Autor: Alecu Reniță (Chișinău)

Ore în șir pierdute la granița fictivă de pe Prut.

Ieri, după miezul nopții, am ajuns la Chișinău. 

Am intrat cu autoturismul în zona Vămii Albița la ora 19.27. Rândul arăta ca în vara anilor 1990-1991, doar că invers – dinspre România spre Basarabia. Coada de autoturisme se întindea până la indicatorul ALBIȚA de lângă benzinărie. Mai multe sute de mașini se aflau încolonate, în două rânduri, aproape în nemișcare. Zeci de mămici cu sugari în brațe încercau zadarnic să-i liniștească, în timp ce alți copii de 2, 5 sau 7 ani alergau printre mașinile staționate, încercând să scape de povara ”statului pe loc”.

Nu vreau să descriu o stare de lucruri banală, care agonizează de decenii. Abia după trei ore de stat în zăpușeală am ajuns la grănicerii și vameșii români. Am trecut Prutul și am intrat în vama R. Moldova la ora 22.35. Autoturismele erau dirijate pe mai multe coridoare de verificare, iar procedura se desfășura foarte rapid. În mai puțin de o jumătate de oră am trecut controlul complet și am pornit spre Chișinău.

– Advertisement –

Experiența din aceeași seară demonstrează că problema nu este legată de numărul de autoturisme, ci de modul în care este organizată activitatea în punctul de frontieră. Aceeași presiune de trafic a fost gestionată radical diferit pe cele două maluri ale Prutului.

Apar câteva întrebări firești.

1. Cum se întâmplă că la vama și frontiera României, la intrarea spre R. Moldova (spațiu non-UE), autoturismele stau în rând cu orele (1, 2, 3, 4 și chiar 5 ore), iar același număr de mașini este fluidizat la vama R. Moldova în doar 20-30 de minute?

– Advertisement –

2. De ce la frontiera de ieșire din România, țară membră a Uniunii Europene, spre R. Moldova (spațiu non-UE), procedurile de verificare sunt atât de lente, executate de funcționari care abia se mișcă, de parcă le-ar fi teamă să nu adoarmă din mers?

3. Dacă disfuncționalitățile de la frontiera de ieșire din România spre spațiul non-UE țin de un management defectuos, de ce nu sunt preluate și aplicate practicile de organizare care funcționează deja mult mai bine pe malul stâng al Prutului, în R. Moldova?

Am trecut de nenumărate ori, tur-retur, frontiera blestemată și falsă de pe Prut. De fiecare dată m-am simțit insultat și umilit să mă deplasez în interiorul Țării mele cu pașaport de străinătate, în fața unor grăniceri și vameși mulțumiți că au un loc de muncă bine plătit din contribuțiile românilor de pe ambele maluri ale Prutului, pe seama libertății, demnității și unității unui popor dezmembrat.

În afară de uriașul disconfort uman, aceste cozi kilometrice înseamnă mii de ore de muncă pierdute, tone de combustibil irosit, costuri suplimentare pentru cetățeni și transportatori și o imagine nedemnă pentru un stat membru al Uniunii Europene.

Dincolo de cerințele securizării frontierei externe a UE, rușinea rândurilor kilometrice de la frontiera artificială de pe Prut aparține, în primul rând, clasei politice de la București, specializată în justificări ridicole și declarații patriotice, dar lipsită de voința de a uni națiunea română sau măcar de a organiza un serviciu modern și eficient de trecere rapidă a cetățenilor români peste granița fictivă existentă din 1944 până în prezent.

În fine: dacă nu doriți să-i ”supărați pe ruși” și să spălați această rușine de pe harta României dezmembrate, măcar manifestați respect față de românii din ambele state, care sunt nevoiți să traverseze zilnic Prutul. Organizați, până la Reîntregirea Țării, un management modern, eficient și demn al circulației peste această frontieră artificială impusă de Moscova.

Totuși, vă rog să nu încredințați elaborarea acestui management acelora care au inscripționat pe toate zidurile din Țară: ”Basarabia e România”. Lozinca este absolut adevărată, dar românii au obosit de declarații patriotice și de spectacolele înșelătoare din parlamentele de la Chișinău și București, unde politicienii se îmbrățișează, se pupă și joacă împreună ”Hora Unirii”… fără Unire.

P. S. Fără niciun motiv real, sub diferite pretexte, de-a lungul anilor am întâlnit numeroase situații în care, la punctele de trecere a frontierei (PTF) dintre România și R. Moldova — Galați, Oancea, Bumbăta, Albița, Sculeni, Stânca — se aflau în rândul de așteptare doar 1–2 autoturisme, iar funcționarii își permiteau să dea drumul călătorilor abia după o oră sau două. Evident, nu este vorba doar de neglijență în serviciu, ci de un stil de lucru defectuos, înrădăcinat de mulți ani la PTF-urile nominalizate. Poate că autoritățile române vor reuși să reglementeze băutul cafelei, fumatul și pălăvrăgeala în timpul serviciului la PTF măcar cu o zi înainte de a fi desființată granița artificială de pe Prut.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Pelerinajele spre ființa noastră

* ”Înțelepciunea rusească” văzută din Basarabia

* „Pacifiștii” promovează războiul, nu pacea!

* Bușteanul CCCP de pe Prut

* Ce-a mai rămas din cei aproape 300 de milioane de homo sovieticus?!

* Atunci am păcălit cenzura sovietică! Lupta noastră pentru alfabetul latin, în imperiul limbii ruse

* Cu durere, despre Afganistan și victimele războiului nedrept

* Remember: 28 iunie, ziua sfâșierii României noastre

* Golgota Basarabiei: 5-6 iulie 1949. Cel mai mare val al deportărilor organizate de Rusia în teritoriile românești ocupate

* 10 noiembrie 1989: măcelul eșuat

ALTE EDITORIALE:

GRIGORE CARTIANU: Mineriada lui Nicușor

ADRIAN PAPAHAGI: Cazul Dumbrava: creștinism și birocratură

CRISTIAN GHINEA: Ura, au găsit PSD-iștii PNRR-ul! Dar îl folosesc ca borfașii

CRISTIAN PĂUN: Brăduți, iepurași, ouă și lalele

CLAUDIU NĂSUI: Noi și bulgarii

BOGDAN GLĂVAN: Investițiile și întrebările domnului Petrișor Peiu

SORIN BOCANCEA: În prag de junk

MIHAI RĂZVAN MORARU: Un ayatollah la Casa Albă

PAUL PALENCSAR: Nu am murit!

VLADIMIR MUNTEANU: Cazul extremistului Motocu, colaboratorul lui Călin Georgescu, în Raportul Institutului „Elie Wiesel”. Extremiștii Rapcea și Tociu au încercat să-l ajute pe Motocu în instanță

DANA HERING: Care ne furi, mă, apa din Dunăre?!

VITALIE COJOCARI: Putin n-a pornit niciun război

MATEI UDREA: PNL și USR sunt condamnate să lupte

ANDREI COLȚEA: Nu vă fie frică, și Nicușor pică!

VASILE POPOVICI: Treci și dă Bacul, gunoiule!

DOINA DABIJA: Jurnalul unei zile sau marele ”domn”

FLORIN BURTA: Președintele e gol!

GHEORGHE POSTELNICU: PSD, marele prieten al sinecuriștilor

DANIEL UNCU: Ne-a amenințat și n-a fost încă expulzat?!

CRISTIAN HUBALI: Tu când ai fost ”sănătos la cap”, pastore de la Secta lu’ Varan? Când i-ai zis tenorului orb că vede sau când l-ai încurcat pe Doroftei cu Bute?

NICOLAE DABIJA: Despre TATA

CITIȚI ȘI:

* A sunat Lia în draci… și s-a instaurat dictatura PSD-Savonea! Guvernul Bolojan și PNL sunt torpilate de o justiție mafiotizată

* VIDEO. Fascism agresiv al lui Dan Puric într-o biserică din München: ”rasa superioară a românului”, ”gena superioară de român, care este impenetrabilă”

* Răspuns la ”invazia dronelor”: ambasadorul rus Lipaev, ridiculizat la MAE, cu sprijinul MApN. 40 de minute încheiate cu două decizii relevante

* Putin a făcut o obsesie pentru România: a treia dronă în trei zile. Răzbunare după închiderea Consulatului rusesc de la Constanța

* VIDEO. Visul lui ”Căcărău”: ”Să scoatem țara din mâna acestor nenorociți de haștagi!”

* Rețeaua rusească de la lansarea de carte a lui Dungaciu, la Chișinău: ”diplomați”, agenți GRU, oamenii lui Dodon și ai lui Ceban. ”Săgețile” Moscovei au umplut sala pentru numărul 2 din AUR

* Un lider AUR a încercat să ia Bac-ul, în sfârșit, la 39 de ani. N-a reușit, dar e anchetat pentru tentativă de fraudare a examenului

* Dinastia Păcuraru la Marș TV: a plecat Suverana, vine Smiorcăita! Văduva Neagră e în concediu, Maimuțica Veselă e la datorie

* El e șeful de post care a chemat interlopii să-l mai bată o dată pe mirele din Lungulețu!

– Advertisement –

Ador drumețiile care devin adevărate pelerinaje sufletești. Mă răscolesc până la lacrimi imaginile de altă dată, când după „Podul de flori” din 6 mai 1990, prin breșele zidului înlănțuit cu sârmă ghimpată, cohorte întregi de mii și mii de basarabeni și bucovineni țineau calea spre locurile sfinte din Țară.

Moldova de dincolo, ieșită de sub ruinele dictaturii, își recăpăta demnitatea înjumătățită și exilată, primind cu sufletul în palme cealaltă parte de popor român, care reîntregea prin pelerinaje la Putna, Botoșani, Ruginoasa, Suceava, Iași, Neamț, Vaslui, Bacău și Focșani icoana strălucitoare a timpurilor de glorie, când să-ți aperi moșia, neamul și credința însemna unitate, libertate, onoare și datorie sacră.

Îmbrăcați în straie de sărbătoare, basarabenii și bucovinenii au acoperit cu petale drumurile ce duceau spre Eminescu, Ștefan cel Mare, Alexandru Cuza Vodă, Mihail Kogălniceanu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, spre mormintele voievozilor iubitori de Țară și către vetrele încărcate de dor și istorie românească. 

Apoi, basarabenii au sorbit din apa vie a Carpaților și au descins în cealaltă parte de munte, la frații din Ardeal, care își tăinuiau și ei destinul într-o speranță și lacrimă ascunsă în cronici străine. Întâlnirile cu ardelenii îmi reînviau episoade duioase din copilărie, când familia noastră s-a reîntregit și trăia din plin bucuria reîntoarcerii acasă a bunicilor și rudelor din exilul siberian, făcându-ne să ne simțim mari și învingători peste nedreptăți. Nu pot încăpea în cuvinte emoțiile născute din popasurile la locurile de poveste de pe plaiurile bistrițene legate de baștina lui George Coșbuc și Liviu Rebreanu, la Rășinari – satul lui Octavian Goga și al lui Emil Cioran și locul de veci al lui Andrei Șaguna – ori la Lancrămul lui Lucian Blaga. Iar atingerea pietrelor înălțate pe jertfă și unitate românească ale cetății de la Alba Iulia ne deschidea porțile timpului și ne ducea în Ziua înfrățirii pe veci a pământurilor înstrăinate – Ziua de 1 Decembrie 1918!

– Advertisement –

Ce fior arhaic și unic a cutremurat ființa basarabenilor când s-au întâlnit cu Dunărea la Cazane! Aveau convingerea că au mers pe un traseu arhicunoscut și au ajuns la o străveche destinație de pelerinaj întipărită în memoria lor ancestrală. Nimic nu le părea străin și necunoscut: unii se duceau, fără să întrebe, pe cărările din alte timpuri, spre locurile milenare de închinare și rugăciune, alții  își căutau strămoșii printre vetrele înșiruite pe malurile fluviului. În ochii lor, Dunărea se legăna între începuturile de la facerea lumii și până la evurile pierdute în neant, ieșea alene din ”negura de vremi”, lua înfățișarea de părinte și privea în depărtări, până la celălalt capăt al împărăției, străjuită de dârzul și nesupusul Nistru. La Cazane, ca peste tot de-a lungul fluviului, basarabenii s-au convins că nu ei descoperiseră Dunărea, ci Dunărea îi recunoscuse pe ei, primindu-i cu blândețea unei mame care își îmbrățișează, după veacuri de înstrăinare, copiii reîntorși la leagăn.

Cum să nu tresari plin de uimire, când cerurile Munteniei au albăstrimea câmpurilor de cicoare de pe platourile Nistrului?!

E atâta risipă de frumusețe în Oltenia, încât cauți Masa Tăcerii și scaunele apostolilor pentru a te așeza să savurezi în tihnă cele văzute pe un tărâm desprins din paradis. Ajungi la Coloana Infinitului și nu te poți decide unde să ții calea mai întâi, căci auzi simultan chemările Jiului, Oltului, Munților Parâng, Godeanu și Retezat, precum și dangătul clopotelor de la mănăstirile Tismana, Horezu și Cozia. Ești copleșit de minunățiile care îți încântă ochii: pământul Olteniei arată ca podoabele de sărbătoare, lumina blândă se așterne peste satele cu nume de legendă, iar vorbele oamenilor întâlniți în cale sună ca o binecuvântare veche, păstrată din vremea voievozilor și a sfinților. Cum să-ți continui drumeția fără să stai măcar o zi sau două lângă izvoarele de veșnicie și cărțile de învățătură din salba de mănăstiri, cum să te desparți de albastrul cerurilor din Oltenia, când ele poartă frumusețea câmpurilor de cicoare din Basarabia? 

– Advertisement –

Fără să treci pe pământul Țării din dreapta Dunării, nu poți împlini destinația și rostul peregrinului. Dobrogea are farmecul ei, care se dezvăluie încet și se strecoară blând în inimă ca lumina răsăritului, ca o rugăciune rostită în zori de zi, ca o odă a bucuriei. Îmbrăcată vara în aurul unduitor al lanurilor de grâu și împodobită de nesfârșirea câmpurilor de floarea-soarelui, Dobrogea se lasă îmbrățișată la răsărit de Marea Neagră, iar spre apus, împreună cu Basarabia, străjuiește malurile Dunării și Delta ei nepereche în lume, unde simfonia naturii adună susurul apelor, foșnetul stufărișurilor, țipătul păsărilor de baltă și zbaterea peștilor în năvodul lipovenilor. Munții Măcin se deschid privirii ca o primă filă din cartea genezei, cu răbufniri minerale aruncate la suprafață, cu lanțurile montane ruinate de trecerea milioanelor de ani și cu povârnișurile prinse între îngrămădiri de bolovani rostogoliți spre văile abia atinse de vegetația sălbatică. Cine are ochi să vadă frumusețile peisajului prins între brizele Mării Negre și miracolele Deltei poate lua cu sine Dobrogea eternă, locul unde creația își rostește psalmii printre cârdurile de lebede, cormorani și pelicani. 

Pelerinul se întoarce acasă… de acasă. Nu mai este omul care a plecat la drum. Are adunate în suflet imagini dragi, chipuri de frați, peisaje pitorești, locuri de o rară frumusețe. Intră în Basarabia natală ca un om care s-a căutat pe sine. Înțelege că nu a străbătut România pentru a descoperi alte ținuturi, ci pentru a învăța să-și privească propria vatră cu ochii recunoștinței și ai iubirii.

Basarabia nu este capătul pelerinajului. Aici, între Prut și Nistru, pelerinul înțelege că patria nu este doar locul în care te-ai născut, ci locul în care sufletul își recunoaște rădăcinile și își regăsește limba, memoria și destinul. De acum înainte, va purta România întreagă înlăuntrul său ca pe Cântarea Cântărilor, iar Basarabia o va iubi cu și mai multă duioșie, fiindcă a descoperit că rădăcinile ei nu se opresc la o margine de hotar, ci se hrănesc din aceeași istorie, credință și lumină.

Când se încheie pelerinajul drumurilor, începe pelerinajul vieții: unul fără sfârșit, în care fiecare zi devine o datorie de a păstra vie moștenirea primită și de a o dărui, neștirbită, celor ce vor veni după noi.

DE ACELAȘI AUTOR:

* ”Înțelepciunea rusească” văzută din Basarabia

* „Pacifiștii” promovează războiul, nu pacea!

* Bușteanul CCCP de pe Prut

* Minunea a pornit din Basarabia

* Ce-a mai rămas din cei aproape 300 de milioane de homo sovieticus?!

* Atunci am păcălit cenzura sovietică! Lupta noastră pentru alfabetul latin, în imperiul limbii ruse

* Cu durere, despre Afganistan și victimele războiului nedrept

* Remember: 28 iunie, ziua sfâșierii României noastre

* Golgota Basarabiei: 5-6 iulie 1949. Cel mai mare val al deportărilor organizate de Rusia în teritoriile românești ocupate

* 10 noiembrie 1989: măcelul eșuat

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Mă sperie oamenii cu inima împietrită și cu ochii închiși. Străini de necazul sau bucuria semenilor, ei se lasă acaparați de partea întunecată a existenței și ajung să nu mai vadă frumusețea vieții.

Lumina dimineții le intră în casă fără ca ei să simtă începutul și prospețimea unei zile noi, fără să audă cântecul păsărilor sau să îndrăznească să privească afară, să guste din vraja spectacolului vieții ori să asculte simfonia perindării anotimpurilor. Căldura soarelui îi supără, ploaia îi enervează, iar lanurile cu rod nu le mai dau speranțe. Până și miracolele aduse de primăvară, când pomii dau în floare, iar peisajele se îmbracă în verdele crud de prier, nu-i pot smulge din starea apăsătoare de nemulțumire generală.

Când încerci să clarifici ce stă la baza insatisfacțiilor lor, nu afli mare lucru; de regulă, nemulțumiții se feresc de discuții sincere, strâng din umeri și îți aruncă replica: ”Lasă-mă în pace, vezi-ți de treabă, mă descurc și singur!”.

Tipologia indivizilor supărați pe toată lumea este binecunoscută. Dar ce se întâmplă când nemulțumirea, iritarea și limbajul agresiv se răspândesc ca o epidemie în comunități și în întreaga societate? Cum se simt și cum reacționează cetățenii când supărarea nu mai aparține doar unor indivizi frustrați și morocănoși, ci devine un fenomen colectiv?

– Advertisement –

Nu de ieri și nici de alaltăieri, societatea moldovenească se află în derivă și în criză morală, fără să reușească să treacă până la capăt Rubiconul și să îmbrățișeze pe deplin setul de valori naționale și democratice. În consecință, asistăm de ani buni – destul de neputincioși – la interpretări abuzive ale libertăților individuale. În numele ”dreptului de a face ce vreau”, unii ajung să sfideze bunul-simț și normele generale de conduită în spațiul public. Îi vedem în parcuri, pe alei sau în zonele de recreere: urlă, înjură, deranjează, fără să le pese de cei din jur. Un grup restrâns poate tulbura liniștea și poate indispune sute de oameni. O familie cu copii, un pensionar care caută liniște, un tânăr care vrea să-și adune gândurile – toți devin victime ale unor ”drepturi” prost înțelese.

Este limpede că libertatea adevărată înseamnă responsabilitate individuală și respect reciproc. Ea începe acolo unde fiecare înțelege că și celălalt are drepturi egale cu ale sale. În absența acestei înțelegeri, libertatea se transformă în abuz.

De ce am ajuns o societate tot mai agresivă, lipsită de repere morale, străină de solidaritatea națională, aflată într-un deficit vizibil de empatie și respect reciproc?

– Advertisement –

Înainte de a fi supărați pe lume și de a da vina pe toți, ar fi util să ne întrebăm în ce măsură copiii sunt educați în familie și câtă răbdare au ei să însușească arta celor „șapte ani de-acasă”. Educația adevărată înseamnă mult mai mult decât note, diplome sau cunoștințe; ea este direct legată de capacitatea copilului și a adolescentului de a trăi în armonie și înțelegere cu ceilalți. Iar elementele de bază ale atitudinii față de oameni, ale respectului reciproc și ale iubirii aproapelui se învață acasă, în familie.

Când părinții se retrag din educația urmașilor – din prea multă alergare, din lipsă de timp sau din falsa convingere că școala va face totul în locul lor –, copilul rămâne fără repere durabile. Instituțiile de învățământ pot instrui, dar nu pot înlocui exemplul zilnic, disciplina blândă, respectul și afecțiunea trăite în familie.

Am atins doar două-trei subiecte care generează nemulțumiri și supărări pentru foarte multă lume, pentru a spune fără ocolișuri: societatea moldovenească este exact așa cum suntem noi toți, luați împreună. Societatea este oglinda și suma cetățenilor ei. Dacă majoritatea oamenilor se dușmănesc și ”se mănâncă” între ei, societatea este exact ca ei, nu altfel.

Să fie limpede pentru toți: nicio lege, niciun dictator și nicio instituție nu pot face ceea ce ține de obrazul și conștiința fiecăruia. Putem striga unii la alții până răgușim, putem da vina pe cine dorim, putem sta supărați și nemulțumiți ani în șir, însă societatea, fără participarea și contribuția fiecăruia, nu va deveni nici mai blândă, nici mai bună.

Vindecarea începe de la persoană, de la voința individuală de a fi mai bun și mai corect cu oamenii. Comunitățile – îndeosebi cele rurale – au șanse să renască mult mai repede, să se refacă din interior, să nu aștepte ”salvatori” din afară. Sătenii se cunosc între ei, mulți sunt înrudiți, iar în localitățile mici oamenii mai păstrează sentimentul de unitate și de familie. Este nevoie de mai multă bunăvoință și înțelegere între săteni și de mai puțină invidie și fudulie, pentru a reîntoarce pacea și cumsecădenia în vetrele noastre seculare.

Primăvara intră năvalnic în case și în suflete, aduce lumină, bucurie și reînnoire. Învierea dă cu apă vie peste fața obosită a pământului, îl împrospătează, îi întinerește chipul și-l acoperă cu flori. Dangătele de clopot răscolesc amintiri din alte timpuri și din alte calendare, readuc în fața ochilor imaginea oamenilor dragi, a mamelor cu aripi de îngeri, care continuă să ne iubească și să ne apere din ceruri. Să dăruim din grija și dragostea lor fără margini căldură umană celor singuratici, bucuria întâlnirii bătrânilor încremeniți în așteptare pe la geamuri și porți, bolnavilor uitați și copiilor fără părinți! Să aducem vorba bună și zâmbetul blând în familiile nevoiașe și în comunitățile îmbătrânite!

Primăvara aduce reînvierea naturii, însă reînvierea unei națiuni aparține doar oamenilor care se identifică cu Țara, cu înaintașii, cu părinții și cu pământul lor.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Crima odioasă comisă de Rusia pe Nistru, la Novodnestrovsk

* „Pacifiștii” promovează războiul, nu pacea!

* Bușteanul CCCP de pe Prut

* Minunea a pornit din Basarabia

* Ce-a mai rămas din cei aproape 300 de milioane de homo sovieticus?!

* Atunci am păcălit cenzura sovietică! Lupta noastră pentru alfabetul latin, în imperiul limbii ruse

* Cu durere, despre Afganistan și victimele războiului nedrept

* Remember: 28 iunie, ziua sfâșierii României noastre

* Golgota Basarabiei: 5-6 iulie 1949. Cel mai mare val al deportărilor organizate de Rusia în teritoriile românești ocupate

* 10 noiembrie 1989: măcelul eșuat

ALTE EDITORIALE

GRIGORE CARTIANU: Lecția USR pentru PNL

ADRIAN PAPAHAGI: Ce treabă are blasfemul Trump cu creștinismul?

CRISTIAN GHINEA: Este Trump un Sulla al republicii americane sau un furuncul trecător?

CRISTIAN PĂUN: Singura soluție: privatizarea integrală!

CLAUDIU NĂSUI: Cetățean român, firmă europeană

SORIN BOCANCEA: Amurgul zeilor

PAUL PALENCSAR: Se închide Fabrica de minciuni!

BOGDAN GLĂVAN: Raționalizarea carburanților

MIHAI RĂZVAN MORARU: PSD bagă România în criză pentru a-și salva clientela

MARIE-COSETTE HANGANU: Simion nu mai mizează pe Trump, îl așteaptă pe Vance. 5 motive ale „năpârlirii” sale

VLADIMIR MUNTEANU: Miercurea Trădării – asasinarea democrației ca ritual. Nicușor Dan a trădat precum Iuda

DANA HERING: Și totuși, guru va face benzina un leu! Colonelu’ e de acord

VITALIE COJOCARI: Confruntarea de la Tiraspol

MATEI UDREA: De aici venim: de la 50 de dolari!

ANDREI COLȚEA: Evanghelia după Donald

VASILE POPOVICI: Șarlatanie la Timișoara: preoții au promovat un senator AUR sub nume fals, pentru a-i ascunde trecutul conspiraționist-legionar!

DOINA DABIJA: Cugetul înfumurat

FLORIN BURTA: Reorganizarea administrativ-teritorială a României poate schimba paradigma politică?

GHEORGHE POSTELNICU: Un caz de patologie politică

DANIEL UNCU: Răfuiala TV-securiștilor

CRISTIAN HUBALI: Văcuța de muls la care să nu te duci niciodată=

NICOLAE DABIJA:  Cerul din pustie

CITIȚI ȘI:

* A fost arestat șeful-de-șpăgi al lui Grindeanu! Cristian Anton ținea 500.000 de euro în dulap, într-o cutie de pantofi. Liderul PSD tremură: dacă vorbește fostul său șef de cabinet, cu care „lucrează” de două decenii, de la Timișoara?!

* Operațiunea „Guvernul USR” – diversiunea prin care PSD și „aripa PSD-istă” din PNL, ajutate de AUR, încearcă să păcălească electoratul încă o dată. Patru predicate toxice

* Posibilă alianță de dreapta pentru alegerile din 2028, gen Alianța DA din 2004. Discuții între PNL, USR și alte partide, pentru liste comune la locale și parlamentare

* Ministrul PSD al Justiției a „executat-o” pe procuroarea care a contribuit la recuperarea coifului de la Coţofeneşti

* Anca Alexandrescu. „Mi-au dat lacrimile”. Aliatul ei: „Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru această veste minunată!”

* VIDEO. Primarul PSD din Galați susține angajarea amantelor în instituțiile publice! „Nu sunt aduse din Pakistan sau Congo. Sunt tot cetățeni români, au dreptul să muncească undeva”

* VIDEO. Cristoiu a ajuns cârpa Generalului Izmană! Anturaj georgist la lansare: ÎPS Teodosie, Voiculeț, Ghilezan, Alexandra Păcuraru

* Ponta a susținut de fațadă România. Pe dedesubt avea tricoul Turciei! Apoi… kendisini eleştiren Rumenleri gücendirdi!

* Băsescu: ”Trump şi Putin vor să destrame Europa. Duminică au aflat că nu se poate! Poporul maghiar i-a bătut măr”

* Orban a fost zdrobit, de mână cu Putin și Trump! Pro-europenii de la Tisza vor avea majoritate constituțională: peste două treimi în Parlament

* Maghiarii din România, manipulați de UDMR, au votat masiv cu Viktor Orban: aproape 90%! ”Am greșit”, spune senatorul Tanczos Barna

– Advertisement –

În Parlamentul European, la Bruxelles, în ultima decadă a lunii martie, s-a derulat un eveniment de o importanță excepțională pentru restituirea memoriei, adevărului și cunoașterii nenorocirilor prin care a trecut Basarabia noastră după ocuparea ruso-sovietică din 28 iunie 1940.

Ofer atenției un rezumat al discursului pe care l-am rostit în Parlamentul European, la masa rotundă dedicată „Foametei din 1946–1947”. Limitarea drastică a timpului rezervat dezbaterilor m-a obligat să-mi axez intervenția doar pe cel mai negru episod din drama Basarabiei. Am adăugat propuneri concrete de a face, după amar de vreme, dreptate conaționalilor și de a găsi loc, în istoria adevărată a Europei, pentru tot ce a însemnat catastrofa umană, mutilarea destinelor a milioane de oameni, falsificarea identității și experimentele diabolice la care a fost supusă populația pașnică a Basarabiei mele natale.

„Adevărul istoric, memoria colectivă și crimele groaznice ale regimului de ocupație ruso-sovietic au făcut parte din secretele cele mai tăinuite ale dictaturii comuniste din așa-numita RSS Moldovenească. Documentele valorificate după 27 august 1991 până în prezent scot la suprafață realități înfiorătoare și crime odioase comise de URSS în teritoriile românești de la est de Prut. Foametea din 1946–1947 reprezintă cel mai înspăimântător capitol din Cartea Neagră a Basarabiei, însă ea nu poate fi separată de proiectul complex al Moscovei de a lichida elitele basarabene, de a schimba masiv structura etnică și de a crea un «popor de homo sovieticus», fără identitate, memorie și istorie proprie.

Teroarea roșie, care a luat dimensiunile unei catastrofe naționale, a început la 28 iunie 1940, când Rusia sovietică a ocupat teritoriile românești de la est de Prut, continuând sub diverse forme ucigașe până la moartea lui Stalin, survenită la 5 martie 1953. Nu mă refer la represiunile «clasice» staliniste, ci la organizarea unui adevărat genocid împotriva populației pașnice.

– Advertisement –

Invoc sumar fapte documentate și statistici încă nefinalizate. Imediat după 28 iunie 1940, regimul de ocupație a declanșat arestări, asasinate în masă, dispariții fără urmă, gropi comune. În 12–13 iunie 1941 a avut loc prima deportare masivă a intelectualității, a elitelor administrației românești, un număr mare de oameni fiind uciși pe drum, în urma bombardamentelor de după 22 iunie 1941. Reocuparea Basarabiei la 23 august 1944 a reluat procesul terorii întrerupt în anii de război: a urmat mobilizarea forțată a 250.000–275.000 de tineri basarabeni (fondul genetic-demografic), care, fără nicio experiență militară, au fost folosiți drept carne de tun, fiind trimiși direct la moarte, pe linia întâi a frontului sovieto-german. Circa 80.000 au fost uciși, iar peste 150.000 schilodiți.

Rechizițiile din 1944–1946 au fost preludiul tragediei supreme – Foametea organizată de Moscova în 1946–1947, o operațiune deliberată de exterminare, care a ucis 200.000–250.000 de oameni, iar peste un milion de persoane, îndeosebi copii, au contractat distrofie și boli grave generate de malnutriție.

În 6–7 iulie 1949, regimul a organizat al doilea și cel mai mare val de deportări, aruncând în adâncurile Siberiei familiile de «chiaburi» și zeci de mii de gospodari – temelia și pâinea Basarabiei. A urmat al treilea val de deportări pe motive religioase (1951). Astfel au fost deportate, închise și lichidate sistematic elitele basarabene până în 1953.

– Advertisement –

Repet: perioadele 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941 și 23 august 1944 – 5 martie 1953 reprezintă o catastrofă națională, fiindcă au depășit total cadrul tradițional al represiunilor staliniste, luând dimensiunile și caracteristicile unui genocid, care a generat pierderi de peste un milion de oameni. Aici includem: refugiați peste Prut; deportați în Siberia; arestări și asasinări în masă; circa 80.000 de tineri basarabeni neexperimentați uciși pe front, iar peste 150.000 schilodiți; 200.000–250.000 de oameni exterminați de foametea programată și alte sute de mii de supraviețuitori aduși la condiția de «schelete vii», cu boli și traume incurabile pe viață.

Vă rog să citim împreună Convenția ONU din 1948 cu privire la genocid și o să ne convingem cu toții că crimele abominabile enumerate de mine depășesc cadrul represiunilor ordinare și întrunesc condițiile a ceea ce este definit, conform dreptului internațional, drept genocid.

În numele unui popor care își caută de foarte mulți ani dreptatea, memoria, identitatea și Țara; în numele celor care zac în gropi comune și au murit fără morminte; în numele celor duși în Siberia fără să-și mai vadă familia și casa; în numele copiilor zdrobiți de foame, care în agonie se rugau să moară; în numele bunicilor și părinților care au ținut în ei suferințele și nedreptatea unui neam; în numele adevărului interzis până mai ieri și al luptei noastre de a fi oameni liberi,

Vă rog să recunoașteți oficial că în Basarabia, în perioadele 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941 și 23 august 1944 – 5 martie 1953, regimul de ocupație ruso-sovietic a comis un GENOCID împotriva populației pașnice.

Vă mulțumesc.”

Alecu Reniță – votant al Declarației de Independență față de Rusia imperială

Bruxelles, Palatul Parlamentului European, 24 martie 2026

P. S. Evenimentul de la Bruxelles, de o importanță crucială pentru recuperarea adevărului, memoriei, identității și cunoașterii la nivel european a genocidului comis împotriva Basarabiei, a fost posibil grație demersurilor și străduințelor europarlamentarului român Eugen Tomac, fapt pentru care îi aducem sincerele noastre mulțumiri.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Crima odioasă comisă de Rusia pe Nistru, la Novodnestrovsk

* „Pacifiștii” promovează războiul, nu pacea!

* Bușteanul CCCP de pe Prut

* Minunea a pornit din Basarabia

* Ce-a mai rămas din cei aproape 300 de milioane de homo sovieticus?!

* Atunci am păcălit cenzura sovietică! Lupta noastră pentru alfabetul latin, în imperiul limbii ruse

* Cu durere, despre Afganistan și victimele războiului nedrept

* Remember: 28 iunie, ziua sfâșierii României noastre

* Golgota Basarabiei: 5-6 iulie 1949. Cel mai mare val al deportărilor organizate de Rusia în teritoriile românești ocupate

* 10 noiembrie 1989: măcelul eșuat

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Fac parte dintre puținii cetățeni străini care au avut aprobarea și avantajul să intre în interiorul uriașului complex hidroenergetic de la Novodnestrovsk, construit în apropiere de frontiera de nord-est a Republicii Moldova.

Ucraina se află în război, zilnic e bombardată în mod barbar de Rusia, iar complexul de pe Nistru reprezintă o țintă strategică pentru agresor. Nu e momentul să spun mai multe din cele văzute, însă e necesar să se știe că, pe lângă energia electrică, fluviul Nistru asigură apă potabilă pentru aproape patru milioane de ucraineni și circa trei milioane de moldoveni. Fără metafore în plus, Nistrul reprezintă o fântână orizontală pentru Ucraina Apuseană, Republica Moldova și regiunea Odesa.

Nu e deloc întâmplător că Rusia testează permanent diferite coridoare aeriene pentru a distruge complexul hidroenergetic de la Novodnestrovsk, ceea ce ar însemna perturbarea masivă a asigurării cu apă potabilă a circa 5-7 milioane de oameni. Practic, 80% din teritoriul Republicii Moldova ar fi lipsit de apa cea de toate zilele, pe care o aduce Nistrul la sute de sate și orașe mari precum Chișinău, Bălți, Tiraspol, Tighina, Soroca, Râbnița etc.

Prin crima odioasă din 7-8 martie comisă la Novodnestrovsk, Rusia a planificat să lase fără apă potabilă milioane de oameni și să arunce R. Moldova în panică, destabilizare socială și confruntare cu autoritățile.

– Advertisement –

Barajul de la Novodnestrovsk – un gigant amenințat

Barajul, rezervorul și hidrocentrala de la Novodnestrovsk formează unul dintre cele mai mari complexe hidroenergetice din Europa de Est. Cu o capacitate de acumulare de peste trei miliarde de metri cubi de apă, infrastructura este vitală atât pentru Ucraina, cât și pentru Republica Moldova. Eventuala distrugere a lacului pentru turbine de pe terasa de sus a barajului, ce ține apa din rezervorul întins pe o lungime de 200 de kilometri, ar provoca un scenariu catastrofal: inundații masive, localități întregi dispărute sub valul devastator, pierderi de vieți omenești și sistarea sursei principale de apă potabilă pentru R. Moldova (peste 75-80% din consum).

Ucraina apără barajul de rachetele rusești

De la atacul militar declanșat de Rusia asupra Ucrainei (24 februarie 2022), complexul hidroenergetic a devenit o țintă strategică a Moscovei. Sute de drone și rachete au fost îndreptate deliberat spre baraj, fără a ține cont de consecințele pentru statul vecin, Republica Moldova.

Serviciile speciale ucrainene au construit un puternic scut de protejare a complexului hidroenergetic de la Novodnestrovsk și, timp de patru ani, sistemele de apărare antiaeriană au interceptat majoritatea proiectilelor. Însă în noaptea de 7-8 martie, 11 drone și 4 rachete balistice rusești (Kalibr) au reușit să lovească instalațiile, transformatoarele și stațiile electrice, provocând pagube și scurgeri toxice în Nistru.

– Advertisement –

Eforturile ucrainenilor de a opri imediat poluanții toxici în segmentul de râu de 30 de kilometri între cele două baraje s-a dovedit a fi peste puterile lor. Otrava a trecut de barajul de la Naslavcea și a intrat pe teritoriul Republicii Moldova.

Reacție rapidă și ajutor frățesc

Fără a aștepta sfaturile politrucilor dodoniști și ale „experților” de pe rețelele de socializare, serviciile moldovenești de intervenție au activat procedurile standard de colectare, filtrare și diminuare a poluanților. A fost mobilizată expertiza instituțională disponibilă, iar comunicările oficiale au menținut un ton calm și explicativ.

Starea fluviului, monitorizată în timp real, a permis să fie găsite soluții rapide și optime. Impresionează în mod deosebit – a câta oară?! – ajutorul frățesc oferit imediat de România, pentru a susține R. Moldova să reușească să facă față impactului, să diminueze poluarea Nistrului. Mă miră că guraliva turmentată de la Externele lui Lavrov încă nu a țipat că, sub pretextul ajutorului ecologic, România deja își instalează frontiera pe Nistru.

Dezastrul ecologic, deturnat de rusofili în propagandă

Mult mai grav decât poluarea însăși este modul în care anumite clanuri politice și propagandistice din R. Moldova manipulează acest incident. Pe rețelele sociale, propagandiști, mercenari informaționali și „idioți utili” încearcă să transforme o agresiune rusească într-o acuzație falsă la adresa Ucrainei. Aceștia speculează panica populației și alimentează narațiunea toxică potrivit căreia „ucrainenii lasă R. Moldova fără apă”.

Exponenții politici ai liniei pro-Kremlin – Igor Dodon, Vladimir Voronin, Victoria Furtună, Vasile Tarlev, Renato Usatîi – evită deliberat să condamne agresiunea rusă asupra infrastructurii critice. Tăcerea lor echivalează cu complicitate. Iar pe fundalul intoxicării informaționale orchestrate de figuri precum Maria Zaharova și Vladimir Soloviov, opinia publică este deliberat plasată într-o stare de confuzie.

Dosarul pentru ONU – despăgubiri necesare

Deși valul de poluare își va pierde din intensitate într-o perioadă relativ scurtă, daunele asupra biodiversității, pisciculturii și ecosistemului riveran vor persista ani de zile. Prejudiciile suferite de R. Moldova sunt directe, grave, cuantificabile și adresate unei țări cu care ea nu se află în conflict militar.

Fără a aștepta ca „experții” să alerge după granturi pentru a teoretiza la infinit problema despăgubirilor, formulez următoarele propuneri către autorități și către Academia de Științe.

1. Nistrul este un fluviu transfrontalier, nu un râu intern al unei singure țări.

2. Fluviile transfrontaliere au un statut juridic special, iar atacul Rusiei afectează direct și masiv R. Moldova, deși aceasta nu se află în conflict militar cu Federația Rusă.

3. Este necesară elaborarea unui dosar complet privind poluarea Nistrului și costurile impactului ecologic, economic și social.

4. Dosarul trebuie înaintat către ONU și alte organisme internaționale competente, pentru a obliga Rusia să plătească despăgubiri pentru daunele provocate mediului, biodiversității, pisciculturii, economiei și populației din R. Moldova.

A lăsa Rusia nepedepsită pentru crima diabolică de la Novodnestrovsk ar însemna a-i permite să continue bombardamentele asupra complexului hidroenergetic și a menține în permanență riscul distrugerii unui baraj în spatele căruia se află circa trei miliarde metri cubi de apă, care, inevitabil, s-ar năpusti ca un tsunami devastator peste Republica Moldova.

DE ACELAȘI AUTOR:

* „Pacifiștii” promovează războiul, nu pacea!

* Bușteanul CCCP de pe Prut

* Minunea a pornit din Basarabia

* Podul de flori

* Ce-a mai rămas din cei aproape 300 de milioane de homo sovieticus?!

* Atunci am păcălit cenzura sovietică! Lupta noastră pentru alfabetul latin, în imperiul limbii ruse

* Cu durere, despre Afganistan și victimele războiului nedrept

* Remember: 28 iunie, ziua sfâșierii României noastre

* Golgota Basarabiei: 5-6 iulie 1949. Cel mai mare val al deportărilor organizate de Rusia în teritoriile românești ocupate

* 10 noiembrie 1989: măcelul eșuat

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

În Republica Moldova, cozile de topor, idioții utili, agentura rusă și clanurile mafiote se fac luntre și punte pentru a nu permite legiferarea adevărului istoric și recuperarea memoriei confiscate în anii ocupației sovieto-rusești.

Până și încercările timide ale unor instituții și bresle profesioniste de a evoca documente veridice din drama Basarabiei și de a le pune în circuitul public declanșează isteria mercenarilor și a rețelei vor-șor-dodonist-furtuniste.

Vă mai amintiți de grupul de smintiți care a pichetat cele două vagoane pentru deportați, expuse în Piața Marii Adunări Naționale, sau de urletele șovinului Valerii Klimenko la vederea expoziției dedicate suferințelor deportaților basarabeni?

Dar cât venin au împroșcat viperele din culcușurile calde împotriva difuzării în școli a filmului „Siberia din oase”?

– Advertisement –

Cred că vă mai țiuie în urechi răcnetele din vara trecută ale haitei dezlănțuite împotriva unui biet manual pentru licee, în care se spuneau câteva adevăruri arhicunoscute despre inițiatorii celui de-al Doilea Război Mondial – monștrii-criminali Stalin și Hitler. Haita furibundă, tulbure la cap, plătită de ambasada rusă de la Chișinău, transformată în refugiu pentru criminali, cerea, în afară de arderea manualelor, tragerea la răspundere penală a autorilor.

Evident, lanțul abuzurilor și intimidărilor din partea rețelelor subversive, întreținute financiar și logistic de serviciile secrete rusești, organizate cu scopul de a descuraja demnitarii, instituțiile și cetățenii, nu se va termina de la sine și va continua să perturbe și să învrăjbească societatea moldovenească.

Există soluții pentru a lichida rețelele plătite din exterior, care astăzi tulbură lumea, blochează orice dezvoltare și parazitează pe drepturile asigurate de democrație? Desigur!

– Advertisement –

Revin la cele ce am mai scris și propus de-a lungul anilor în diferite materiale.

În R. Moldova, deși s-au făcut câțiva pași importanți în asumarea dramelor trecutului, adevărul istoric încă umblă cu capul spart, iar orice scursură gen Klimenko își mai poate șterge cizmele murdare de suferințele a milioane de oameni.

În 35 de ani de relativă libertate au apărut zeci de studii științifice, arhivele au devenit accesibile, mii de documente secretizate și interzise au ajuns bun public. Perioada „deceniului de teroare, calvar și crime odioase”, cu referire la anii de ocupație 1940–1941 și 1944–1953, demonstrează cu documente veridice și dovezi incontestabile că regimul instalat de Moscova în Basarabia a practicat teroarea roșie, asasinatele în masă, exterminarea a peste un sfert de milion de oameni prin foametea organizată, deportarea gospodarilor și nimicirea elitelor românești. Crimele odioase și masacrele comise sub diferite forme, fie de trupele NKVD, fie de ideologii Kremlinului din conducerea RSSM, se înscriu în categoria genocidului.

Convenția ONU din 1948 definește juridic genocidul drept „orice act comis cu intenția de a distruge, în totalitate sau în parte, un grup național, etnic, rasial sau religios”. Convenția stabilește clar: când statul sau regimul aplică teroarea sau alte forme de exterminare a unui grup național, indiferent de etnie, înseamnă genocid.

La modul serios, legislativul Republicii Moldova are tot cadrul juridic necesar pentru a adopta o decizie istorică: încă în 1993, Primul Parlament a ratificat Convenția ONU din 1948 cu privire la genocid. E nevoie de un singur lucru – voința politică a deputaților de a-și asuma adevărul despre trecutul dramatic al Basarabiei și de a-l legifera.

Propun Parlamentului Republicii Moldova:

1. Declararea oficială a crimelor staliniste comise în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) drept genocid, în temeiul Convenției ONU din 1948, ratificată de R. Moldova în 1993, și în baza zecilor de mii de documente care demonstrează fără echivoc intenția de exterminare și rusificare forțată a populației din RSSM;

2. Introducerea în legislație a pedepselor pentru negarea genocidului și a crimelor regimului comunist de ocupație, așa cum au făcut statele baltice și Ucraina. Negarea genocidului nu este opinie individuală sau politică, ci complicitate cu criminalii;

3. Securizarea spațiului mediatic, interzicerea finanțării străine a propagandei falsurilor istorice și politice deghizate în mass-media; protejarea învățământului, a educației și a școlii împotriva intoxicării propagandistice de la Moscova;

4. Scoaterea în afara legii a rețelei FSB-KGB ascunse sub numele fals de Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove;

5. Demontarea mitologiei „lumii ruse” ca proiect geopolitic criminal, nu cultural: un instrument de dominație și subjugare, ostil cu tot ce înseamnă libertate, demnitate sau civilizație.

Dacă vrem o societate educată, europeană și modernă, nu putem să alimentăm trecutul sovieto-rusesc, să rămânem ostaticii reflexelor coloniale și imperiale, să amestecăm adevărul cu minciuna și răul cu binele, să elogiem dimineața călăii, iar după masă victimele. Jumătățile de măsură și pendulările între Est–Vest derutează enorm populația.

Drama Basarabiei și adevărul istoric nu sunt negociabile. Suferințele milioanelor de basarabeni înfometați și deportați nu pot servi obiect de batjocură pentru mercenari și gunoaie. Identitatea furată și mutilată a unui popor supus terorii roșii nu se lasă la cheremul furtuniștilor-fripturiști și propagandiștilor plătiți de Moscova.

Se cer decizii ferme, în conformitate cu adevărurile din Declarația de Independență, care să fie transformate în lege și să închidă pentru totdeauna speculațiile mercenarilor, idioților utili și analfabeților. Prin lege să contracarăm propaganda, minciuna și otrăvirea mentalităților colective; prin lege să închidem cercul traumelor istorice și să punem temelia zilei de mâine valorile întemeiate pe adevăr, dreptate, identitate și memorie!

DE ACELAȘI AUTOR:

* „Pacifiștii” promovează războiul, nu pacea!

* Bușteanul CCCP de pe Prut

* Minunea a pornit din Basarabia

* Podul de flori

* Ce-a mai rămas din cei aproape 300 de milioane de homo sovieticus?!

* Atunci am păcălit cenzura sovietică! Lupta noastră pentru alfabetul latin, în imperiul limbii ruse

* Cu durere, despre Afganistan și victimele războiului nedrept

* Remember: 28 iunie, ziua sfâșierii României noastre

* Golgota Basarabiei: 5-6 iulie 1949. Cel mai mare val al deportărilor organizate de Rusia în teritoriile românești ocupate

* 10 noiembrie 1989: măcelul eșuat

ALTE EDITORIALE:

– Advertisement –

Scrisoare către doi președinți

Domnului Nicușor Dan, președintele României

Doamnei Maia Sandu președintele Republicii Moldova

Excelențele Voastre,

– Advertisement –

Românii de pe ambele maluri ale Prutului sunt îndurerați de vestea tristă că eroul Ilie Ilașcu a trecut la cele veșnice. Oricât de grele ar fi timpurile pe care le traversează R. Moldova și România, se știe că neamul românesc are în sânge cultul eroilor și îi onorează în semn de profundă recunoștință pentru sacrificiile făcute în numele Patriei. În inimile dornice de dreptate și libertate, dragostea de Neam și Țară sunt mai puternice decât închisoarea și moartea.

Cuvintele rostite de către martirul Ilie Ilașcu din cușca de fier de la Tiraspol, când comandoul criminal l-a condamnat la moarte, cuvintele sale testamentare – Te iubesc, popor român! – reprezintă cea mai autentică lecție de patriotism curat al unui fiu față de poporul său.

Ilie Ilașcu, în numele adevărului și dreptății, nu s-a frânt și nu a trădat. Încă din îndepărtatul an 1992, cu prețul propriei libertăți și vieți, el a atenționat țările democratice din Europa că ele au un singur dușman real, care planifică să domine autoritar continentul european, și acest dușman este Rusia imperială. Cu regret, avertismentele lui Ilie Ilașcu au ajuns în cancelariile occidentale cu o întârziere de trei decenii, abia în 24 februarie 2022.

– Advertisement –

Excelențele Voastre,

Inimile întristate ale românilor de pe ambele maluri ale Prutului, Platforma Reîntregirii Naționale din Basarabia, Asociația Istoricilor „Al. Moșanu”, Asociația deputaților din Primul Parlament de la Chișinău, vă îndeamnă să fiți în unison cu durerea întregului popor român și solicită să decretați doliu național în ziua de 20 noiembrie, întru cinstirea memoriei și sacrificiului eroului Ilie Ilașcu.

Chișinău, 19 noiembrie 2025

Platforma Reîntregirii Naționale din Basarabia

Asociația Istoricilor „Al. Moșanu”

Asociația deputaților din Primul Parlament de la Chișinău

– Advertisement –

Textul jurnalistului Vitalie Cojocari, apărut recent în “Cronica lui Vitalie”, la RFI România și pe Ziaristii.com, a generat mai multe comentarii pe marginea unui subiect tot mai fierbinte – relațiile actuale dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului.

Există suficiente argumente că din decembrie 1989 și până în prezent, rețelele vechi și mai noi KGB-iste/FSB-iste, împreună cu clanurile politice (și nu numai) de la București și Chișinău, au avut misiunea să nu dispară definitiv „războiul rece” inițiat și întreținut (august 1944 – noiembrie 2025) de Moscova împotriva românilor de pe ambele maluri ale Prutului.

Se caută nod în papură, pretexte și țapi ispășitori pentru a reanima românofobia plăsmuită în laboratoarele ideologice ale Kremlinului și cultivată metodic, cu zel cominternist, la românii captivați de himerele roșii și năuciți de iluzia zdrențuită că „lucoarea vine de la Răsărit”.

Nu vom răspunde cu ură rătăciților șor-vor-dodoniști și ciurdelor de șoșocari, ci cu argumente, fiindcă suntem convinși că ei, sub nicio formă, nu reprezintă neamul românesc.

– Advertisement –

După alegerile prezidențiale și parlamentare din anul 2024, stafiile cu trenă aurită încearcă să folosească rețelele sociale și mass-media pentru a împrăștia în tot spațiul românesc semințele neîncrederii, vrajbei și dezbinării între frați.

Evident, nu există pădure fără uscături și nici societate fără „dodoniști sau șoșocari”, însă este deosebit de important să se conștientizeze că postările încărcate cu venin și ură aparțin unor grupuri minuscule și sunt foarte străine de milioanele de români din stânga și dreapta Prutului.

Deși acuzațiile gratuite și canonadele verbale se vor dominante, reacția civilizată a românilor responsabili va favoriza promovarea transparenței și adevărului, ceea ce va diminua considerabil minciuna, dezinformarea și manipularea mulțimilor credule.

– Advertisement –

A neglija sumedenia de mesaje toxice sau a tăcea, din păcate, nu este o soluție la avalanșa de falsuri din spațiul românesc, care infestează mentalitățile colective, creează lent o masă critică de indivizi înrăiți și subminează unitatea națională.

În fond, materialul lui Vitalie Cojocari anticipează o dezbatere publică inevitabilă, oricât de neplăcută ar fi. Dincolo de declarațiile hipnotice ale clonelor gușate care, sub aplauze și mugete, demonstrează că pământul e plat, iar „înțelepciunea rusească” înseamnă salvarea Europei, planetei și a universului, totuși se cer a fi combătute oficial falsurile unor deputați șoșocari sau europarlamentari AUR precum Gheorghe Piperea. Aceștia mint conștient că scumpirea alimentelor, salariile și pensiile mici, sărăcirea românilor sunt rezultatul direct al ajutoarelor gratuite oferite Republicii Moldova, care reprezintă 1,5% din PIB-ul României, ceea ce ar însemna peste 25 de miliarde de lei românești sau 5 miliarde de euro. (Cu asemenea minciuni, „peperiștii cu dinți de aur” încep să concureze chiar cu stăpânii lor de la Kremlin).

Alți „experți” de pe malurile Dâmboviței, care au tocit la Chișinău milioane de lei românești fără niciun rezultat public, îi înșală senin pe românii din Țară că energia electrică și gazele pompate peste Prut sunt donații, iar R. Moldova trebuie înțărcată urgent și tratată la fel ca Patagonia sau Burkina Faso. Totuși, trebuie conștientizat cât mai urgent, de către autorități și mass-media, că cea mai puternică și eficientă armă împotriva tuturor minciunilor fabricate la Moscova și împrăștiate în tot spațiul românesc de slugile putleriste este ADEVĂRUL deplin despre ajutoarele oferite de statul român Republicii Moldova, precum și TRANSPARENȚA lor totală.

În fine, fără a ține seama de pretextele invocate și oricât ar dori unii „experți” de pe malurile Nevei, Bâcului sau Dâmboviței ca Basarabia să fie tratată de către Țara-Mamă ca un teritoriu străin, niciodată nu se va întâmpla acest lucru. S-au chinuit rușii două secole și nu le-a reușit! Basarabia a fost, este și va fi totdeauna românească, fiindcă basarabenii sunt parte organică a poporului român. Iar recunoștința și mulțumirile noastre către românii care iubesc întreaga Țară nu pot fi bruiate sau acoperite de țipetele șoșocarilor sau ale șor-vor-dodoniștilor.

În viitoarele dezbateri publice, rumegușul și pleava vor fi cernute, vrajba stupidă și atacurile nedrepte vor fi aruncate peste sârma ghimpată ruginită, la coșul de gunoi al istoriei, lăsând pacea și buna înțelegere să pogoare peste întreaga națiune ca o binecuvântare a unității naționale.

Indiferent de locul de trai, oriunde s-ar afla pe planetă, toți românii au o singură Țară – România!

DE ACELAȘI AUTOR:

* „Pacifiștii” promovează războiul, nu pacea!

* Bușteanul CCCP de pe Prut

* Minunea a pornit din Basarabia

* Podul de flori

* Ce-a mai rămas din cei aproape 300 de milioane de homo sovieticus?!

* Atunci am păcălit cenzura sovietică! Lupta noastră pentru alfabetul latin, în imperiul limbii ruse

* Cu durere, despre Afganistan și victimele războiului nedrept

* Remember: 28 iunie, ziua sfâșierii României noastre

* Golgota Basarabiei: 5-6 iulie 1949. Cel mai mare val al deportărilor organizate de Rusia în teritoriile românești ocupate

* 10 noiembrie 1989: măcelul eșuat

– Advertisement –

Foarte puțini înțeleg ce reprezintă „pacifismului rusesc”, confundându-l cu lupta nobilă împotriva războaielor nedrepte și cu voința popoarelor de a trăi în pace.

Oricât ar părea de neverosimil sau paradoxal, „pacifismul rusesc” este o armă devastatoare a războiului hibrid, menită să înșele și să prostească zeci de milioane de oameni, să pregătească psihologic o țară sau alta să renunțe la armata națională, la securitate, la orice forme de apărare și să proclame neutralitatea ca panaceu universal în fața tuturor pericolelor și a eventualelor agresiuni.

„Pacifismul rusesc” are mai multe obiective ascunse, dar principalul rămâne ca sub masca promovării populiste a păcii să creeze condițiile necesare de dezarmare și demoralizare totală. Să se ajungă până acolo încât populația țărilor să refuze să lupte, să-și apere teritoriul, suveranitatea și libertatea, cerând guvernelor să capituleze, nu să lupte.

Pacea fictivă vrăjește mulțimile intoxicate de fanatism religios, minciuni și conspirații.

– Advertisement –

Se cere să se conștientizeze de către toți un singur lucru: fără a asigura cu cel mai modern armament securitatea națională – infrastructura civilă, obiectivele economice, grădinițele, școlile, spitalele, satele și orașele sunt transformate în ruine, iar țara ajunge o colonie, un GULAG siberian, un lagăr de exterminate a populației, care s-a lăsat înșelată de propaganda mizerabilă că neutralitatea te salvează de ocupația rusă și îți garantează pacea.

Să fie limpede pentru întreaga societate și instituțiile statului: „pacifiștii” sunt plantați și întreținuți financiar de serviciile rusești, îndeosebi în țările care nu pun mare preț pe libertate, democrație și demnitate națională.

Bunăoară, mercenarii sau rătăciții zâmbăreți din această fotografie ar înfunda imediat pușcăriile lui Putler dacă ar manifesta cu asemenea lozinci oriunde în Rusia. Pacifismul este un produs rusesc pentru export, iar orice manifestare de pace a mamelor-rusoaice, care și-au pierdut copiii în război, fie la Moscova sau Belgorod, este înăbușită din fașă de gorilele înarmate.

– Advertisement –

În timpul URSS, exista oficial așa numitul „Fond mira” („Fondul păcii”), un fond de sute de milioane de dolari, creat de KGB în anul 1961, pentru a „promova pacea în țările capitaliste – țări războinice și agresoare, care urmăresc să provoace războaie, să submineze statele lagărului socialist și bastionul păcii, URSS”.

Prin „Fondul păcii”, care în anii 1975-1989 avea anual la dispoziție peste 7 miliarde de dolari, KGB a format și dezvoltat în Europa și în lume o rețea întreagă de „pacifiști”, rețea menită să paralizeze securitatea statelor capitaliste prin dezarmare generală și neutralitate.

După un deceniu de la prăbușirea imperiului, din anul 2001, la un an de la instalarea lui Vladimir Putin ca președinte al Federației Ruse, serviciile secrete de la Moscova au preluat și reactivat sub cele mai diverse forme „mișcările pacifiste” din țările fostului lagăr socialist și din Europa. Împreună cu alte curente pretins democratice, ele formează osatura mișcărilor, care speculează nemulțumirile justificate din UE, le amplifică prin promovarea euroscepticismului, le orientează spre preluarea puterii într-o țară sau alta pentru a favoriza „exit-uri” (precum Brexit) și colapsul treptat sau definitiv al Uniunii Europene.

Mesajele pretins pacifiste ale șor-vor-dodoniștilor, auriștilor, șoșocarilor și georgiștilor sunt luate din manualele rusești și au drept scop să paralizeze voința românilor de a-și apăra țara, să aibă o armată slabă, decorativă și, în final, să impună ca România să-și proclame NEUTRALITATEA.

„Pacifiștii” sunt plătiți de serviciile rusești pentru a pregăti populația să renunțe la orice forme de apărare în caz de război și să capituleze fără lupte la orice ultimatum înaintat de Rusia statului român (pentru cei cu creierul spălat, recomand să citească Ultimatumul URSS dat conducerii României pe 26 iunie 1940).

Repet: „pacifismul” nu are nicio legătură cu pacea; dimpotrivă, este o formă perfidă de promovare a războiului imperial, o armă de îndobitocire în masă folosită de Rusia, prin care demoralizează și paralizează societatea, iar țara capitulează înainte să fie atacată militar, fiind ocupată pe cale pașnică.

Să nu-mi spună nimeni că pacifiștii vor pace: organizatorii manifestărilor „pentru pace” sunt mercenari în solda Rusiei și promovează expansiunea războiului. Restul faunei clocite în incubatoarele și sucursalele KGB-FSB-GRU din țările europene – leopeniști, fițoiști, orbaniști, șroideiști, șoșocari, auriști, șor-vor-dodoniști etc – defilează sub steagul roșu al păcii fictive și rătăcirii personale, în dauna totală a libertății de pe continent și a neamului românesc de pe ambele maluri ale Prutului.

DE ACELAȘI AUTOR:

* Nepăsarea și tăcerea nasc monștri

* Bușteanul CCCP de pe Prut

* Minunea a pornit din Basarabia

* Podul de flori

* Ce-a mai rămas din cei aproape 300 de milioane de homo sovieticus?!

* Atunci am păcălit cenzura sovietică! Lupta noastră pentru alfabetul latin, în imperiul limbii ruse

* Cu durere, despre Afganistan și victimele războiului nedrept

* Remember: 28 iunie, ziua sfâșierii României noastre

* Golgota Basarabiei: 5-6 iulie 1949. Cel mai mare val al deportărilor organizate de Rusia în teritoriile românești ocupate

* 10 noiembrie 1989: măcelul eșuat

– Advertisement –

Cred că intelectualitatea din România e de ordinul câtorva milioane. Atunci, de ce intelectualii nu au o reprezentare pe potrivă în partide și nu-i găsim pe cei mai merituoși în competițiile electorale și în instituții?

Câți dintre intelectualii mari ai României au avut curajul să semnaleze din timp putreziciunea clasei politice și degradarea morală a societății, câți dintre ei și-au asumat curajul să fie vocea celor neglijați, vocea poporului?

La o populație de peste 20 de milioane găsim 100.000 de intelectuali merituoși, care să poată reprezenta cu cinste o națiune în Parlament, Guvern și Președinție?

Cum și de ce ne-am trezit în instituțiile de bază ale țării cu specimene ca Anamaria Gavrilă, George Simion sau Diana Șoșoacă? Nu și din motivul că foarte mulți intelectuali au ales să tacă, să scrie cărți în turnul de fildeș, să stea cuminți în laboratoare, academie și instituții, să plece capul în fața șefilor și să închidă ochii la mulțimea de nedreptăți? Or, mai întâi, până a ajunge la ghilotina partidelor, intelectualii meritorii, care îndrăznesc să aibă curaj și atitudine, să devină oamenii cetății și vocea poporului, sunt marginalizați, scoși din circuitul public sau decapitați chiar din interiorul breslei?

– Advertisement –

Înșir aceste gânduri de revoltă și necaz, fiindcă știu că o națiune nu poate fi pusă în fața faptului împlinit, nu poate fi lăsată să aleagă în fruntea statului politicieni ca George Simion, Călin Georgescu sau Anamaria Gavrilă. Ei apar din tăcerea și lipsa de atitudine a comunităților, breslelor, uniunilor de creație și cultură, a intelectualității și a întregii societăți.

Văd cum luni, din tufișuri va ieși o întreagă faună de târâtoare, care va ține calea spre Cotroceni să lingușească, să-i pupe noului ales locuri mai ascunse decât mâna.

Totuși, în aceste zile de confuzii colective, de mari frământări și confruntări, vocile singulare ale unor intelectuali din spațiul românesc valorează mai mult decât tot „Titanicul” clasei politice ciocoizate, fiindcă ele orientează mulțimile derutate spre țărm și dau măsura adevărată a responsabilității și demnității românești.

– Advertisement –

Astăzi și mâine, cei care privesc România din „turnul de fildeș” mai pot coborî în mijlocul românilor și să aprindă o lumină în drumul lor încâlcit spre buletinele de vot. A lăsa frații tăi să meargă prin întuneric până la buza prăpastiei e chiar mai grav decât un act de complicitate.

Mai sper ca vocea intelectualilor tăcuți, „înțelepți și prudenți”, neimplicați în viața cetății, să răsune în tot spațiul românesc și diaspora, să se prefacă într-un cor al deșteptării, solidarității și unității naționale. În numele României de azi și de mâine!

DE ACELAȘI AUTOR:

* Apel din Basarabia. „Cerem: Șoșoacă – persona non grata în Republica Moldova!”

* Bușteanul CCCP de pe Prut

* Minunea a pornit din Basarabia

* Podul de flori

* Ce-a mai rămas din cei aproape 300 de milioane de homo sovieticus?!

* Atunci am păcălit cenzura sovietică! Lupta noastră pentru alfabetul latin, în imperiul limbii ruse

* Cu durere, despre Afganistan și victimele războiului nedrept

* Remember: 28 iunie, ziua sfâșierii României noastre

* Golgota Basarabiei: 5-6 iulie 1949. Cel mai mare val al deportărilor organizate de Rusia în teritoriile românești ocupate

* 10 noiembrie 1989: măcelul eșuat