Articolul „A fost arestat de Ceaușescu, a murit – ca și Ceaușescu – în ziua de Crăciun! Destinul unui ziarist disident”, publicat miercuri, 25 decembrie, pe Ziaristii.com, a avut parte de o surpriză. Un mesaj-ecou la articolul despre moartea lui Mihai Creangă a venit din America, de la colegul său de clandestinitate anti-ceaușistă: Ștefan Niculescu Maier.
„Dacă am fi fost 10, povestea noastră ar fi semănat foarte mult cu cea a celor «10 negri mititei», dar nu am fost atâția. Se pare, de fapt, că ÎN TOTAL în România vor fi fost doar vreo 30-40 de disidenți, față de alte țări foste socialiste (cu sute de disidenți) unde nu s-au produs crimele de la schimbarea noastră de regim, iar tranziția a fost și mai catifelată, și a durat și mai puțin.
În scenariul cu 10 negri mititei, eu aș fi intrat la categoria «unul a plecat din ei» – din cauză că m-am stabilit în Statele Unite, unde mi-am văzut de familie și de carieră, iar cei doi copii pe care i-am salvat din orfelinatele din România (dacă își mai amintește cineva despre ce era vorba) sunt astăzi adulți și pe traiectorii ascendente. Binecuvântăm în fiecare zi decizia de a-i adopta.
Mihai Creangă a fost un om «mai mare decât viața». Nu puteai să nu-l iubești, până și defectele lui erau carismatice. Același lucru pot spune și despre Anton Uncu sau despre Petre Mihai Băcanu.
În primii ani de după schimbarea regimului, mi-am dat însă seama că Brucan a fost un optimist când a afirmat că e nevoie de 20 de ani pentru o schimbare profundă, reală. Nu caut justificări plecării mele din România, dar am fost totuși mult prea puțini. Și nu avem niciun merit că nu am știut să facem în așa fel încât să devenim mai mulți. Au știut să devină mai mulți (erau și înainte…) o mare parte dintre cei pe care-i vedeți astăzi în roluri politice majore și cu conturi majore în bancă.
Poate că ascensiunea lui Mihai la cele veșnice să producă acea lumină, ca o stea călăuzitoare, renăscând speranța că există bine și dreptate în lume, că există oameni care sunt capabili să-și riște viața pentru idealuri.
Mihai Creangă a fost unul dintre ei. Fie-i memoria binecuvântată!”
Precizări suplimentare
Reporter: Domnule Maier, vă mulțumim că ați intervenit cu acele precizări, la textul despre regretatul Mihai Creangă.
Ștefan Niculescu Maier: Am preferat să pun un ecou în pagina Ziaristii.com deoarece ați scris cel mai documentat despre Mihai Creangă, fapt pentru care vă mulțumesc.
Reporter: Când v-ați mutat în SUA?
Ștefan Niculescu Maier: M-am stabilit în SUA în 2001, după ce am lucrat la Ambasada României la Washington timp de 3 ani, pentru președintele Emil Constantinescu. Soția mea a fost sponsorizată pentru o viză permanentă de muncă de către o firmă, iar eu am beneficiat de noul ei statut, alături de întreaga familie.
Reporter: Unde v-ați așezat, în ce oraș/stat?
Ștefan Niculescu Maier: Locuim undeva în suburbiile capitalei americane, în statul Virginia.
Reporter: Cum vedeți România actuală?
Ștefan Niculescu Maier: Contrar unor opinii care pretind că țara este una normală, cu probleme normale, eu o văd ca fiind încă tributară unor grupuri de interese ce nu-și văd decât de propria prosperitate, fără să le pese de binele unui popor de supraviețuitori care are resurse de inteligență și de frumusețe ieșite din comun, dar irosite de lipsa de curaj. Barometrul meu de început de normalitate în România este reprezentat de rezolvarea corectă a cazului inginerului Gheorge Ursu și de încetarea tăierii pădurilor…