Ultimul Raport de evaluare a infrastructurii la nivel global, publicat de Forumul Economic Mondial, pentru anul 2018, plasează România la coada clasamentului privind calitatea şoselelor publice. Dintr-un total de 137 de state analizate, de pe toate continentele, România ocupă poziţia 120, cu o notă a calităţii drumurilor de doar 2,7 (7 este maximul acordat pentru cea mai bună infrastructură).
România se află, în acest clasament mondial, chiar în urma multor ţări din Africa, dar şi a altor state de pe continente considerate a fi în lumea a treia în raport cu Europa.
De pe continentul nostru, doar Ucraina se mai află în spatele României (poziţia 130 – nota 2,4) şi Republica Moldova (poziţia 128, cu o notă de 2,5). În rest, toate ţările europene, sunt înainte noastră. Jalnic!
Înainte României, deci cu drumuri mai bune, mai apar în clasamentul celor 137 de state:
Ţara Poziţia în top Nota
Albania 57 4,3
Kenya 60 4,3
Gambia 69 4,1
Salvador 72 4,0
Mali 87 3,6
Bulgaria 93 3,4
Clasamentul complet al calităţii drumurilor pe anul 2018, aşa cum a fost el finalizat de Forumul Economic Mondial, AICI.
Se pune întrebarea: de ce am ajuns să fim în lumea a treia cu drumurile? De ce Zambia, Tunisia,Vietnamul, Pakistanul (de unde Guvernul vrea să aducă un MILION de muncitori în România), Georgia, Botswana, Honduras, Laos, Senegal, Uganda, Etiopia sau Insula Capului Verde au şosele mai bune decât de-a lungul şi de-a latul Carpaţilor?
Simplu: incompetenţă şi hoţie. Acesta este răspunsul, acesta este adevărul, asta este cota noastră de ţară în raport cu ţări la care ne uităm cu aroganţă şi le considerăm „bananiere”.
Poate sunt, din perspectiva lipsei de apartenenţă la un organism de elită cum este Uniunea Europeană, dar nu sunt din punct de vedere al capacităţii administrative.
Guvernele care s-au succedat la putere din 1990 încoace atât au putut: să aducă România pe locul 120, din 137, în privinţa calităţii infrastructurii rutiere.
Dorinţa de a împărţi contractele de investiţii pe criterii de „parandărăt” la partid este cauza principală a acestei ruşinoase poziţii în topul global.
Subsumată acestei cauze este incapacitatea guvernărilor de a-şi transmite una alteia ce e bun de continuat şi nu trebuie întrerupt. Prea puţin a contat să mergem înainte, nu înapoi.
Apoi, mai sunt celebrele lansări electorale. Cea mai recentă, a fost autostrada Craiova-Piteşti, anunţată cu mare pompă de Dragnea şi Cuc, abandonată imediat după alegerile din 26 mai.
Este ce a demonstrat cu obidă însuşi şeful Ford România, care a filmat şi fotografiat şantierul lăsat de izbelişte acolo unde cei doi lideri PSD se băteau cu pumnii în piept că vor face şi vor drege marele drum. N-au făcut nimic şi n-au fost singurii care s-au lăudat cu ceva înainte de a fi gata. Ponta a făcut la fel cu autostrada înfundată din zona Sibiu, deci obiceiul fanfaronadei ne-a adus şi el în gropile de la coada clasamentului mondial al calităţii infrastructurii.
Sunt şi alte cauze, dar în principal hoţia, incompetenţa, neseriozitatea guvernărilor în special PSD-iste au adus România în postura de a fi ruşinea Planetei Pământ.
Evident, nimic din toate cele mai sus nu era posibil fără votul sau ne-votul în favoarea acelor guvernări-catastrofă, aduse la putere în mod legal, de români, nu de africani sau de marţieni. Sigur că oamenii nu au dorit aşa ceva, dar asta a ieşit din urnă, iar responsabilitatea trebuie împărţită şi nicidecum aruncată exclusiv în seama aleşilor.
În alte ţări, atunci când politicienii fac rău, nu respectă cuvântul dat, promisiunile, iese iureş, balamuc, haos chiar. La noi, politicienii promit kilometri de autostradă, nu fac mai nimic, îngroapă şi ce era bun făcut şi îşi văd de afaceri pe banii noştri, în pace totală.
E reţeta sigură de prăpăd naţional. Cea care, în privinţa calităţii drumurilor, ne-a adus şi în spatele multor „bandustane” – cum se exprimă arogant faţă de ţări din Africa tocmai aceia ce ne cer votul. Pentru a ne garanta şosele nici măcar de calitatea celor din „bandustane”.
De asta am ajuns ruşine mondială la capitolul infrastructură rutieră.