impuls lui Călin Georgescu la Președinția României.

Găsim în făcătura ideologică promovată pe net de George Mocanu toate tărășeniile georgiste: vatra strămoșească, aerul curat, românii care au uitat cine sunt (fiii lupilor daci), care au fost manipulați să-și uite istoria, care trebuie să se trezească în conștiință, sclavii Occidentului și tot tacâmul.

– Advertisement –

Singura diferență pe care am găsit-o între discursurile celor doi e că unul (Georgescu) promovează cânepa salvatoare a sufletului românesc, iar celălalt – urzicile. Restul e absolut identic. Găsim până și urcatul pe cal, simbol al trezirii românilor pentru „a-și lua țara înapoi”.

Mocanu, care la momentul emisiunii de pe Alba Carolina TV (acum 4 ani) se declara în rezonanță totală cu Georgescu („o incredibilă convergență”), propune, bineînțeles, un model de societate nou. Ați ghicit: fară partide! Doar cu un conducător-slujitor (care, se înțelege, e Călin Georgescu) și cu lideri, care ar putea fi aleși de popor.

Ideologul-amator ne explică și diferența între conducător și lideri: conducătorul e născut să fie conducător, ca Ștefan cel Mare, iar liderii sunt aleși de sfatul sătesc, ca Frații Jderi.

Și cum sunt aleși? Păi, de micii producători locali din sate, cam cum se alege înțeleptul satului în sfatul bătrânilor la vetrele dacilor; apoi, liniar ierarhic vorbind, de către județe. Cădem taman pe modelul agrar hitleristoid despre care am vorbit deja.

Așa-zisa ideologie pe care Mocanu o numește „patriocrație” se vrea a fi un cadru complet nou și inovator pentru ca „poporul român să fie stăpân la el acasă” (unde ești tu, nene Caragiale?). Patriocrația ar fi noul sistem care trebuie să înlocuiască liberalismul (ori comunismul, ori capitalismul, ori socialismul) și chiar democrația, spune George Mocanu, pentru că toate-s expirate. Toate, în afară de legionarism și de național-socialism, însă ideologul din iarbă se ferește să enumere aceste doctrine la categoria „încercate și de aruncat”.

„Trezirea în conștiință” ne-a fost anunțată în 2021

Dialogul dintre ideologul-șef Mocanu și comunicantul Roncea (pe care-l găsiți integral la sfârșitul textului) ne permite să înțelegem mai bine bolboroselile lui Călin Georgescu, care până acum ne-au părut neverosimile, abracadabrante sau simptome de patologii psihice.

Practic, prin acest dialog, canadianul patriot român mâncător de urzici „dă tot din casă”. Spune deschis ce nu spune direct Georgescu, de teama respingerii tezelor sale de către public.

Descoperim, de asemenea, un personaj hrănit cu filmele istorice din perioada comunistă, care i-au modelat spiritul, creierul și limbajul corporal, pe care le ia drept manual de istorie, la fel ca toți membrii activi pe teren ai sectei Georgescu.

1. „Trezirea în conștiință” cu care ne-a tâmpit întâiul rusofil al nației înseamnă, pur și simplu, trezirea la luptă a românilor pentru a-l aduce pe el la putere. Ideologul de cârpă ne explică cum trebuie să luăm noi, românii, cunoștință că suntem foarte speciali, excepționali, „o nație divină”, cei mai cu ADN patriotic pur în oase: „privind în noi înșine”. Când vom privi în interiorul nostru, vom descoperi „lupușorul dacic” care moțăie de veacuri în conștiințele noastre. Ne vom trezi deci din somnul manipulării în care am fost aruncați, vom conștientiza că suntem o forță capabilă să răsturnăm democrația de dragul ochilor de broască ai lui Georgescu. Nici mai mult, nici mai puțin! Că „în timp ce noi dormim, țara se vinde”!

2. Românii care lucrează în străinătate „au fost vânduți ca sclavi”, zice nenea canadianul. Ați înțeles, oameni buni care munciți în alte țări? Nu numai că sunteți sclavi, dar inamicii României au luat și bani din vânzarea voastră pe piețele mondiale de sclavie, iar „totul a fost premeditat la milimetru”! De-aia trebuie să vă „scuturați de prejudecăți” și să urmați șleahta de activiști a lui Georgescu (10.000 de membri aderenți în 4 luni, zice aghiotantul Mocanu, dacă o fi adevărat).

3. „Hai cu mine! Vino lângă mine! Singur nu pot să schimb o țară!”, ne îndeamnă același individ. Românii trebuie să constituie o „masă critică” (adică un număr suficient de mare, de ordinul milioanelor) care să facă prăpad cu diriguitorii actuali. Ăsta e, de fapt, planul, oameni buni! Trist de banal, nimic spectaculos, de fapt. Românii trebuie incitați, agitați, bombardați în permanență cu îndemnuri la revoltă, până când numărul „indignaților” va fi suficient de mare pentru a produce un eveniment de masă. Tensiunea în societate trebuie să devină paroxistică, astfel încât să producă o explozie, o fuziune nucleară care să măture totul în cale. Și să-l instaleze pe Georgescu dictator pe viață, că doar conducătorul e născut pentru asta, doar aghiotanții lui trebuie aleși de vatra satului.

4. Există chiar și un plan de tranziție de la democrație la patriocrație: o „lustrație” e absolut necesară, eliminarea oricărei crăpături posibile (adică a opozanților). Înțelegem mai bine de ce pregătește Georgescu listele de „sorosiști”, de „globaliști” și de „trădători”. Pentru ca „a venit vremea”.

5. Detaliu semnificativ: „Cum să distrugi Drumul Mătăsii? Pentru cine, pentru UE?”. Mai, să fie! 

În concluzie, inculparea  lui Călin Georgescu e cu două tăișuri: patriotul nr. 1 al țării  și turma lui de partidulețe, organizații, comitete și comiții legionaroide (cea a lui George Mocanu se cheamă Uniunea Patriocrată Marea Unire) își pun mari speranțe într-o revoltă populară de dimensiuni considerabile și fac totul ca s-o provoace.

Se explică „ocuparea permanentă” a fanilor cu tot soiul de activități care să-i țină în priză, încălziți până la limita de fierbere: ba „boicotați supermarketurile!”, ba „marea unire juridică”, ba „înhoririle” și tumbele în zăpadă, ba strângerea de semnături și manifestațiile în weekend.

Vedem că banii nu le lipsesc, nici armele, nici propaganda de masă, nici grupările paramilitare deghizate în gărzi de corp, nici susținerea externă de la național-iliberalii americani, pe a căror presiune contează.

Filmul în chestiune îl puteți vedea mai jos. Ideologia de carton e descrisă pe la jumătatea emisiunii de la Alba Carolina TV, fief al lui Georgescu și animată de Radu Roncea, unul dintre diriguitorii săi de campanie.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Visul lui Stalin, împlinit de secta MAGA

* „Neutralizarea liderului” – asta l-a destabilizat!

* Fascismul trumpist

* Afișul din Bad Tölz

* Pericolul Georgescu are ancore dincolo de Rusia: China comunistă! Risc major: aservirea țării noastre printr-un „Viktor Orban de România”

* Generalul Yakovleff, războiul din Ucraina și pericolul Trump

Putin a reușit, prin Donald Trump, să realizeze visul lui Stalin, acela de a distruge SUA. Stalin a vrut s-o distrugă din exterior, prin confruntare directă. Putin a înțeles că nu se poate astfel, că nu e bună metoda lui Stalin, că trebuie acționat din interior: i-a determinat astfel pe americani să-și distrugă singuri democrația.

Spunea Margarita Simonian, directoarea Russia Today, într-un interviu, în noiembrie anul trecut, victorioasă: „Muncim de 20 de ani în SUA, se împlinesc 20 de ani în mai 2025. Am reușit să facem ca publicul american să nu-și mai pună problema că suntem ruși; ei ne percep ca pe un canal care oferă un punct de vedere alternativ. Noi nu facem emisiuni despre Rusia, nici n-ar avea sens: câți oameni în lumea asta ar vrea să privească informații din și despre despre Rusia? Noi am creat un canal de informație despre America în America”.

E ceea ce, de la Goebbels încoace, se numește „propagandă neagră”: să faci să creadă locuitorii unui stat că mesajele sunt emise din interior, nu din afara țării.

Și mai spune în același interviu Margarita lui Putin: „În 2023, proiectele noastre au atins 14 miliarde de vizualizări” (în SUA); „Noi am inventat multe mijloace pentru a ne continua activitatea” (după interzicerea Rusia Today); „Ei ne-au închis ușa, noi am intrat pe fereastră. Când ne-au închis fereastra, am intrat prin geamul din pivniță. Când l-au închis și pe acela, am intrat pe horn. Și atunci când a trebuit să intrăm pe unde am putut, activitatea noastră a fost și mai eficientă. Iar când autoritățile americane au descoperit asta, au fost atât de înspăimântate, ca au disimulat ele însele afacerea noastră”.

– Advertisement –

Interviul integral e AICI – de citit cu un traducător automat.

Iată de ce America a ajuns aici: pentru că a lăsat propaganda putinistă să se insinueze de ani de zile în spațiul informațional american.

De 20 de ani le suflă în ureche Putin americanilor:

– Advertisement –

• vedeți imigrația ilegală?;
• vedeți wokismul?;
• vedeți LGBT-ul?;
• vedeți familia că nu mai e familie?;
• vedeți vaccinurile care vor să vă omoare? – între alte conspirații fără număr;
• să nu credeți media mainstream, că sunt plătiți de statul paralel!;
• vedeți că sunt sataniști și l-au uitat pe Dumnezeu, vor să vă ia credința!;
• și dacă nu vă ajunge, lasă ca vă mai inventăm noi câteva fake-news, că tot vă rămâne ceva otravă în creiere!

Însă asta nu ar fi fost niciodată de ajuns dacă Putin n-ar fi găsit și proștii ori dezaxații care să fie tentați de autoritarism. Că doar se știe cum îi selecționează KGB-ul în Occident: trebuie să fie ahtiați după lux și bani, să nu aibă nicio moralitate, niciun principiu și mai ales să aibă ambiții care le depășesc capacitățile intelectuale limitate. Taman Trump, taman Rubio, taman restul idioților.

Nu mai vorbim de oligarhii americani ai tehnologiei, miliardarii Bezos, Musk, Zuckerberg etc., care s-au săturat de regulile civilizației (prea multe sindicate, corectitudine, legi, reglementări, respectări de drepturi ale omului ori ale salariatului, obligații etc.), s-au trezit că vor să facă și ei ca oligarhii ruși. Să scape de constrângerile astea, să devină și ei atât puternici. Ce dacă dai cu bolidul pe care-l conduci peste un om și-l omori?! – las’ că nu pățești nimic. De ce să te stresezi atâta?

Se vede cu ochiul liber: în toată vraiștea demolatoare pe care o fac Trump și secta MAGA în Statele Unite, un singur fir logic există: tot ce face, face în interesul Rusiei.

Recapitulăm?

Rusia nu mai are de ce să se teamă de FBI, CIA sau armata americană. Trump a intrat cu barosul în ele și a pus oameni incompetenți și pro-ruși în funcțiile de conducere.

Trump a aruncat în aer alianța cu Europa, a sabotat relațiile transatlantice, a exclus Europa de la negocierile asupra războiului în Ucraina, ne-a declarat război economic și ideologic.

Trump și oamenii săi îi susțin pe ăia care vor să răstoarne civilizația, în multe țări europene.

Trump a eliminat USAID, care era arma soft-power cea mai temută de Moscova.

Putin și oligarhii săi nu mai au de ce să se teamă de organismele înființate de Biden pentru a supraveghea aplicarea sancțiunilor împotriva Rusiei: Trump le-a desființat pe toate.

Ridicarea sancțiunilor e o chestiune de timp, președintele american a spus c-o face îndată ce se semnează încetarea focului.

Nu mai vorbim că încearcă să facă Rusia frecventabilă prin toate mijloacele, să obțină capitularea Ucrainei și s-o jefuiască. S-a văzut în episodul de aseară, în linșajul pe care l-au orchestrat.

Mai e ceva de spus? Altceva că trebuie zburați toți ăia care suferă de putinită cronică, de la noi și din Europa?

Că trebuie să se trezească mai ales cei care votează partidele extremiste, la noi și în Europa, dacă nu vrem distrugerea civilizației europene?

Se pare că Europa s-a trezit după dușurile reci pe care și le-a luat. Asta încă nu i-a ieșit lui Putin, care credea, cu siguranță, că dacă democrația americană va fi hăcuită (cum este cazul astăzi), Europa occidentală și UE se vor prăbuși chiar mai ușor. Iete că nu e așa!

Mai rămâne să trezească și georgilienii noștri, poate reușesc să vadă că și Georgescu, ca și Trump, corespunde perfect manualului sovietic al recrutorului KGB.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* „Neutralizarea liderului” – asta l-a destabilizat!

* Fascismul trumpist

* Afișul din Bad Tölz

* Pericolul Georgescu are ancore dincolo de Rusia: China comunistă! Risc major: aservirea țării noastre printr-un „Viktor Orban de România”

* Generalul Yakovleff, războiul din Ucraina și pericolul Trump

Călin Georgescu i-a făcut plângere la Poliție lui Andrei Caramitru, pentru câteva postări pe Facebook. Îl cam lasă nervii pe șarlatanul „nerăzbunător”, care are blitz-uri de memorie cu Zelea Codreanu, Antonescu, Ceaușescu…

E de mirare gestul lui Călin Georgescu, date fiind câteva întâmplări.

1. În emisiunea cea mai recentă de la fanul său Robert Turcescu, spunea ca el nu e răzbunător, că nu știe ce e aia răzbunare.

2. În emisiunea unui alt admirator al său, Mădălin Ionescu, din aprilie 2021, spunea că-i e o scârbă infinită, o scârbă indescriptibilă de corectitudinea politică (grimasă de dezgust pe chip, cu ticul ăla de rânjet în colțul stâng al gurii). Se pare că incorectitudinea politică a lui Caramitru jr. l-a deranjat teribil, pentru că numai el, Georgescu, are dreptul să o practice.

– Advertisement –

3. În aceeași emisiune, când a fost întrebat dacă-l deranjează ce se spune despre el, Georgescu a răspuns: “În general, pe mine nu mă deranjează nimic, pot să spună orice”. Se pare că nu e cazul.

4. Vorbește domnul Georgescu (sau vorbea) despre iubire ca soluție universală, dar se pare că nu-i iubește deloc pe românii care nu-l vor ca președinte. S-a terminat, deci, cu iubirea hristică, de când cu anularea alegerilor. A agățat-o în cui, gata cu uniunea în iubire! Acuma face liste de sorosiști și trădători – el, propovăduitorul iubirii. Îi amenință, la Alexandreasca, pe toți cei ce i se opun. De fapt, nu i se opun lui, ei se opun poporului, iar poporul nu va avea milă!

Dacă aș fi georgist, mi-aș pune, sincer, întrebarea despre Mesia ăsta, susținut atât de puternic de regele cipurilor în creier, Elon Musk. Seamănă mai degraba cu antihristul mincinos, care propovaduiește fals în numele Domnului. Că doar scrie în evanghelie – nu? – că mulți prooroci mincinoși vor apărea și vor vorbi în numele lui Hristos, la sfârșitul veacurilor. Păi, cine ne cipează prin cola, UE a lu’ Ursula sau America lu’ Musk?!

– Advertisement –

5. Domnul Caramitru vorbește de „neutralizarea liderului”, expresie care nu înseamnă automat „neutralizarea FIZICĂ” a liderului. Un lider de opinie poate fi neutralizat printr-o contra-teorie, prin dezbatere electorală, prin confruntare de idei, prin vot, prin interzicerea candidaturii etc. Cea mai eficientă neutralizare e prin aplicarea legii. Nu e, deci, o amenințare cu moartea, Caramitru nu cere să fie omorât Georgescu.

Reacția autorităților (a Poliției) nu mi se pare personal anormală, din moment ce o plângere a fost depusă. Ești invitat la Poliție și ți se dă o mustrare sau avertisment când cineva depune o plângere pentru ca ți-ai parcat mașina pe locul lui, darămite pentru o plângere penală. Și pe Șoșoacă s-au dus s-o anunțe la ușă – am uitat ce – atunci de a urlat ca un cimpoi.

Un semn de mare slăbiciune din partea lui Călin Georgescu, această plângere! Îl lasă nervii.

E foarte probabil ca expresia “neutralizarea liderului” să-i fi creat un scurtcircuit emoțional în hipotalamus: mesajul Caramitrului îi amintește neutralizarea prin ucidere a idolului său Zelea Codreanu, cu care se identifică natural. Cum el e noul Căpitan, a văzut negru în fața ochilor, s-a simțit vizat și amenințat, din umbra veacurilor.

Idem pentru condamnarea la moarte a dragului său Ion Antonescu, alt “erou al neamului”, ori a regretatului său Ceaușescu. Că e și el tot un mare șef de stat, e președintele ales, e iubit de popor, eroul neamului, nu? S-a și văzut împărtășind aceeași soartă: “neutralizat” fizic după o judecată sumară.

Paranoia lui Călin Georgescu, aia de l-a plonjat în conspiraționismul cel mai sumbru, a fost, cel mai probabil, motorul demersului lui contra lui Caramitru.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Fascismul trumpist

* Afișul din Bad Tölz

* Pericolul Georgescu are ancore dincolo de Rusia: China comunistă! Risc major: aservirea țării noastre printr-un „Viktor Orban de România”

* Generalul Yakovleff, războiul din Ucraina și pericolul Trump

Am citit și eu, ca tot omul care se informează direct de la sursă,  proiectul de țară al lui Călin Georgescu: „Instaurarea statului suveranist-distributist și a unei societăți bazate pe democrația participativă”.

Am recunoscut modelul de producție și distribuție agricolă implementat de NSDAP (Partidul Național-Socialist al Muncitorilor Germani) începând cu anul 1933, după ce Adolf Hitler a înlocuit democrația Republicii de la Weimar cu Reich-ul nazist.

Nici nu e greu: poate s-o facă orice student în istorie sau chiar un elev de liceu umanist din Germania ori Franța.

În Occident s-au scris zeci de mii de cărți și articole despre organizarea statală și economia germană din anii NSDAP. Câteva dintre acestea servesc ca bază a acestei analize (le găsiți în referințele atașate la sfârșitul acestui text).

– Advertisement –

Dacă ne gândim bine, nici nu este anormal ca un proiect electoral de extremă-dreapta (cel al lui Călin Georgescu) să fie inspirat dintr-un sistem organizațional pus în practică de o extremă-dreapta (cel nazist în cazul studiului nostru). Sistem care, pe deasupra, a și dat rezultate, în anumite limite.

Subiectul, extrem de vast, merită o analiză, fie și numai pentru a răspunde la întrebarea: asta ne dorim pentru România?

O precizare se impune încă de la început: e vorba de o paralelă între modul de producție și distribuție a resurselor agro-alimentare al celui de-al Treilea  Reich și proiectul de țară al lui Călin Georgescu. În niciun caz o suprapunere de persoane: nu-l putem considera  pe Georgescu al doilea Hitler doar pentru că propune un proiect și o ideologie extremistă.

– Advertisement –

Corectitudinea politică, aceea care-l scârbește atât de tare pe candidatul la prezidențiale, nici nu ne permite.

1. Georgism-nazism – principii și concepte comune de politică agroalimentară: autarhie, sacralitate a civilizației rurale

Dacă punem alături proiectul de țară al candidatului Călin Georgescu și modul de producție/distribuție al Corporației Agriculturii Reich-ului (numită Reichsnährstand, RNSD), constatăm o perfectă suprapunere.

Preceptele cu care suntem bombardați zilnic despre sfințenia pământului nostru – care adăpostește oasele strămoșilor, în timp ce ne hrănește – sunt foarte asemănătoare ideologiei Blut und Boden (Sol și sânge) al Reich-ului nazist. Și germanii trebuia să fie hrăniți doar cu resursele proprii, ale solului lor, pentru rațiuni mistice și civilizaționale.
Baza, soclul, temelia pe care se constituie națiunea germană era sângele strămoșilor care a udat solul din care se hrănesc.

În programul propus de Partidul Național-Socialist la alegerile din 1932, autosuficiența alimentară era un obiectiv politic și ideologic, ca și în proiectul Georgescu.

Hitler însuși proclama că o rasă pură (ariană) are nevoie de o hrană pură. A se hrăni local și național în funcție de ce oferă solul german înseamnă reînvierea memoriei colective legate de pământul și istoria strămoșească, proclama Führer-ul. Conceptul vă sună cunoscut?

Călin Georgescu nu vorbește de rasă (epoca nu-i permite), ci de civilizație. Zice în pagina 15: „România este mai mult decât o țară, este o civilizație!”. Iar civilizația noastră, cea care se trage din „arimii biblici, ultimii supraviețuitori ai imperiului cel sfânt al păstorilor, noi, vlahii din Valahala, fiii lui Dumnezeu”, are, evident, nevoie de „hrană curată și apă cristalină”, locale, care-și trag energia din pământul strămoșesc, pentru a reînvia sfânta istorie a neamului.

Comunitatea populară tradițională germană în timpul celui de-al Treilea Reich (Volksgemeinschaft) era caracterizată atât de aspirația la auto-suficiență alimentară cu produse cât mai naturale, cât și de valorile familiei tradiționale creștine (mai ales onoarea și moralitatea). Germanii erau astfel destinați, în concepția lui Hitler, să devină stăpânii lumii.

Aceste idei, suprapuse pe morozitatea vremurilor, pe amenințările unei pretinse degenerescențe care ar duce la pierderea conștiinței de sine, amplificate de discursurile dramatice, pline de stereotipuri și emoție paroxistică, i-au adus lui Hitler votul țărănimii  germane și postul de cancelar.

E suficient să arunci o privire pe afișele propagandistice ale vremii ca să constați că peisajul idilic al Germaniei eterne, vândut la vremea respectivă de naziști, e vizual absolut similar cu ce vinde Georgescu astăzi despre plaiurile patriei.

Și Georgescu ne promite, într-un fel, că vom fi stăpânii lumii. Dacă respirăm adânc și bem apă curată, devenim o forță. Dacă mai și facem o conductă cu apă spre Occident, ne umplem de bani, gata, am cucerit lumea! Vorba aia: „O să vină neamțu’ și-o să ceară să lucreze în România”, dar nu-l angajăm. Ghinionul neamțului e că nu-l mai are pe Hitler, norocul nostru că-l vom avea pe Georgescu – asta transmite șarlatanul.

Germania nazistă a mers încă și mai departe, inventând „naționalismul culinar”. Rețetele de bucate tradiționale, specifice fiecărei regiuni, au fost reînviate și promovate. Acestea fuseseră mult timp neglijate sau ignorate în epocă, în favoarea bucătăriei franțuzești.
Măcar Georgescu ne lasă în pace cu asta, bucătăria românească nefiind amenințată de vreun dușman străin.

2. Model de societate nou, schimbare de sistem. O descriere a sistemului agrar nazist

Între național-socialism (~suveran-distributism) și modelul societal propus de Georgescu nu sunt diferențe ideologice, doar terminologice. Candidatul anti-Occident este foarte explicit referitor la „resetarea” pe care o propune atunci când proclamă că partidele nu vor mai exista, ori că nu e nicio diferență între comunism și capitalism.

Ori, modul de producție/distribuție a produselor agro-alimentare în timpul celui de-al Treilea Reich corespundea perfect acestui principiu: nici comunist, nici capitalist.

Țăranul german trebuia să-și înscrie proprietatea în registrul național al proprietăților agricole (Erbhof), să-și dovedească “autenticitatea germană” (adică non-iudaismul), să-și declare succesorul și să prezinte contractele de muncă încheiate cu eventualii angajați.

Statul nazist îi recunoștea proprietatea absolută, oferindu-i titlurile de Führer (șef) pe exploatația lui și de Bauer, adică o ștampilă de țăran autentic, conform ideologic, lucrător oficial al gliei națiunii.

Astfel, țăranul german putea beneficia de subvenții, reduceri la prețul îngrășămintelor și al mașinilor agricole, centre de colectă și silozuri de stocare a produselor și mai ales o piață de desfacere asigurată, la adăpost de speculă pentru produsele sale.

În schimb, statul nazist controla în totalitate gestiunea producției – impunea ce trebuia să producă țaranul și ce cantitate trebuia să fie introdusă în sistemul de distribuție și consum. Tot statul stabilea prețurile și putea priva proprietarul de titlurile sale, în caz de încălcări ale onoarei. Ei da, „onoarea” și „demnitatea” – noțiuni interpretabile după bunul plac al celui care le decretează – condiționau totul în național-socialism.

În 1938, anul premergător declanșării celui de-al Doilea Război Mondial, erau înregistrați 685.000 de producători pentru 15,5 milioane hectare de teren agricol (în medie, 2,2 ha).

Toți deținătorii de proprietăți agricole dintr-o localitate făceau parte din asociația/ cooperativa sătească. La nivel local, acestea erau dirijate de un Ortsbauernführer – șeful țăranilor locali.

La nivelul fiecărei asociații comunale (Ortsbauernschaft) existau 3 secțiuni:

• Secțiunea 1, care se ocupă de renașterea culturală a obiceiurilor și tradițiilor rurale. Această secțiune reglementa și raporturile între producătorii satului respectiv ori între angajați.
• Secțiunea 2, cu preponderență tehnică, se ocupa de contabilitate, tehnici de exploatare, formare profesională, dar și de organizarea de târguri agricole.
• Secțiunea 3 era exclusiv distributivă, comercială și regulamentară. Un soi de serviciu administrativ comunal.

Atenție: regăsim toate aceste linii în programul electoral al lui Călin Georgescu!

Orstbauernschaft-urile agricole sătești/comunale erau grupate în jurul unui teritoriu (Kreis), care ar corespunde unui județ de la noi.

Ierarhia era strict respectată: șeful „județean”, Kreisbauernführer-ul, e ierarhic superior Orstbauerführerul-ui sătesc. La nivel „județean”, aceeași structură administrativă tri-secțională e prezentă: secțiunea 1 județeană, 2 și 3 – cu aceleași atribuții.

Urmează ierarhic superior structurile regionale (Land), în număr de 19, condusă fiecare de către un Landsbauerführer și de aparatul administrativ tri-secțional corespunzător regiunii.

În vârful piramidei, la nivel național, central, toate aceste structuri locale, „județene” și regionale erau dirijate de către șeful țărănimii Reichului, Reichsbauernführer-ul, numit direct de Adolf Hitler.

Reichsbauernführer-ul ocupă în același timp postul de ministru al Agriculturii și Alimentației: are adjuncți, un stat major și servicii administrative la dispoziție.

Șefii regionali și locali se reuneau o dată pe an la Goslar (capitala agriculturii Reichului), pentru Adunarea națională a țărănimii germane (Reichsbauerntag). Este latura „participativă” a sistemului agrar nazist.

Consiliul agricultorilor Reich-ului, o altă organizație centrală, era un corp agricol în uniformă, un fel de SS al agriculturii.

Consiliul era compus din funcționari ministeriali și conducători regionali, avea ca scop reglarea comerțului cu produse agricole și mai ales cu organizarea Serbării recoltei (Reichserntedankfest) de la Buckeberg. O sărbătoare nazistă grandioasă, oneroasă, cu origini în serbările creștine ale recoltei, ce avea loc în fiecare an cu participarea a un milion de persoane și a tuturor diriguitorilor Reich-ului, amplu transmisă spre public cu toate mijloacele de propagandă ale regimului.

Oricât de încântător pare la lectură, modelul nazist al agriculturii germane s-a izbit în timp de nemulțumirea țărănimii. Nici comunist (ca urmare a proprietății private și venitului asigurat pe baza muncii proprii), nici capitalist (din cauza impunerii controlului absolut al statului asupra gestiunii, distribuției și comercializării produselor), sistemul agro-alimentar nazist priva țăranul de libertatea economică și comercială a întreprinzătorului privat.

Țăranul german, care cunoscuse foametea și lipsurile, a ieșit din sărăcie prin aplicarea programului nazist, și-a păstrat și consolidat proprietatea, însă s-a trezit în timp ca fiind un soi de funcționar public în propria gospodărie. Neputând să agonisească mai mult decât permiteau limitele sistemului, a preferat munca în industrie, la oraș, mai rentabilă financiar.

Până și conceptul atât de drag lui Georgescu, de împărat-țăran, îl regăsim în regimul hitlerist! Naziștii doreau ca Germania să devină un Bauernreich, o împărăție țărănească, un imperiu al valorilor ruralității tradiționale combinat cu o agricultură modernă, mecanizată.

Deși a reușit să hrănească populația germană și o armată în stare de război, agricultura suveranist-distributivă a celui de-al Treilea Reich n-a reușit niciodată să fie complet independentă și nici n-a putut funcționa singură, fără munca forțată a bieților prizonieri de război sau deportați politic.

Același model de politică agricolă a fost exportat și implementat și în țările ocupate de Germania nazistă. Franța, o țară cu tradiții agricole proprii, autonomă alimentar datorită importurilor din colonii, a opus rezistență la început. Ulterior a fost în parte „sedusă”, în parte obligată să adopte modelul intervenționist german. Țărani francezi au fost îndemnați să plece la muncă în Germania, pentru transfer de competențe.

În Franța au fost construite „ferme-model”, dotate ostentativ cu mașini agricole și finanțate generos pentru a determina țărănimea franceză să adopte modelul german.

La încheierea războiului și după eliberarea de sub ocupație, urmele agriculturii colaboraționiste a regimului de la Vichy, eficace din punct de vedere al productivității, au pus chestiuni de principiu în elaborarea unei politici agricole naționale proprii. (Referința 2)

Revenind la Georgescu, nu este deci de mirare că acesta, trăind 10 ani în spațiul germanofon (în Austria), inginer agronom de profesie, format la o facultate comunistă, trimis la studii în „capitalismul degenerat”, a putut fi sedus de un model naționalist, suveranist, distributist și extremist.

Problema e ca acest model, atât de drag lui Georgescu, nu poate fi implementat și nici nu poate funcționa fără dictatura care vine la pachet!

Călin Georgescu nici nu se ascunde: programul său de țară prevede încă de pe prima pagină „modificări structurale” profunde, care vor produce  „o schimbare de sistem, deoarece pe scheletul actual nu se poate construi cu adevărat”.

3. România lui Călin Georgescu – fără industrii poluante și cu fără medicină clasică 

Cuvântul “industrie” e aproape inexistent în programul electoral al „președintelui ales” (!) Călin Georgescu. E folost doar cât să spună că „industriile poluante și ineficiente vor fi eliminate total”, fără altă precizare. Asta ar însemna sfârșitul industriei chimice ori farmaceutice românești, precum și a industriei de construcții metalice, mașini, utilaje ori echipamente, pentru că toate poluează.

Georgescu vorbește despre „reindustrializarea țării, care va porni de la parteneriatul sat-oraș și care se va face, în primul rând, după obiectivul agricol urmărit” (pag. 13). Am avea deci doar o industrie nepoluantă de conserve, biscuiți și mobilă (care, în plus, există deja) și exporturi masive de produse alimentare. Te întrebi: pe cine vrea să hrănească Georgescu, în afară de români? Pe chinezi, pe indieni? 

Scrie negru pe alb în programul electoral: „resursele țării nu sunt privatizabile, nici de vânzare”. Însă tot Georgescu vorbea despre exportul de apă prin conducte, la greci – o altă contradicție din seria despre care am vorbit deja.

Nici pomeneală de start-up-uri în țară noastră, de inteligență artificială ori de medicină clasică, spitale, asigurări de sănătate. În proiectul lui Georgescu e prevăzut că „hrana sănătoasă, apa încărcată cu energia pamântului, completate cu mișcarea în aer liber și cu starea de bine și de armonie a societății” vor asigura „prevenție și decongestionare în sistemului sanitar” (pag. 6 și pag. 11).

Chiar și la acest capitol e imposibil să nu observi o similitudine cu viziunea nazistă asupra unei vieți sănătoase: o preferință pentru vegetarianism, refuzul vaccinurilor, al alcoolului, al tutunului, cure de aer/ apă/soare, terapii alternative, naturism…

4. Democrația participativă à la Georgescu: nerespectarea tratatelor și „creștinismul economic”

E descris în proiect și ce înțelege candidatul „suveranist” prin democrație participativă. În niciun caz un sistem bazat pe referendumuri la care să fie chemați toți cetățenii ca să ia o decizie (ca în Elveția), ci „abordare consultativă”.

Se va consulta deci cu „forurile de decizie” (pag. 7), iar „viitoarele programe sectoriale și regionale vor ține cont de valoarea autentică a patrimoniului natural, material, social și uman existent”.

Așadar, Bauerführer-ii vor avea interesul de a fi cât mai autentici. Mecanismul e simplu: afișați-vă steagurile și icoanele și urlați-vă dragostea de neam și glie, dacă vreți finanțare!

E absolut evidentă intenția lui Georgescu de nu respecta tratatele semnate de țară noastră, acelea care-l deranjează. Spune la pagina 15: „România își va respecta obligațiile față de alianțele, organismele și parteneriatele din care face parte, în măsura în care acestea le vor respecta pe ale lor față de România”. Altfel spus, orice pretext va fi bun, orice acuză va fi o scuză pentru a nu respecta semnătura statului român.

Nu am găsit nicăieri, în proiectul de țară, cuvântul „ortodoxie”. Nu există!

Cuvântul creștinism e utilizat din abundență, în toate felurile, de la „economie creștină” (termen vag și vid de sens) la creștinismul ca scut suveranist împotriva xenofobiei.

Nici în timpul Reich-ului nazist, creștinismul tradițional – apărat de acesta – nu era definit strict prin religia majoritară. Naziștii, în frunte cu Hitler, vorbeau mai degrabă de „Providență”, iar creștinismul era amestecat cu tot soiul de ezoterisme, astrologie, credințe nordice (tipice extremei drepte de pretutindeni și dintotdeauna) etc.

Creștinismul lui Georgescu este un amestec poli-molecular de ortodoxie, penticostalism, milenarism, valhalla, new-age, ezoterism și mai ales șamanism. Cultul șamanic e afișat în propria sufragerie.

Mulți s-au întrebat ce sunt aceste obiecte și ce reprezintă simbolurile gravate pe ele. Sunt pur și simplu un soi de instrumente muzicale șamanice, cumpărate din Bavaria, de la fabricantul Meinl (care le importă la rândul lui) sau de pe Amazon.com. Sunetul tamburului șamanic e menit să vă trimită în transă, ceea ce explică starea lui Georgescu în anumite filmulețe postate pe net.

Instrumentul cu triskelul a fost retras rapid din sufragerie – seamănă prea tare cu simbolul unei divizii a SS, iar video-urile în care apare au fost suprimate din rețele sociale.

A fost înlocuit rapid în vitrină cu altul identic, cumpărat de la aceeași firmă, gravat cu floarea vieții. Vi-i puteți imagina ușor pe soții Georgescu, fiecare cu șamanlâcul lui, bătând din tambur în sufragerie în căutarea comuniunii cu Dumnezeu.

5. Pacea înscrisă într-un proiect electoral în timp de pace

Niciun cuvant în proiectul de țară despre armată sau apărare. „Vom fi apărați de Dumnezeu, nu de tancuri”, zicea Georgescu într-un interviu, „iar poporul român vrea pace”.

Tema păcii, repetată obsesiv, cu stridență în vreme de pace, pe mine personal mă îngrijorează. Naziștii urlau la fel de virulent că ei vor pace atunci când încă nu începuse războiul; Hitler însuși promitea pacea, cu o miliție paramilitară în spate.

La vremea respectivă, toate acestea nu înșelau pe nimeni din exterior, cum e ironizat în acest afiș francez din perioada respectivă, care spune „istoria reîncepe, vreau pace”.

Ca și atunci, inamicii sunt deja desemnați, inventați bucată cu bucată, gata să ofere pretextul unei lupte existențiale împotriva răului. 

Ieri: evreii; comunismul; un sistem ocult de putere mondială, care voia să distrugă Germania, nația cea mai inteligentă dintre toate, de rasă pură, destinată să fie salvarea lumii.

Azi: multinaționalele, globalismul, „soroșismul”, oculta mondială (evreiască, de preferință) care vrea se ne decimeze.

Ieri, Tratatul de la Versailles și Societatea Națiunilor umileau Germania, îi transformau pe nemți în sclavi și le furau resursele.

Astăzi, UE, NATO, ONU, supermarketurile fac, chipurile, același lucru cu românii. 

Vremurile sunt la fel de incerte ca atunci, la fel de tulburi („se simte in freamătul pădurii”, nu?); corupția e la cote stratosferice; datoria externă – enormă; nemulțumirea populară – la limita exploziei. Exact terenul fertil care a permis ascensiunea lui Hitler la putere!

Startul e deja dat pe plan internațional, prin întronizarea primului șef de stat cu evidente manifestări de extremă-dreapta în Statele Unite.

Și în secolul XX a existat o pleiadă de conducători fasciști, printre care și de-ai noștri.

Vechii demoni fasciști legionaroizi n-au pierit, îi chinuie încă pe unii dintre fanii lui Georgescu.

Voi reveni în curând cu o a doua parte a nazismelor care l-au inspirat pe Călin Georgescu – o analiză a metodelor sale de propagandă.

Referințe bibliografice

1. Volker Hentschel – „Economia celui de-al treilea Reich”, ediția franceză în traducerea lui  Gérard Schneilin, ed. Presse Sorbonne Nouvelle, martie 2018, pag. 77-89; poate fi consultată online aici.

2. G. Uhrin – „Politica agrară și alimentară a Germaniei”, ediție în franceză, în Politique étrangère, n°6 – 1936 – 1ᵉannée. pag. 80-93; poate fi consultată aici.

3. Margot Lyautey, Christophe Bonneuil – „Originile germane și vychiste ale modernizării agricole franceze după 1945”, ediție în franceză publicată în Revue d’Histoire Moderne et Contemporaine, 2022, n°69-2, pag. 86-113; poate fi consultată aici.

4. Gensine Gérard – „O modernizare ambivalentă: Politicile agricole ale Germaniei național-socialiste”, ediție în franceză, Presse universitare de Rennes, 2017; poate fi consultată aici.

Am ars 20 de ore din viața mea ca să-l văd și să-l ascult, în diverse podcasturi, pe Călin Georgescu. Nu-mi pare rău de timpul alocat. Am descoperit un personaj care se contrazice singur, fără să clipească, netorturat de disonanțe cognitive.

Omul zice în mai multe podcasturi: „Parlamentul votat de 30% din populație nu poate reprezenta poporul. Cum adică? De 30 de ani, doar o parte a populației votează. Nu ai legitimitate cu 30% din votanți! Atunci și Parlamentul ar trebui să fie redus la 30%!”.

Nu-și pune nicio secundă problema că el se intitulează “președintele ales” doar cu câteva zeci de mii de voturi din diaspora, cele din turul 2 înainte de anularea alegerilor. Iar în turul 1 luase mult sub 30% – mai exact, 22,94%. Nu-l contrariază deloc.

Alt autogol: „Uniunea Europeană este mafia”, „Bruxelles-ul nu-și mai poate permite nimic, este un cal mort”, „programele sale «de finanțare» sunt de fapt programe de însclavagizare”.

– Advertisement –

Însă tot el se adresează instituțiilor europene “mafiote” pentru a-i rezolva problemele! Când îi convine, citează din Comisia de la Veneția ca din Sfânta Scriptură. Și zice pe Facebook: „Sunt singurul pro-european autentic, prin toate acțiunile și demersurile pe care le-am realizat, adresându-mă la toate instituțiile europene”. Pe deasupra, este „ferm convins de faptul că reacția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și măsurile adoptate nu vor întârzia să apară în cel mai scurt timp”.

Cea mai hilară dintre toate contradicțiile sale: resursele. „E o luptă pe resurse în Ucraina, nu pentru democrație”, proclamă Georgescu pe TVR 3. Însă nu Rusia, care a ocupat zonele bogate ale Ucrainei, vrea aceste resurse, ci Occidentul degenerat.

Că vrea și el, Georgescu, niște bucăți din Ucraina – asta nu-l deranjează, el e naționalist, suveranist, patriot, nu degenerat.

– Advertisement –

„Trebuie să fim de partea Americii”, proclamă Georgescu, făcând elogiul Statelor Unite într-un podcast recent, la Ion Cristoiu. „Lumea nu se mai raportează la Europa”, insistă el.

Însă într-un alt dialog, cu Sorin Constantinescu, decretează: „Lumea se va transforma profund în această perioadă. În această transformare finală, o țară care a adus prejudicii întregii lumi probabil că avea mult de suferit, știți bine că mă refer la America. Este de neimaginat ca tu să ai peste 400 de baze militare în întreaga lume și să ai pretenția că vrei binele. Nu ai cum”.

După multe asemenea bolboroseli și după pledoaria pentru de-dolarizare și pentru tranzacțiile în ruble și în yuani, nu trebuie să ne mirăm că Trump îi ignoră complet pe naționaliștii „georgiști”. Și asta, deși fanii șarlatanului așteaptă cu sufletul la gură un mesaj de susținere expresă din partea noului președinte american… care nu mai vine!

Nu pot lipsi referințele biblice din discursul contradictoriu al candidatului putinist: „Sistemul financiar mondial este capul șarpelui” (la ce bancă își ține banii domnul Georgescu?); “Noi nu luptăm doar împotriva unor birocrați corupți și a unor oligarhi psihotici, avizi de putere. Ei sunt doar interfața stăpânitorilor întunericului acestui veac. Noi luptăm împotriva vicleanului digital…” (că pe „vicleanul digital” și-a propagat mesajele – nu-l contrariază în niciun fel!)

L-am  văzut ținând  o predică  într-un templu penticostal din județul Timiș. Zicea la final, apoteotic: „A venit vremea să pregătim țara pentru venirea lui Iisus Hristos!”

Am halucinat, pentru că nu cred că e o metaforă.

Evangheliștii radicali, sioniștii creștini sunt cei ce așteaptă și se pregătesc pentru a doua venire a lui Hristos pe pământ. Ei cer refacerea Templului lui Solomon la Ierusalim, ei așteaptă domnia de 1.000 de ani de lumină, înaintea sfârșitului lumii.

Cu cât se apropie aniversarea a 2.000 de ani de la răstignirea lui Iisus Hristos, cu atât aceștia devin mai virulenți. Sunt susținători ai lui Trump  și ai colonizării prin forță de către Israel a Cisiordaniei, văzută ca preambul al întoarcerii lui Iisus pe pământul Iudeei și al Samariei.

Însă dacă Georgescu e (și) milenarist penticostal, ce face cu “credința strămoșească”?

Nu vă recomand exercițiul de a-l asculta pe Georgescu mai mult de o jumătate de oră. Deveniți obligatoriu alergic la stereotipiile sale lingvistice:

• „Foarte bună întrebarea! Foarte bună!”
• „Pe mine nu mă interesează asta, pe mine mă interesează doar poporul român!”
• „Numai puțin! Numai puțin!” (nu-l întrerupeți, adică!)
• „Atenție ce vă spun! Atenție!”
• „Dom’le, lăsați asta! Știți cum e, ăăă…” (e cum zicea cutare)
• „Vreau să se înțeleagă foarte bine! Foarte bine!”
• „Păi, despre asta este vorba! Despre asta este vorba!”
• “Auziți… ăăăăă… haideți să ne înțelegem un lucru!”.

În treacăt fie spus, temele și citatele lui Georgescu sunt repetitive până la oboseală. Aceleași, aceleași, aceleași:

• Țuțea și partidele-gloabe;
• Eminescu și împăratul-țăran;
• „noi trebuie să ne avem bine cu toată lumea”;
• „pământul țării nu l-am primit de la Washington sau de la Bruxelles, l-am primit de la Dumnezeu”;
• „oamenii de stat văd peste generații, oamenii politici doar până la următoarele alegeri”.

Și frazele cele mai des pronunțate, cele care nu lipsesc practic niciodată: „eu sunt pentru pace” și „a venit vremea”. 

Am înțeles, urmează „o eră a iubirii și a luminii”, „o lume care se va baza în exclusivitate pe iubire”, iar „în România vine o revoluție spirituală, care va schimba istoria”.

Știind că, dixit Georgescu, „singura revoluție a umanității e venirea lui Iisus Hristos, restul sunt lovituri de stat”, nu mai e loc de îndoială: Călin Georgescu ne anunță a doua venire a lui Iisus în România, conform cărții Apocalipsei lui Ioan. E logic să coboare în Grădina Maicii Domnului, nu? 

Mai aveți dubii? Să luăm atunci aminte, pace tuturor: „Și atuncea vom înțelege ce înseamnă nu doar credința, ci încrederea desăvărșită. Știți cum a spus Iisus Hristos, zice… «Dacă poporul mă va asculta, îl voi hrăni cu cel mai bun grâu, și-l voi sătura cu miere din stâncă»! E COLOSAL! Ce înseamnă asta? Înseamnă să înțelegi că principiul tuturor lucrurilor este în Dumnezeu cel viu, și noi știm… omenirea… noi știm care este binele, și cu toate astea îl ponegresc. Astăzi – ca să vă dau răspunsul la întrebarea dvs. foarte bună… foarte bună! – este o trădare pe care omenirea a făcut-o față de Dumnezeu. Și asta se va vedea foarte curând, când sita va cerne. Va cerne! VA CERNE! Foarte repede! Și foarte curând!”.

Am rămas și cu câteva nedumeriri, totuși.

Ce a creat ori produs Georgescu cu mâinile lui? Că „asta e cheia, să creezi cu propriile mâini”, zice el.

A plantat arbori, flori pentru albine, a cultivat roșii românești?

Unde-i e vaca din spatele șurii, fabrica de lapte, „simbolul libertății țăranului român” al cărui conducător de glie dorește să fie?

La ce biserică se duce la slujbă duminica și care-i este preotul duhovnic? (Întreb pentru vecina mamei, o bătrânică foarte credincioasă, care vrea să știe la cine se spovedește Georgescu și de unde ia împărtășanie).

Cum a încasat vestea proastă că am intrat în Schengen?

De ce casa de la Mogoșoaia are garduri? Pentru că „nu trebuie să punem bariere fizice între noi”…

Vedeți, pun întrebări ușoare. Nu întreb din ce a trăit în Austria timp de zece ani, nici de ce are nasul așa roșu. O fi avut omul bani la CEC și cuperoza i s-o fi tras de la vârstă…

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Afișul din Bad Tölz

* Pericolul Georgescu are ancore dincolo de Rusia: China comunistă! Risc major: aservirea țării noastre printr-un „Viktor Orban de România”

* Generalul Yakovleff, războiul din Ucraina și pericolul Trump

Hazardul vieții m-a purtat zilele astea în Bad Tölz, un orășel bavarez cochet, calm, curat și plin de farmec.

Îmi place Bavaria pentru că seamănă cu Franța: regăsești în această regiune germană o pasiune a locuitorilor pentru pământ, natură și estetism, care se vede din modul în care își construiesc și ornează casele. Îmi plac fațadele decorate cu fresce, ferestrele încadrate cu ornamente pictate, plăcerea cu care oamenii se bucură de lucruri simple: un cer albastru, o ceașcă de cafea pe o bancă înzăpezită, în fața un lac înghețat, cu Alpii ca orizont.

În Bad Tölz curge un râu, Isar, aproape sec în acest sezon, a cărei albie se umple odată cu topirea zăpezilor în munți. Strada principală, largă, pietonală, pleacă de la râu și urcă pe colinele din jur. Iar chiar la intrare, ce să vezi? Afișe electorale, că doar urmează alegeri anticipate în Germania.

– Advertisement –

La prima vedere, constați că afișele electorale sunt întregi (în Franța sunt rupte rapid,  cu ură și savoare), iar candidaților nu li s-au desenat coarne, ochelari sau mustăți.

Recunoști rapid partidele principale: SPD, CSU, Verzii, Die Linke, Sahra Wagenknecht… iar la marginea panoului, un afiș stupefiant: un copil drăguț și blond, țintind cu o armă sofisticată, nu știm pe cine. Cu sloganul: „Kinder stark machen!” – „Faceți-vă copiii mai puternici!”.

– Advertisement –

 

În orășelul acesta, fost fief nazist dintre cele mai fanatice, imaginea e cu atât mai șocantă, terifiantă de-a dreptul.

Bad Tölz a găzduit SS-Junkerschule, o academie militară a Waffen SS (echivalentul West Point în SUA sau École de Saint Cyr în Franța). Dachau e la o jumătate de oră; de altfel, lagărul de concentrare nazist avea o anexă în oraș, care furniza mână de lucru.

Astăzi, Bad Tölz este înfrățit cu orașul francez Vichy, fostul sediu al regimului colaboraționist cu Germania nazistă al mareșalului Pétain. Nu știu dacă este o simplă coincidență de ape termale în frăția dintre cele două orașe.

Văzându-mă perplexă în fața afișului electoral, prietena bavareză care mă însoțește îmi explică, oarecum jenată: „Stai liniștită, e umor!”.

Afișul electoral aparține unui partiduleț satiric, Die Partei – Partei für Arbeit, Rechtsstaat, Tierschutz, Elitenförderung und basisdemokratische Initiative, adică Partidul muncii, statului de drept, protecției animalelor, promovării elitelor și a inițiativei democratice.

Îi mărturisesc că nu înțeleg nimic din umorul german. Doar prin Rusia sau statele comuniste ce mai vezi copiii de grădiniță în uniforme, simulând împușcături la serbările școlare sau confecționând tancuri de carton la orele de lucru manual.

Aflu că partidul în chestiune s-a constituit în jurul unei reviste satirice, Titanic Magazine. Fondatorul său, Martin Sonneborn, jurnalist, scriitor, specialist în științe politice, este din 2014 europarlamentar, ales pe listele Die Partei. În Parlamentul UE, el a fost inclus în Comisia pentru cultură și educație.

Când te gândești că sloganurile cu care a fost ales sunt “Merkel e proastă, Merkel e grasă” sau “Nu normelor europene pentru penisul german”, îți zici că ceva îți scapă. Ai lacune sau nu mai știi ce amuzant și ce e îndoielnic.

În fapt, revista satirică Titanic este echivalentul lui Charlie Hebdo în Franța.
E adevărat că nici umorul Charlie nu-l înțeleg întotdeauna. Uneori râzi cu lacrimi, alteori e atât de negru (umorul), că devine transgresie ori provocare. Însă Charlie simbolizează întotdeauna libertate de exprimare în forma ei cea mai acerbă, atât de invocată azi de miliardarii rețelelor sociale.

Înțeleg deci, din paralela cu Charlie Hebdo, că afișul controversat vrea să spună extremiștilor: bine, oameni buni, dacă tot ați ajuns așa departe în prostia voastră, dați-le și arme copchiilor, să-i faceți mai puternici, că tot’una-i! (sloganul preia, parafrazând-ul, titlul programului federal de prevenție a toxicomaniei infantile, Kinder Stark Machen).

Prietena bavareză îmi confirmă și adaugă că nu e exclus ca Sonneborn să aibă un al doilea obiectiv, nemărturisit și inerent: să mizeze pe prostia electoratului neofascist, care se va precipita să voteze puștiul cu armă automată fără să se informeze în prealabil. Cine știe? O să vedem rezultatele în alegerile federale din 23 februarie.

Pe drumul de întoarcere, vorbim despre Charlie Hebdo, care a plătit cu sânge pentru libertatea sa de expresie. Și despre Titanic Magazine, care și-a valorificat altfel potențialul, creând un partid politic în jurul său.

Până la urmă, un partid care promovează elitele, nu poporul e cel puțin original, chiar dacă are o comunicare vizuală discutabilă. Mai ales în era populismului exacerbat, grețos și ipocrit, care ne invadează de peste tot, prin toți porii epidermei.

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Pericolul Georgescu are ancore dincolo de Rusia: China comunistă! Risc major: aservirea țării noastre printr-un „Viktor Orban de România”

* Generalul Yakovleff, războiul din Ucraina și pericolul Trump

La ora tuturor anchetelor despre alegerilor contrafăcute din România, se acordǎ o prea puțină atenție actorului principal al făcăturii, cel care a furnizat instrumentul principal de acțiune: statul chinez.

În mod strict logic, prima la care ar trebui să ne gândim când căutăm ingerințe străine ar fi China. Chiar și înaintea Rusiei!

Algoritmii şi fermele de boți care au făcut posibilă propulsia masivă şi atât de accelerată a mesajelor lui Georgescu sunt chinezeşti.

Profilurile false, create în mod automatizat, de maşini – care au combinat nume româneşti cu poze de asiatici şi date de creație a conturilor încă dinaintea lansării TikTok –, sunt o dovadă că baze de date chinezești au fost utilizate.

– Advertisement –

Trolii nou-născuți, dolofani şi chinezi

Aceste profiluri false, extinse pe alte rețele sociale, funcționează perfect şi la ora actuală: imediat ce un video „călingeorgesc” e lansat pe undeva, un şiroi de comentarii îşi face apariția încă din primele secunde.

Plouă cu serii de „Doamne ajută!” şi „Votăm Călin Georgescu”, dar şi cu alte mesaje scurte, tipic comuniste. Ai senzația că te-ai întors în timp în vremea lui Ceauşescu: „CG, preşedintele nostru iubit!” (cu varianta „Conducătorul nostru până la moarte”). Sau: „Vă iubim, domnule preşedinte ales al nostru!” (ăsta miroase şi a traducere automată, pe deasupra; și mai răspândită e varianta agramată, fără virgulă).

Imposibil să nu te întrebi: sunt  scrise de bătrâni bolşevici, cărora le-au rămas pe creier odele regimului? N-aş crede. Ăia sunt prea bătrâni să mai învețe ce-i ăla „feisbuc”. Abia dacă ştiu să se folosească de un smartphone.

– Advertisement –

Sunt scrise de troli nou-născuți, dolofani şi chinezi. Astfel se explică şi enormul decalaj între numărul de fani Georgescu din virtual şi numărul celor de la manifestațiile de pe stradă.

Dacă ne gândim bine, şi programul propus de Georgescu pentru România e… comunist. Hrană-apă-energie, naționalizarea posesiunilor străine şi controlul lor prin plata unui tribut către țarǎ, lipsa partidelor, poporului stăpân – totul pare copiat dupǎ modelul politic şi economic al Partidului Comunist Chinez (PCC).

Metoda rusească „Sună un prieten!”. Pe cel mai apropiat: China

Nici stilul ingerinței străine nu seamănă cu „look-ul” Moscovei. În ultimul timp, Kremlinul intră în alegerile altora cu cizme şi bocanci, în mod grosolan, primitiv, fără să se mai ascundă: cu autobuze de votanți ca în Moldova, cu biciclete de migranți în Finlanda, vopsind steaua lui David pe pereții Parisului, virând bani direct în conturile celor care-şi vând votul.

Toate aceste  observații empirice nu pot absolvi Rusia, pentru că ar fi putut – cum remarca un expert american – să folosească metoda „Sună un prieten!”.

Şi care prieten mai apropiat într-ale manipulării decât China?!

Până acum, statul chinez s-a servit  direct de politicienii României pentru a-şi promova interesele. Cine nu-şi aminteşte de Ponta, zis „România-va-fi-cel-mai-bun-prieten-al-Chinei-din-UE”, de Viorica Dancilă, Adrian Năstase, Liviu Dragnea, Adrian Severin?! Toți – vechi „propagândaci” ai Chinei.

Însă mai nou, Partidul Comunist Chinez şi-a diversificat rețelele de influență. Avem institute Confucius în România (cuiburi de spioni, spun serviciile secrete occidentale), seminarii între China şi țarile europene ex-comuniste (în format 16+1 sau 17+1), precum şi răspândaci ca editorul Dan Tomozei de la Radio China International. Acesta din urmă, foarte activ în ultimul timp, face o propagandă furibundă în mediul online pentru Călin Georgescu.

Avem şi un premier (Marcel Ciolacu) care, după ce l-a numit pe Victor Ponta consilier onorific, a achiziționat drone chinezeşti interzise de SUA şi calculatoare Lenovo, cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Și asta, în ciuda legislației româneşti care din 2021 (Guvernul Cîțu) interzice Chinei participarea la licitații publice şi o ține departe de domeniile strategice.

Aservirea „Belt & Road”

Ar fi prima oară când uzinele de troli chinezi ar ataca direct alegerile democratice ale unei țări UE influențând alegătorii lambda, nu numai elitele. Dar de ce n-ar face-o?

O analiză CEPA (Center for European Policy Analysis), instituție care analizează eforturile și operațiunile de influență chineză în țările din Europa Centrală și de Est, avertiza înca din 2022 asupra intențiilor Chinei şi a vulnerabilitații publicului românesc la propaganda chineză: „Din cauza analfabetismului mediatic considerabil și a obiceiurilor proaste de consum mediatic, publicul românesc poate fi o pradă ușoară pentru propagandă și manipulare. Absența relativă a unui răspuns coordonat, condus de stat, sporește această vulnerabilitate”.

De ce ar avea nevoie China de un preşedinte „suveranist” (adică anti-occidental), de tip Viktor Orban, în România? 

Pentru a-şi realiza proiectul „One Belt, One Road” sau „Belt & Road” („Centura și Drumul” – noul „Drum al mătăsii”), inițiat de Xi Jinping în 2013, la un an după ce a preluat puterea în PCC. În cadrul acestui proiect gigant, cu obiective imperialiste și propagandiste certe, portul Constanța şi teritoriul României sunt esențiale, prin poziția lor geografică.

Xi Jinping a fost în România în 2009, ca vicepreşedinte al Republicii Populare Chineze.

Proiectul „One Belt, One Road” al lui Xi constă în construcția unor gigantice infrastructuri de transport care să lege „Imperiul din Mijloc” de restul lumii. Multiple căi de acces maritime şi feroviare vor facilita schimburile comerciale între China și restul lumii, aservind țările pe le traversează.

Georgescu sau Ponta. Ponta sau Georgescu. Pentru China e bine oricum

Tadjikistanul a acceptat deja să-i fie construită infrastructura pe teritoriul său, “plătind” cu exploatarea unei mine de aur şi a unor terenuri agricole. O altă republică ex-sovietică, Kârgâzstan, a plătit cu un împrumut la bănci chineze pe 25 ani, dacă o să aibă cu ce plăti. 

România, care este deja inclusă în proiect, nu poate fi ocolită (mai ales după ce mai multe țari europene s-au retras). Portul Constanța e un nod esențial  de transport maritim si feroviar pentru China, împreună cu portul grecesc Pireu.

Vestea proastă e că portul Pireu a devenit chinezesc după ce a fost cumpărat de la greci, sub privirile europenilor, pe fondul crizei datoriei greceşti. Aceeaşi criză a datoriilor se profilează şi la noi, din cauza politicilor nesăbuite PSD-PNL.

China mai posedă deja bucăți din porturi europene (4 în Italia, două în Franța, câte unul în Spania, Portugalia etc.).

Atât timp cât țara noastră e loială UE şi aplică legislația europeanā, fagocitarea chineză nu e posibilă. China a pierdut deja proiecte energetice și de infrastructură importante în România.

Atât timp cât NATO are cea mai mare bază militară la Kogălniceanu, la doi paşi de portul Constanța, iarăși nu se poate. Ar trebui un Viktor Orban de România, ca să se poată. O clonă a acestuia pentru România – ați ghicit: Călin Georgescu! – ar aranja enorm China, care probabil pândeşte momentul în care economia româneasca va rămâne fāră bani. 

Viktor Orban e deja la discreția Chinei prin împrumutul pe care l-a contractat de la bănci chinezeşti, după pierderea fondurilor europene.  

Pentru interesele Chinei, dacă nu va fi Călin Georgescu preşedinte, va fi bun şi Victor Ponta. Poate chiar mai bun, pentru că a încasat deja o căruță de bani de la chinezi.

Ponta este cel care vorbea insistent de „necesarele” și chiar „miraculoasele” PPP-uri (partenerate public-privat) româno-chineze, în care statul român urma să se asocieze cu companii chinezești aparent private, dar în realitate controlate de statul chinez. Asemenea asocieri s-ar face în condiții sclavagiste, întrucât China omunistă nu cunoaște alt model de investiții.

Dovadā că suveranismul „à la roumaine” e o ideologie de paie și carton, care înseamnă de facto exact contrariul: pierderea oricărei autonomii şi aservire totală. Mai grav: aservirea față o dictatură cruntă, care ar pune în pericol și libertățile pe care de bine, de rău, le avem.

Pentru mai multe detalii despre influența chineză în Europa, poate fi consultat Raportul IRSEM (Institutul de cercetare strategică de pe lângă Ministerul francez al Apărării).

DE ACEEAȘI AUTOARE:

* Generalul Yakovleff, războiul din Ucraina și pericolul Trump

CITIȚI ȘI:

* O rușine istorică pentru Ungaria: prezența lui Viktor Orban la „summit-ul dictatorilor” din China și întâlnirea cu teroristul Putin

* ANALIZĂ. Cum i-a trecut României glonțul pe la ureche, sub Năstase, Ponta, Dragnea și Dăncilă. China, „cel mai neiertător creditor din lume“, distruge țările pe care le împrumută. Acestea plătesc anual peste 30% din PIB către Beijing și rămân fără bani pentru funcționarea statului

Figură extrem de populară în Europa de Vest, prezență constantă a platourilor de televiziune franceze, generalul Michel Yakovleff are o viziune asupra războiului din Ucraina, un diagnostic al lumii în care trăim şi o perspectivă a viitorului – toate, interesante și pentru publicul românesc.

Rāzboiul din Ucraina a adus în atenția opiniei publice occidentale o pleiadă de militari de carierǎ, deveniți analişti militari în mass-media, şi – odată cu aceştia – un suflu nou, securizant în ploaia de amenințări cu care se confruntă lumea civilizată.

Cu spectrul războiului la uşă, Europa occidentală i-a descoperit şi privit mai de aproape pe cei care o apără: o specie aparte de oameni, al căror loc de muncă e câmpul de luptă, biroul de la NATO sau Statul Major, tot atât cât bibliotecile naționale. Aceşti militari sunt blindați de cunoştințe de istorie, în special de istorie militară, la un nivel care i-ar face invidioși pe istoricii de profesie.

Această galaxie de militari, care aduc cu ei simțul demnității, al onoarei şi curajului cvasi-disparute în rândul clasei politice, au reuşit să redinamizeze peisajul societal îmbâcsit de meschinării politice, de ascensiunea falşilor patrioți (auto-numiți astfel, dar vânduți Rusiei putiniste), şi redă încrederea în forța Occidentului de a rămâne drept, pe propriile picioare, în ciuda vremurilor tulburi. 

– Advertisement –

Generalul de brigadǎ Michel Yakovleff (66 de ani) e una din figurile cele mai populare, poate cel mai iubit de publicul francez. Dotat cu un franc-parler în contrast total cu limba de lemn a politicienilor, nuanțat de limbajul înflorit al militarilor, de o exprimare simplă şi inteligibilă, cu spirit autocritic (face parte dintre cei care nu au crezut că Rusia va ataca Ucraina), generalul s-a remarcat încă din primele zile ale invaziei ruse, pledând pentru apărarea spațiului aerian ucrainean.

Atunci când multă lume părea enervată de strigătele de ajutor ucrainene („cum adică să închidă Occidentul cerul Ucrainei?!”; „sunt nebuni, vor să intrăm în război?”), generalul a propus, curajos, ca baterii anti-aeriene ale NATO să apere populația civilă de bombardamentele ruseşti. Yakovleff, care are sânge rusesc prin bunicii săi (emigrați în Franța în timpul revoluției bolşevice), a declarat ferm și răspicat, la vremea respectivă, că e o ruşine pentru Rusia să bombardeze populația la orele precise la care copiii se duc la şcoalǎ. 

Chiar dacă nimeni nu i-a urmat ideea, opinia publică a fost cucerită de prestanța acestuia şi s-a interesat îndeaproape de viziunea lui asupra războiului, de opiniile sale, de parcursul său. Și iată ce a aflat… 

– Advertisement –

***

Tânărul Yakovleff a descoperit armata la încorporare, în 1976. Povesteşte cu umor că el a plecat de la simplu recrut şi, cum milităria i-a plăcut, s-a înscris la Academia de la Saint-Cyr, de unde a ieşit cu o diplomă în specialitatea „Blindate și cavalerie”. 

Prima repartizare a fost într-un regiment de cavalerie al Legiunii străine, la Orange (în Franța), apoi la sediul acesteia din Djibouti.

Botezul focului, primul angajament pe un câmp de luptă, l-a avut în 1991, ca proaspăt comandant al unui escadron al Legiunii străine, în Irak, în cadrul operațiunii „Furtuna deşertului” (războiul din Golful Persic).

După război a revenit la studii, la Colegiul Interarme, pentru 2 ani, apoi a fost trimis ca şef de operațiuni în Forțele Franceze din Germania.

În 1997 a activat în SFOR (forțele de securitate ale NATO în Bosnia-Herțegovina, menite a pune în practică acordurile de la Dayton), iar în 2002 a preluat conducerea batalionului francez de la Mostar.

Din 2006 a lucrat intens, în Ministerul Apārarii, la elaborarea Strategiei naționale de apărare în perspectiva 2020, apoi a fost retrimis în fosta Iugoslavie, la Mitrovica (în Kosovo), în cadrul KFOR. 

Michel Yakovleff a devenit general de brigadă în 2008, pe când activa în Kosovo, şi general de divizie în 2012.

Din fosta Iugoslavie a plecat la Bruxelles, la Comitetul militar al Statului Major al NATO, efectuând în acelaşi timp stagii în instituții de apărare britanice, la Norfolk.

În 2014 a avansat în NATO, preluând poziția de comandant adjunct al Statului Major al forțelor militare din Europa (SHAPE).

Generalul Yakovleff este şi autorul unei cărți de strategie militară, „Tactique théorique”, publicată în 2006 şi reeditată în alte trei ediții. Ca expert, a scris numeroase articole de specialitate.

„Putin şi-a injectat singur o doză de ukrainium” 

Văzut prin ochii lui Yakovleff, războiul din Ucraina este „o enormă eroare strategică a lui Vladimir Putin”. De altfel, cu amestecul de sobrietate şi umor care-l caracterizează, generalul spune adesea că „Putin şi-a injectat singur o doză de ukrainium”, o otravă lentă, similară poloniumului cu care l-a ucis pe defectorul Litvinenko la Londra, şi de la care i se va trage sfârşitul. Nu numai cel politic, ci şi sfârşitul fizic! 

„Domnul Putin va deveni mai mult decât un personaj istoric: va deveni o unitate de măsură. Avem scara Richter pentru a masura seismele, o să avem scara Putin pentru a măsura gafele și erorile istorice. Vom spune: «Ai făcut o eroare de 1 putin», sau 2 ori 3 putini, da-da, nu râdeți!”, declara Yakovleff, în hazul general, într-un studio TV.

„Putin ar fi trebuit să se abțină în a invada Ucraina: am fi rămas cu impresia că armata rusă inspiră teamă, nu cu certitudinea că inspiră milă”, spunea generalul Yakovleff, expresiv, când lumea întreagă descoperea armata rusă, beată criță, cărând frigidere şi WC-uri în spate.

De atunci, generalul a câştigat o asemenea popularitate, încât fani ai acestuia au început să-i contabilizeze punchline-urile (a se vedea contul „Les punchlines de Yakovleff”, pe rețeaua X).

„Şi voi, ruşii, ce-ați făcut imediat după aia? V-ați dus şi le-ați luat Crimeea, drept mulțumire”

Pe măsură ce războiul a avansat, Yakovleff şi-a mărit eforturile în a atrage atenția că ajutorul militar pentru Ucraina nu-i va permite să învingă Rusia, ci doar să reziste. În ciuda pierderilor în oameni şi teritorii, armata ucraineană a devenit cea mai experimentată din Europa, o adevărată forță. Experiența acesteia ar fi un plus pentru NATO, spune generalul, recunoscând că alianța a făcut o eroare enormă atunci când, la Summitul de la Bucureşti (2008), a determinat țara vecină să renunțe la adeziune. 

“La NATO am rāsuflat cu toții uşurați când Ucraina a renunțat la candidatură, care… ne stânjenea”, recunoştea generalul în fața lui Alexandr Makogonov, purtătorul de cuvânt al Ambasadei Rusiei la Paris. “Şi voi, ruşii, ce-ați făcut imediat după aia? V-ați dus şi le-ați luat Crimeea, drept mulțumire”, i-a trântit în față aceluiaşi personaj. 

Acest duel, devenit celebru (probabil, singurul duel civilizat, de mare clasă, în direct, la televiziune, între un diplomat rus şi un înalt ofțer NATO), a avut loc înaintea contraofensivei ucrainene ratate. Makogonov, un as al propagandei ruse în Franța, diplomat strălucit şi povestitor fără egal al narativelor ruseşti despre război, s-a văzut pentru prima oară depăşit de argumente simple şi de bun-simț. Yakovleff a fost irezistibil: “Cu ce vă deranjează că aveți ca vecini țări din NATO? Stați putin: NATO înseamnă țări civilizate – Franța, Belgia, Germania… Franța – primul investitor în Rusia până, mă rog… alaltăieri, dacă pot să spun astfel. Germania – primul dvs. client, cu o poziție amicală, comprehensibilǎ față de Rusia… Deci, când spuneți «aoleu, NATO ne încercuieşte!» – cum?! Faptul că suntem vecini face din noi o amenințare?! Şi Franța are vecini: Belgia, Elveția… cu ce suntem noi o amenințare pentru ei sau ei pentru noi? Avem dreptul să fim vecini fără să fim o amenințare unii pentru ceilalți! De ce doar Rusia are această  viziune, ori teamă obsesivă, că dacă eşti vecin, eşti implicit o amenințare?!“ (Dialogul în întregime – AICI).

„Trump e omul rușilor. Are sânge pe mâini”

Critic al lui Trump, în care nu are nicio încredere, Yakovleff crede că acesta va abandona Ucraina pentru că, pur şi simplu, nu-l place pe Zelenski şi pentru că liderul de la Kiev a refuzat să instrumentalizeze dosarul Hunter Biden.

După descoperirea în presă a relațiilor private între Trump şi Kremlin, datând încă din perioada „războiului rece”, generalul l-a numit direct drept „omul ruşilor”.

Yakovleff nu i-a iertat lui Trump blocarea ajutorului militar pentru Ucraina: “Oameni au murit pe front pentru că nu mai aveau muniție. Trump are sânge pe mâini”.

În viziunea sa, Trump ar trebui să-şi demonstreze forța în fața lui Putin, impunând un tratat de pace “perdant-perdant”: Ucraina va pierde mult în război, însă trebuie ca şi Rusia să piardă, cel puțin prin menținerea demilitarizării complete a Sevastopolului, în Crimeea. 

Rezistența ucraineană la Pokrovsk, noile drone, controlul Mării Negre, creşterea PIB-ului ucrainean (în timp ce economia rusă se prăbuşeşte) sunt “mesaje transmise de ucraineni americanilor: «încă nu suntem morți, nu ne bateți coşciugul în cuie!»”.

Deşi admirator al forțelor armate americane, ca un bun ofițer NATO, generalul Yakovleff este extrem de critic față de societatea americană. Diagnosticul său este fāră echivoc: democrația americană este bolnavă, iar trumpismul nu este decât o manifestare a bolii, care e mult mai profundă.

Yakovleff e ferm convins că asistăm la sfârşitul unei lumi, bazată pe o ordine relativă şi imperfectă. Şi că ne asteaptă cam 20 de ani (mai mult sau mai puțin, probabil o generație) de haos.

Generalul nu crede că Putin doreşte invadarea altor țări, ci dezmembrarea NATO şi a Uniunii Europene. Pentru asta sapă de ani de zile, sponsorizând atât extrema dreaptă, cât şi extrema stângă, ducând un război de influență care început să-şi arate roadele.

Rusia nu crede şi nu agreează ideea egalității națiunilor în fața dreptului internațional, aşa cum a fost din 1945 încoace, ci doreşte stabilirea unei ierarhii a acestora – țara de pe locul 1, 2 sau 3 să poată spune celor plasate pe nivelurile inferioare: „Hello, tu nu faci ce vrei tu, faci cum îți spun eu!”.

Războiul din Ucraina, pe care Putin îl duce mai ales împotriva Occidentului, are şi unul dintre aceste scopuri: antrenarea într-o dezordine care să fisureze alianțele economice, politice şi militare existente, să impună o nouă ordine, de natură ierarhică. Revenirea lui Trump la Casa Alba îi dă, bineînțeles, mari speranțe dictatorului de la Moscova.

China, tributul și „țările barbare”

În acelaşi mod colorat detaliază generalul francez şi unghiul din care China vede lumea: „Statul comunist se consideră axa principală a lumii, Imperiul de Mijloc, prima putere mondială. Există două cercuri concentrice în jurul Chinei: cei care îi sunt tributari (în sensul medieval al cuvântului, țările care-i plătesc tribut) şi «țările barbare», cele care nu-i recunosc întâietatea şi refuză plata tributului. Chiar dacă se fereşte s-o spună fățiş, aceasta e viziunea Partidului Comunist Chinez, a lui Xi Jinping în particular”.

Cea mai barbară țară pentru China este SUA, bineînțeles: „Rusia face parte din centrul tributarilor, prin contractele de gaze, de exemplu – acesta este un fapt„.

Armată obligatorie și susținerea Ucrainei

Ce mai susține Michel Yakovleff, ce ar trebui să facem pentru binele nostru? 

Întâi şi întâi, să apărăm Ucraina. Generalul insistǎ că sosirea militarilor din Coreea de Nord pe frontul ruso-ucrainean e o extindere a războiului care nu trebuie lăsată fără replică de către Occident. NATO ar trebui să ajute Ucraina, protejându-i spațiul aerian, cel puțin câteva zeci sau sute de kilometri în interiorul granițelor ucrainene, pentru a compensa oboseala sistemului de apărare antiaeriană a țării. (Imposibil să nu te gândeşti la ieşirea din pălăria alegerilor a lui Călin Georgescu, care vrea distrugerea „ruşinii naționale numită scutul de la Deveselu”.)

Societățile occidentale ar trebui să-şi organizeze întoarcerea la serviciul militar obligatoriu, fie şi nu numai pentru semnalul pe care l-ar da Rusiei – crede Yakovleff.

De asemenea, Europa ar trebui să renunțe la o serie de constrângeri care sufocă logistica armatelor țărilor membre şi să încurajeze finanțarea societăților industriale de armament.

„Şi să reflectăm împreună la un nou model de societate, în care războiul ar veni la noi, necăutat” – concluzionează generalul Yakovleff.

(Câteva referințe – AICI)