Tudor Chirilă, una dintre conștiințele publice pe care le oferă lumea artistică, are o teorie interesantă. El scrie, pe Facebook, că borfașii PSD-ALDE nu urmăresc rejudecarea dosarelor (pentru că ar putea fi condamnați din nou), ci doar redeschiderea lor și tergiversarea până la prescrierea faptelor.
Textul lui Tudor Chirilă
„Din ciclul «Mărșăviile infractorilor ca să scape de pușcărie».
Încerc și eu să explic care e treaba cu completurile de 5 judecători și decizia CCR că sunt nelegale și unde vor infractorii politicieni să ajungă de fapt. Nu de alta, dar cred că oamenii nu se mai indignează pentru că, într-o mare de știri false, au ajuns să fie complet debusolați.
Curtea supremă judecă demnitarii în complet de primă instanță cu 3 judecători și în complet de apel cu 5 judecători. Până în 2014, din completele de 5 făceau parte (vice)președintele instanței supreme și 4 judecători trași la sorți.
CCR spune că din 2014, când au intrat noile coduri penale în vigoare, ar fi trebuit să fie trași la sorți toți cei 5 judecători. Astfel, toate completurile au fost nelegal constituite.
Calea de îndreptare a hotărârii date de un C5 nelegal este contestația în anulare. Contestația în anulare este o cale de atac a unei hotărâri definitive, dar numai pe chestiuni de procedură.
Însă Codul de procedură penală permite formularea acestui atac prin contestația în anulare numai pentru ultimele 30 zile de la primirea hotărârii motivate. Adică, în cazul de față, doar pentru procesele care nu au primit hotărâri definitive motivate până la pronunțarea deciziei CCR care zice că completurile nu s-au constituit legal.
Acum, ce vrea Toader să facă? Vrea să extindă dreptul la contestația în anulare și pentru cei cu hotărâri anterioare ultimelor 30 de zile. El va propune o OUG care să permită această cale de atac contra tuturor hotărârilor date de C5 din 2014 încoace – aici vor intra Dragnea, Mitrea, Șova, Dobrițoiu, Neacșu, Sâmpetru și alți câteva zeci de parlamentari, miniștri, generali, magistrați. În forma actuală, fără OUG de contestația în anulare, ar beneficia doar Udrea și Bica.
Dar, potrivit Constituției, o lege se aplică numai pentru viitor. Aplicare OUG pentru trecut nu e permisă. În nicio țară din lume nu e permisă reluarea unor procese soluționate definitiv pe motive de procedură, ci numai pe motive de fond. Ce e hotărât definitiv nu mai poate fi răsturnat! Hotărârea definitivă e ca o lege.
Dacă legiuitorul/guvernul dă o lege/ordonanță să se reia un proces, înseamnă un amestec al legislativului/guvernului în justiție, precum și aruncarea unei anateme asupra profesionalismului judecătorilor.
Chiar dacă șansele ca un condamnat definitiv să fie din nou condamnat, la un alt complet de 5, sunt mari, miza infractorilor nu este achitarea în procese, ci reluarea acestora și tergiversarea lor până la PRESCRIEREA FAPTELOR, pentru ca dosarele să se închidă fără VERDICT”.
Rațiunea a învins la PNL: fostul președinte al partidului, Crin Antonescu, nu se va regăsi pe lista candidaților pentru alegerile europarlamentare, din 26 mai.
Deși lista nu a fost anunțată oficial, iar conducerea partidului evită deocamdată să confirme, decizia a fost luată și nu mai poate fi întoarsă. Lista, care nu e 100% finalizată, va fi prezentată de conducerea PNL, spre validare, Biroului Politic Național (BPN), în luna februarie.
În cazul lui Crin Antonescu, care și-a depus candidatura pentru un mandat de europarlamentar, existau patru variante:
să ocupe locul 1 pe listă;
să ocupe un loc eligibil (între primele 7-8), dar nu în primele trei, pentru a nu fi foarte vizibil;
să ocupe un loc greu eligibil sau chiar neeligibil (în zona 8-10);
să nu fie trecut pe listă deloc.
După lungi analize, s-a optat pentru varianta a patra, cea mai rațională dintre toate. Cinci argumente au fost decisive:
asocierea puternică a imaginii lui Antonescu cu PSD, după aventura catastrofală numită USL, în care el, Antonescu, a implicat PNL în perioada 2010-2014 (ultimul mandat de parlamentar, 2012-2016, și l-a obținut în Teleorman, braț la braț cu Dragnea sub sigla USL);
Vremuri USL-iste: Antonescu, între Dragnea și Ponta
dispariția lui Antonescu timp de patru ani de pe scena publică, perioadă în care n-a făcut nimic, n-a construit nimic, doar a hibernat (mai ales la Bruxelles, pe banii soției-europarlamentar);
cota electorală scăzută a lui Antonescu, urât de foștii electori PDL-iști și disprețuit de vechii PNL-iști (care s-au simțit trădați de piruetele politice care au culminat cu dispariția sa);
faptul că, după ce ar obține mandatul de europarlamentar, Antonescu ar aduce mai multe deservicii partidului, prin lenea sa proverbială (în Parlamentul României avea prezență de 2-3% în fiecare sesiune), prin declarațiile bezmetice sau prin orgoliul său nefundamentat pe nimic;
mesajele transmise în ultima vreme, de când s-a reactivat.
Aceste mesaje au intrat practic în coliziune cu noua doctrină a PNL (pro-justiție, anti-corupție, anti-PSD). Trei mesaje au fost de-a dreptul catastrofale, semn că Antonescu nu cunoaște traiectoria partidului în numele căruia vrea să candideze:
pro-USL („USL a fost o construcție bună pentru România”);
anti-justiție și pro-PSD („Nu moare România dacă se dă ordonanța și scapă Dragnea de un proces”);
pro-Dăncilă („Nu văd de ce foarte mulți oameni insistă să jignească această femeie”).
Cine va candida pe locuri eligibile
Siegfried Mureșan
Certitudini pe lista PNL, în primele 8 locuri, sunt următorii:
Siegfried Mureșan (europarlamentar, purtătorul de cuvânt al Partidului Popular European – PPE)
Vasile Blaga (fost președinte al partidului)
Mircea Hava (primarul orașului Alba-Iulia)
Marian-Jean Marinescu (europarlamentar)
Daniel Buda (europarlamentar)
Vlad Nistor (istoric)
Cu multe semne de întrebare este Cristian Bușoi, pe seama căruia se discută intens în partid (puține argumente pro și multe argumente contra).
Este posibilă o surpriză din zona antreprenorială, pe o poziție fruntașă, poate chiar cap de listă. Cel cu șanse mari să obțină o astfel de nominalizare este Dragoș Anastasiu, patronul grupului Eurolines.
În timpul vizitei în Israel, necunoașterea limbii engleze i-a creat mari probleme Vioricăi Dăncilă.
Aceasta s-a făcut de râs când i-a mulțumit lui Netanyahu („Senchiu! Senchiu verimaci!”), deși premierul israelian nu-i făcuse vreun compliment, ci o rugase să insiste pe la Bruxelles pentru ca țările din UE să-și mute ambasadele de la Tel Aviv la Ierusalim.
Scriitorul Dan Alexe a observat însă și altceva, mult mai grav: Dăncilă a dat din cap (din coafură) și a zâmbit tâmp și când Netanyahu vorbea de Iran și de nevoia de combatere a prezenței militare a acestuia în Siria!
Textul lui Dan Alexe
„Ya Hosna: „Premierul României și Netanyahu discută influența Iranului în Siria” (Entekhab, Teheran, 18 ian. 2019)
M-am uitat adineaori din plictis prin ce zice presa iraniană despre desele vizite ale lui Dăncilă în Israel și deodată o revelație m-a înghețat: guvernanții noștri nu știu și nu-i interesează ce se petrece în zona aia din jurul Israelului și n-au pe nimeni pregătit să se ocupe de asta!…
România a preluat afacerile UE, care are uriașe interese în Orientul Apropiat și care e principalul donator și finanțator al Autorității Palestiniene, dar nimeni în ministerul nostru de externe nu se ocupă de asta, nimeni nu vorbește limbile de acolo, nimeni nu monitorizează presa arabă și iraniană.
Articolul ăsta, de pe principala platformă de știri independentă iraniană Entekhab (Alegerea), de pildă, care nu aparține puterii, dar e tolerat. Ei bine, influentul site scrie că, potrivit biroului de presă al lui Netanyahu, el și Dăncilă ar fi discutat influența militară a Iranului în Siria (تلاشهایش برای نفوذ نظامی در سوریه ) și felul în care poate fi oprită!
Deodată, România e dușmana Iranului, prezentată așa în presa de la Teheran, iar noi habar n-avem!… Ei bine, ce putem presupune că s-a întâmplat este că Netanyahu a vorbit, proasta cosmică Dăncilă a dat din coafura ei de cap-de-mătură și a zâmbit suav, iar Netanyahu a anunțat apoi imediat că România e împreună cu Israelul pentru a combate influența iraniană în Siria, fără ca Dăncilă să priceapă ceva din asta. Rezultatul: presa iraniană a identificat pe loc România ca părtinitoare, ca dușman aliat al sionismului, fără ca România să aibă vreun avantaj din expunerea asta.
Trimiterea repetată acolo a Vioricăi, fără control din partea serviciilor, fără diplomați vorbitori de limbi și cunoscători ai situației din zonă care s-o încadreze, pune în pericol până și simplii cetățeni români care se plimbă pe acolo. E cineva în minister, la Externe, care monitorizează efectele vizitelor și presa iraniană și arabă? E cineva care cunoaște regiunea și are o strategie pe termen lung? Nu.
De ce să fie? Până să devină premier, Viorica a făcut patru ani de zile parte din Delegația Parlamentului European pentru Peninsula Arabă. A fost înlocuită, din partea României, până în mai 2019, de inarticulata Gabriela Zoană, presupusă a se ocupa acum de Peninsula Arabă.
Între timp, iată, presa de la Teheran a identificat România, grație comunicatelor neverificate de noi ale lui Netanyahu, drept partenera Israelului în combaterea influenței Iranului în Siria!”
Pavel Popescu (31 de ani), deputat PNL de Timiș, a făcut miercuri seară o afirmație care i-a paralizat câteva clipe pe toți cei aflați în studioul Antenei 3, în frunte cu Mihai Gâdea și Mircea Badea. Apoi, asupra sa s-a pornit un atac furibund, cu violență verbală și jigniri.
Întreaga scenă a durat 3 minute și 40 de secunde, spre finalul emisiunii lui Mihai Gâdea, pe „pasa” cu Mircea Badea.
Pavel Popescu asistase jenat la discuții lungi și penibile, în jurul temei „Cioloș securist”, mai exact „Cioloș de la SIE”, fără însă a fi produsă vreo probă în acest sens. Şi atunci, spre final, deși nu e coleg de partid cu Dacian Cioloș, Pavel Popescu a făcut afirmația care a înghețat studioul: „Mai știu un partid înființat de un securist, Dan Voiculescu”.
„Bou” și „dobitoc”
După ce au depășit momentul de uluire, cei din studio s-au năpustit în haită asupra deputatului liberal. S-a remarcat în mod deosebit Mugur Ciuvică, prin tonul ridicat și prin invectivele adresate „dușmanului de clasă”. Pavel Popescu a suportat calm cuvinte precum „bou” și „dobitoc”.
Ciuvică, Gâdea și Badea îl ceartă pe „eretic”, încearcă să-l intimideze, mai-mai să-l ia la bătaie. Toți trei îi promit deputatului că-l învață ei cum stă treaba cu „Voiculescu securist”, că ei se pricep mai bine, au studiat problema.
Evident, toți trei mint. Încearcă să-i impună lui Pavel Popescu adevărul lor, și anume că Voiculescu n-a fost securist, nici informator, nimic-nimic. Dar realitatea e alta.
Dublu turnător: „Mircea” și „Felix”
Dan Voiculescu, fondatorul trustului media Intact și al Partidului Umanist Român (ulterior Partidul Conservator), are sentință definitivă de turnător la Securitate.
În 2011, decizia CNSAS prin care Dan Voiculescu a fost dovedit drept colaborator al Securității a rămas definitivă în urma unei decizii a Curții Supreme.
Voiculescu a fost recrutat ca informator de Securitatea comunistă în februarie 1970, primind numele conspirativ „Mircea”. În 1973 a fost recrutat în rețeaua Direcția a III-a, unde i s-a dat numele de cod „Felix”; timp de doi ani a dat note informative despre colegi, despre cetățeni străini cu care a avut contact, dar și despre două verișoare primare, care copilăriseră împreună cu el și care plecaseră în Occident.
Scena care a încins studioul Antenei 3
Pavel Popoescu: Mi se pare, așa, puțin ironic să discutăm foarte mult despre partide înființate de securiști și chestiuni de genul ăsta… pentru că, dacă vă uitați în istoria acestei țări, ipotetic vorbind… dacă chiar ar fi adevărat…
Mircea Badea: Toate partidele au fost înființate de securiști.
Pavel Popescu: … nu, dacă chiar ar fi adevărat ceea ce spuneți cu partidul domnului Cioloș… mai știu un partid care a fost înființat de un securist…
Mugur Ciuvică: Nu „dacă ar fi adevărat”, e adevărat!
Pavel Popescu: … Voiculescu, dar nu Vlad Voiculescu, ci Dan Voiculescu… și, nu știu, așa, pe speța asta, ați fi foarte simplu atacabili și dumneavoastră.
Mugur Ciuvică: De către un mare bou, pentru că CNSAS-u’ a spus că Voiculescu n-a fost securist absolut deloc. I-au găsit două chestii de la servici și au zis că a dat informații de la serviciu’ lui, de unde lucra… și au zis că a dat informații la Securitate.
Mihai Gâdea: De la Vitrocim.
Mugur Ciuvică: Deci, în niciun caz nu a fost securist. Şi eu credeam în anii ’90 că Voiculescu a fost securist, dar dacă a venit CNSAS-u’ și a zis că n-a fost, trebuie să fii mult prea bou să-l mai ataci pe Voiculescu pe tema asta.
Mihai Gâdea: Haideți să ne oprim, că mai avem și publicitate.
Mugur Ciuvică: Nu e pericol să-l atace cineva pe Voiculescu că a fost securist, pentru că acel cineva trebuie să fie mult prea dobitoc. Deci, nu există pericolul ăsta.
Pavel Popescu: Ziceați că domnul Cioloș e de la SIE. Cum… cum reacționați?
Mugur Ciuvică: Legăturile actuale cu SIE ale lui.
Pavel Popescu: Că ați spus că pentru domnul Voiculescu nu există nicio dovadă.
Mugur Ciuvică: Am informații, nu dovadă… că n-a fost.
Pavel Popescu: Păi nu, dar este o decizie.
Mugur Ciuvică: Că decizie că ce, că a scris două note la Vitrocim…
Mihai Gâdea: E decizie de la CNSAS că n-a fost, da’…
Mircea Badea: Domnu’ de la PNL, cu toată dragostea, despre speța asta eu cred că am vorbit de cel puțin o sută de ori la vremea respectivă. Dacă vreți, o reiau, că eu mi-o aduc aminte perfect. Dar am vorbit-o deja în spațiul public de o sută de ori. Poate dvs. – că păreți foarte tânăr – sunteți mai de curând pe actualitate, pe asta, și nu ați prin aia. Dacă vreți, vă explic, nu-i nicio problemă, e foarte simplu.
Pavel Popescu: Eu v-am exprimat opinia, nu trebuie să-mi explicați.
Mircea Badea: Păi nu, dar opinia dvs. se bazează pe niște percepții greșite și pe niște informații greșite. Vă dăm faptele, deci… am discutat de ele de mi-a venit rău.
Pavel Popescu: Invocând principiul imparțialității, spuneam că, atunci când domnul Ciuvică spune că „domnul Cioloș este de la SIE” fără a avea nicio dovadă, pot și eu să spun că domnul Voiculescu este securist pentru că a fost o deizie a unui tribunal.
Mugur Ciuvică: Ce tribunal, domn’e?!
Mircea Badea: Dar n-a fost o decizie că e securist!
Mugur Ciuvică: A fost o decizie a CNSAS-ului, dar care se referea la faptul că a dat informații… nu securist!
Plătit gras de PSD (cu sute de mii de euro pe an), sociologul de casă al „ciumei roşii”, Marius Pieleanu, nu se limitează să umfle sondajele în favoarea partidului lui Dragnea.
Pieleanu şi-a mai asumat o misiune: să forțeze o listă cât mai PSD-istă şi la PNL! Nostalgic după malformația politică USL, el face eforturi disperate să-l impună pe Crin Antonescu pe lista liberalilor.
În mai multe seri, Pieleanu a prezentat la televiziunile PSD „cercetări sociologice” conform cărora Crin Antonescu ar aduce un mare plus electoral PNL-ului, deci ar binemerita chiar primul loc pe listă.
Pieleanu a făcut o sforțare acum două zile, când a prezentat la Antena 3 favorabilitatea electoratului față de personaje din PNL. „Clasamentul” lui Pieleanu (scos din burtă, ca de obicei), la „părere bună, opinie favorabilă” în electoratul național:
Crin Antonescu ….. 19%
2. Ludovic Orban ……. 11%
3. Emil Boc …………… 10%
Printre votanții PNL, ierarhia clocită de Pieleanu ar fi:
Crin Antonescu …… 28%
2. Ludovic Orban …….. 27%
Pieleanu a mai băgat o strâmbă: PNL, ca partid, se află la 24%, însă… „Doar PNL cu Antonescu poate să atingă 24%! Fără Antonescu nu va face scorul ăsta”.
În realitate, Crin Antonescu ar fi o piatră de moară pentru PNL, el fiind coautorul monstrului politic USL (PSD-PNL). Şi aşa va rămâne în istorie: cel care a vândut PNL-ul PSD-ului.
Se pare însă că minciunile lui Pieleanu nu mai păcălesc pe nimeni în PNL. Şansele lui Antonescu de a fi insclus pe lista de candidați sunt foarte mici.
Primarul Timişoarei, Nicolae Robu, care este şi preşedinte al PNL Timiş, consideră că prezenţa lui Crin Antonescu pe lista candidaţilor la europarlamentare ar fi nefirească.Robu spune că Antonescu nu ar trebui să fie pe lista pentru europarlamentare deloc, pe nicio poziție.* „Nu consider potrivit ca domnul Crin Antonescu să deschidă lista PNL. Mai mult, nu consider potrivit ca domnul Crin Antonescu să fie pe listă, pe orice poziţie. Electoratul PNL, acea parte a societăţii româneşti care ar putea deveni electorat PNL, are cu totul alte aşteptări pe lista de candidaţi PNL a anului 2019. Vor oamenii care la întrebarea atât de în vogă în 1990, <<Ce-ai făcut în ultimii cinci ani?>>, categoric readusă în actualitate în 2019, să aibă ce să răspundă pe cel puţin două coordonate, respectiv în lupta cu PSD şi în planul realizărilor lansate în urmă”, a declarat Robu pentru Agerpres.* „Oricât de bun vorbitor” este Antonescu, la aceste întrebări „nu poate răspunde entuziasmant. De fapt, nu poate răspunde decât oral, prin tăcere, în scris, prin liniuţă”.Nicolae Robu nu provine din fostul PDL, ci din vechiul PNL, care era condus chiar de Antonescu.
Senatorul Florin Cîțu (PNL) face o analiză detaliată a catastrofei în care guvernarea PSD-ALDE a împins finanțele țării şi moneda națională.
Analiza lui Florin Cîțu
Dragnea dă atacul final pentru destabilizarea economiei.
Liviu Dragnea a dat ordin BNR să intervină direct pe piața valutară. Îi spune bancii centrale, pe față, să foloseascață rezerva valutară. Direct, pe față, fără să se ascundă.
Exact ce v-am spus. Deprecierea monedei este premeditată de PSD+ALDE, iar ținta este rezerva valutară şi destabilizarea economiei.
Planul este ca România să rămână fără rezerva valutară într-un moment în care economia este în picaj. În acelasi timp, au avut grijă să submineze şi dotarea armatei. În 2017 şi 2018, banii din bugetul armatei s-au dus în special spre cheltuieli de personal. Nu s-au cheltuit cei 2% din PIB, încălcând angajamentele României.
Cum s-a ajuns aici şi ce urmează.
Atacul a început anul trecut, când Dragnea şi ai lui au atacat BNR, care a crescut dobânzile pentru a tempera creşterea prețurilor. (Atunci am spus că BNR trebuia să acționeze mai devreme, exact opusul a ceea ce cereau PSD+ALDE).
Dragnea nu voia ca BNR să crească dobânzile, pentru că avea nevoie de inflație şi depreciere. Creşterea dobânzilor a temperat rata inflației şi a păstrat moneda națională într-o depreciere controlată. (Fără creşterea dobânzilor, rata inflației ar fi ajuns aproape de cel mai negru sceanriu prezentat de mine anul trecut. )
Nervos şi frustrat, Dragnea a trecut la Planul B, alături de grupul celor 5.
Pe scurt, cum a fost premeditată destabilizarea economiei, Planul B:
1. OUG 114 anulează instrumentul principal de politică monetară – dobânda (anulează art. 1, art. 2, art. 3 Statutul BNR).
2. PSD+ALDE pornesc o campanie agresivă împotriva sistemului financiar bancar, care cere explicit scăderea dobânzilor.
3. PSD+ALDE ordonă băncii centrale să VÂNDĂ rezerva valutară.
Acum, în detaliu.
A adoptat OUG 114 (grafic 1).
Această ordonanță plafonează creşterea dobânzilor. Intervine direct în modul de implementare a politicii monetare. Dacă BNR creşte dobânda de politică monetară pentru a se lupta cu inflația, SINGURUL obiectiv al BNR, automat creşte taxa plătită de bănci şi sistemul financiar-bancar se prăbuşeste.
Dupa OUG 114 a început campania agresivă care acuza sistemul bancar şi BNR că au crescut dobânzile prea mult şi dobânzile trebuie să scadă.
Trebuie să fie clar pentru toată lumea. DOBÂNZI mai mici = monedă mai slabă – pe termen scurt. Ştiau ce fac, au premeditat deprecierea leului.
Leul a început să se deprecieze. Cum s-a intesificat campania de manipulare, cum s-a accelerat şi deprecierea monedei.
Conferința de presă ALDE din 20 ianuarie 2019 a fost semnalul pentru specualtori să înceapă vânzarea de lei. Sistemul economic a fost sabotat din interior (grafic 2).
Actul final
Liviu Dragnea ordonă BNR să intervină şi îi spune direct să folosească rezerva valutară. Nu vorbeşte de alte instrumente. Spune foarte clar cât este rezerva valutară şi dă ordin BNR să o vândă. Tupeu de dictator.
Acum, cifrele pe care le-a primit Dragnea de la grupul de 5. Aceste cifre l-au convins.
Rezerva valutară + aur = 32,5 miliarde euro + 3,7 miliarde euro
Dar să vedem ce au străinii.
Investiții de portofoliu (hot money) + obligațiuni deținute de străini = 30 miliarde euro.
Mai este cineva care nu va rămâne indiferent la deprecierea monedei naționale – cetățenii români cu depozite în banci în lei – 26 miliarde euro.
Dacă doar jumătate dintre străini decid să vândă activele româneşti şi să schimbe leii în euro şi o parte importantă dintre cetățeni îşi schimbă leii în euro – FALIMENT.
Rezerva valutară era OK în condițiile în care nu exista OUG 114. Fără această ordonanță, nu ar fi existat deprecierea leului în acest ritm.
Dacă BNR răspunde la comanda lui Dragnea, are de ales – omoară sistemul financiar bancar sau lasă România fără rezervă valutară într-un context internațional, economic şi geopolitic foarte volatil.
Dragnea este pregătit pentru scenariul în care România rămâne fără rezervă valutară. Deja a spus în public cine sunt vinovații – opoziția (în special un senator), companiile străine, companiile româneşti, BNR şi Preşedintele României. Ce va face cu „vinovații”?
Am pus aici două grafice pentru instituțiile statului. Arăt legătura directă între OUG 114, conferința de presă a ALDE şi deprecierea monedei naționale. Restul pot să facă singure.
Va urma… Dragnea mai are o țintă.
P.S.
1. Eu nu susțin intervențiile directe ale BNR în piața valutară. Nu susțin intervențiile statului în economie. Ambele cazuri distorsionează piața şi alocarea resurselor în economie. Resursele sunt cel mai bine alocate când prețurile sunt determinate de piață.
2. Banca centrală are independență operațională, dar trebuie să răspundă în fața cetățenilor în legatură cu obiectivul fundamental, stabilitatea prețurilor pe termen mediu şi lung aşa cum este definită în regimul de țintire directă a inflației.
Dacă BNR vrea să rămână independentă operațional, trebuie să ignore atacurile şi ordinele PSD. În acelaşi timp, este momentul să nu mai intervină direct în piața valutară. Românii trebuie să învețe că există risc valutar şi nu este datoria societății să-i salveze pentru decizii personale.
P. P. S. – Regimul cursului de schimb trebuie să fie în concordanță cu utilizarea țintelor de inflație. Adică, BNR nu poate să intervină oricând şi oricum.
P.P.S. Înțeleg că atât OUG 114, dar şi campania de manipulare care a culminat cu conferința de presă ALDE au fost pregătite de grupul celor 5. Ironic, unele întâlniri au avut loc chiar la Hilton, de curând.
Speriat de prăbușirea leului, PSD a distribuit un clip, în care promovează două mesaje otrăvite:
induce ideea că vinovată de dezastru este Banca Națională, „singura care poate interveni” pentru stabilizarea cursului leu-euro;
sugerează să fie cheltuite rezervele Băncii Naționale (cifrate la 36,8 miliarde de euro) pentru stabilizarea cursului.
Joi, pe piaţa interbancară, euro a rămas peste nivelul de 4,76 lei.
Deprecierea zilnică a leului față de euro, de la începutul anului a fost provocată de intrarea în vigoare a OUG 114/2018 – așa-zisa „ordonanță a lăcomiei”. Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al BNR, a respins ipoteza atacului speculativ, arătând cu degetul spre „lipsa de credibilitate” provocată de „ordonanța lăcomiei”.
Dan Cristian Turturică descrie, într-un editorial, aventurile caragialești ale unui ministru care, după ce a luat șpagă două milioane de euro într-un restaurant, s-a îmbătat și a uitat sacoșele cu bani sub masă. A trimis șoferul, a recuperat șpaga, pe care s-a chinuit apoi, în patru labe, s-o îngroape în grădină. Altă belea: când s-a trezit, nu mai știa unde a ascuns banii!
Dan Cristian Turturică:
„Dintre toate poveștile pe care le-am auzit în anii de vârf ai luptei anticorupție, una îmi revine constant în minte. Într-o noapte, echipa operativă care monitoriza un ministru suspectat de corupție stătea cocoțată pe gardul demitarului și se prăpădea de râs. De câteva ore bune, omul se chinuia să îngroape două genți cu bani în grădină și nu reușea. Era prea beat.
De fapt, spectacolul începuse încă de cu seară. Ministrul primise gențile în care erau cam două milioane de euro într-un restaurant. Când a plecat, multe pahare de whiskey și sticle de vin mai târziu, împleticindu-se, nu le avea cu el. Le uitase sub masă. Și-a adus aminte de ele când a ajuns acasă. Firesc, ca și cum și-ar fi uitat umbrela, a trimis șoferul să le recupereze.
Până să se întoarcă acesta, a adormit în sufragerie, pe canapea. Șoferul a venit, l-a trezit cu greu, i-a predat gențile și a plecat. Atunci a început circul. Beat și chior de somn a tot ezitat dacă să se culce la loc sau să își pună la adăpost prada. Pe la 2, încă umbla de-a bușilea prin grădină încercând să sape o groapă cu lopățica de cenușă de la șemineu.
Cu chiu cu vai, spre dimineață, a reușit. Când a venit femeia de serviciu, primul lucru pe care l-a făcut a fost să adune banconetele împrăștiate pe jos în sufragerie și în grădină, ca și cum ar fi șters dâra de sânge rămasă în urma luptei corp la corp dintre ministru și genți. Le-a adunat cu grijă într-un teanc și le-a pus într-un sertar.
Cei care urmăreau imaginile video surprinse de ”tehnica” de supraveghere montată în casă mustăceau. Se vedea că femeia nu făcea prima dată tipul ăsta de curățenie după ”șefu”. Când s-a trezit familia, toate erau la locul lor, ca și cum nimic nu se întâmplase.
Circul, însă, avea să reînceapă seara târziu, când ministrul a revenit acasă și a relizat că nu mai ține minte unde a îngropat gențile. I-a luat ceva să rânească în curtea de aproape un hectar, până le-a găsit. Timp în care echipa operativă ba făcea pariuri dacă să o găsească, ba se întrebau, la mișto: ”să începem să-i dăm SMS-uri, rece, călduț, cald?”
Când am întrebat cine era ministrul, mi s-a spus, cu un zâmbet plin de subînțeles, că am să aflu în curând. Nu am aflat. Și nici nu am regăsit elemente din povestea de mai sus în vreun rechizitoriu. Am aflat de altele similare, cu șpăgi date în cimitir și prin alte locuri ciudate, cu zeci de milioane încasate prin tot felul de metode, dar nu de asta. Am rămas doar cu bănuieli.
Poate este parte dintr-un dosar aflat încă în cercetare, deși au trecut câțiva ani buni, poate a rămas doar între coperțile unui raport informativ care, din cine știe ce motiv misterios, nu s-a transformat niciodată în anchetă penală. Poate o să apară, ca din senin, peste o vreme, când probabil nici cel care a dat mită, nici cel care a luat-o nu o să mai țină minte nici puținul pe care și l-au amintit a doua zi. S-a mai întâmplat.
Însă, asta contează mai puțin azi. Chiar dacă ministrul sau fostul ministru în cauză ar fi fost și condamnat, el este la un pas de a scăpa de orice grijă penală. Grație deciziilor CCR și a angajamentelor actualei puteri, de lupta anticorupție și de rezultatele ei trecute este pe cale să se aleagă praful.
Așadar, dacă i-aș afla numele, la ce ar folosi? Nu am nicio dovadă că el și nu altul umbla în patru labe în grădină ca să-și îngroape șpaga. Mai mult. Ar merge mâine la televiziunile mafiei și ar folosi cele descrise mai sus ca nu ca pe o demonstrație că este corupt și că lua două milioane de euro mită ca și cum ar fi fost cel mai normal lucru din lume, ci pentru a arăta că este o victimă. ”Ați văzut cum mă vâna statul paralel, mă filma și în propria sufragerie, în intimitatea familiei?!”
Ministrul Apărării a fost găsit împuşcat în dimineaţa de 22 decembrie 1989, la ora 9.30. Tocmai fusese certat aspru de Ceauşescu, care l-a făcut „incompetent” după ce generalul coordonase personal, în timpul nopţii, represiunea din centrul Capitalei. Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.
„Obosit şi deprimat”. Aceasta este caracterizarea făcută generalului Milea de cei care l-au văzut pe şeful Armatei în sediul CC al PCR, în noaptea de 21 spre 22 decembrie, după ce s-a întors de pe teren. S-a văitat apropiaţilor şi chiar a plâns în faţa şefului Securităţii, generalul Iulian Vlad, care-i ceruse sprijin pentru a-l înlătura pe Ceauşescu.
Ziua de 22 decembrie 1989 începe prost pentru şeful Armatei. „La 8.15, Milea încearcă să raporteze unde sunt trupele, cine vine, dar e confuz. Era nedormit şi poate şi băuse, căci obişnuia să mai tragă la măsea. Ceauşescu îl întrerupe violent, îl acuză şi de incompetenţă – «Trebuie să te învăţ eu să dai un raport?» –, apoi i se adresează devastator: «Marş şi adu trupele!». Acestea sunt ultimele cuvinte ale lui Ceauşescu către Milea. Iar Milea urcă la etajul 6, ia pistolul şi se împuşcă”. Reconstituirea acestui final tragic îi aparţine istoricului Alex Mihai Stoenescu.
„Era obosit, părea mai bătrân”
Doi generali: Nicolae Ceauşescu şi Vasile Milea
La întâlnirea convocată de Ceauşescu puţin după ora 8.00 – o şedinţă CPEx restrânsă –, generalul Milea era de-a dreptul înspăimântat. Aflat lângă el, şeful Securităţii, generalul Vlad, a pus mâna pe genunchii lui: şeful Armatei tremura. Şi nu de frig, ci de frică.
Evenimentele care urmează pentru Milea se petrec sub ochii a doi militari: colonelul Corneliu Pîrcălăbescu (şeful Statului Major al Gărzilor Patriotice) şi maiorul Ioan Vătămănescu (aghiotantul lui Milea).
„Când a fost chemat la cabinetul lui Ceauşescu, eu l-am trezit, l-am ajutat să se îmbrace cu o cămaşă kaki. Era nebărbierit, obosit, părea mai bătrân şi era abătut”, a povestit Vătămănescu.
Certat de Ceauşescu şi marcat de ordinele pe care le dăduse, Milea începe să bântuie prin sediul CC al PCR. Iese din Cabinetul 1, traversează holul de la etajul 1 şi intră în birourile în care lucra Comandamentul Militar Unic – organism înfiinţat în seara precedentă, la cererea expresă a lui Ceauşescu.
La Comandament, Milea se interesează de poziţia trupelor care vin spre Bucureşti. De la etajul 1 urcă la etajul 6, unde se află birourile Gărzilor Patriotice.
Pistolul căpitanului Tufan
La Gărzile Patriotice, Milea îl întâlneşte pe colonelul Pîrcălăbescu. Acesta declara în 1991: „Am ieşit în faţă. Milea venea către biroul meu. L-am însoţit, iar când a ajuns la biroul care dă spre lift , mi-a spus: «Domnule, vreau o centură! Că vreau să merg jos, la unităţi»”.
Negăsind nimic la Gărzile Patriotice, Milea i se adresează unui ofiţer de transmisiuni, căpitanul Marius Tufan, care se afla pe hol. Relatarea îi aparţine tot colonelului Pîrcălăbescu: „A intrat în birou şi a ieşit din nou afară, cu mine, şi îi zice lui Tufan: «Măi, eu am cerut o centură. Dă-mi, măi, centura!». Ăsta a încercat să scoată pistolul de la centură. Milea a spus: «Nu, dă-mi şi pistolul!». Ăsta nu a vrut să dea pistolul. A avut o ezitare. «Măi! Sunt ministrul Apărării. Dă-mi pistolul!», a repetat Milea. «Vreau să merg jos, să văd care e situaţia la unităţi», şi a luat centura şi pistolul”.
În momentul următor, Milea îi cere aghiotantului său să-l lase puţin singur cu colonelul Pîrcălăbescu, în biroul acestuia. „Stăteam înăuntru eu şi Milea. În picioare. El îmi spune: «Măi Cornele, vreau să-ţi spun că Ceauşescu mi-a dat ordin, după şedinţa CPEx, să lichidez tot ce e în faţă. Să trag în popor, în faţa sediului»”, a mai spus Pîrcălăbescu.
Detunătura
Vasile Milea
După această discuţie, Milea îi spune lui Pîrcălăbescu că-i este frică să nu păţească ceva afară. Îi cere şefului Gărzilor Patriotice să-l lase puţin singur, în birou, să dea câteva telefoane. „Mi-a mai spus: «Să mă aştepte Vătămănescu la lift. Să cheme liftul şi să mă aştepte, că vreau să cobor repede de aicea». M-am gândit că, fiind ministru, intră într-un TAB şi se duce la Ministerul Apărării Naţionale. Am ieşit şi am stat cu Vătămănescu. Discutam cu el, când am auzit o detunătură. «Cred că de la mine e», am spus eu. Îl lăsasem la intrare pe plutonierul Manole. Plutonierul nu a intrat în primele 5–6 secunde. Am fugit cu Vătămănescu, iar plutonierul ne spune: «Cred că ministrul». Când am intrat, Milea era aproape întins cu capul pe canapea”, a mai spus colonelul Pîrcălăbescu.
Aghiotantul lui Milea, Ioan Vătămănescu, a declarat că, înainte să-l trimită să cheme liftul, ministrul Apărării i-a vorbit pe un ton sumbru. „Mi-a spus că, dacă i se întâmplă ceva, să-i spun lui Barbu, care era şeful lui de cabinet, că are în spate două CEC-uri. Să fie date familiei, pentru nepoţii lui, pe care îi iubea mult.”
„Ştiu, măi copile, dar trebuia să fii aici…”
Şeful de cabinet al lui Milea, căpitanul Alexandru Barbu, se afla la Ministerul Apărării Naţionale. Se despărţise de Milea în cursul nopţii. Barbu declara, în 1991: „M-am dus la minister şi m-am culcat puţin. Pe la 9.15, ofiţerul de serviciu mi-a spus: «Scoală-te, că a sunat ministrul şi a zis să-l suni la Gărzi». L-am sunat pe la 9.20. Mi-a zis: «De ce nu eşti aici?». I-am răspuns că mi-a cerut să mă duc la minister. A răspuns: «Ştiu, măi copile, dar trebuia să fii aici, cu mine». I-am spus că mă sui în maşină, dacă ordonă. Mi-a răspuns: «Lasă, nu mai e nevoie». Şi asta a fost tot”.
O altă relatare aparţine chiar ofiţerului care i-a dat pistolul lui Milea: căpitanul Marius Tufan. Acesta făcea glume cu colegii pe seama faptului că nu mai are pistol. Se afla pe terasa clădirii, la etajul 6, cu o staţie de emisie-recepţie. “Eram pe terasă şi se auzeau rafale de armă. Se dăduse ordin să se tragă. Concluzia mea era că trăgeau cei de la Ministerul de Interne. Când mă aflam la uşa de la terasă, spre hol, am auzit un foc, dar nu pot spune dacă era din afară sau dinăuntru. În mijlocul holului l-am văzut pe Vătămănescu, urla că s-a împuşcat şeful. A început agitaţia, iar eu m-am blocat gândindu-mă că s-a împuşcat cu pistolul meu şi voi fi băgat… Din uşă l-am auzit pe generalul Milea gemând, dar nu l-am văzut. Au chemat un doctor, dar eu m-am gândit că s-a împuşcat cu pistolul meu, cred că era ora 9.15. Am mers pe terasă, le-am spus băieţior că situaţia e complicată, s-a împuşcat generalul cu pistolul meu. Când am ieşit pe terasă, era 9.35”, a declarat Tufan.
Arma cu care s-a sinucis generalul Milea era un pistol Carpaţi model 1974, calibru 7,62 mm.
– Va urma –
———————————————
Dacă doriți CĂRȚILE LUI GRIGORE CARTIANU despre evenimentele din decembrie 1989 („Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com. Menționați și un număr de telefon!
Tot aici puteți comanda și celelalte cărți publicate de Grigore Cartianu: „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, „600.000 – #Rezist”, „Hora de la miezul nopții”, „Hagi”.
