N-am fost blând cu Dan Barna după alegerile prezidenţiale. L-am criticat şi consider că orice jurnalist de bună-credinţă, interesat de adevăr şi nu de manipulare, trebuia să facă asta.
Motivul era simplu: aşa funcţionează mecanismele de morală politică în lumea civilizată, de la care România pretinde că învaţă. Când ratezi nişte alegeri, pleci din funcţie. La fel şi în administraţie: dacă ceva iese prost în mandatul tău de primar, ministru, ales al neamului, îţi dai demisia şi laşi pe alţii să dreagă răul.
Am dat şi un exemplu: exact ce-ar fi trebuit să facă Barna, adică un pas în spate, a făcut să-i spunem omologul său din Spania.
Tânărul politician spaniol Albert Rivera a creat din nimic partidul Ciudadanos, l-a adus în Parlament, a ajuns la un moment dat a treia forţă politică, dar la ultimele alegeri din noiembrie anul trecut a luat un scar mult mai slab decât înainte. Totuşi, a reuşit să ducă partidul în Parlamentul spaniol, el însuşi fiind ales deputat.
Dar prin comparaţie cu scorurile foarte bune de la alegerile precedente, căderea a fost vizibilă. Reacţia sa a fost imediată: a demisionat din funcţia de preşedinte al Ciudadanos, din partidul pe care el l-a creat, din Parlamentul în care intrase pe leafă grasă şi, atenţie, a ieşit definitiv din politică!
Aşa a înţeles el să-şi asume eşecul. N-a fost însă un model pentru Dan Barna. E dreptul lui. Atâta vreme cât n-a existat o presiune în partid pentru schimbare, a făcut ce face orice politician: şi-a apărat poziţia. Cu ce preţ, vom vedea.
Dar acum nu mai contează acel aspect. Barna a rămas lider USR şi merge mai departe, chiar dacă duce cu sine o „tinichea” pe care doar alegătorii vor decide cum s-o analizeze, la viitoarele alegeri.
Totuşi, sunt obligat să-l tratez pe Dan Barna cu atenţia şi respectul cuvenite oricărui politician pe care îl consider de partea bună a baricadei, ca pe mulţi dintre colegii săi din USR, PLUS, PNL sau PMP.
Iar liderul USR pare să fi învăţat ceva din greşelile trecutului recent: cere acum preşedintelui Iohannis şi PNL-ul să aducă USR la guvernare.
Se ştie, după căderea Guvernului Dăncilă, Dan Barna a refuzat să se alăture PNL la Palatul Victoria, motiv pentru care USR a avut din nou de pierdut.
De ce? Pentru că o parte din votanţii săi au considerat reţinerea drept un gest de laşitate. În paralel, PNL a avut numai de câştigat. Acţiunile în forţă ale Guvernului Orban de curăţenie masivă în ministere şi de repunere a adevărului la locul lui au adus multă simpatie liberalilor, dovadă ultimul sondaj IMAS pe ianuarie, în care PNL se apropie de astronomicul scor de 50%!
Acum se pare că liderul USR a înţeles de ce e mai bine la putere decât în opoziţie, mai ales în vremuri de haos PSD, când românii au nevoie de salvatori responsabili la guvernare.
Punct şi de la capăt. Ar trebui Iohannis şi PNL să aducă USR-PLUS în noul Guvern? DA! Categoric da!
De ce? În primul rând, dacă anticipatele nu vor fi posibile, urmează o perioadă grea pentru România. Economia e pe butuci, sugrumată de creşterea pensiilor şi a cheltuielor publice – măsură decisă de PSD special pentru a îngropa următorul guvern.
E celebra „metodă Tăriceanu„, din 2008, când la fel Guvernul a crescut pensiile, deşi ţara nu avea bani nici pentru pensiile ne-majorate, ceea ce a făcut zob Guvernul Boc. Obligat să evite falimentul, Boc a tăiat masiv din salariile la stat, pentru a putea plăti pensiile majorate de Călin Popescu Tăriceanu în plină criză globală – caz unic în lume!
Imaginaţi-vă ce impact va avea asupra guvernării aplicarea majorării masive a pensiilor, decisă deja de PSD în epoca Dragnea-Dăncilă-Olguţa Vasilescu! Un dezastru! Poate PNL să ducă singur pe picioare o astfel de povară, pentru care sigur că nu are nicio vină?
Poate, dar preţul plătit va fi imens, dacă vorbim de o guvernare până la finele anului. Caz în care, luând în calcul inevitabila uzură provocată de măsuri nepopulare, PNL nu va mai obţine un scor aşa cum arată acum în sondaje.
Probabil că tot liberalii vor câştiga alegerile, dar la un scor mai slab, undeva la 30-35%. Deci tot va fi nevoie de o alianţă la guvernare cu USR, după alegerile parlamentare organizate la termen.
Prin urmare, de ce nu se poate face acum ce va fi musai mai târziu?
În plus, o astfel de măsură ar elimina asperităţile şi orgoliile distructive actuale dintre PNL şi USR, de pe urma cărora există un singur câştigător: PSD. Aducerea USR la guvernare ar linişti apele, cel puţin pe termen scurt, şi ar da încredere marii părţi a electoratului anti-PSD.
Mai mult, PNL a câştigat în aceste ultime trei luni enorm pe seama acţiunile reformiste demonstrate de Guvernul Orban. USR dispune şi el de oameni buni, care ar întări imaginea de competenţă a viitorului Guvern.
Bunăoară, un ministru la Justiţie ca Stelian Ion ar da foarte bine nu doar pentru USR, ci şi pentru Guvernul Orban. Dan Barna însuşi ar putea face o figură frumoasă la Fonduri Europene, domeniu în care a mai lucrat pe vremea Guvernului Cioloş.
Probabil că unii dintre liderii liberali se tem de ceea ce s-ar putea numi „căpuşarea succesului” la guvernare, dar e doar un risc minor în comparaţie cu celelalte avantaje.
La halul în care a ajuns România, cu statul intoxicat de oamenii PSD şi cu împrumurile masive făcute în ultimii 3 ani de guvernările Dragnea, România nu se poate reface decât cu o formulă tip „spate în spate”.
Da, nu e cel mai comod lucru să guvernezi în alianţă, dar discuţia nu e despre monopolul puterii, ci cum construieşti stabilitatea politică a următorilor 5 ani. Asta e miza reală!
Există două variante:
- PNL guvernează singur până la alegerile din noiembrie 2020, fără USR. În acest caz. guvernul PNL nu poate decât să lungească boală şi să amâne măsurile dure pentru următorul guvern ce va fi desemnat după alegerile parlamentare la termen. În această situaţie, PNL poate spera la un viitor guvern fără USR, presupunând că va deconta mai puţin la guvernare pe parcursul lui 2020. Dar viitorul guvern liberal din 2021 încolo va trebui să ducă singur o povară şi mai mare dată de amânarea reformelor. Nu va avea viaţă lungă!
- PNL aduce acum USR la putere şi realizează o alianţă la guvernare PNL-USR-PMP, care trece deja la măsuri ferme de reformă. Cele trei partide pierd procente pe parcursul acestui an, dar refac alianţa de guvernare după alegerile de la finele anului şi continuă programul de reforme pe parcursul întregului ciclu 2021-2024 fără riscul de a provoca rupturi majore în societate, pentru că unele măsuri vor fi fost deja luate.
În acestă din urmă variantă, după 2024 încolo PSD şi fraţii săi vor fi istorie, căci timp de 4 ani şi scoşi de la resurse, PSD-iştii nu rezistă. După care, PNL şi USR îşi pot duce ulterior bătălia în doi mai departe, dar într-o Românie care nu va fi făcută praf cum poate deveni în absenţa unui plan sănătos al forţelor anti-PSD.