„Am vrut să mă omor. Ziceau că-i vor da foc bunicii! Unei fete i-au tăiat limba, pe alta au obligat-o să mănânce banconote tăiate”. Mărturii din infernul fraţilor Săndulache, condamnaţi la 108 ani de închisoare în Spania

Jenica povesteşte cu faţa brăzdată de lacrimi. Şanţurile plânsului continuu i-au uscat obrajii, iar ochii i s-au retras în orbite într-un asemenea hal încât aproape seamănă cu fantomele din desene animate.

„Am crezut că singura şansă de a mai scăpa din acea puşcărie e să-mi pun capăt zilelor, să mă arunc de la geam”, le-a spus ea judecătorilor, sub identitate protejată. Scăpase, în sfârşit, dar suportase luni bune de bătăi, umilințe, ore de muncă forțată ca prostituată și amenințări nenumărate.

„Am gândit că doar dacă mă sinucid scap de ţipetele fetelor din jur, ce urmau să fie violate odată ajunse în Spania, unde sperau să poată avea o viaţă mai bună. Muream şi măcar nu mai auzeam ameninţările repetate că-i vor da foc bunicii mele”.

Dar nu, nu avea puterea să-şi ia viaţa. Şi ştia că asta le va face şi mai rău colegelor sale de prostituţie forţată. Aşa a ales să reziste. Strângând din dinţi, încasând pumni, fiind violată de clienţi violenţi. Era regimul de teroare instaurat de fraţii Săndulache în clubul Delphos, dispus pe trei etaje şi de-a lungul străzilor Rabanal, Amsterdam și Havana, din fabulosul oraş turistic Oviedo, din Principatul Asturiei, nordul Spaniei.

Nu era singura mărturie din infernul construit de fraţii Săndulache. Nicoletei, de exemplu, i-au spus că o vor rupe în bucăţi și o vor pune într-o geantă – „Dacă vrei să rămâi în viață, trebuie să te supui ordinelor”, a sunat avertismentul cefelor groase, „fraţi gemeni” cu criminalul de la Mediaş eliberat în România prin însuşi pixul unui ditamai ministru al Justiţiei.

Noroc că Nicoleta şi Jenica n-au ajuns victime într-o ţară în care să existe oameni ca Tudorel Toader. Aici, justiţia a fost fără milă. Nu i-a iertat pe fraţii Săndulache, odată dovediţi. 108 ani de închisoare, fără drept de liberare condiţionată. Fără acea „clemenţă” pentru care se dau de ceasul morţii în România Tudorel Toader, PSD, ALDE, UDMR şi câţiva parlamentari ai minorităţilor naţionale.

Probabil că în România, cu politicienii deveniţi aliaţi ai infractorilor, n-am fi aflat niciodată ce-a păţit Ionela în Oviedo. „M-au pus să mănânc bancnote tăiate în bucăţi, să le beau cu apă”. Umilinţă cumplită. Pe Mihaela au obligat-o să avorteze, Oanei i-au tăiat braţul cu sabia şi au dus-o apoi la spital, în timp ce altei fete i-au tăiat limba, au dezvăluit reporterii influentului cotidian El Pais.

Toate aceste mărturii şocante, făcute în faţa Curţii Provinciale, le-au adus libertate victimelor şi condamnare celor patru capi ai clanului interlop. Fraţii Costache n-au fost trataţi cu îngăduinţă tip Tudorel Toader, ca să poată ieşi repede pe „recurs compensatoriu” şi să se apuce din nou de treabă, în timp ce ministrul şi parlamentarii complici să dea vina pe alţii pentru nenorocirea lor.

Infernul românesc din Oviedo a făcut mulţi bani din explotarea fetelor chemate „la muncă” în Spania: peste 1,2 milioane de euro suma pe care cei doi frați Costache, de 39 și 35 de ani ani, au obținut prin exploatarea sexuală a victimelor lor. Oare cât din această sumă ar fi ajuns la PSD şi ALDE, pentru liberare rapidă pe „condiţii inumane” din închisori şi recurs compensatoriu marca Tudorel Toader?