E vremea să înfruntăm și cea mai sensibilă piesă a mega-diversiunii „Răpirea Sorinei de către americanii traficanți de organe”: extragerea copilei de către procurorul Maria Pițurcă. E timpul să înfruntăm emoția, să privim obiectiv imaginile.
Timp de o săptămână, persoana cea mai înjurată din România a fost magistratul din Craiova. Cu gura larg deschisă ori cu jumătate de gură, toată lumea a spus fără dubiu: da, procuroarea a greșit. Cei mai mulți ar fi rupt carne din ea și ar fi pus sare: Huooooo, nenorocito! Cum să terorizezi un copil în halul ăsta?! Afară din magistratură!!!
Pe fondul emoției naționale, imaginile lucrau împotriva doamnei Pițurcă. Opinia publică vedea, în câteva zeci de secunde, cum procurorul o apuca de mâini pe fetiță și încerca s-o ducă în mașina părinților adoptivi. Efectul de inimă zdrobită venea însă mai ales din țipetele sfâșietoare ale copilei. Sub impactul emoțional al strigătelor disperate, orice rațiune dispare. Iar opinia publică se atașează instantaneu nu doar de Sorina, ci și de cea de care micuța se agață cu disperare: „Mamiiiii, nu vreau să plec, mamiiiii!”
Imaginile care au răvășit România
Cum poți să reziști unei asemenea scene? Nu reziști, că nu ai inimă de piatră. Ești om, nu statuie. Oamenii dotați cu multă sensibilitate cad imediat în capcană, mai ales dacă rațiunea e mai puțintică. Nicio șansă de iluminare când televiziunile promovează, fără discernământ, o acritură – nașa – care latră gutural: „Doamna procuror a apucat-o pe Sorina și a dat-o cu capul de ciment! A izbit-o cu capul de asfalt! A lovit-o cu capul de pereți!”. Dacă te uiți în gura nașei – fiica naturală a familiei Șărămăt -, te uiți pe jos, să vezi dacă n-au zburat creierii Sorinei. La cei 26 de ani ai ei, nașa pare să fi văzut multe filme horror.
O construcție monstruoasă
Gata, s-a stabilit: procuroarea e nenorocită, mami e zâna cea bună, fetița trebuie să rămână acolo, ea vrea să rămână acolo, nu trebuie să plece nicăieri, părinții adoptivi sunt răi și vor să-i ia organele, America e urâtă, nimeni nu poate trece peste voința Sorinei, primează interesul major al copilului.
Caz închis, nu mai e nimic de discutat. Mai ales că televiziunile de propagandă pun cărămidă peste cărămidă la această construcție impresionantă.
Oare așa să fie? Încet-încet, chair și oamenii-dotați-cu-multă-sensibilitate-și-cu-puțină-rațiune au aflat că albul nu prea e alb, iar negrul nu prea e negru. Dincolo de aburii emoției se află rațiunea. Iar ea ne arată, puțin câte puțin, cât de falsă este imaginea inițială, cea care i-a păcălit pe atâția oameni de bună-credință. Cât de monstruoasă este construcția bazată pe emoție și diversiuni. Adevăruri absolute se arată a fi minciuni îngrozitoare.
Ticăloșie + prostie = protest pentru Sorina
Zece pași spre adevăr
- În primul rând, mami nu e mami. A avut șase ani la dispoziție să devină mami, dar în locul unui copil a preferat o leafă.
- Cum să rămână fetița la asistenta maternală? E ilegal! E imposibil! Asistenta maternală nici măcar nu mai e asistentă maternală! Fetița mai are doar două variante: într-o casă din New York sau la o casă de copii de prin Mehedinți. Ori, ulterior, la altă asistentă maternală.
- Da, există o mami, dar ea se află la poartă, pitită într-o mașină, speriată de balamucul făcut de familia, neamurile și vecinii ex-asistentei maternale, plus o ciurdă de gură-cască. Fetița are părinți de două luni, le poartă deja numele – e Sorina Săcărin -, dar manipulatorii ei nu i-au spus asta.
În prim-plan, trei personaje: Sorina, asistenta maternală și procuroarea - Cu cât mă uit mai mult la imaginile cu fetița agitată, speriată, disperată, cu atât îmi apare tot mai monstruoasă imaginea asistentei maternale. Cum n-a avut pic de milă de biata Sorina! Cum n-a durut-o sufletul s-o manipuleze pe micuță cu acele minciuni oribile, că vin doi bau-bau ochelariști din America să-i ia rinichiul și să-l dea fetei lor! Cu a pus-o în situația de a se tăvăli pe jos și a țipa sfâșietor, într-o dureroasă sinceritate de copil mințit cu cinism!
- Care este interesul superior al copilului? Cel de a rămâne într-o familie care l-a crescut contracost, dar n-a vrut să-l adopte? Sau cel de a se dezvolta într-o familie care face eforturi uriașe să-l adopte?
- Cine decide care e interesul superior al copilului? Chiar el, copilul, prin opțiunea lui mecanică/manipulată? Să fim serioși! De aceea există adulți și de aceea există instanțe, ca să decidă în locul minorului, mai ales când el, minorul, abia a împlinit 8 ani.
- Mai contează legea în țara asta? Dacă da, atunci ce mai e de negociat pe seama unei decizii definitive? Nu e suficient că asistenta maternală a sfidat legea două luni, alungând cel puțin șase delegații ale statului român care veniseră să ia fetița și s-o încredințeze părinților ei?
- Ramona și Gabriel Săcărin sunt singurii părinți ai Sorinei, pentru că părinții naturali au decăzut din acest drept, iar Mariana și Vasile Șărămăt nu au fost niciodată părinții ei. Nu și-au dorit să fie. Mai precis: au dorit să nu fie (cu semnătură pe hârtie). Au ales să fie prestatori de servicii maternale, nu părinți. Acum nu mai sunt nici una, nici alta.
- Abia aștept ca procurorii să aplice legea în cazul asistentei maternale care a sfidat una dintre obligațiile sale esențiale: aceea de a pregăti minorul pentru adopție. Că l-a pregătit împotriva adopției – asta e circumstanță agravantă.
- Procurorul Maria Pițurcă nu e un monstru, așa cum i-a fost proiectată imaginea în aceste 7 zile. Dar aici sunt multe de spus.
În fond, ce a făcut procurorul?
Dacă te scuturi de emoție, eventual cu sonorul pus pe „mut”, și privești cele câteva zeci de secunde filmate în care acționează procurorul Maria Pițurcă, îți scade mult nivelul de revoltă. Ba chiar începi să accepți că femeia n-a comis nicio grozăvie și că totul a fost gonflat ca într-un roman suprarealist.
În fond, ce a făcut procurorul?
- A cerut sprijinul asistentei maternale pentru a o convinge pe Sorina să meargă la mașină, unde o așteptau părinții adoptivi. Era clar că Mariana Șărămăt avea ascendentul celor 7 ani de conviețuire cu micuța. Dar femeia nu avea nici chef, nici putere de a o îndruma pe Sorina spre noii ei părinți. O îndoctrinase atât de tare că soții Săcărin sunt oameni răi, încât nu mai putea întoarce nimic nici dacă ar fi revenit la bune intenții. Dar nici gânduri bune nu avea.
- A încercat s-o liniștească pe Sorina, dar fără succes: fetița era prea încărcată emoțional pentru a mai vedea, ca soluție salvatoare, altceva decât fusta celei care o manipula asiduu de cel puțin doi ani.
- A tatonat momentul potrivit pentru a o scoate pe Sorina din casă fără a o supune unui stres extrem. Acel moment n-a venit, iar tensiunea era în creștere.
- A trecut la acțiune, pe ideea că șocul va fi mare, dar scurt, iar după câteva minute fetița se va liniști în brațele părinților ei adoptivi, care în niciun caz nu aveau să se poarte ca niște traficanți de organe.
- A apucat-o pe fetiță de mâini și a ținut-o ferm, pentru a n-o lăsa să se lovească de pardoseală, de mobilă sau de pereți.
- A tras-o spre mașină, fără a o lovi sau a se răsti la ea.
Secvențele sunt crunte pentru fetiță, par zguduitoare și pentru adulți, dar orice altă idee putea fi mai proastă. Așteptarea ar fi crescut tensiunea, amânarea ar fi sporit stresul și ar fi prelungit neaplicarea legii. Dar tot ar fi venit ziua în care fetița trebuia luată de la familia Șărămăt și dată familiei Săcărin.
Maria Pițurcă și-a asumat ceea ce fac, de obicei, medicii: te taie cu bisturiul nu ca să te omoare, ci ca să-ți salveze viața. Nu pentru că îți vor răul, ci pentru că îți vor binele.
Dacă procedura de extragere a copilului a fost greșită, atunci cei care au greșit vor plăti. Sunt anchete deschise, adevărul va fi stabilit cu legea în mână. Dar în niciun caz nu e vorba de o crimă aici! Crima au făcut-o soții Șărămăt, cei care au crezut că ei sunt deasupra legii și că Sorina e proprietatea lor aducătoare de venit.
Interesul superior al copilului
Apropo de interesul superior al copilului și de ce vrea acesta: când i se face o injecție, copilul nu se bucură, ba chiar s-ar putea să plângă. Interesul superior al copilului este să i se facă injecția, chiar dacă el țipă, fuge, se zbate, se tăvălește pe jos.
E un caz banal care arată cât de mare a fost manipularea. S-a spus cu răcnete că interesul superior al copilului e sinonim cu ce vrea copilul. Deseori, adevărul este exact pe dos: interesul superior al copilului nu are nicio legătură cu ce vrea copilul, ba dimpotrivă, e chiar opusul acestei voințe.
Este interesul superior al copilului să mănânce un kilogram de ciocolată pe zi, cum i-ar plăcea? N-aș prea crede.
Este interesul superior al copilului să nu meargă la grădiniță, cum poate și-ar dori? N-aș prea crede.
Este interesul superior al copilului să se apuce de fumat pe la 10 ani și de băut alcool pe la 15, cum poate l-ar tenta? N-aș prea crede.
Este interesul superior al copilului să refuze vaccinarea, cum îl îndeamnă unul-altul? N-aș prea crede.
Este interesul superior al copilului să meargă în vacanță în Hawaii, cum își dorește cu ardoare, deși tu nu ai bani decât pentru Vama Veche? Îndoi-m-aș!
Sunt doar câteva exemple care arată, concret, că interesul superior al Sorinei nu e totuna cu ce vrea Sorina. Mai ales că Sorina e un copil de numai 8 ani, manipulat ordinar de o asistentă maternală dotată cu un cinism înspăimântător.
Foarte bun video-editorialul lui Mălin Bot
Epilog
Gâdea grohăie împotriva procuroarei Maria Pițurcă din Craiova. Mircea Badea behăie înjurături spurcate. Sorina Matei mugește: „E procuror #Rezist! E din gașca #Rezist!”.
Măi, copii ai durerii, poate n-ați aflat, dar #Rezist tocmai a câștigat alegerile la un scor zdrobitor! Iar data viitoare le va câștiga și mai clar. Ce n-ați înțeles voi este că #Rezist = #Dreptate, iar românii sunt însetați de dreptate.