Viorica Dăncilă trăieşte visul vieţii ei. Este prim-ministru, şefa celui mai mare partid şi a fost desemnată şi candidat al PSD la funcţia supremă în stat.
Ce-a făcut să merite toate acestea? Exact ce ea însăşi a dezvăluit în şedinţa de azi a conducerii PSD: a fost cea mai supusă persoană deţinătoare de funcţii şi demnităţi atât de importante încât n-ar fi trebuit să fie supusă nimănui.
„Am dovezi despre relația mea cu Dragnea, dar credeți că e bine să ies public? Nu, pentru că nu am să vorbesc de rău un fost președinte. Am fost izolată șase luni în guvern. Nu am avut voie să fac nimic. Nu mă acuzați că că am fost apropiată de Dragnea, pentru că nu eu am luat deciziile în partid. Eu eram izolată și aveam interzis să vorbesc cu colegii. Se plăteau bani de la partid ca să mă atace la TV”.
Asta le-a spus Dăncilă colegilor din conducerea PSD. Ce ne spun vorbele ei? Că a acceptat imensa umilinţă de a nu mişca în front în faţa celui care i-a oferit toate acele funcţii: Liviu Dragnea.
Dacă s-a făcut preş în faţa lui Dragnea, când avea toate atribuţiunile să-l dea afară din Palatul Victoria în cazul în care i-ar fi cerut ceva scandalos, se pune o întrebare: ce va face Viorica Dăncilă dacă Liviu Dragnea va ieşi din puşcărie?
Îi va da din nou partidul pe mână la fel de ascultătoare ca atunci când „nu avea voie să facă nimic”, deşi era ditamai şefa Guvernului României? Îi va pune la loc pe Vâlcov, Anca Alexandrescu&co?
PSD o merită pe Viorica Dăncilă, aşa cum şi ea merită acest partid. Iar vestea candidaturii sale este poate cea mai bună pentru România. Dă şansa candidaţilor Dreptei să ajungă în turul 2 la prezidenţiale, ceea ce e foarte bine. Când ai de ales între Iohannis şi Barna, ca român nu poţi fi mai fericit.
Pe de altă parte, să-i dăm „Cezarei” ce-i al ei. În ciuda defectelor ei majore (supuşenie oarbă faţă de clanurile penale, faţă de baroni, semnatară de măsuri fatale pentru economie, promovarea incompetenţei, „regina” gafelor de exprimare, incapacitate managerială în sensul reformei reale, etc.), Dăncilă a făcut şi bine fără să vrea.
- În primul rând, a lăsat-o moale cu atacul la justiţie, obligat-forţată de votul din 26 mai.
- A menţinut-o pe Ana Birchall la Ministerul Justiţiei, declarat adversară a clanurilor care au pus mâna pe sistemul judiciar (vezi axa răului Lia Savonea-Lucian Netejoru-Adina Florea-Bogdan Licu).
- L-a lăsat din braţe pe Tăriceanu, a cărui gaşcă de combinatori îl dorea candidat unic PSD-ALDE pentru a-şi salva imaginea de penal şi a ţine în viaţă un partid intrat în moarte clinică.
- A pus-o la punct pe Gabriela Firea, ale cărei reţele de influenţă începuseră să comande sondaje false menite s-o declare salvatoarea naţiunii şi a PSD.
- A trecut la o relaţie cooperantă cu preşedintele României, ceva absolut necesar într-o ţară care înţelege că nu poţi construi nimic prin întreţinerea conflictelor instituţionale
- A recuperat legătura cu social-democraţii europeni într-un moment în care Dragnea dusese partidul în tabăra anti-europenilor vânduţi Kremlinului
Să ne înţelegem: nimic din toate cele de mai sus n-au fost inspiraţia ei. Nici rodul unei „treziri” spirituale, ori al unei evoluţii extraordinare peste noapte. Au fost acţiuni – bune pentru România şi proaste pentru PSD ca gaşcă interlopă – dictate de conjunctură şi de presiunea publicului pro-occidental, care a arătat clar ce vrea în 26 mai.
Dar sunt fapte ce trebuie consemnate, la pachet cu ce spuneam la începutul acestui text: Dăncilă a ajuns la vârful statului şi în poziţii-cheie la care ar fi visat oricine pentru „calitatea” de a fi fost marioneta lui Liviu Dragnea. Şi n-ar fi ajuns marionetă dacă nu era slabă din toate punctele de vedere, mai puţin cel fizic.
Dar aşa e viaţa: unii primesc mai mult decât merită, alţii mai puţin. Dăncilă a tras lozul câştigător pentru ea, chiar dacă va fi unul pierzător pentru PSD.
Însă cel mai important lucru e că România a primit azi cea mai bună veste: poate avea o finală prezidenţială Iohannis-Barna, Tăriceanu va fi mort politic la anul, iar Gabriela Firea a fost trimisă în banca ei, acolo unde poate să-şi măsoare cu mai multă decenţă nasul de care trage vârtos primarul Voluntariului.
Între timp, justiţia are un mediu mai prielnic pentru a-şi recupera forţa vlăguită din exterior (inclusiv prin voia lui Dăncilă), dar şi din interior (reţeaua Savonea, susţinută de PSD şi ALDE).
Locul 1: Walmart Compania americană este clasat pe locul al șaselea consecutiv și a 14-a oară din 1995, fiind cea mai mare companie globală pe volum de venit, înregistrând 458 de miliarde de euro în 2018.
Locul 2: Sinopec Una dintre cele mai importante companii petroliere din Republica Populară Chineză, a urcat o poziţie și ocupă locul doi pe listă, cu un venit de 369 de miliarde de euro.
Locul 3: Anglo Royal Dutch Shell. Compania olandeză cu venituri de 353 de miliarde de euro urcă două locuri în topul mondial, ca venituri, și ocupă poziţia a treia.
Locul 4: China National Petroleum. Este a doua mare companie chineză, tot în domeniul petrolier, care ocupă locul patru mondial, cu venituri de 350 de miliarde de euro, în 2018.
Locul 5: State Grid. A treia mare companie din China, cu afaceri în domeniul electric, care se află în topul mondial, deşi scade trei poziții în clasamentul din acest an, rămânând totuşi cu un venit anul imens: 345 de miliarde de euro.
Locul 6: Saudi Aramco. Compania din Arabia Saudită, tot din industria petrolieră, ocupă poziţia a şasea, înregistrând venituri de 317 de miliarde de euro.
Locul 7: BP plc. Fosta British Petroleum urcă un loc pe listă și ocupă poziţia a șaptea, cu un venit de 270 de miliarde de euro.
Locul 8: Exxon Mobil. Este ultima companie petrolieră din „top 10”, care a câștigat o poziție în lista din 2018, cu un venit de 258 de miliarde de euro.
Locul 9. Volkswagen. Grupul german de automobile cade două locuri în clasamentul pe 2019. A înregistrat venituri de 248 miliarde de euro.
Locul 10: Toyota Motor. Compania japoneză de autovehicule înregistrează cel mai mare declin din cele aflate în primele zece locuri ale listei. Ocupă locul 10, cu un venit de 243 de miliarde de euro, căzând patru locuri faţă de un an înainte.
Valoarea combinată a acestor 10 companii multinaționale este comparabilă cu produsul intern brut al celor mai mici 180 de țări de pe planetă, un grup care include state ca Irlanda, Indonezia, Israel, Columbia, Grecia, Africa de Sud și Vietnam, pentru a le enumera pe cele mai relevante.Dar puterea economică a Statelor Unite se bazează tocmai pe marile corporații, iar unele cresc spectaculos pe bursă, chiar dacă nu intră în Top 10 ca venituri anuale (deşi Apple a figurat pe locul 9 în clasamentul din 2016 
În 15 iulie, Comitetul Executiv Naţional al PSD a decis ca partidul să aibă un candidat propriu la prezidenţiale, iar Congresul care îl va valida va avea loc pe data de 3 august. Tot atunci, conducerea ALDE l-a validat pe liderul partidului Călin Popescu-Tăriceanu drept candidat la prezidenţiale.
Partea după pentru PSD e că nu va refuza desemnarea „vrăjitoarei” Firea drept candidat al partidului. Primăriţa Capitalei a adus oraşul în haos şi a batjocorit festivitatea de sărbătorire a Simonei Halep pentru câştigarea primului titlu de Grad Slam la tenis – Roland Garros 2018.
”Mai era o a treia persoană în birou. El s-a cerut să vină la mine, pentru că Consiliul de Administrație voia să-l schimbe din funcție. Când am venit în minister, am găsit niște nereguli la CFR, după un control. I-am spus că ar fi bine să se concentreze pe reparația de vagoane, nu pe cumpărarea de tablete”
Neculai Onţanu o duce atât de bine după mandatele sale ca primar la sectorul 2 încât are bani să se distreze într-un nou fel de politică. Şi-a făcut partid – se cheamă ADER – şi a pornit la „vânătoare” de adepţi după chipul, inteligenţa şi asemănarea sa. Obiectiv: Diaspora. Aici, nu i-a fost greu să dea de maestrul dansator popular Virgil Asoltanei, care i-a făcut repede filială în Viterbo, regiunea Lazio (centrul Italiei, la 116 kilometri de Roma).
Virgilică s-a mişcat cu talent. S-a pus singur preşedinte de filială şi a ales-o pe nevasta sa, Anna Asoltanei, „vice”. Ea e solistă de muzică populară. Au găsit rapid nişte băieţi şi fete de strânsură dornici să pună de-un grătar ADER la iarbă verde. A ieşit super!
Faza tare e că ditamai Onţanu s-a lăfăit în hora familiei Asoltanei. I-a plăcut să dea bine în poză alături de preşedintele său de la ADER Viterbo. Mai ales că Virgilică şi-a tras pe diagonală o ditamai eşarfă tricoloră de-ai fi zis că-i primar. Sigur că nu e, dar probabil s-a gândit să-i facă o bucurie marelui şef ADER din Bucureşti, căruia tare îi plăcea să apară înfofolit şi el cu eşarfa tricoloră pe când era primar la sectorul 2. Aşa că a comandat repede cea mai lată fâşie în trei culori, s-a îmbrăcat cu ea şi a chemat poporul să vadă elita conducătoare, după cum au descoperit jurnaliştii de la 
„Pensiile speciale nu sunt corelate cu proporţionalitatea contribuţiei, nu sunt justificate de meritele, de verticalitatea şi profesionalismul acestor oameni. Vedeţi prin comparaţie, fostul ministru al justiţiei câştigă mai mult decât Emmanuel Macron, preşedintele Franţei. Măsura cu impozitul progresiv asupra pensiilor speciale este pentru a testa opinia publică şi pentru a fi în asentimentul opiniei publice în apropierea unor alegeri. Se aruncă în piaţă o măsură de impozitare progresivă a acestor pensii la un plafon foarte ridicat, 10.000 de lei. Va fi un număr infim de pensii, care vor fi atinse”, a explicat analistul financiar Iancu Guda.
A fost atacat mizerabil în campanie de Gabriela Firea, mâna dreaptă a lui Ponta, pe motiv că nu are copii. Televiziunile lor de casă l-au făcut traficant de copii, de organe, de case. Şi cu toate acestea, împotriva curentului, Iohannis a câştigat alegerile.
Dan Barna a crescut politic pe tăcute. A câştigat partidul lansat la apă de Nicuşor Dan şi a dus în Parlamentul României parte din spiritul #Rezist, strigătul pro-justiţie al celor ieşiţi pe străzi odată cu OUG 13 să apere drumul pro-european al României.