Îmi place la culme lecția etică și morală a alegerilor: tocilarii îi înving pe derbedei. Să știți că mereu așa se întâmplă în viață.
Inteligența profundă bate șmecheria.
Munca serioasă bate improvizația.
Onestitatea intelectuală bate viclenia.
– Advertisement –
Adevărul învinge mereu minciuna.
Moderația convinge mai mult decât extremismul.
Dacă ai un concurs, nu-l câștigi prin neprezentare sau cu șmecherii.
– Advertisement –
Sigur, la 18 ani derbedeul agresiv e preferatul fetelor, pe care le plimbă cu un BMW vechi și zgomotos, și e șef peste banda lui de neisprăviți, în timp ce tocilarul studiază timid în banca lui și nici măcar n-are carnet de conducere.
Dar la 35 de ani tocilarul are o meserie de top, o soție frumoasă și credincioasă, unul sau doi copii drăguți și bine-crescuți, un acoperiș deasupra capului și o mașină care-l duce dintr-un punct în altul, un sens în viață și o traiectorie ascendentă în carieră. Impune respect, iar lumea știe că se poate baza pe el. La 40-50 de ani simte că a acumulat destul și e pregătit să dea ceva înapoi societății. E liniștit, împăcat cu sine și cu lumea, împlinit, solar.
Derbedeul n-are nicio meserie, azi trage un tun, mâine i se-nfundă, femeile l-au părăsit sau stau cu el numai cele de proastă calitate, pentru bani sau de frică, azi conduce ca nebunul, mâine se izbește-n zis, se agită bezmetic în toate direcțiile și vituperează violent, incoerent și narcisic. Stârnește frică și repulsie, și obține doar adeziunea celor slabi de înger. Urăște societatea și ar vrea s-o distrugă. E agitat, se urăște pe sine pentru mizeria din el, pe care o ascunde lumii cu tot mai mare dificultate, e nemulțumit, anarhic, tenebros.
Educați-vă copiii să ia școala în serios!
Matematică, științe, lectură, mișcare, note mari, cărți citite, olimpiade, concursuri, ambiție, sârguință, răbdare – acestea ascut mintea, întăresc caracterul și aduc profit pe termen lung.
***
Nicușor Dan s-a revanșat față de Donald Tusk. Cu ce ascendent față de gluma tristă a fâsâitului de Simion, a mers la Varșovia președintele ales al României!
În plus, avem un mic ascendent asupra bravilor polonezi: noi am învins deja gruparea Putin-MAGA, ei încă au de luptat.
Următoarele vizite externe trebuie să fie la Chișinău și la Kiev, preferabil cât de rapid. Revenim în jocul mare, reîncepem să contăm pe frontul de est al civilizației. Nu le-am cedat lui Putin, Dughin, Musk și Vance – am rezistat eroic, am învins democratic, suntem o nație pe care se poate conta.
Veți vedea, România va decola economic, militar, diplomatic în următorii ani.
Deja, Bucureștiul singur are PIB mai mare decât Serbia aservită rușilor. Simion și Ponta voiau să ne aducă alături de Serbia și Belarus, în zona gri, tristă, săracă și ponosită a Europei vampirizate de Putin.
Cu Nicușor Dan revenim unde ne este locul: alături de bunii și bravii noștri basarabeni, alături de eroicii ucraineni, în parteneriat cu mândrii polonezi – cărora, iată, președintele României le poate face un serviciu.
***
Am avut destule dispute cu diverși oameni din zona “progresistă”, mai ales fiindcă apăram Biserica. Dar luni, la festvitățile de la Cotroceni, ne-am strâns cordial mâinile, fericiți că România rămâne o țară liberă, democratică și europeană, unde — conservatori sau progresiști — putem fi în dezacord cordial pe orice temă.
În același timp, alți oameni (inclusiv preoți), care m-au auzit în bisericile lor vorbind despre Evanghelie și care mi-au aplaudat ani de zile angajamentul în apărarea credinței și Bisericii, m-au calomniat și batjocorit groaznic în ultima vreme fiindcă am combătut cu aceeași energie ideologizarea AUR-istă a credinței, cu care ei pesemne simpatizează. Nu-și dau seama, bieții de ei, că tot în apărarea Bisericii vorbesc, încercând s-o feresc de derivele ortodoxiste, legionaroide sau puritan-MAGA.
În fine, să notăm că Nicușor Dan, diabolizat în mediile habotnice, a jurat ieri cu mâna pe Biblie, și-a făcut cruce ca orice bun ortodox și s-a îmbrățișat cu Patriarhul Daniel (am observat că nu Patriarhul s-a dus să-i dea mâna, ci președintele a înconjurat tribuna ca să-l salute, înclinându-se reverențios).
Cine e mai bineplăcut lui Dumnezeu: cel care-I ia numele în deșert și-L folosește ca material electoral, care pretinde că slujește Dragostea, dar seamănă peste tot ura, sau cel care-și trăiește credința, câtă e, discret și nespectaculos și lucrează smerit pentru binele comun al semenilor?
DE ACELAȘI AUTOR:
– Advertisement –
