Nu știți cine e Tonel? E avocatul PSD-ist care se ceară cu Zară.
Nu știți cine e Zară? E năpârstocul care ticluiește scrisori caracalene despre presupusele blestemății ale lui Arete.
Nu știți cine e Arete? E prietenul lui Oacă.
Nu știți cine e Oacă? E șeful unui clan interlop din Caracal, rivalul lui Vacă.
Nu știți cine e Vacă? E șeful altui clan interlop din Caracal.
Tonel, Zară, Oacă, Vacă și Arete – nu vi se pare că sună a personaje coborâte din piesele lui Caragiale? Numele aceste – nume sau porecle – au ceva ironic-caraghios în ele. Dar numele sunt confirmate de personaje, care țin parcă să confirme că sunt chiar așa: Tonel, Zară, Oacă, Vacă și Arete.
În general, cu toți aceștia te întâlnești, la ceas de seară, pe „sticla” noului OTV, numit RTV. Cum sunt ei? Sunt exact cum îi cheamă.
Tonel e Tonel.
Zară e Zară.
Oacă e Oacă.
Vacă e Vacă.
Arete e Arete.
Un Caragiale nevăzut ar lega personajele printr-un fir epic care ar suna așa: avocatul Tonel, supărat că „ziaristul” Zară încearcă să-l lase fără clienții cu potențial mediatic numiți generic Mama Luizei și Bunicul Luizei, îl dă în vileag pe „investigator” – Zară a ticluit scrisoarea! Care scrisoare? Cea pe care autorul (încă) anonim a aruncat-o peste gard, în curtea Mamei și a Bunicului, „informându-i” astfel că Dincă nu a omorât fetele – pe Luiza și pe Alexandra -, nu, i le-a dat lui Arete din clanul Oacă, rivalul clanului Vacă. Și gata, fetele sunt traficate, au fost duse în Italia, n-au ajuns în butoi.
Pe fond, e o tragedie. La „noul OTV”, e o comedie. Și pentru că o tragi-comedie are nevoie de personaje pe măsură, li s-a spus Tonel, Zară, Oacă, Vacă și Arete.
Zară e caraghiosul cu repetiție. Sunt 13 ani de când Traian Băsescu l-a numit „găozar” (vrând, probabil, să spună „Go, Zară!”). Pentru Zară, cei 13 ani au trecut degeaba: tot acolo a rămas. E drept, între timp a mai candidat pe o listă a lui Voiculescu, alături de Piedone, a mai apărat vreo câteva duzini de infractori… Go, Zară!
Tonel e avocățelul de partid, parașutat în „cazul Caracal” ca țină discuția departe de PSD, deși PSD e în tot și în toate.
Oacă – Vacă e rima perfectă, nici nu-ți mai trebuie altceva.
Dar, recunosc, dintre toți, cel mai tare mi se pare Arete. Ca nume, nu ca individ. Auzi: Arete. Bravo, băi, Arete!
Tonel, Zară, Oacă, Vacă și Arete. Ca dramaturg, ce ți-ai putea dori mai mult? Tragic e că personajele sunt cât se poate de reale.