Lovitură după lovitură pentru sistemul mafiot de justiție construit în regimul Iohannis-PSD: DNA va face recurs la toate sentințele de achitare dictate în ultimul an de instanțe pe baza deciziilor CCR declarate ilegale de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)! Printre cei peste 5.000 de inculpați făcuți scăpați se numărau inclusiv Elena Udrea și Ioana Băsescu. Procesele acestora ar trebui să fie reluate.
Răsturnarea de situație s-a produs luni, când Curtea Europeană de Justiție a stabilit că deciziile CCR privind prescripția, luate în 2018 și 2022, au fost ilegale și au favorizat crearea impunității pentru infractorii din România. În baza acestor decizii care au provocat revoltă și indignare au fost scăpați de consecințele faptelor lor mii de politicieni, funcționari, interlopi periculoși și infractori mărunți. Tuturor li s-au închis procesele pe motiv că intervenise prescripția.
Acum, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că CCR și ÎCCJ au favorizat infractorii, deciziile lor au fost ilegale și instanțele din România trebuie să le ignore.
Procurorii DNA vor face recurs în casație, care este o cale extraordinară de atac, la dosarele unde s-a dispus încetarea proceselor penale pe baza deciziilro CCR și ÎCCJ. Surse judiciare au declarat pentru publicația Aktual24.ro că procurorii anticorupție vor iniția aceste recursuri pentru toate dosarele „care sunt în termen”.
Mai jos, câteva fragmente din motivarea Curții Europene de Justiție, în care se explică, destul de limpede, că România a încercat, prin deciziile CCR și ÎCCJ, să favorizeze infractorii, încălcând grav obligațiile asumate prin Tratatul de Aderare la UE, în care se angaja să combată corupția.
„Soluțiile jurisprudențiale adoptate în România ar genera un risc sistemic de impunitate pentru infracțiunile în discuție care nu este compatibil cu cerințele dreptului Uniunii”
„Dreptul Uniunii impune statelor membre să combată frauda și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri disuasive și efective. Ca atare, Curtea arată că aceste state trebuie să se asigure că normele privind prescripția prevăzute de dreptul național permit o reprimare efectivă a infracțiunilor legate de astfel de fraude.
Or, soluțiile jurisprudențiale adoptate în România, din care rezultă că, timp de aproape patru ani, dreptul român nu a prevăzut nicio clauză de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, ar genera un risc sistemic de impunitate pentru infracțiunile în discuție care nu este compatibil cu cerințele dreptului Uniunii. Acest risc este accentuat de o eventuală aplicare retroactivă a acestei lipse de clauze de întrerupere unei perioade anterioare, în temeiul principiului legii penale mai favorabile (lex mitior).
Curtea amintește că instanțele naționale trebuie să lase neaplicate reglementarea și jurisprudența naționale în cazul în care acestea conduc la prescrierea răspunderii penale într-un număr atât de mare de cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, încât rezultă de aici un risc sistemic de impunitate a unor astfel de infracțiuni.
(…)
În temeiul principiului supremației dreptului Uniunii, o decizie pronunțată cu titlu preliminar de Curte este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea dreptului Uniunii pentru soluționarea litigiului particular. În consecință, această instanță nu poate fi împiedicată să dea, imediat, dreptului Uniunii o aplicare conformă cu decizia sau cu jurisprudența Curții, înlăturând la nevoie o jurisprudență națională care constituie un obstacol în calea deplinei eficacități a acestui drept. Un astfel de comportament al judecătorului național nu poate fi calificat nici drept abatere disciplinară”.