Autor: Grigore Cartianu

  • Nababul Radio, Georgică Severin: salariu de 7.000 de euro, vilă de la RAAPPS, protocol, deplasări costisitoare. Plus angajarea politrucilor PSD și instituirea cenzurii „prin tehnici bolșevice”

    Președintele-director general al postului public de radio, politrucul Georgică Severin, este acuzat de jurnaliştii profesioniști din subordinea sa că jefuiește bugetul instituției și impune cenzura în favoarea PSD.

    Petiția angajaților Radio România Actualităţi (RRA) a ajuns la Parlament. De câteva zile, nababul de la Radio tace. Nu a confirmat nici dacă va veni marți la audieri, la Comisia pentru Cultură și Mass-media a Camerei Deputaților (condusă de liberalul Gigel Știrbu), unde a fost invitat de reprezentanții USR.

    Georgică Severin a fost numit la șefia Radioului public în septembrie 2017, deși nu avea un CV care să-l recomande pentru o asemenea funcție. Palmaresul său politic, ca senator PSD cu dese apariții la televiziunile de casă ale PSD, îi arătau profilul de propagandist feroce.

    Pricipalele acuzații din petiția salariaților de la Radio

    * „Banii publici sunt risipiţi şi la Radio România, unde clientela politică a PSD primeşte salarii comparabile cu ale şefului statului. Turism pe banii de la buget, politizarea excesivă a programelor şi îngrădirea libertăţii de expresie prin tehnici bolşevice aplicate jurnaliştilor. Audienţa programelor – prăbuşită, evenimentele culturale – transformate în agape de partid”.

    * „Se impune verificarea cheltuirii banilor publici. Preşedintele-director general are cel mai mare salariu din istoria instituţiei, aproximativ 30.000 de lei, în condiţiile în care veniturile sunt aproape în întregime provenite de la bugetul statului. Mai mult decât atât, salariul domnului Georgică Severin nu este prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă, cum prevede legea, ci s-a stabilit printr-un artificiu administrativ”.* „La salariul preşedintelui-director general se adaugă cheltuielile de protocol şi deplasările internaţionale fără rezultate cuantificabile”.* „Locuinţa RAAPPS a domnului Georgică Severin este plătită din banii Radioului, deși, potrivit declaraţiei de avere a acestuia, preşedintele Radioului deţine şase imobile”.* „De curând, a fost semnat un nou Contract de Muncă cu sindicatul aservit conducerii, iar un articol prevede că managerii pot ocupa posturi fără concurs, prin delegaţie, pe perioadă nedeterminată, primind salarii peste limita bunului-simţ (la nivelul preşedintelui Iohannis)”.* „Domnul Georgică Severin şi-a angajat fără concurs la Radio clientela politică – salariate de la Curtea de Conturi, consilieri ai unor politicieni din Senat – pe salarii care depăşesc 10.000 de lei, iar şefa de cabinet ajunge să câştige 16.000 de lei/lună”.* „Jurnaliştii sunt marginalizaţi şi intimidaţi şi au venituri foarte mici”. (Georgică Severin a declarat în luna mai, la audierile din Comisie, că salariile jurnaliştilor din SRR sunt, în medie, de 2.500 de lei, iar cele ale muzicienilor din Orchestră, de aproape 5.000 de lei.)* „Domnul Georgică Severin se foloseşte de resursele instituţiei pentru platforme politice. Orchestrele sunt trimise să cânte la diverse evenimente ale ministerelor”.* „Este tot mai evidentă politizarea emisiunilor. Doi membri ai Consiliului de Administraţie, numiţi politic, fac emisiuni la Radio România Actualităţi fără să fi participat la un concurs de proiecte. La Radio România, toate emisiunile sunt transformate în ode de partid. În schimb, evenimente importante, precum mişcări sociale, acţiuni ale Opoziţiei sau critici internaţionale, sunt tratate superficial şi difuzate la ore de minimă audienţă”.* „Domnul Georgică Severin este prezentat ca Dumnezeu pe Pământ!”

  • Erdogane, pofta-n cui! Te pupă güleniștii sorosiști

    Erdogane, pofta-n cui! Te pupă güleniștii sorosiști

    Ieri am fost Kamil Demirkaya. Am intrat în pielea ziaristului turc și m-am rugat ca instanța Curții de Apel București să facă justiție europeană, nu orientală.Miza procesului a fost enormă și pentru noi, românii, nu doar pentru Demirkaya. Dacă ar fi decis extrădarea turcului, justiția română ar fi întors România nu sub papucul Înaltei Porți, ci în negura dictaturii comuniste. Și ar fi parafat o ruptură brutală a României de civilizația europeană.Să-l fi dat noi pe Demirkaya lui Erdogan este ca și cum l-ar fi trimis pachet americanii pe Fethullah Gülen la Istanbul. Sau la Ankara. Kebab s-ar fi ales de ei.Am fi coborât la nivelul de vasalitate al Moldovei lui Dodon, care a expulzat șapte profesori turci din Chișinău doar pentru că predau la un liceu (de înaltă ținută) al lui Gülen. Sau, și mai rău: am fi coborât la trocurile murdare dintre statele comuniste ale anilor ’70-’80, când Tito, de exemplu, îi trimitea plocon lui Ceaușescu pe românii pescuiți pe malul sârbesc al Dunării, contra unei tone de sare pe cap de fugar.Ce „crimă” a comis Demirkaya? Aceeași pentru care cei șapte profesori din Moldova au ajuns în temnițele lui Erdogan: sunt güleniști! Demirkaya nici măcar nu lucrează pentru Gülen, doar îl simpatizează. La fel cum îl simpatizează și Hakan Șükür, un fel de Hagi al Turciei, care s-a refugiat în SUA ca să nu-l arunce Erdogan în pușcărie. E drept, tiranul de la Ankara s-a răzbunat arestându-l pe tatăl lui Hakan Șükür. Care era vina fostului mare fotbalist? A postat un mesaj scurt pe Twitter, în care-l ironiza pe Erdogan.„Am simțit că România este un stat membru al Uniunii Europene din toate punctele de vedere”, a spus Kamil Demirkaya după decizia Curții de Apel București. Iar meritul e al unor judecători care citesc legea în spiritul ei european, adică uman. Trăim, totuși, într-o Europă a libertăților.

    M-am pus în pielea lui Demirkaya și am simțit teamă. „Dacă voi fi extrădat, cu siguranță voi fi arestat și torturat”, anticipase el. Și iarăși m-am gândit la românii pe care Dej și Ceaușescu încercau să-i „repatrieze” din Occident, să-i pedepsească exemplar pentru tupeul de a fi ales libertatea.

    Și apoi, cine e acest Gülen, pentru ca simpla asociere cu el să te arunce-n pușcărie? Un terorist, cum zice Erdogan? E un Soros în variantă turcească. O sperietoare. Un bau-bau. Pe români, bulgari, unguri sau polonezi îi ameninți cu Soros, pe turci cu Gülen. Și milioane de minți-scurte se luminează brusc: ahaaaaa…

    Dacă vom accepta ca și un singur turc să fie întemnițat pentru că e gülenist, următorul pas va fi ca românii să fie arestați pentru că sunt sorosiști. Inclusiv cățeii lor, care s-au lăcomit la 30 de lei per protest.

    Cine stabilește dacă ți se pune ștampila de gülenist? Erdogan și aparatul lui de propagandă.

    Cine decide implacabil că ești sorosist? Dragnea și aparatul lui de propagandă.

    Deocamdată, slavă Domnului, justiția a rezistat. Dar putem ști ce va fi mâine?!

  • Iordache: „Dacă am dezincrimina abuzul în serviciu prin ordonanță de urgență, ce ar fi?” Altă întrebare!

    Plutește în aer pericolul ordonanței de urgență pe modificarea Codurilor penale. PSD-istul Florin Iordache, vicepreședintele Camerei Deputaților, nu vede nimic rău în ordonanța asta.

    „Ordonanța ar trebui să cuprindă cât mai multe articole, pentru a trece peste practica neunitară. Abuzul în serviciu a creat o prea mare pasiune. Dacă am dezincrimina abuzul în serviciu prin ordonanță de urgență ce credeți ca ar fi? Ar fi chiar o soluție. Să vedem motivarea Curții Constituționale de miercuri. Ordonanța asta ar crea ordine în haos”.

    Florin Iordache, zis și Ciordache, a devenit celebru (în sens negativ) în seara Ordonanței 13, pe 31 ianuarie 2017, când în dialogul cu ziariștii a folosit de 24 de ori expresia „Altă întrebare!”

    Cel mai cunoscut beneficiar al dezincriminării abuzului în serviciu, pe care PSD l-a tot încercat în ultimii doi ani, începând cu „cei doi elefanți” din Guvernul Grindeanu (pe 18 ianuarie 2017), este Liviu Dragnea. Ordonanța l-ar scăpa pe acesta de dosarul angajărilor fictive din Teleorman, în care a fost condamnat, în primă instanță, la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare, pentru instigare la abuz în serviciu.

  • SERIAL / Sfârșitul Ceaușeștilor (9): FSN era pregătit să proclame „victoria revoluției” în 1987

    SERIAL / Sfârșitul Ceaușeștilor (9): FSN era pregătit să proclame „victoria revoluției” în 1987

    Spionul sovietic Nicolae Militaru recunoaște: Comitetul Salvării Naționale era pregătit să-l răstoarne pe Ceaușescu de la începutul anilor ’80. În 1987 și-a schimbat numele în Frontul Salvării Naționale. Totul, într-o regie marca URSS. Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    „Se preconiza ca în fruntea partidului să fie pus Ion Iliescu”

    Un vechi complotist, generalul Nicolae Militaru, a vorbit într-un interviu acordat revistei „Baricada”, în 1991.

    „O conspiraţie, a cărei intenţie era îndepărtarea de la putere a lui Ceauşescu, a existat dinainte de 1989. Rezistenţa militară se formase cu mult timp în urmă. Am luat contact cu această rezistenţă în 1983, prin intermediul lui Ion Iliescu. Ne întâlniserăm întâmplător, la Spitalul Elias. Eu eram internat acolo, iar Iliescu venise în vizită la Valter Roman. Mai târziu, m-a căutat la telefon şi prima noastră întâlnire a fost în Parcul Herăstrău. După două zile, mi-a făcut cunoştinţă cu doi oameni: Virgil Măgureanu şi căpitanul de rang I Radu Nicolae. La scurt timp, mi-am asumat sarcina să fac contactul între grupul militar al generalului Ioniţă şi grupul civil al lui Iliescu. Primul plan de înlăturare a lui Ceauşescu a fost pus la cale în toamna lui 1984. Se spunea atunci că cel mai bun moment ar fi fost în timpul când Ceauşescu se afla în RFG. Se ştia că cei care rămâneau în ţară erau nişte fricoşi. Planul nu a mai fost pus în aplicare din cauza unor evenimente ciudate. Unităţile militare care trebuiau să acţioneze au fost trimise la munci agricole. Unii comandanţi au fost trecuţi în rezervă… Deci, cineva juca dublu. Mai târziu, ne-am gândit la un plan-surpriză. Sigur, noi deveniserăm nişte pisici cu clopoţei şi orice pas pe care îl făceam era cunoscut. Existau patru variante pentru răsturnarea lui Ceauşescu. Prima era ca planul să fie pus în aplicare atunci când cuplul Ceauşescu nu se afla în ţară. A doua – când erau în ţară, dar se găseau în vizită prin judeţele mai îndepărtate de Capitală. A treia – când se aflau la locul lor de muncă, iar a patra – când se aflau strânşi în Comitetul Politic Executiv. Ne-am gândit şi la oamenii pe care să-i contactăm. Primele contacte le-am realizat cu generali şi ofiţeri activi şi în rezervă din MApN. Unii au trădat. În februarie 1984 am fost supus unei anchete. Altădată mă aflam împreună cu generalul Ioniţă când Securitatea a venit să mă aresteze. Nu m-am lăsat arestat şi m-am prezentat personal la Comitetul Central. Pe timpul anchetei m-au confruntat cu doi generali turnători. După acest moment, am continuat penetrarea Armatei şi a Securităţii. Aveam nevoie de cineva care să ne informeze asupra programului cuplului Ceauşescu. Acest om de mare încredere a fost profesorul Ioan Ursu. Stabilisem ca Ceauşescu să fie atras fie la vânătoare de urşi la Bistriţa, fie la vânătoare de fazani şi de mistreţi în Timiş. Cornel Pacoste, care era prim-secretar la Timiş, a intrat în joc fără rezerve. Pentru acţiune a fost nevoie să atragem în conspiraţie ofițeri de Securitate şi de Miliţie şi foarte mulţi activişti de partid. Ajunsesem cu penetrarea Securităţii în rezistenţa militară până la nivel de adjunct de ministru. Generalul Iulian Vlad era şeful Securităţii. La Armată se afla generalul Vasile Milea, care fusese informat de ce urma să se întâmple şi de sarcina Armatei de a nu deschide foc împotriva poporului, chiar dacă va primi ordin. Acţiunea trebuia realizată cu ajutorul unui «detaşament de asalt» înarmat cu mijloace speciale. Nu urma a se folosi gloanţe, ci nişte capsule care conţineau un drog foarte puternic. Nu doream să curgă sânge. Se urmărea ca Ceauşescu să-şi prezinte demisia, iar după instalarea noilor organe de conducere ale ţării, Marea Adunare Naţională urma să se autodizolve şi să se constituie Frontul Salvării Naţionale. Ideea iniţierii unui Comitet al Salvării Naţionale a existat încă din iarna lui ’80–’85. Se preconiza ca în fruntea partidului să fie pus Ion Iliescu. Acest Comitet al Salvării Naţionale s-a transformat în Front în 1987. Generalul Ioniţă murise, iar legătura cu domnul Iliescu o ţineam eu. Îi jurasem lui Ioniţă ca planul să fie dus la bun sfârşit. Cel care a avut un rol deosebit a fost Vasile Patilineţ, care trebuia să se ocupe de procurarea materialelor speciale despre care am vorbit. Patilineţ a murit însă, iar legătura cu furnizorul străin s-a rupt, fiind reluată foarte greu. Materialele pe care le aşteptam din străinătate pentru planul nostru urmau să sosească în februarie-martie 1990.”

    Imunitatea nevăzută a spionului Militaru

    Avertisment: anumite afirmaţii ale generalului Militaru trebuie luate cu multă precauţie, altele sunt de-a dreptul absurde. Există însă şi fraze care merită reţinute. Personajul nu este unul oarecare, ci un agent dovedit în slujba serviciului secret al Armatei sovietice (GRU). Generalul Nicolae Militaru (pe numele său real, Nicolae Lepădat), unul dintre ofiţerii promovaţi de regimul Ceauşescu până la gradul de general-colonel (trei stele) şi la funcţia de şef de Armată, a fost trecut în rezervă, brusc, în 1978, în urma documentării sale ca agent sovietic (celebrul dosar „Corbii”).

    După scoaterea din Armată, deşi putea fi judecat şi condamnat la moarte sub acuzaţia de spionaj, Nicolae Militaru (foto) a continuat să primească funcţii importante, precum aceea de adjunct al ministrului construcţiilor industriale. În acei ani opera o anumită imunitate – neoficială – acordată de ţările comuniste agenţilor autohtoni care spionau pentru sovietici. Aceştia puteau fi cel mult îndepărtaţi din structurile politice şi militare, nicidecum judecaţi şi condamnaţi.

    Altfel stăteau lucrurile cu cei care se puneau la dispoziţia unei puteri occidentale. Diplomatul Mircea Răceanu a fost condamnat la moarte, în iulie 1989, pentru spionaj în favoarea SUA. Doar intervenţia personală a preşedintelui George Bush la Nicolae Ceauşescu, în toamna aceluiaşi an, a făcut ca pedeapsa lui Răceanu să fie comutată la 20 de ani de închisoare.

    ———————————————

    Dacă doriți CĂRȚILE LUI GRIGORE CARTIANU despre evenimentele din decembrie 1989 („Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com.

    Tot aici puteți comanda și celelalte cărți publicate de Grigore Cartianu: „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, „600.000 – #Rezist”, „Hora de la miezul nopții”, „Hagi”.

    ———————————————

    Episoadele anterioare

    Episodul 1: „Prietenul” Gorbaciov strânge lațul

    Episodul 2: Întâlnirea de la Malta

    Episodul 3: „Să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia!”

    Episodul 4: „Să trăim noi până atunci!”

    Episodul 5: Gorbaciov despre Ceaușescu: „impertinent, fanfaron, demagog”

    Episodul 6: Schema sovietică: răsturnarea lui Jivkov

    Episodul 7: Comploturile anti-Ceaușescu

    Episodul 8: Măgureanu îl pregătea pe Iliescu din 1974, sub umbrela sovieticilor

  • Penalul Dragnea, din funcția sa publică, a blocat inițiativa „Fără penali în funcții publice”

    Iniţiativa „Fără Penali în funcţii publice”, pentru care au semnat peste un milion de români, a fost blocată în Camera Deputaților de multi-penalul Liviu Dragnea, infractor condamnat deja în două dosare (unul definitiv).

    Mai mulți parlamentari USR (partidul care a inițiat acțiunea „Fără penali”) au confirmat că semnăturile nu au ajuns nici până acum la Curtea Constituțională, deşi acest lucru trebuia să se întâmple de aproape două luni.

    Pretextul întârzierii: angajații Secretariatului General al Camerei Deputaților nu au avut timp să copieze dosarele cu semnături.

  • Liga Campionilor: tot o afacere între spanioli și englezi. Plus Juventus

    S-au încheiat grupele Ligii Campionilor la fotbal, se cunosc cele 16 echipe calificate în „optimi”. Prima concluzie: nicio mare surpriză n-a dat peste cap calculele hârtiei.

    Chiar dacă ultima etapă a consemnat câteva rezultate-șoc (Real Madrid – ȚSKA Moscova 0-3, Viktoria Plzen – AS Roma 2-1, Young Boys Berna – Juventus Torino 2-1), în faza următoare au promovat marile favorite, fără excepție.

    Anglia și Spania merg mai departe cu 7 echipe din 8, singura perdantă (Valencia) fiind victima „monstrului” italian al ultimilor ani: Juventus.

    Cele 16 echipe calificate provin din 7 țări:

    4 – Anglia: Manchester City, Manchester United, Liverpool, Tottenham

    3 – Spania: Real Madrid, Barcelona, Atletico Madrid

    3 – Germania: Bayern Munchen, Borussia Dortmund, Schalke

    2 – Italia: Juventus Torino, AS Roma

    2 – Franța: Paris Saint-Germain, Olympique Lyon

    1 – Olanda: Ajax Amsterdam

    1 – Portugalia: FC Porto

     

    Cele 8 câștigătoare de grupe, în ordinea punctelor obținute:

    1. FC Porto …………….. 16 ….. 15-6
    2. Bayern Munchen …… 14 ….. 15-5
    3. FC Barcelona ……….. 14 ….. 14-5
    4. Manchester City ……. 13 ….. 16-6
    5. Borussia Dortmund … 13 ….. 10-2
    6. Real Madrid …………. 12 ….. 12-5
    7. Juventus Torino ……. 12 ……. 9-4
    8. Paris SG …………….. 11 …… 17-9
  • Daddy Baba și cei 40 de hoți – Ziariștii

    Daddy Baba și cei 40 de hoți – Ziariștii

    Ofensiva pro-corupție a atins punctul de maximum, mai lipsește doar ordonanța de amnistie. Inițiativele anti-justiție vin în avalanșă. Nici nu mai poți ține socoteala tuturor demențelor care se nasc prin cotloanele Parlamentului.

    Ultima grozăvie s-a petrecut marți, în Comisia juridică a Camerei Deputaţilor. Această Comisie, condusă de PSD-istul Nicușor Halici (este că nici n-ați auzit de el?), a modificat Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Așadar, o lege care funcționa de 13 ani este modificată brusc, fără o motivație solidă.

    Schimbările se înscriu în jihadul anti-justiție declanșat de PSD-ALDE în ianuarie 2017. După abuzul în serviciu, traficul de influență sau luarea de mită, a venit și rândul evaziunii să fie protejată. A venit și rândul evazioniștilor să-și asigure liniștea.

    În noua sa formă, ieșită din Comisia ce-o are vicepreședinte pe Steluța Cătăniciu, iar membri pe Eugen Nicolicea și Florin Iordache, legea este o invitație la evaziune fiscală. Dacă unul sau mai mulți inculpaţi dintr-un dosar de evaziune fiscală achită prejudiciul total + 20%, atunci toţi acuzaţii scapă de urmărirea penală.

    Trecută prin Comisie cu aviz pozitiv, legea ar urma să fie votată astăzi de plenul Camerei Deputaților. Cel puțin, asta era intenția coaliției PSD-ALDE. Dar cum majoritatea s-a șubrezit până la dispariție, e posibil ca votul să fie amânat, ca și în cazul altor legi. Doar UDMR și Grupul minorităților ar putea reface majoritatea pentru PSD-ALDE.

    Dincolo de aritmetica parlamentară, rămâne legea în sine. Cei care au putut vota o asemenea grozăvie au ceva defect. Să zicem că un grup de 10 inși a făcut evaziune fiscală de 10 milioane de lei. Dacă nu sunt prinși, rămân cu banii. Dacă sunt prinși, nu mai au obligația de a returna fiecare partea lui de evaziune, ci poate veni unul singur cu prejudiciul + 20%, adică 12 milioane de lei, și problema e rezolvată. Nimeni la pușcărie, nimeni cu alte obligații.

    Precizarea că oricare dintre inculpați poate achita întregul prejudiciu își are rostul ei. Este garanția pe care un evazionist profesionist o poate da altor cetățeni atrași în schema de evaziune că, dacă sunt prinși, nu trebuie să plătească nimic. Și nici nu vor ajunge la pușcărie, pentru că plătește boss-ul și totul se închide.

    În privința evazionistului-șef, lucrurile sunt simple. Pentru el, evaziunea devine o activitate rentabilă. Să zicem că evaziunea de 10 milioane de lei e realizată din 10 operațiuni a câte un milion de lei. Să admitem că, din 10 operațiuni evazioniste, este prins în 5 (variantă optimistă pentru statul român, de regulă impotent în asemenea cazuri). Asta înseamnă că evazionistul va plăti statului 6 milioane (5 milioane + 20%), deci va face un profit de 4 milioane.

    Există două măsuri care pot descuraja infracțiunile economice: suprataxarea și închisoarea. Suprataxarea presupune returnarea prejudiciului cu penalități foarte mari, ca la transportul în comun: ai fost prins fără bilet în tramvai, plătești de 25 de ori prețul biletului. În cazul evaziunii, soluția ar fi să dai banii înapoi în proporție de, să zicem, 500%. Ai fost prins cu evaziune de un milion de lei? Dai înapoi 5 milioane!

    Și pedeapsa cu închisoarea își are rostul ei, descurajând infracțiunile. Dar Liviu Dragnea și aghiotanții săi nu sunt de acord. Ei au o gândire infracțională, nu pot ieși din matricea asta. E ca în „Ali Baba și cei 40 de hoți”: infractorii își vor apăra mereu libertatea, prada și „meseria”.

    Daddy Baba și hoții săi ar trebui să arunce, totuși, o privire asupra unui studiu comandat de Geeks for Democracy. Acolo zice așa: 91% dintre români nu sunt de acord cu graţierea și amnistierea corupţilor. Mai mult: 87% dintre cei ce au votat PSD/ALDE/UDMR se opun amnistiei și grațierii.

    Daddy Baba și hoții săi au greșit epoca. Haiduciile astea erau apreciate pe vremea lui Ali Baba. În secolulul XXI, Daddy Baba va ajunge, inevitabil, la pușcărie.

  • SERIAL / Sfârșitul Ceaușeștilor (8): Măgureanu îl pregătea pe Iliescu din 1974, sub umbrela sovieticilor

    SERIAL / Sfârșitul Ceaușeștilor (8): Măgureanu îl pregătea pe Iliescu din 1974, sub umbrela sovieticilor

    Când s-au cățărat împreună pe cadavrul lui Ceaușescu în decembrie 1989, Ion Iliescu și Virgil Măgureanu păreau că se văd pentru prima data. Ei ascundeau însă 15 ani de complot și așteptare. Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    „Perestroikiştii lui Iliescu” reprezintă cea mai controversată grupare care uneltea împotriva lui Ceaușescu. În timp ce Virgil Măgureanu îşi recunoaşte calitatea de complotist, Ion Iliescu neagă vehement existenţa vreunei legături între complot şi prăbuşirea dictaturii. O acreditează numai pe cea a revoluţiei. A recunoscut totuşi, pe 16 decembrie 1994, în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, că s-a întâlnit cu oameni grei, cunoscuţi de Securitate ca fiind împotriva regimului.

    „Am avut câteva întâlniri conspirative, cu participarea a 4–5 persoane. După aceea am decis să ne vedem numai câte doi. Au apărut şi multe elemente de lipsă de vigoare, mai ales generalul Militaru nu manifesta suficientă prudenţă. Ceea ce a şi făcut ca, la un moment dat, să fie reţinut, i s-a făcut o percheziţie. A mai apărut printre noi un fel de «pisică cu clopoţei», un om cu gură mare şi nerăbdător – comandorul Radu Nicolae. Am şi decis să întrerupem orice legătură cu el. Din păcate, s-a petrecut cu generalul Ioniţă un accident: în 1987 a făcut cancer şi a dispărut. Personal, am ajuns la concluzia că nu este posibil să întreprindem nimic din acest punct de vedere. Mai ales după reţinerea şi anchetarea generalului Militaru. După aceea, şi Măgureanu a fost scos de la Institutul de Ştiinţe Politice de pe lângă «Ştefan Gheorghiu», la începutul lui 1989, şi trimis la Muzeul Judeţean din Focşani.”

    Măgureanu de la „Ștefan Gheorghiu”

    Asta declara Ion Iliescu în 1994, pe când era preşedintele României. Doisprezece ani mai târziu, în cadrul unui simpozion organizat de Institutul Revoluţiei Române, Iliescu spunea: „Eu, personal, am avut discuţii, începând din 1984, cu diverse personalităţi, printre care generalul Ioniţă, fostul ministru al Armatei. Şi cu generalul Militaru, care fusese înlăturat şi lucra la un minister al construcţiilor. Cu Măgureanu, care era la «Ştefan Gheorghiu». Cu un comandor, Radu Nicolae, pe care l-am cunoscut când lucram la Consiliul Naţional al Apelor; el se ocupa de problema protecţiei calităţii apei în porturi. Am avut discuţii inclusiv în legătură cu ce s-ar putea face”.

    Aşadar, Ion Iliescu plasează întâlnirile sale conspirative după 1984. Să vedem însă ce spun alţi actori ai aceleiaşi piese.

    „În septembrie 1973, la Timișoara…”

    Într-unul dintre multele interviuri pe care le-a făcut cu Virgil Măgureanu, istoricul Alex Mihai Stoenescu îl întreabă brusc: „În ce an s-a petrecut prima dumneavoastră întâlnire cu Iliescu?”. Răspunsul lui Măgureanu e dezarmant: “În 1973 toamna, în septembrie 1973, la Timişoara, cu ocazia deschiderii anului universitar. (…) I-am spus: «Tovarăşul Iliescu, eu ştiu că urmează să plecaţi la Bucureşti, la o consfătuire». «Dar tu ce faci?» Zic: «Eu mă întorc la Bucureşti, că am avut o întâlnire cu studenţii mei şi plec, normal, înapoi». Mă întreabă: «Unde locuieşti?». Răspund: «La hotelul partidului». «La ora şase fix vin să te iau cu maşina de la hotel». Mie nu prea îmi venea a crede. Cine sunt eu? Şi mi-am aranjat o posibilitate de rezervă, de a mă duce la aeroport cu o altă maşină, să nu pierd avionul. Când colo, la şase fix a venit maşina. Era o Volgă veche, mare, aflată încă în dotarea unora dintre comitetele judeţene. Cu acea Volgă ne-am dus împreună la aeroport”.

    Precizare: în acel moment, Ion Iliescu era secretar cu propaganda la Comitetul Judeţean de Partid Timiş. Fusese numit în această funcţie personal de Nicolae Ceauşescu, care l-a îndepărtat astfel de centrul puterii pentru că-l simţea intrigant, carierist şi ambiţios. Într-un cuvânt: periculos.

    Întâlnirea de la Cehu Silvaniei

    Bine conectat la cercurile de informaţii, Virgil Măgureanu ştia cine era luat în calcul, în anumite sfere politice cu decizie în exterior, pentru a prelua conducerea ţării. Chiar dacă existau şi alte personaje care s-au aflat în conflict cu Ceauşescu, atenţia lui Măgureanu s-a îndreptat, „întâmplător”, spre Ion Iliescu. În 1981, pe când el avea 40 de ani, iar Iliescu 51, Măgureanu a „atacat” decisiv.

    „Am hotărât să-l întâlnim pe Ion Iliescu la Cehu Silvaniei. El mi-a atras atenţia din Bucureşti: «Măi, să fie puţină lume!». «Păi nu, că vom fi în principal noi doi şi mai am un prieten acolo, un primar, Vasile Vlaica. El ne va primi şi ne va da o masă undeva, ştiu şi locul». Era undeva, într-o pădure, o cabană deasupra Cehului – frumos loc! Încep să zbârnâie telefoanele, se spune că vine Ion Iliescu cu tot Comitetul Judeţean. M-am pomenit la Cehu Silvaniei cu vreo 40 de persoane, în frunte cu prim-secretara. Ne aşezăm la o masă într-o poiană. Acuma, de mâncare nu-mi ardea. Iliescu m-a luat pur şi simplu şi m-a pus lângă el. Atunci am profitat niţel de ocazie şi l-am luat la o plimbare prin pădure. Acolo a avut loc aşa-zisa racolare, ca să folosesc expresia uzitată chiar de el. Acolo i-am spus eu despre faptul că el este perceput ca viitorul preşedinte al României.”

    Episoadele anterioare

    Episodul 1: „Prietenul” Gorbaciov strânge lațul

    Episodul 2: Întâlnirea de la Malta

    Episodul 3: „Să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia!”

    Episodul 4: „Să trăim noi până atunci!”

    Episodul 5: Gorbaciov despre Ceaușescu: „impertinent, fanfaron, demagog”

    Episodul 6: Schema sovietică: răsturnarea lui Jivkov

    Episodul 7: Comploturile anti-Ceaușescu

    ——————————

    Dacă doriți CĂRȚILE LUI GRIGORE CARTIANU despre evenimentele din decembrie 1989 („Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com.

    Tot aici puteți comanda celelalte cărți publicate de Grigore Cartianu: „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, „600.000 – #Rezist”, „Hora de la miezul nopții” și „Hagi”.

  • HANDBAL. România în semifinale după multă suferință. Înfruntăm Rusia fără Cristina Neagu

    Naționala faminină de handbal a României a încheiat grupa principală în genunchi, cu o victorie și două înfrângeri, dar a prins locul 2 grație excelentului parcurs din grupa preliminară (trei victorii).

    Astfel, echipa noastră s-a calificat în semifinalele Campionatului European, găzduit de Franța, grație unui singur gol în plus la golaverajul care a făcut departajarea (+6 România, +5 Norvegia).

    Aseară, România a pierdut în fața Ungariei, 29-31, după ce în prima repriză condusese și cu 5 goluri diferență. Grav este că spre finalul meciului s-a accidentat Cristina Neagu, cea mai bună jucătoare din lume și golgetera all-time a Campionatului European. Diagnosticul e grav: ruptură de ligamente și ieșire din circuit pe termen lung (cel puțin 5-6 luni).

    Calificarea în semifinale este o performanță extraordinară. Campioana europeană en-titre, Norvegia, n-a reușit accesul în Top 4, și asta tocmai pentru că a fost spulberată de România în grupa preliminară (8 goluri diferență). La final, golaverajul a fost criteriul decisiv între trei echipe aflate la egalitate de puncte: România, Norvegia și Ungaria.

    Prin accederea în semifinale, România s-a calificat și la Campionatul Mondial din 2019, ce va fi găzduit de Japonia.

    Semifinala cu Rusia se va disputa vineri, de la ora 18.30 (transmisie TVR 1 și TVR HD). În cealaltă semifinală: Olanda – Franța.

    Meciurile României la Euro 2018:

    • 31-28 cu Cehia
    • 29-24 cu Germania
    • 31-23 cu Norvegia
    • 24-29 cu Olanda
    • 27-25 cu Spania
    • 29-31 cu Ungaria

    Clasamentul final a Grupei principale 1

    1. Olanda …….. 5 … 4 … 0 … 1 ….. 128-126 … +2 ….. 8
    2. România …… 5 … 3 … 0 … 2 ….. 140-132 … +8 ….. 6
    3. Norvegia ……. 5 … 3 … 0 … 2 ….. 155-131 … +24 … 6
    4. Ungaria ……… 5 … 3 … 0 … 2 ….. 139-146 … -7 …… 6
    5. Germania ……. 5 … 2 … 0 … 3 ….. 132-137 … -5 …… 4
    6. Spania ……….. 5 … 0 … 0 … 5 ….. 127-149 … -22 …. 0

    Clasamentul special pentru departajare (între echipele aflate la aegalitate de puncte)

    1. România ….. 2 … 1 … 0 … 1 ….. 60-54 … +6 …. 2
    2. Norvegia ….. 2 … 1 … 0 … 1 ….. 61-56 … +5 …. 2
    3. Ungaria ……. 2 … 1 … 0 … 1 ….. 56-67 … -11 … 2

    Celălalt meci care contat în acest clasament: Norvegia – Ungaria 38-25.

  • ANTENA PENALILOR. Codrin Ștefănescu vrea 9 ani de pușcărie pentru judecătoarea Livia Stanciu! Plus o amendă de 500.000 de euro

    Secretarul general interimar al PSD, Codrin Ștefănescu, zis Cap-de-Ciungă, i-a asigurat pe telespectatorii Antenei 3, dar și pe Mihai Gâdea personal, că partidul-stat va continua să schimbe legile țării, „pentru a pune capăt abuzurilor securiștilor”.

    Zurbagiul ex-PRM-ist a promis că amnistia și grațierea vor fi date prin ordonanță de urgență, „ca să nu mai stea prin pușcării oameni nevinovați” (altfel spus, ca să se bucure toți corupții, escrocii și interlopii din România, care constituie o resursă umană prețioasă pentru PSD).

    Delirul a avut loc la televiziunea unui mega-infractor, Dan Voiculescu, care datorează statului român peste 50 de milioane de euro, din prejudiciul stabilit de instanță în „dosarul ICA”.

    Codrin Ștefănescu a atacat-o violent pe fosta șefă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu, în prezent judecător la Curtea Constituțională. „Lasă că facem noi legi drepte, ca să plătească toți securiștii din sistem! Să fie chemată doamna Livia Stanciu și să i se spună: <<Ai băgat un om nevinovat în pușcărie? Ia stai dumneata 9 ani în pușcărie!>>. Iar cel condamnat de doamna Stanciu, dar reabilitat la CEDO, să-i ceară despăgubiri 500.000 de euro”.

    Ștefănescu a țesut o realitate paralelă, prin diversiuni, minciuni și intrigi, fără a fi deranjat de moderatorul emisiunii.