Președintele României l-a decorat post-mortem pe jurnalistul Mihai Creangă care a murit în ziua de Crăciun, la vârsta de 77 de ani. Acesta a făcut parte din grupul Mihai Băcanu care a tipărit un ziar clandestin în timpul dictaturii Ceaușescu.
„Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a semnat vineri, 27 decembrie a.c., decretul de decorare post-mortem a ziaristului Mihai Creangă. Astfel, în semn de recunoștință şi apreciere pentru contribuția esențială adusă la apărarea libertăţii presei şi la promovarea principiilor democrației, precum şi pentru abnegația cu care s-a opus abuzurilor regimului comunist, Președintele Klaus Iohannis a conferit post-mortem Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler ziaristului Mihai Creangă”, a anunțat administrația prezidențială într-un comunicat oficial.
Mihai Creangă a fost arestat în data de 25 ianuarie 1989 alături de alți patru colegi împreună cu care au scos o publicație clandestină.
Jurnalistul a fost eliberat în ziua de 22 decembrie 1989, imediat după fuga lui Nicolae Ceaușescu. El a lucrat la cotidianul „România liberă”, condusă după revoluție de Petre Mihai Băcanu, cel care a fost și liderul grupării clandestine.
Arestat pe 25 ianuarie 1989, împreună cu alți patru colegi de „complot”, Mihai Creangă a fost eliberat pe 22 decembrie 1989, imediat după ce a fost anunțată fuga lui Ceaușescu. Ulterior a făcut parte din conducerea ziarului „România liberă”, sub directoratul lui Petre Mihai Băcanu.
Ca o coincidență, Mihai Creangă moare în urma unor afecțiuni cronice exact la 30 de ani de la execuția dictatorului Nicolae Ceaușescu, cel împotriva căruia jurnalistul a luptat.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
„Dacă am fi fost 10, povestea noastră ar fi semănat foarte mult cu cea a celor «10 negri mititei», dar nu am fost atâția. Se pare, de fapt, că ÎN TOTAL în România vor fi fost doar vreo 30-40 de disidenți, față de alte țări foste socialiste (cu sute de disidenți) unde nu s-au produs crimele de la schimbarea noastră de regim, iar tranziția a fost și mai catifelată, și a durat și mai puțin.
În scenariul cu 10 negri mititei, eu aș fi intrat la categoria «unul a plecat din ei» – din cauză că m-am stabilit în Statele Unite, unde mi-am văzut de familie și de carieră, iar cei doi copii pe care i-am salvat din orfelinatele din România (dacă își mai amintește cineva despre ce era vorba) sunt astăzi adulți și pe traiectorii ascendente. Binecuvântăm în fiecare zi decizia de a-i adopta.
Mihai Creangă a fost un om «mai mare decât viața». Nu puteai să nu-l iubești, până și defectele lui erau carismatice. Același lucru pot spune și despre Anton Uncu sau despre Petre Mihai Băcanu.
În primii ani de după schimbarea regimului, mi-am dat însă seama că Brucan a fost un optimist când a afirmat că e nevoie de 20 de ani pentru o schimbare profundă, reală. Nu caut justificări plecării mele din România, dar am fost totuși mult prea puțini. Și nu avem niciun merit că nu am știut să facem în așa fel încât să devenim mai mulți. Au știut să devină mai mulți (erau și înainte…) o mare parte dintre cei pe care-i vedeți astăzi în roluri politice majore și cu conturi majore în bancă.
Poate că ascensiunea lui Mihai la cele veșnice să producă acea lumină, ca o stea călăuzitoare, renăscând speranța că există bine și dreptate în lume, că există oameni care sunt capabili să-și riște viața pentru idealuri.
Mihai Creangă a fost unul dintre ei. Fie-i memoria binecuvântată!”
Precizări suplimentare
Reporter: Domnule Maier, vă mulțumim că ați intervenit cu acele precizări, la textul despre regretatul Mihai Creangă.
Ștefan Niculescu Maier: Am preferat să pun un ecou în pagina Ziaristii.com deoarece ați scris cel mai documentat despre Mihai Creangă, fapt pentru care vă mulțumesc.
Reporter: Când v-ați mutat în SUA?
Ștefan Niculescu Maier: M-am stabilit în SUA în 2001, după ce am lucrat la Ambasada României la Washington timp de 3 ani, pentru președintele Emil Constantinescu. Soția mea a fost sponsorizată pentru o viză permanentă de muncă de către o firmă, iar eu am beneficiat de noul ei statut, alături de întreaga familie.
Reporter: Unde v-ați așezat, în ce oraș/stat?
Ștefan Niculescu Maier: Locuim undeva în suburbiile capitalei americane, în statul Virginia.
Reporter: Cum vedeți România actuală?
Ștefan Niculescu Maier: Contrar unor opinii care pretind că țara este una normală, cu probleme normale, eu o văd ca fiind încă tributară unor grupuri de interese ce nu-și văd decât de propria prosperitate, fără să le pese de binele unui popor de supraviețuitori care are resurse de inteligență și de frumusețe ieșite din comun, dar irosite de lipsa de curaj. Barometrul meu de început de normalitate în România este reprezentat de rezolvarea corectă a cazului inginerului Gheorge Ursu și de încetarea tăierii pădurilor…
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Miercuri, 25 de decembrie, ne-a părăsit, la 77 de ani, unul dintre puținii ziariști curajoși ai anilor ’80: Mihai Creangă. Acesta a fost arestat în ianuarie 1989, în „lotul Băcanu”, pentru tipărirea unui ziar clandestin, anti-Ceaușescu, numit „România”. A fost eliberat pe 22 decembrie 1989.
Destinul a făcut ca Mihai Creangă să moară în aceeași zi ca și cel care l-a trimis în temniță: Nicolae Ceaușescu. Ziaristul i-a supraviețuit dictatorului 30 de ani. Amândoi au părăsit această lume în ziua de Crăciun: Ceaușescu împușcat la Târgoviște, în 1989 (la 71 de ani), Creangă răpus de boli, la el acasă, în 2019 (la 77 de ani).
Arestat pe 25 ianuarie 1989, împreună cu alți patru colegi de „complot”, Mihai Creangă a fost eliberat pe 22 decembrie 1989, imediat după ce a fost anunțată fuga lui Ceaușescu. Ulterior a făcut parte din conducerea ziarului „România liberă”, sub directoratul lui Petre Mihai Băcanu.
Anunțul morții lui Mihai Creangă a fost făcut de ziaristul Daniel Uncu, fiul lui Anton Uncu (unul dintre cei 5 arestați din „lotul Băcanu”).
Mesajul lui Daniel Uncu
„A murit ziaristul Mihai Creangă. În zi Sfântă, de Crăciun, a urcat la cele veșnice. Dumnezeu să-l odihnească!
Mihai Creangă este cel care alături de tatăl meu, ziaristul Anton Uncu, de ziaristul Petre Mihai Băcanu, de Ștefan Niculescu Maier și de tipograful Alexandru Chivoiu a făcut parte dintr-un grup de disidenți – grupul «Acțiunea R» (Acțiunea România) – care, prin puterea condeiului și a unui ziar clandestin, s-a opus dictaturii comuniste și ceaușiste. Au fost toți arestați și condamnați la închisoare, decembrie 1989 fiind momentul eliberării acestora.
Dintre toți, doar Ștefan Niculescu Maier și Petre Mihai Băcanu mai sunt în viață!”
Mărturia lui Mihai Creangă despre detenție
”Am stat în arestul Securităţii – Direcţia a 6-a cercetări penale – 93 de zile şi a urmat un domiciliu obligatoriu la Târgu Jiu, din care am scăpat după 22 decembrie 1989. Aici (la Sighet – n.red.) sunt oameni care au stat ani grei în puşcărie şi în condiţii infinit mai dure decât cele în care am stat noi. Aş zice că, prin comparaţie, detenţia noastră a fost ca într-un hotel de lux. Bineînţeles, nicio clipă nu mi-am mai văzut colegii. Nu aveam, evident, nicio ştire din afară şi eram fiecare în celulă separată. Eu am avut norocul ca fereastra de la celula mea să dea spre o aripă de la Patriarhie. Era postul Crăciunului; fiind încă iarnă, întunericul cădea destul de devreme şi vedem mereu aprinsă o luminiţă acolo, până trebuia să trag obloanele. Ştiam că mă rog lui Dumnezeu şi că am un semn prin acea luminiţă, pe care o vedeam noaptea.
Am avut doi anchetatori: unul juca rolul anchetatorului «rău», celălalt al anchetatorului «bun»; era clar că erau roluri, pentru că se urmărea, ca şi prin tortură, de data asta cu metode bine puse la punct, ruperea personalităţii. Şi atunci erai ca într-un duş cald-rece. Tot timpul se intersectau. Erai împins, prin întrebările lor, să-ţi imaginezi felurite scenarii pe care merge ancheta”.
Din „Mihai Creangă – În numele libertăţii presei”, în „Romulus Rusan (ed.) – Analele Sighet 10: Anii 1973-1989. Cronica unui sfârșit de sistem”, Fundația Academia Civică, 2003.
1988-1989: Patimile „grupului Băcanu”
Petre Mihai Băcanu pe 22 decembrie 1989, după ce a ieșit din Penitenciarul Rahova și a fost adus la TVR
Un grup de ziarişti români, făcând parte dintr-o organizaţie cu ramificaţii în mai multe oraşe şi judeţe, a încercat în cursul anului 1988 imposibilul: tipărirea unui ziar ilegal. După ce au încercat mai multe variante tehnice, Petre Mihai Băcanu, Anton Uncu, Mihai Creangă şi Ştefan Niculescu Maier, împreună cu tipograful Alexandru Chivoiu, au recurs la metoda culegerii manuale, cu litere de plumb sustrase din Combinatul „Casa Scînteii”.
Au fost arestaţi în urma unui denunţ, la 25 ianuarie 1989. A urmat o anchetă dură, prin care securiştii voiau să demonstreze legătura cu servicii de spionaj străine, în special cu cele sovietice – „rețeaua Volodin” (Vladimir Volodin, care încuraja tipărirea ziarului clandestin, era corespondentul ziarului „Izvestia” în România).
O parte dintre inculpaţi au fost trimişi cu domiciliu forţat în diverse oraşe din ţară, iar lui Petre Mihai Băcanu i s-a intentat un proces de drept comun („speculă cu maşini”). Scopul era să se dezmintă acuzaţiile venite din Occident că în România ar mai exista deţinuţi politici.
Încadrarea iniţială, pe Codul Penal, era „propagandă împotriva orânduirii socialiste”. Aceasta a fost schimbată, după două luni, în diverse alte încadrări de drept comun, pentru a nu se crea impresia că regimul Ceauşescu are deţinuţi politici.
Din „grupul Băcanu” au făcut parte:
Petre Mihai Băcanu (n. 1940) – ziarist la România liberă, cap al listei de acuzare
Anton Uncu (1938-1998) – ziarist la România liberă
Mihai Creangă (1942-2019) – ziarist la România pitorească
Alexandru Chivoiu (1948-2005) – tipograf la Combinatul „Casa Scînteii”
Ştefan Niculescu Maier (n. 1958) – inginer informatician la Institutul de Proiectări şi Automatizări.
Un membru al grupului s-a sinucis la metrou
Alexandru Chivoiu
Alexandru Chivoiu, singurul tipograf arestat în „lotul Băcanu”, s-a sinucis pe 15 septembrie 2005. S-a aruncat în fața metroului, la staţia Aviatorilor, fiind decapitat de roțile acestuia.
Chivoiu avea 57 de ani și trecea printr-un necaz: urma să fie evacuat din casa în care locuise până atunci. Clădirea fusese restituită proprietarului de drept, în urma unui proces.
Deși era şeful serviciului Administraţie de la „România liberă”, Alexandru Chivoiu n-a mai găsit puterea să lupte. La 16 ani de când fusese arestat pentru că sustrăgea litere de plumb din „Casa Scînteii” ca să tipărească o foaie clandestină, fostul tipograf n-a căutat o casă cu chirie, pentru a-și muta familia. A ales să încheie conturile cu această lume complicată.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
