Autor: Cristina Țopescu

Dragii mei, acesta nu este un mesaj de preşedinte, de prim-ministru sau de patriarh, cum e obiceiul, ci un mesaj de ziarist liber, onorat să se închine Măriei-Sale, Publicul. De aceea, vă previn, am lăsat deoparte orice limbaj protocolar.

Cu voia lui Dumnezeu, mai schimbăm o dată anul. Lăsăm în urmă 12 luni agitate, în care am fost nevoiți să stăm cu arma la picior (vorba vine, de fapt armele sunt la derbedeii care ne conduc, bat & gazează). Am fi vrut să ne bucurăm de tihna unei vieți normale, împărțite între familie, distracție şi obligații profesionale, dar n-a fost să fie.

E al doilea an consecutiv în care viața ne-a fost bulversată de nişte lepădături ale istoriei. Ne-au chinuit cumplit, dar şi-au săpat şi groapa. Știu sigur – şi le-o spun şi lor, ca să le tremure izmenele încă de acum – că vor plăti scump pătimirea la care şi-au condamnat poporul. Nu le vor fi de ajuns Serbiile şi Costaricile şi Madagascarurile pentru a-şi ascunde libertatea şi averile furate. Planeta li se va părea prea mică atunci când vom porni pe urmele lor. Și se va întâmpla curând, când vor pierde puterea.

Îi previn, aşa cum pisica previne şoricelul: să-şi caute cele mai adânci găuri de şarpe, să corupă triburi amazoniene pentru tainică găzduire, pentru că ei, infernalii bandiți ai acestor vremuri, mai au cel mult doi ani de batjocură şi huzur. Om rezista noi şi acestor doi ani (maximum!), apoi va ieşi soarele şi pe ulița noastră. Milă nu vom avea pentru corupți, parveniți, canalii şi impostori!

Dragii mei, în atmosfera tulbure a acestui an, printre ordonanțele de urgență cu care ne-au otrăvit viața, am reuşit să transform în realitate o ambiție mai veche: am lansat un ziar, împreună cu camaradul Laurențiu Ciocăzanu. (Vă asigur că ne completăm foarte bine: astă-toamnă, în timp ce eu eram în vârful nucului, să-i scutur roadele, el aduna nucile de pe jos, atent să nu-i cadă vreuna în cap; recent, în timp ce el petrecea de Crăciun, eu scriam ştiri de zor, în liniştea Gorjului submontan, să duduie ziarul; dar şi când el conducea maşina, la întoarcerea spre Bucureşti, eu sforăiam pe scaunul din dreapta, pentru ca odată ajunşi la destinație să-i comunic, amical: „Conduserăm bine şi de data asta!”)

„Pruncul” mediatic ni-l cunoaşteți deja, are o lună de viață, ne e gazdă chiar acum: ziaristii.com. E încă un bebeluş, dar încrederea voastră l-a purtat spre o grabnică maturizare. Iar mâna pe care ne-ați întins-o, prin Patreon, ne-a sporit optimismul că vom găsi resursele de a dezvolta ziarul, făcându-l mai puternic, mai complet şi mai puțin dependent de starea fizică a unuia dintre noi într-o anumită zi.

Sunt în măsură să vă confirm că în curând vom avea noi colegi. Nu o armată (precum ziarele clasice), pentru că nu ne permitem, dar doi-trei confrați ni se vor alătura sigur în următoarele două luni. Plus multe alte voci care, fără pretenții majore, se vor face auzite pe ziaristii.com.

Vă mai dau o veste bună: în curând vom lansa şi televiziunea online pe care, probabil, unii dintre voi o aşteptați de multă vreme. Dacă nu v-am dezamăgit cu ziarul, fiți siguri că nu vă vom dezamăgi nici cu televiziunea!

Vă mai spun, dragilor, că sunt mândru de voi. Îmi scot pălăria în fața voastră, a celor care ne citiți, ne distribuiți articolele, ne criticați uneori (aveți şi de ce!) şi ne sprijiniți financiar. Vă asigur că prețuim fiecare dolar venit dinspre voi, cititorii noştri. Suntem departe de a asigura bugetul necesar acestei dezvoltări media, eu şi Laurențiu vom face încă multă vreme muncă voluntară, dar susținerea voastră e crucială pentru creşterea platformei media la nivelul ambițiilor noastre şi al necesității naționale, mai ales că urmează doi ani electorali extrem de duri.

Ați văzut cu cine şi cu ce ne luptăm: cu minciunile unei maşinării de propagandă infernale, finanțată cu zeci de milioane de euro din bani furați şi din fonduri publice. Îi vom învinge, chiar dacă ne despart câteva zerouri financiare! Leul nostru e de o mie de ori mai puternic decât al lor, pentru că e leu cinstit, e leu trudit, nu prăduit! Aşa cum cinstiți ne sun „patronii”, nu puşcăriaşi ca ai lor!

Dragii mei, asta am vrut să vă transmit: nu vă pierdeți optimismul! Solidaritatea, adevărul, onestitatea şi buna-credință ne fac puternici. Ne fac imbatabili! Cu toate cicatricile noastre, cu toate gazele pe care ni le îndeasă ei în plămâni, cu toate bastoanele pe care ni le dau în cap, cu toate amenzile pe care ni le împart şi când respirăm, suntem mult mai puternici decât ei! Pentru că dreptatea e de partea noastră.

România e țara noastră şi o vom scoate din ghearele lor!

Dumnezeu să vă binecuvânteze! La mulți ani!

——————————