Europarlamentarul Vlad Gheorghe (USR) anunță crearea unui grup de voluntari și donatori care va avea ca scop ajutorarea refugiaților din Ucraina, în cazul în care Rusia va ataca această țară.
De profesie avocat, Vlad Gheorghe a devenit europarlamentar, pe lista USR, după ce imaginile suprinse în timp ce era bătut de jandarmi, în Piața Victoriei, pe 10 august 2018, i-au oripilat pe milioane de români și s-au viralizat pe rețelele de socializare.
Îngrijorat de situația din Ucraina și de semnalele tot mai clare care arată că Rusia va ataca această țară, el a anunțat crearea unui grup de voluntari care are ca scop ajutorarea refugiaților care vor sosi în România.
Vlad Gheorghe amintește că „sunt peste 150.000 de oameni în comunitatea românească din Ucraina, iar pentru ei și pentru toți ceilalți cetățeni în nevoie avem datoria să întindem o mână de ajutor”.
Europarlamentarul anunță și crearea unui grup de Facebook, Uniți pentru Ucraina, și îndeamnă oamenii să i se alăture.
Europarlamentarul Vlad Gheorghe, bătut de jandarmi pe 10 august, în Piața Victoriei
Anunțul lui Vlad Gheorghe, pe Facebook
„Uniți pentru Ucraina!
Din păcate, agresiunea Rusiei asupra vecinilor noștri din nord este o realitate din ce în ce mai apropiată și trebuie să fim pregătiți să-i ajutăm.
Românii au demonstrat în toate momentele de criză că sunt Oameni. Am creat un grup pentru voluntari, donatori, toți cei care vor și pot să-i ajute pe cei ce vor fi nevoiți să fugă din fața războiului.
Sunt peste 150.000 de oameni în comunitatea românească din Ucraina, iar pentru ei și pentru toți ceilalți cetățeni în nevoie avem datoria să întindem o mână de ajutor.
Cu siguranță vor exista structuri de stat și internaționale care să ajute, cu siguranță societatea civilă se va mobiliza. Ca europarlamentar, am luat împreună cu colegii mei din delegația USR toate măsurile posibile prin atribuții să evităm un conflict, vom solicita ajutor de urgență pentru Ucraina, dar dincolo de politică, suntem și rămânem oameni, mai ales în momente ca astea.
Să fim pregătiți să-i ajutăm pe cei care au nevoie de noi! Suntem mereu mai puternici împreună!
Chiar acum ne organizăm. Încă nu știm exact ce se va întâmpla. Vedem de la zi cu zi ce probleme vom avea de rezolvat.
Dacă Rusia atacă Ucraina, există o probabilitate destul de mare să avem refugiați din Ucraina în Republica Moldova și România.
Caz în care trebuie să pregătim alimente, haine de iarnă și servicii specifice. Prin urmare vom avea nevoie de voluntari pricepuți la colectare, depozitare, transport, coordonatori locali în zonele în care ajung refugiații.
Ne vom organiza pe grupuri de intervenție și pe centre de acțiune. Pe măsură ce ne organizăm, revin cu actualizări pe grup.
Să sperăm că nu va fi nevoie. Dar lucrurile nu arată prea bine. Vă țin la curent. #PuterniciÎmpreună.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Ca să pună mâna pe Ucraina, puterea de la Moscova va încerca să-l înlocuiască pe actualul președinte, Volodimir Zelenski, cu rusofilul Evgheni Muraev. Nu va fi neapărată nevoie de o invazie cu trupe și blindate. Poate fi numai o diversiune pentru a atrage atenția de la adevăratul plan al fostului KGB-ist Vladimir Putin: lovitura de stat dată la Kiev.
Vladimir Putin pare să recurgă la un scenariu similar cu cel din 2004, când, cu ajutorul unor trădători din serviciile secrete ucrainene, l-a otrăvit cu dioxină pe candidatul la prezidențiale Viktor Iușcenko (care avea 50 de ani). Peste ani, oamenii lui Putin aveau să-l intoxice cu Noviciok și pe principalul său opozant, Aleksei Navalnîi (carea avea 43 de ani).
„Priviți-mi fața și vedeți de ce sunt în stare”, spunea la acea vreme Iușcenko, referindu-se la faptul că Putin voia să-l elimine din cursă în favoarea rusofilului Viktor Ianukovici, care fusese premier. În cele din urmă, Iușcenko și-a exercitat mandatul de președinte până la final, dar n-a mai fost capabil de un al doilea. Următorul șef de stat în Ucraina urma să fie chiar Ianukovici, omul Kremlinului.
Droguri furnizate de un deputat din partidul său
Noile alegeri pentru funcția de președinte al Ucrainei vor avea loc în 2024. E de văzut dacă Putin va aștepta până atunci pentru a încerca să-l pună pe Evgheni Muraev (45 de ani) în locul lui Volodimir Zelenski (44 de ani). Un lucru este interesant: Iușcenko era otrăvit cu dioxină la o masă cu ofițerii de securitate, iar Zelenski, actualul președinte, e acuzat de opozanții săi că e mare consumator de cocaină și că drogurile îi sunt furnizate de Nikolai Tișcenko, deputat din partea partidului Slujitorul Poporului (partidul care l-a adus și pe Zelenski la putere).
Acuzația a apărut în presa din Ucraina spre sfârșitul anului trecut. E posibil ca și lui Zelenski să i se fi strecurat droguri în mâncare, cum s-a întâmplat cu otrava plasată în farfuria lui Iușcenko, pentru a-l face dependent de ele. Evident, dacă toate aceste informații legate de Zelenski se adeveresc. Cert e că deputatul Geo Leros a vorbit pe canalul său de YouTube, în primăvara lui 2021, despre dezvăluirile fostului partener de afaceri a președintelui Zelenski, Ghenadi Lazutin, care a declarat că șeful statului și prietenii săi pot distinge cocaina chiar după țara de producție, conform site-ului Ukraina.ru.
Ofițer din Ministerul de Interne: „Gogilașvili a fost implicat în cazul distribuției de metadonă, care a fost abandonat la scurt timp după ce Zelenski a venit la putere”
Ghenadi Lazutin: „Angajați din mai multe departamente au fost implicați în documentarea faptelor privind furnizarea și consumul de droguri de către Zelenski – supraveghere, combaterea traficului de droguri, precum și angajați cu experiență ai fostului Departament de Control al Crimei Organizate, care s-au transferat la departamentul de urmărire penală și la departamentul investigaţiilor strategice. Investigația a fost clasificată ca fiind secretă. Cel mai probabil, această direcție a fost elaborată pentru a obține dovezi compromițătoare despre Zelenski și echipa sa. Rezultatele au fost primite rapid – da, faptele au fost confirmate. Dar nu a existat o dezvoltare ulterioară – toate materialele cazului, inclusiv fotografiile și înregistrările video, au urcat apoi la etaj și nu au dus la niciun caz penal sau cel puțin dezvăluiri publice”.
Mai mult, s-a avansat și ipoteza că unul dintre furnizori ar fi taman ministrul adjunct de Interne, Alexander Gogilașvili.
„Gogilașvili a fost implicat în cazul distribuției de metadonă, care a fost abandonat la scurt timp după ce Zelenski a venit la putere”, a asigurat un ofițer de poliție ce a dorit să-și păstreze anonimatul. Potrivit aceleiași surse din Ministerul Afacerilor Interne, un întreg grup de deputați de la Slujitorul Poporului (partid fondat de actualul președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski) consumă cocaină.
Dacă faptele se confirmă, devine tot mai plauzibil scenariul că lui Zelenski i-a fost plasată cocaina în mâncare pentru a dezvolta în timp o dependență de ea. Potrivit Wikipedia, metadona este „un agonist opioid de sinteză prescris ca un calmant sau ca substitut pentru dependența de narcotice”. Practic, pentru a scăpa de droguri, Zelenki s-ar folosi de metadonă.
Asta ar certifica încă o dată în plus că rușii sunt capabili de orice atunci când vine vorba de schimbarea unor lideri nesupuș Moscoveii, în statele din fosta URSS.
Noul pion al Rusiei: nicio lege adoptată din 160 de proiecte de lege
Noul pion rusofil al lui Putin, Evgheni Muraev, este recunoscut drept cel mai ineficient deputat. Din cele 160 de proiecte de lege pe care le-a depus, n-a fost adoptat nici măcar unul. În 4 ani, el a rostit o singură alocuțiune de la pupitrul Radei Supreme a Ucrainei. Muraev e și un mare chiulangiu, lipsind de la peste 70% din ședințele Parlamentului de la Kiev.
De ce Muraev e omul lui Putin? Pe 21 septembrie 2018, Muraev și-a creat propriul partid, denumit „Ai noștri”. Acest nume n-a fost dat la întâmplare, susține site-ul my.ua, fiindcă sub aceeași marcă există în Rusia o mișcare politică de tineret pro-Putin!
După ce a achiziționat postul de televiziune NewsPne de la unchiul soției sale în 2014, Muraev a început să se promoveze ca pe un politician cu interese exclusiv ucrainene. În fapt, el n-a făcut altceva decât să sprijine Rusia. „Muraev a numit agresiunea rusă din Donbass drept «conflict civil», menționând totodată că ambele părți primesc sprijin din partea statelor străine. Potrivit lui Muraev, «predarea Crimeei și a Donbass-ului a fost un proiect tehnologic politic al autorităților post-Maidan»”, scrie site-ul my.ua.
Pe vremea când candida la alegerile prezidențialele din Ucraina, Evgheni Muraev a stârnit furie în rândul populației, pentru că:
A militat pentru păstrarea simbolurilor comuniste ca „memorie istorică și culturală”.
L-a numit un „lider puternic” pe Stalin, cel care a ucis peste 10 milioane de ucraineni în timpul Holodomorului din 1932-1933 (moartea prin înfometare). Tot „lider puternic” l-a numit și pe Vladimir Putin.
Muraev își ține banii la banca unor oligarhi ruși, iar soția sa joacă în filme rusești
Evgheni Muraev și-a ales și o consoartă pro-rusă. Ekaterina Gordienko, cea de-a doua soție a politicianului, a jucat în filmul rusesc de propagandă „Mulțumesc bunicului pentru victorie”. Într-un alt film, „New Year’s Trouble”, Gordienko joacă alături de actorii ruși Menșov și Țapnik, care susțin așa-numitele „DPR” (Republica Populară Donețk) și „LPR” (Republica Populară Lugansk). Țapnik a jucat chiar și rolul unui militant din Donețk.
Încă un semn că Muraev e anti-ucrainean (la fel ca fostul președinte Viktor Ianukovici, care învățase limba țării sale după ce a ajuns șef de stat): nu are încredere în instituțiile bancare din Ucraina. El își ține banii la Alfa-Bank, bacă deținută de oligarhii ruși Mihail Fridman, Gherman Khan și Petr Aven. E drept, Muraev are doar 10.840 de hrivne ucrainene în contul său la această bancă. Preferă să-și păstreze la saltea majoritatea resurselor financiare. Are 18.500.000 de hrivne (peste 680.000 de euro), 2.000.000 de dolari și 1.000.000 de euro cash.
Jurnaliștii ucraineni cred că Muraev își datorează cariera politică fostei sale soții. Tatăl Valeriei, Oleg Taranov, a fost vice-ministru în 1996, iar ulterior – membru al Consiliului economic, sub mandatului președintelui criminal Leonid Kucima (după ce autoritățile ucrainene i-au promis protecție totală, el a recunoscut că a dat ordinul pentru uciderea unui jurnalist).
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Site-ul Censor.net.ua, care alocă de ani de zile spații însemnate pe tema conflictului din Donbass dintre rebelii ruși și militarii ucraineni, a realizat o analiză devastatoare în legătură cu un posibil „Blitzkrieg” organizat de trupele dictatorului Vladimir Putin în patria lui Taras Șevcenko. Ideea că tancurile rusești pot ajunge la Kiev în două ore, așa cum se lăudau oficialii de la Kremlin, s-ar putea dovedi nerealistă. Propagandă ieftină, menită să bage spaima-n populație.
Potrivit directorului de bilanț militar, numărul tancurilor din Rusia este de cel puțin 3.300. Dar, la fel de adevărat, alte mii de șenilate zac în depozite și nu pot fi efectiv aruncate în luptă, fiindcă necesită reparații capitale în fabrică: lipsesc anumite componente, echipajul are nevoie de pregătire amănunțită, echipamentul e învechit, nu există comunicații moderne, nici sisteme de control, nici lunete de termoviziune.
Astfel, în cursul ostilităților pe scară largă, rușii vor miza doar pe noile tipuri de tancuri, mult mai puține la număr, care au trecut printr-un program de modernizare și sunt dotate cu aparatură specifică. E vorba și de tancurile Armata, utilate cu obiective moderne de termoviziune și sisteme electronice de control al focului, noi tipuri de obuze și noi arme.
Asemenea modificări au fost aduse și pe modelele T-72B3, T-72B3M din 2016, dar și pe T-80BVM, T-90M Protyv (cel mai avansat tanc rusesc în serviciu). Sunt peste 600 de tancuri T-72B3, peste 300 de modele T-72B3M din 2016, modernizate pentru războiul din Ucraina, și mai mult de 60 de blindate T-80BVM.
„Tot în 2021, Ministerul rus al Apărării a anunțat livrarea a încă 240 de tancuri moderne, dar această declarație nu a fost încă pe deplin confirmată. Potrivit rapoartelor presei, se poate remarca livrarea a cel puțin 150 de tancuri noi în 2021. Rușii au mai anunțat dotarea cu 20 de tancuri T-14 Armata, dar nu există date despre o aprovizionare reală a trupelor, deși proiectul Armata este promovat insistent. Rusia nu va putea trimite prea departe toate tancurile sale împotriva Ucrainei, în cazul deciziei de a ataca. Rusia întărește gruparea din Vest, Orientul Îndepărtat, Caucaz, de unde este imposibil să transfere forțe în Ucraina”, dezvăluie Censor.net.ua.
Replică nemiloasă cu sisteme antitanc din generația a 2-a, folosite și în SUA
În analiză se arată că ucrainenii au capacitatea de a se bate de la egal la egal cu rușii.
Contraatac cu sisteme antitanc de fabricație sovietică:„Pentru a combate tancurile rusești, Ucraina poate folosi multe tipuri de arme încă eficiente. În primul rând, avem sute de tancuri T-64 BV și BM, T-72, T-80, sute de sisteme antitanc Fagot și Konkurs de fabricație sovietică, lansatoare de grenade RPG-7, lansatoare de grenade de unică folosință RPG-26 și alte tipuri de arme. Toate acestea pot lovi tancurile rusești, așa cum arată cursul ostilităților.”
Sisteme de rachete antitanc din generația a 2-a, folosite și în SUA:„Armata ucraineană are toate oportunitățile de a construi o apărare antitanc multistrat, folosind cele mai moderne tipuri de arme. Și acestea sunt, în primul rând, sisteme de rachete antitanc din a 2-a generație a tipurilor Stugna și Corsar. Forțele Armate ale Ucrainei au primit aproximativ 8.000 de astfel de rachete ghidate de-a lungul a 8 ani, care arată o fiabilitate ridicată în timpul utilizării în luptă pe front (sistemele de generația a 2-a sunt în serviciu și în Statele Unite). De asemenea, conform datelor oficiale ale SUA, 77 de lansatoare și 540 de rachete ale sistemului de rachete antitanc Javelin de generația a 3-a au fost transferate gratuit în Ucraina”.
Ajutor de la Marea Britanie:„A furnizat Ucrainei cel puțin 1.200 de lansatoare de grenade antitanc de generația a treia NLAW (și posibil încă din 2.000)”.
Rușii au slăbiciuni la acoperișul turnului de tanc:„Ucraina a cumpărat bombe ghidate Bayraktars din Turcia, care pot distruge sau dezactiva tancurile. Elicopterele noastre de luptă sunt, de asemenea, echipate cu un număr mic de rachete ghidate Barrier. Da, Rusia are o superioritate generală în forțe, dar Ucraina are ceva în plus față de inamic și poate preveni blitzkrieg-ul. Rachetele Javelin și NLAW lovesc tancurile în acoperișul turnului, de sus, iar acest lucru i-a forțat deja pe ruși să-și echipeze acoperișurile tancurilor cu bare metalice, care se numesc colocvial «grătare»”.
„Dacă desfășurăm apărarea în timp util în direcțiile principalelor atacuri probabile ale inamicului, atunci rușii nu au nicio șansă să elimine rapid armata ucraineană din Donbass sau Harkov”
Replică la un scenariu de invazie:„Pe direcțiile de atac ale tancurilor rusești se poate aștepta o densitate mare de utilizare a armelor antitanc. Dacă desfășurăm apărarea în timp util în direcțiile principalelor atacuri probabile ale inamicului, atunci rușii nu au nicio șansă să elimine rapid armata ucraineană din Donbass sau Harkov. Putin așteaptă un război dificil, prelungit, cu pierderi uriașe. Și în timpul acestui război, industria noastră și NATO vor continua să furnizeze muniție”.
Ce e important pentru Ucraina:„Să obținem loturi suplimentare de Javelin și NLAW de la aliații noștri, să creștem numărul de lansatoare pentru Stugna și Corsar și să echipăm complexele cu obiective de termoviziune pentru tragere în orice moment al zilei, precum și achiziționarea de rachete ghidate cu focoase cu fragmentare puternic explozive pentru a învinge infanteria inamică. Desigur, este necesar să implementăm în sfârșit un program modern de dezvoltare a armelor, astfel încât să putem începe achiziționarea sau fabricarea de tancuri cu tunuri de 120 mm pentru muniție standard NATO, cu dispozitive moderne de observare și control al focului”.
Exercițiu dezastruos: „Într-o fotografie apare un tanc rusesc în timpul exercițiilor făcute de soldații ruși din Districtul Militar de Sud, privind abandonarea rapidă a tancului. Experimentul s-a încheiat cu un fiasco total. Din cauza «grătarului» montat pe turn împotriva sistemului antitanc Javelin, se vede că șoferul a sărit primul din tanc, tanchistul întârzie, iese tărându-se de sub «grătar» și sare, dar comandantul este blocat, prins între «grătar» și mitralieră. Are puține șanse să scape. O fotografie foarte sugestivă care arată viitorul trist al forțelor de tancuri rusești în cazul unei invazii a Ucrainei”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Președintele american Joe Biden l-a avertizat într-o convorbire telefonică pe Vladimir Zelenski, omologul său ucrainean, să se aștepte ca Rusia să declanșeze invazia în luna februarie, relatează BBC. Experți care au analizat situația indică aceeași perioadă ca probabilă pentru pornirea atacului, pentru că Rusia trebuie să-și atingă obiectivele înainte de venirea primăverii, care aduce cu sine Rasputița – celebra perioadă de dezgheț a stepelor, în care războiul mecanizat devine aproape imposibil.
Emily Horne, purtătoarea de cuvânt a Consiliului Național de Securitate al Casei Albe, a confirmat conținutul discuțiilor dintre cei doi șefi de stat: „Președintele Biden a spus că există o posibilitate reală ca rușii să invadeze Ucraina în februarie. Președintele SUA a reafirmat disponibilitatea țării noastre, împreună cu aliații și partenerii săi, de a răspunde decisiv, dacă Rusia invadează Ucraina”.
Principalul obiectiv al SUA și al Occidentului este, spun analiștii, acela de a face Rusia să înțeleagă, transmițându-i mesajele atât pe canale oficiale, cât și neoficiale, că atacul va duce la consecințe mult mai costisitoare decât beneficiile ocupării Ucrainei. SUA au amenințat deja că vor scoate Rusia sin SWIFT, decuplând-o astfel de la sistemul de plăți internaționale. Americanii au avertizat și că, dacă are loc agresiunea armată, vor bloca deschiderea Nord Stream 2, conducta strategică prin care ar urma să se livreze gaz rusesc direct în Europa de Vest, ocolind Ucraina și Polonia.
SUA și NATO nu vor interveni militar dacă Ucraina e invadată, dar vor răspunde prin sancțiuni economice care se estimează că vor echivala cu 5% din PIB-ul Rusiei, dar și prin înarmarea și instruirea gherilelor ucrainene.
Președintele ucrainean Zelenski a spus, la rândul său, că „am discutat despre eforturile diplomatice recente de detensionare și am convenit asupra acțiunilor comune pentru viitor”.
Pe de altă parte, publicația Axios afirmă, citând surse guvernamentale, că Biden și Zelenski nu s-au pus de acord asupra probabilității de a se produce invazia.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Momentul optim pentru atac este luna februarie, când ziua s-a mai mărit, iar cantitățile de zăpadă ar trebui să fie mai mici decât în ianuarie. În același timp, dacă Rusia nu reușește să-și atingă obiectivele până la venirea dezghețului – fenomenul cunoscut sub numele de Rasputița –, totul riscă să se transforme într-un dezastru de proporții, care va duce la prăbușirea regimului Putin.
De cealaltă parte, Ucraina susținută de Europa și America trebuie să facă tot ce-i stă în putință să întârzie înaintarea trupelor rusești, astfel încât primăvara și dezghețul să sosească înainte ca acestea să-și atingă obiectivele stabilite.
Analiza celor doi experți este foarte vastă și atinge o multitudine de aspecte care arată că, împotriva percepției superficiale, un eventual atac ordonat de Putin ar târî Rusia într-o afacere extrem de complicată și periculoasă, în care beneficiile ar fi mult mai mici decât costurile.
Autorii studiului avertizează că ne putem aștepta ca Rusia să încerce, simultan cu invazia Ucrainei, să declanșeze tulburări în țările din Balcani – implicit, și România –, pentru a îngreuna răspunsul NATO și al SUA.
Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale este un foarte important think-tank american înființat în 1962, din care au făcut și fac parte experți, parlamentari și oficiali guvernamentali.
Despre autorii analizei
Philip G. Wasielewski s-a pensionat recent după o carieră de 31 de ani ca ofițer de operațiuni paramilitare în cadrul Agenției Centrale de Informații (CIA).
Seth G. Jones este vicepreședinte senior și director al Programului de Securitate Internațională la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) din Washington, D.C., și autor, cel mai recent, al cărții „Trei oameni periculoși: Rusia, China, Iran și ascensiunea războiului hibrid (W.W. Norton, 2021)“.
Citiți mai jos traducerea studiului publicat pe csis.org.
„Posibila invazie a Rusiei în Ucraina
Problema
Dacă negocierile de pace eșuează, armata rusă are mai multe opțiuni pentru a avansa în Ucraina prin rutele de invazie din nord, centru și sud. Dar o încercare rusă de a cuceri și de a menține teritoriul nu va fi neapărat ușoară și va fi probabil afectată de provocări legate de vreme, de lupta urbană, de comandă și control, de logistică și de moralul trupelor rusești și al populației ucrainene. Statele Unite și aliații și partenerii lor europeni ar trebui să fie pregătiți pentru o invazie prin luarea imediată de măsuri economice, diplomatice, militare, de informații și umanitare pentru a ajuta Ucraina și populația acesteia și pentru a consolida apărarea de-a lungul flancului estic al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).
Introducere
Președintele rus Vladimir Putin continuă să amenințe cu o invazie a Ucrainei, cu o consolidare militară majoră în apropierea graniței ruso-ucrainene și cu un limbaj agresiv. Rusia a desfășurat arme și sisteme ofensive la distanță de lovire de Ucraina, inclusiv tancuri de luptă principale, obuziere autopropulsate, vehicule de luptă pentru infanterie, sisteme de rachete cu lansare multiplă, sisteme de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune Iskander și artilerie remorcată, după cum se evidențiază în figurile 1a și 1b.
Prima fază a invaziei Ucrainei de către Rusia, așa cum e calculată de cei doi experți de la csis.org
Putin a completat această intensificare cu un limbaj tranșant, afirmând că Ucraina face parte din punct de vedere istoric din Rusia și că Kievul trebuie să se întoarcă în sânul Rusiei. Amenințarea Rusiei este deosebit de alarmantă din cel puțin două motive.
În primul rând, Rusia și-ar putea muta rapid forțele prepoziționate în Ucraina. În cazul în care se angajează pe deplin, armata rusă este semnificativ mai puternică și mai capabilă decât armata ucraineană, iar Statele Unite și alte țări NATO au spus clar că nu își vor desfășura forțele în Ucraina pentru a respinge o invazie rusă. Chiar dacă diplomații ajung la un acord, Putin și-a arătat disponibilitatea de a mări și micșora ritmul războiului din Ucraina și de a amenința cu extinderea acestuia, ceea ce face ca amenințarea rusă să fie persistentă.
În al doilea rând, o invazie ar marca o schimbare semnificativă în politica internațională, creând o nouă „Cortină de Fier” care începe de-a lungul granițelor Rusiei cu Finlanda și statele baltice și se deplasează spre sud prin Europa de Est, Orientul Mijlociu, Asia Centrală și de Sud și, în cele din urmă, spre Asia de Est, de-a lungul flancului sudic al Chinei.
În consecință, este important să înțelegem cum ar putea Rusia să invadeze Ucraina, cum pot influența obiectivele politice specifice un plan de invazie, provocările cu care s-ar putea confrunta o invazie și ce opțiuni au Statele Unite și partenerii lor europeni pentru a răspunde. Pentru a ajuta la înțelegerea acestor dinamici, acest rezumat pune mai multe întrebări. Care sunt obiectivele președintelui rus Vladimir Putin? Ce opțiuni militare are Rusia și cum ar putea arăta o invazie? Cum ar trebui să răspundă Statele Unite și aliații și partenerii săi?
Breviarul prezintă două argumente principale.
În primul rând, în cazul în care Rusia decide să invadeze Ucraina pentru a reafirma controlul și influența rusă, există cel puțin trei posibile axe de înaintare pentru a cuceri teritoriul ucrainean:
un atac nordic, care ar putea încerca să depășească apărarea ucraineană din jurul Kievului prin apropierea prin Belarus;
un atac central care avansează spre vest în Ucraina, și
un atac sudic care avansează prin istmul Perekop.
În al doilea rând, dacă Statele Unite și partenerii lor europeni nu reușesc să descurajeze o invazie rusă, ar trebui să sprijine rezistența ucraineană printr-o combinație de mijloace diplomatice, militare, de informații și de altă natură. Statele Unite și partenerii săi europeni nu pot permite Rusiei să anexeze Ucraina. Împăcarea Occidentului față de Moscova atunci când aceasta a anexat Crimeea în 2014 și apoi a orchestrat o insurgență în estul Ucrainei nu a făcut decât să-i încurajeze pe liderii ruși. În plus, anexarea de către Rusia a unei părți sau a întregii Ucraine ar crește forța de muncă, capacitatea industrială și resursele naturale ale Rusiei la un nivel care ar putea să o transforme într-o amenințare globală. Statele Unite și Europa nu pot face din nou această greșeală.
Restul acestui rezumat este împărțit în trei secțiuni principale.
În primul rând, examinează obiectivele politice rusești.
În al doilea rând, rezumatul analizează opțiunile militare rusești.
În al treilea rând, se explorează opțiunile disponibile pentru Statele Unite și aliații și partenerii săi.
Obiective politice rusești
Kremlinul dorește ceea ce spune: încetarea expansiunii NATO, retragerea expansiunii anterioare, eliminarea armelor nucleare americane din Europa și o sferă de influență rusă. Cu toate acestea, Putin ar putea accepta mai puțin. Obiectivul principal al Kremlinului este o garanție că Belarus, Ucraina și Georgia nu vor face niciodată parte dintr-un bloc militar sau economic altul decât cele controlate de Moscova și că Rusia va fi arbitrul suprem al politicii externe și de securitate a celor trei state. În esență, acest conflict se referă la întrebarea dacă, la 30 de ani de la destrămarea Uniunii Sovietice, fostele sale republici etnice pot trăi ca state independente și suverane sau dacă trebuie să recunoască în continuare Moscova ca suveran de facto al lor.
În aparență, cererea pentru o sferă de influență exclusivă în Europa de Est și în Caucazul de Sud are ca scop satisfacerea intereselor de securitate ale Rusiei. Kremlinul a prezentat expansiunea NATO spre est ca fiind păcatul originar al relațiilor internaționale post-sovietice cu Occidentul, care acum trebuie rectificat. În ciuda faptelor, a interpretărilor alternative și a preocupărilor de securitate ale unor națiuni la fel de suverane, Moscova susține că, în lipsa unor astfel de garanții, va folosi forța militară pentru a-și proteja interesele de securitate.
Opțiunile militare rusești
Pe baza acestor obiective politice, Kremlinul are cel puțin șase opțiuni militare posibile:
1. Redistribuirea unei părți a forțelor sale terestre departe de granița ucraineană – cel puțin temporar – dacă negocierile au succes, dar continuă să ajute rebelii pro-ruși din estul Ucrainei.
2. Să trimită trupe rusești convenționale în regiunile separatiste Donețk și Luhansk ca „pacificatori” unilaterali și să refuze să le retragă până când negocierile de pace se vor încheia cu succes și Kievul va accepta să pună în aplicare acordurile de la Minsk.
3. Să pună stăpânire pe teritoriul ucrainean până la vest de râul Dnepr pentru a-l folosi ca monedă de schimb sau să încorporeze acest nou teritoriu în totalitate în Federația Rusă. Această opțiune este reprezentată în figura 2a.
4. Preluarea teritoriului ucrainean până la râul Dnepr și preluarea unei centuri suplimentare de pământ (care să includă Odessa) care leagă teritoriul rusesc de Republica separatistă Transnistria și separă Ucraina de orice acces la Marea Neagră. Kremlinul ar urma să încorporeze aceste noi teritorii în Rusia și să se asigure că resturile statului ucrainean rămân neviabile din punct de vedere economic.
5. Să pună mâna doar pe o centură de pământ între Rusia și Transnistria (inclusiv Mariupol, Herson și Odessa) pentru a asigura aprovizionarea cu apă dulce a Crimeei și a bloca accesul Ucrainei la mare, evitând în același timp luptele majore pentru Kiev și Harkov. Această opțiune este reprezentată în figura 2b.
6. Cucerirea întregii Ucraine și, împreună cu Belarus, anunțarea formării unei noi uniuni slave tripartite a rușilor mari, mici și albi (ruși, ucraineni și belaruși). Această opțiune ar implica operațiuni reprezentate în figura 2a ca „faza întâi”, iar figura 2c reprezintă „faza a doua” a acestei opțiuni.
Dintre aceste șase opțiuni, primele două sunt cele mai puțin susceptibile de a atrage sancțiuni internaționale semnificative, dar au șanse limitate de a obține un progres în ceea ce privește problemele NATO sau acordurile de la Minsk, din cauza naturii lor coercitive. Toate celelalte opțiuni aduc sancțiuni internaționale majore și greutăți economice și ar fi contraproductive pentru obiectivul de slăbire a NATO sau de decuplare a Statelor Unite de la angajamentele sale față de securitatea europeană.
Opțiunile de la 3 la 6 ar putea atinge un alt obiectiv – distrugerea unei Ucraine independente – a cărei evoluție către un stat democratic liberal a devenit o sursă majoră de dispută în rândul elitelor de securitate de la Kremlin. Opțiunea 3 ar face ca Rusia să controleze o cantitate substanțială din teritoriul ucrainean, dar să lase în continuare acest stat viabil din punct de vedere economic. Opțiunea 4 lasă doar un rest de Ucraină agrară, dar exclude ocuparea zonelor sale cele mai naționaliste. Opțiunea 5 lasă o mai mare parte din Ucraina liberă, dar îi taie accesul la mare și implică mai puține costuri de ocupație. Opțiunile 4 și 5 – delimitarea unei centuri de pământ de la Tiraspol la Mariupol – sunt complicate de faptul că nu există niciun element natural, râu sau lanț muntos cu orientare est-vest care să servească drept linie naturală de demarcație pentru acest teritoriu ocupat. Noua frontieră de-a lungul acestui teritoriu ar traversa nenumărate câmpuri și păduri și ar fi dificil de apărat. Opțiunea 6 înseamnă ocuparea întregii țări și confruntarea cu asimilarea unei populații de 41 de milioane de locuitori care ar putea opune rezistență activă și pasivă la ocupație timp de ani de zile. Ar fi nevoie de o forță de ocupație de dimensiuni considerabile pentru a controla populația și pentru a supraveghea noile frontiere cu țările NATO. Ucrainenii din orice teritoriu ocupat se pot aștepta la rusificarea forțată pe care națiunea a experimentat-o în timpul unor conducători precum Ecaterina cea Mare, Alexandru al II-lea, Stalin și Brejnev.
Posibile rute de invazie
Pregătirea ideologică a societății rusești pentru un conflict cu Ucraina este în curs de desfășurare cel puțin din 2014, propaganda Kremlinului prezentând Ucraina ca pe un stat proto-fascist și neonazist.
În iulie 2021, o scrisoare publică a președintelui Putin a afirmat că rușii și ucrainenii sunt același popor și a pedepsit autoritățile ucrainene pentru că justifică independența prin negarea trecutului lor.
Armata rusă a făcut din articolul președintelui Putin o lectură obligatorie pentru soldații săi.
Aceasta a fost urmată în octombrie de o scrisoare în ziarul Kommersant a vicepreședintelui Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, care a folosit tonuri antisemite pentru a delegitima actuala conducere ucraineană ca fiind extremistă, coruptă și controlată de străini.
Având o bază ideologică pentru acțiune, următorul pas este crearea unui casus belli – justificarea războiului – în concordanță cu imaginea fabricată de Kremlin despre Ucraina. Pretextele pentru un atac ar putea varia de la o simplă întrerupere a discuțiilor de securitate până la un incident pus în scenă, similar provocărilor de la Mukden (pretextul Japoniei pentru a porni invazia Chinei în 1931 – n. red.), Gleiwitz (înscenarea Germaniei pentru a invada Polonia în 1939 – n. red.) și Mainila (înscenarea URSS în 1939, pentru a invada Finlanda – n. red.), care au oferit justificarea pentru invazia Japoniei în Manciuria, invazia Germaniei în Polonia și, respectiv, atacul Uniunii Sovietice asupra Finlandei. Acesta este motivul pentru care afirmația bizară a ministrului apărării, Serghei Șoigu, postată pe site-ul oficial al Kremlinului, potrivit căreia mercenarii americani pregătesc o „provocare” cu arme chimice în Ucraina, este de rău augur și ar putea prefigura exact tipul de „incident” pe care Kremlinul l-ar pregăti.
Odată ce va exista un casus belli, vor urma probabil atacuri cibernetice pentru a degrada sistemele militare de comandă și control ale Ucrainei, precum și comunicațiile publice și rețelele electrice. Apoi, operațiunile cinetice vor începe probabil cu lovituri aeriene și cu rachete împotriva forțelor aeriene și a sistemelor de apărare aeriană ale Ucrainei. Odată stabilită superioritatea aeriană, forțele terestre rusești vor avansa, precedate de operațiuni speciale pentru a degrada în continuare capacitățile de comandă și control și pentru a întârzia mobilizarea rezervelor prin efectuarea de bombardamente, asasinate și operațiuni de sabotaj.
Schema de manevră a unei invazii militare rusești în Ucraina va fi probabil influențată de acela dintre obiectivele politice de mai sus pe care Kremlinul dorește să le atingă, de geografia terenurilor și orașelor pentru care se va lupta și de rutele de transport pentru a aduce logistica. În cazul în care Kremlinul dorește să exercite opțiunile 3, 4 sau 6, și luând în considerare geografia și logistica primară, există trei axe probabile de înaintare pentru a cuceri teritoriul ucrainean la est de râul Dnepr, râul fiind fie o limită de înaintare, fie limita primei faze a unei invazii mai mari.
• Ruta nordică: Rusia ar putea avansa spre Kiev pe două rute. Prima ar fi de 150 de mile (240 km – n. red.) pe șosea prin Novîie Iurkovici, Rusia – Cernihiv, Ucraina – Kiev, Ucraina. Cea de-a doua ar fi o înaintare de 200 de mile (320 km – n. red.) prin Troebortnoe, Rusia – Konotop, Ucraina – Nijnîi, Ucraina – Kiev.
Dacă Minskul ar accepta utilizarea rețelelor sale rutiere și feroviare, armata rusă ar putea flanca apărarea ucraineană din jurul Kievului și s-ar putea apropia de aceasta din spate prin intermediul unei axe de înaintare de 150 de mile (240 km – n. red.) de la Mazur, Belarus, la Korosten, Ucraina, și în cele din urmă la Kiev.
• Ruta centrală: Rusia ar putea, de asemenea, să avanseze spre vest de-a lungul a trei rute. Prima ar putea include o axă de 320 de kilometri care să treacă prin Belograd, Rusia – Harkov, Ucraina – Poltava, Ucraina – Kremenciuk, Ucraina. A doua ar putea include o axă de 140 de mile (224 km – n. red.) care să treacă prin Donețk, Ucraina, până la Zaporojie, Ucraina; și, eventual, o altă axă de la Donețk la Dnipro, Ucraina. Cea de-a treia ar putea implica forțele rusești care avansează de-a lungul coastei spre Mariupol, Berdiansk și istmul Perekop, care leagă Crimeea de Ucraina.
• Ruta sudică: Rusia ar putea, de asemenea, să avanseze peste istmul Perekop pentru a cuceri Herson și sursa de apă dulce pentru Crimeea și, simultan, spre vecinătatea Melitpolului pentru a se conecta cu forțele rusești care avansează de-a lungul coastei Mării Azov. În cazul în care Rusia ar încerca opțiunea 5, acesta ar fi atacul principal cuplat cu asaltul de-a lungul coastei spre Mariupol și Berdiansk. Dar ar fi cel mai greu de susținut din punct de vedere logistic din cauza lipsei unei căi ferate care să meargă de-a lungul coastei Mării Azov și a principalei direcții de înaintare.
Figura 2 evidențiază posibilele căi de invazie. Toate aceste rute, cu excepția celei de coastă, sunt paralele cu liniile de cale ferată existente. Acest lucru este esențial, deoarece forțele logistice ale armatei ruse nu sunt concepute pentru ofensive terestre de mare amploare departe de căile ferate.
Dacă printre obiectivele Rusiei se numără și interzicerea accesului viitor al Ucrainei la mare, aceasta va trebui să cucerească Odessa. Unii prezic că acest lucru va fi realizat prin debarcări amfibii și aeropurtate în apropierea Odessei, care se vor lega cu forțele mecanizate care se apropie dinspre est. Dacă Rusia intenționează să cucerească întreaga țară, forțele sale ar trebui să cucerească Odessa (ale cărei facilități portuare ar ușura logistica rusă) și, de asemenea, să traverseze râul Dnepr în mai multe puncte pentru a mărșălui și a lupta încă 350 până la 700 de mile (560-1.120 km) mai departe spre vest pentru a ocupa toată Ucraina până la granițele cu Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Moldova.
Perspectivele de succes ale Rusiei
Atacurile mecanizate nu sunt întotdeauna atât de rapide pe cât speră atacatorii. Două dintre cele mai rapide mișcări de forțe blindate din istorie
– lovitura de pumn a generalului german Heinz Guderian prin Ardeni și cucerirea Dunkerque în mai 1940;
– înaintarea SUA și a coaliției de la granița Kuweitului la Bagdad în 2003
au avut fiecare o medie de aproximativ 30 de kilometri pe zi. Mișcarea împotriva unui inamic hotărât în condiții de iarnă, cu lumină naturală limitată, ar putea reduce semnificativ această rată de înaintare.
Cu suficiente trupe, putere de foc, logistică, timp și voință națională, precum și fără interferențe externe, Rusia ar putea înainta până când armata sa va atinge obiectivele politice ale Kremlinului. Armata rusă este mai numeroasă decât cea ucraineană în aer și la sol, Rusia a dobândit o experiență vastă în desfășurarea de operațiuni cu arme combinate în Siria, iar terenul favorizează războiul mecanizat ofensiv. Cu toate acestea, adevăratul calcul al succesului militar poate fi făcut doar după ce începe o confruntare armată efectivă. În plus, există mai multe elemente necontrolabile – cum ar fi vremea, lupta urbană, comanda și controlul, logistica și moralul – care pot juca un rol semnificativ în etapele inițiale ale unui război.
Vremea: O invazie care începe în ianuarie sau februarie ar avea avantajul unui teren înghețat pentru a susține deplasarea în lungul țării a unei mari forțe mecanizate. De asemenea, ar însemna să opereze în condiții de frig și vizibilitate limitată. Ianuarie este, de obicei, cea mai rece și cea mai înzăpezită lună a anului în Ucraina, cu o medie de 8,5 ore de lumină pe parcursul lunii și o creștere la 10 ore până în februarie.
Acest lucru ar pune preț pe capacitățile de luptă pe timp de noapte pentru a menține un avans în mișcare. În cazul în care luptele ar continua în martie, forțele mecanizate ar trebui să se confrunte cu infama Rasputița, sau dezghețul. În octombrie, Rasputița transformă terenul ferm în noroi. În martie, stepele înghețate se dezgheață, iar terenul devine din nou, în cel mai bun caz, o mlaștină, iar în cel mai rău caz, o mare de noroi. Vremea de iarnă este, de asemenea, mai puțin optimă pentru operațiuni eficiente de sprijin aerian apropiat.
Lupta urbană: În timp ce o mare parte din terenul de la est de râul Dnepr include câmpuri și păduri, există câteva zone urbane importante pe care o forță mecanizată rusă ar trebui fie să le cucerească, fie să le ocolească și să le asedieze. Kievul are aproape 3 milioane de locuitori, Harkovul are aproximativ 1,5 milioane, Odessa are 1 milion, Dnipro are aproape 1 milion, Zaporijie are 750.000 și chiar și Mariupol are aproape 500.000. Dacă sunt apărate, aceste zone urbane mari ar putea necesita timp și pierderi considerabile pentru a fi curățate și ocupate. În primul război cecen, forțelor rusești le-a luat de la 31 decembrie 1994 până la 9 februarie 1995 pentru a prelua controlul asupra orașului Groznîi, pe atunci un oraș cu mai puțin de 400.000 de locuitori, de la cele câteva mii de luptători ceceni care-l apărau. În cel de-al doilea război cecen, asediul orașului Groznîi a durat, de asemenea, șase săptămâni.
Prin urmare, cel mai bun mod de acțiune pentru trupele rusești ar fi să ocolească zonele urbane și să le curețe mai târziu. Cu toate acestea, Harkov se află imediat după granița cu Rusia și este un nod rutier și feroviar important. Dacă forțele rusești nu ar controla Harkovul, aceasta ar diminua serios capacitatea lor logistică de a susține un impuls central spre râul Dnepr și dincolo de acesta. În plus, Kievul reprezintă o provocare similară și, în calitate de capitală a națiunii, posedă o mare valoare simbolică pentru oricare dintre părți o va deține. Este posibil ca Rusia să nu poată evita o luptă urbană susținută în mai multe zone metropolitane importante (și pierderile ridicate care rezultă) dacă încearcă mai mult decât o incursiune punitivă în Ucraina.
Comandă și control: Există o expresie rusească: „primul blini este întotdeauna o mizerie”. În cazul unei invazii în Ucraina, Rusia va desfășura cea mai mare operațiune de arme combinate de la Bătălia pentru Berlin din 1945.
Războiul ruso-georgian din 2008 a avut doar cinci zile de luptă și a implicat 70.000 de soldați ruși.
În Siria, principalele forțe de manevră au inclus unități terestre siriene, cu ajutorul Hezbollahului libanez, al forțelor de miliție din țările vecine, cum ar fi Irak și Afganistan, al companiilor militare private, cum ar fi Grupul Wagner, și al Corpului Gardienilor Revoluției Islamice-Quds al Iranului. Dar Rusia nu a desfășurat un număr semnificativ de forțe convenționale.
Aproximativ 120.000 de soldați ruși sunt mobilizați în apropierea Ucrainei, cu alte zeci de mii de soldați pregătiți să intre în luptă. Va fi o provocare pentru comandamentul și controlul rusesc să mute mai întâi toate aceste forțe în pozițiile de atac cu o disciplină de marș adecvată. De asemenea, va fi dificil pentru Rusia să mențină această disciplină în timpul atacului, astfel încât cantitățile masive de vehicule și soldați care se deplasează pe un număr limitat de drumuri alunecoase și proaste și adesea pe timp de noapte să nu devină un ambuteiaj gargantuesc.
Coordonarea asalturilor aeropurtate și amfibii se va dovedi o altă provocare. Forțele aeropurtate ar putea fi lansate de-a lungul râului Dnepr pentru a cuceri poduri cruciale, dar cât timp vor putea rezista în timp ce forțele blindate vor încerca să ajungă la ele pe drumuri de iarnă? Același lucru este valabil și pentru forțele amfibii care încearcă să flancheze apărarea ucraineană lângă Mariupol sau să cucerească Odessa. Hidrografia Mării Negre și topografia de coastă oferă puține locuri bune de debarcare pentru forțele amfibii, iar odată debarcate, acestea ar fi greu de susținut. Fără o coordonare adecvată și o avansare rapidă a forțelor blindate, orice asalt aeropurtat sau amfibiu ca parte a invaziei ar putea deveni un „pod sau o plajă prea departe” pentru forțele rusești. Figurile 3a, 3b și 3c evidențiază navele din Flota Mării Negre a marinei ruse, inclusiv nave de debarcare și corvete care ar putea fi folosite într-un asalt amfibiu în Ucraina.
De asemenea, armata rusă are o experiență limitată în coordonarea unui număr mare de aeronave care vor sprijini atacul la sol. Operațiunile aeriene rusești din Siria și Cecenia nu se compară cu numărul de ieșiri care ar putea fi necesare în Ucraina, pe un front care ar putea avea câteva sute de kilometri lățime. Aceasta va fi prima dată de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace când forțele terestre ale Rusiei se vor confrunta cu un adversar modern mecanizat, iar forțele sale aeriene se vor confrunta cu un adversar cu o forță aeriană și un sistem de apărare aeriană moderne. În consecință, forțele rusești se vor confrunta probabil cu provocări notabile în ceea ce privește comanda, controlul, comunicațiile și coordonarea.
Logistică: Atacul inițial va fi probabil bine susținut de artilerie și sprijin aerian, ceea ce va duce la mai multe spărturi în apărarea ucraineană. Cu toate acestea, odată ce unitățile de luptă își vor consuma stocurile inițiale de muniție, combustibil și alimente, va începe adevăratul test al puterii militare rusești – inclusiv capacitatea Rusiei de a susține înaintarea unei forțe mecanizate masive pe sute de kilometri de teritoriu. Kievul și punctele de trecere a râului Dnepr se află la cel puțin 150 până la 200 de mile (240-320 km – n. red.) de drum de granița rusă, iar armata sa va avea nevoie de cel puțin câteva zile de luptă pentru a ajunge la ele. Înainte de asta, va trebui, fără îndoială, să se realimenteze, să se realimenteze și să înlocuiască pierderile de luptă de oameni și materiale cel puțin o dată, ceea ce va necesita o pauză operațională.
În articolul său, „Hrănirea ursului”, Alex Verșininin susține că există provocări logistice serioase pentru o invazie rusă care ar trebui să se rostogolească peste statele baltice în 96 de ore și să pună Occidentul în fața unui fapt împlinit. Rusia a construit o mașinărie de război excelentă pentru a lupta în apropierea frontierei sale și pentru a lovi în profunzime cu rachete cu rază lungă de acțiune.
Cu toate acestea, Rusia ar putea avea probleme cu o ofensivă terestră susținută mult dincolo de căile ferate rusești, fără o oprire logistică majoră sau o mobilizare masivă a rezervelor. Deoarece adâncimea operațională în Ucraina este mult mai mare decât în țările baltice, o invazie rusă în Ucraina ar putea fi o afacere mai lungă decât anticipează unii, din cauza timpului și a distanței pentru aducerea de provizii. Dacă invazia nu se încheie rapid din cauza unei combinații de vreme, logistică și rezistență ucraineană, cum ar putea avea acest lucru un impact asupra moralului rusesc?
Moralul: Există două niveluri de moral de fiecare parte care trebuie luate în considerare: moralul soldaților individuali și moralul fiecărei țări și al poporului său. La nivel individual, va avea un soldat ucrainean care crede că luptă pentru patria sa un avantaj față de un soldat rus a cărui motivație de a lupta poate varia? Pentru națiunea ucraineană în ansamblu, cât de puternic este sentimentul de identitate națională unică pentru a rezista la ceea ce ar putea fi o luptă lungă, distructivă și sângeroasă? Răspunsurile nu pot fi cunoscute până când nu începe războiul. Cu toate acestea, dacă războiul va veni, un factor care va influența moralul va fi timpul. Cu cât armata ucraineană va rezista mai mult timp rușilor, cu atât mai poate crește încrederea, precum și cunoștințele sale instituționale despre cum să lupte cu acest inamic. În plus, cu cât războiul continuă mai mult timp, cu atât mai mare poate fi nivelul de sprijin internațional și cu atât mai mare va fi șansa de a crește transferurile de arme pentru a ajuta la schimbarea situației pe câmpul de luptă.
Pentru Rusia, cu cât războiul continuă mai mult timp și cu cât pierderile de vieți omenești sunt mai mari, cu atât mai mare este șansa de a submina moralul rusesc de la nivelul soldatului de bază până la nivelul societății rusești în general. Aproximativ o treime din forțele terestre rusești este formată din recruți cu pregătire militară de un an. Acești recruți servesc alături de soldații profesioniști, sau kontraktniki, în cadrul unui sistem de inițiere cunoscut sub numele de dedovșkina.
Acest sistem este renumit pentru abuzurile sale care merg până la crimă, care pot eroda coeziunea unității. În plus, pierderile grele vor necesita înlocuiri rapide, iar rezerviștii aduși pentru a întări unitățile de pe front au primit puțină pregătire recentă.
Pe măsură ce numărul soldaților profesioniști scade din cauza victimelor, iar rezerviștii și recruții cresc pe linia frontului, va crește șansa unei slabe coeziuni a unităților la nivel de soldat. Dacă pierderile și chiar înfrângerile se vor accentua, problemele de coeziune pe front s-ar putea reflecta în neliniștea publică de acasă.
Orice conducător de la Kremlin știe că una dintre cele mai rapide modalități de a pune capăt unei dinastii sau unui regim rusesc este să pierzi un război. Deși primele evaluări sovietice ale războiului din Afganistan erau pline de speranță, în cele din urmă au devenit sumbre. La o reuniune a Politburo din 17 octombrie 1985, de exemplu, liderul sovietic Mihail Gorbaciov a citit scrisori de la cetățeni sovietici care își exprimau nemulțumirea crescândă față de războiul din Afganistan – inclusiv „durerea mamelor pentru morți și invalizi” și „descrieri sfâșietoare ale înmormântărilor „. Pe măsură ce războiul sovietic din Afganistan se prelungea, costurile – inclusiv în sânge și bani – erau prea mari și depășeau orice beneficii geostrategice. Pe parcursul războiului, aproape 15.000 de soldați sovietici au fost uciși, iar alți 35.000 au fost răniți.
Familiile rusești vor resimți cu siguranță faptul că soldații lor au fost folosiți pe post de carne de tun, iar omniprezenta camerelor de luat vederi și a înregistrărilor video ale telefoanelor mobile în lumea de astăzi va extinde plângerile soldaților dincolo de unitățile lor. Prin urmare, întrebarea pentru Kremlin va fi: cu cât războiul se prelungește mai mult timp și societatea reacționează la victime și la constrângerile economice, cât mai valorează pentru ei obiectivele lor inițiale?
Răspunsul SUA și al Occidentului
O Ucraină care este dispusă să lupte pentru ea însăși este o Ucraină care merită sprijinită. În timp ce Ucraina din 2022 nu este o democrație perfectă, nici Polonia nu a fost în 1939, când Marea Britanie și Franța au decis că principiile și interesele lor de securitate făceau necesară trasarea liniei împotriva agresiunii naziste de-a lungul granițelor sale. Cheia pentru a zădărnici ambițiile rusești este de a împiedica Moscova să obțină o victorie rapidă și de a crește costurile economice, politice și militare prin impunerea de sancțiuni economice, asigurarea izolării politice față de Occident și ridicarea perspectivei unei insurgențe prelungite care macină armata rusă. În acest război, Rusia ar putea avea ceasurile, dar Occidentul și Ucraina ar putea avea timpul necesar.
Obiectivul Washingtonului ar trebui să fie descurajarea operațiunilor convenționale rusești în Ucraina prin pedeapsă – nu prin negare. Descurajarea prin negare implică împiedicarea unui adversar de a întreprinde o acțiune, cum ar fi capturarea unui teritoriu, făcând imposibilă sau puțin probabilă reușita acesteia. În absența unei desfășurări militare majore a SUA și a Europei în Ucraina, pe care președintele Biden a exclus-o deja, deoarece Ucraina nu este membră a NATO, forțele ucrainene nu pot împiedica o desfășurare rapidă a forțelor rusești în Ucraina.
Totuși, descurajarea prin pedeapsă implică împiedicarea unui adversar să întreprindă o acțiune deoarece costurile – cum ar fi armele nucleare, sancțiunile economice sau o insurgență – sunt prea mari. Descurajarea prin pedeapsă este posibilă dacă este condusă de Statele Unite. Statele Unite și aliații și partenerii săi europeni ar trebui să continue să comunice Moscovei, în mod public și privat, că un atac convențional asupra Ucrainei ar iniția sancțiuni paralizante din partea țărilor occidentale, ar adânci izolarea politică a Rusiei față de Occident și ar declanșa o insurgență susținută de Occident împotriva forțelor rusești din Ucraina.
Statele Unite ar trebui să preia conducerea. Populațiile din mai multe țări europene, precum Germania și Austria, au menționat că ar prefera să rămână neutre într-un război cu Rusia.
Dacă descurajarea eșuează și forțele rusești invadează Ucraina, Statele Unite și aliații și partenerii săi ar trebui să ia câteva măsuri imediate:
• Să pună în aplicare sancțiuni economice și financiare severe împotriva Rusiei, inclusiv să întrerupă accesul băncilor rusești la sistemul global de mesagerie electronică de plăți cunoscut sub numele de SWIFT.
• Să promulge o lege de împrumut-închiriere a secolului XXI pentru a furniza Ucrainei material de război fără niciun cost. Articolele prioritare ar include sisteme de apărare antiaeriană, antitanc și antinavă; sisteme de război electronic și de apărare cibernetică; muniție pentru arme de calibru mic și artilerie; piese de schimb pentru vehicule și aeronave; petrol, ulei și lubrifianți; rații; asistență medicală și alte necesități ale unei armate implicate în lupte susținute. Acest ajutor ar putea avea loc prin mijloace deschise, cu ajutorul forțelor militare americane, inclusiv al operațiunilor speciale, sau ar putea fi o acțiune secretă autorizată de președintele SUA și condusă de Agenția Centrală de Informații.
• Furnizarea de informații care să permită Ucrainei să întrerupă liniile de comunicații și de aprovizionare rusești, precum și avertizarea cu privire la atacurile aeriene și amfibii și la locațiile tuturor unităților importante.
• Să ofere sprijin umanitar pentru a ajuta Ucraina să se ocupe de refugiați și de persoanele strămutate în interiorul țării. Este posibil ca această asistență să trebuiască să fie extinsă și la aliații NATO de la granițele Ucrainei pentru refugiații care fug spre vest (ședința CSAT de la București ținută miercuri, 27 ianuarie, a abordat tocmai acest subiect – n. red.).
• Să ofere sprijin economic, inclusiv în domeniul energiei, Ucrainei și aliaților NATO din cauza întreruperii preconizate a fluxurilor de gaz rusesc către Europa.
• Să desfășoare acțiuni de diplomație publică și emisiuni media în Ucraina și la nivel global, inclusiv în Rusia, pentru a prezenta cu acuratețe ceea ce se întâmplă.
• Să exercite presiuni diplomatice asupra Belarusului pentru a refuza accesul Rusiei pe teritoriul său pentru a ataca Ucraina. Acest lucru este extrem de important, deoarece utilizarea de către Rusia a rețelelor feroviare și rutiere din Belarus ar amenința o mișcare de cotitură strategică a flancului nordic al Ucrainei.
• Să se coordoneze cu organizațiile neguvernamentale și cu Curtea Penală Internațională pentru a documenta toate crimele de război comise asupra poporului ucrainean și pentru a cere despăgubiri odată ce războiul se va încheia. Ceea ce s-a întâmplat cu poporul sirian nu ar trebui să se mai întâmple.
Statele Unite și NATO ar trebui să fie pregătite să ofere sprijin pe termen lung rezistenței ucrainene, indiferent de forma pe care aceasta ajunge să o ia. Au existat deja dezbateri publice privind sprijinul de război neconvențional acordat Ucrainei în cazul în care o parte sau întreaga Ucraină ar fi ocupată.
Cu toate acestea, această opțiune trebuie abordată cu o înțelegere clară a ceea ce este posibil de realizat – și ceea ce ar putea să nu fie posibil.
Rusia s-a dovedit în mod istoric pricepută în distrugerea mișcărilor de rezistență armată și, dacă are suficient timp, poate face acest lucru din nou. Metodele sale împotriva unei rezistențe ucrainene vor fi rapide, directe și brutale. Orice bază pe care o folosește rezistența, indiferent dacă se află pe teritoriul ucrainean sau pe teritoriul NATO, ar putea fi supusă unui atac deschis sau ascuns al Rusiei. Prin urmare, ar avea nevoie de protecția unor forțe convenționale substanțiale pentru a descuraja acțiunile rusești pe teritoriul NATO.
În plus, orice porțiune a frontierei Ucrainei pe care Rusia ar putea să o ocupe ar putea semăna rapid cu Cortina de Fier din secolul XX, cu fortificații grele. Zidul Berlinului era o barieră de beton puternic păzită, care includea tranșee anti-vehicule, garduri de plasă, sârmă ghimpată, un pat de cuie și alte mijloace de apărare. Va fi greu de stabilit linii de aprovizionare pentru o rezistență care să traverseze un astfel de obstacol din orice bază.
În timp ce rușii au fost pricepuți la operațiunile anti-rezistență, nu sunt pricepuți la stingerea naționalismului. Orice sprijin acordat Ucrainei ocupate ar trebui să includă, de asemenea, mijloace pentru a menține identitatea națională, istoria și limba ucraineană în rândul cetățenilor săi. În timp ce rezistența armată ar aduce aminte de sprijinul acordat mujahedinilor afgani în anii 1980, acest tip de sprijin pentru păstrarea națiunii ucrainene ar fi mai degrabă în concordanță cu ajutorul acordat Solidarității poloneze în timpul luptelor sale pentru libertate.
În plus, Ucraina ar putea împiedica Rusia să captureze și să dețină tot sau cea mai mare parte a teritoriului său cu ajutorul SUA și al altor state internaționale. De exemplu, Ucraina ar putea să își țină majoritatea forțelor de manevră suficient de departe de atacurile inițiale ale Rusiei, astfel încât să nu fie încercuite.
Pe măsură ce forțele rusești avansează spre vest, Ucraina ar trebui să obțină informații pentru a determina principalele direcții de atac ale Rusiei, să efectueze lovituri în profunzime împotriva liniilor sale de aprovizionare pentru a le forța să intre într-o pauză operațională și, odată ce sunt oprite, să le învăluie și să le contraatace.
Orașele ar trebui să reziste cât mai mult timp posibil. În cazul Harkovului, căile ferate și podurile din interiorul orașului ar trebui să fie distruse complet înainte de capitulare pentru a degrada și mai mult liniile de comunicații rusești. Dacă armata rusă se apropie de râul Dnepr, multiplele sale baraje ar putea fi deschise și zonele joase ar putea fi inundate. Atacurile aeropurtate și amfibii ar trebui să fie izolate imediat.
Obiectivul Ucrainei ar trebui să fie acela de a împiedica Rusia să facă orice avans semnificativ înainte de începerea Rasputița, sau dezghețul.
Odată ce mișcarea mecanizată va fi oprită din cauza noroiului și a problemelor de aprovizionare, desanturile aeropurtate și amfibii pot fi eliminate, iar Ucraina va avea suficient timp pentru a-și mobiliza și desfășura forța de rezervă de aproximativ 900.000 de oameni.
Să sperăm că va începe să sosească și ajutorul internațional sub formă de sisteme de armament care să împiedice Rusia să obțină superioritatea aeriană asupra Ucrainei și să îi permită să continue să lovească adânc în spatele armatei ruse pentru a atenua întăririle și liniile de aprovizionare.
Pe măsură ce săptămânile se transformă în luni, sancțiunile economice și financiare internaționale ar trebui să înceapă să își facă efectul. Kremlinul s-ar confrunta atunci cu un război de lungă durată, pe câmpul de luptă și în afara lui, fără a putea întrezări prea bine sfârșitul său.
O nouă Cortină de Fier
Situația actuală seamănă în mod straniu cu decizia sovietică din 1979 de a invada Afganistanul. În acel caz, un mic grup restrâns din Politburo a luat decizia de unul singur, pe baza unor informații eronate, a unei percepții proaste a mediului internațional, a unor scenarii de succes prea optimiste și a unei înțelegeri reduse a costurilor politice și economice internaționale cu care se vor confrunta.
Un calcul al raportului risc contra beneficii în ceea ce privește atingerea obiectivelor politice ale Rusiei ar trebui să o descurajeze de la o invazie. Cea mai bună opțiune a acesteia ar fi să continue să agite sabia, să continue negocierile diplomatice și să ajute insurgenții pro-ruși din estul Ucrainei – dar să se abțină de la o invazie convențională.
Cu toate acestea, președintele Putin a formulat cereri și amenințări de profil înalt de la care va fi foarte greu să se retragă. În cazul în care calculele greșite, emoțiile și gestionarea deficitară a crizei vor depăși calculele raționale și vor duce la un război convențional, peisajul internațional va fi probabil martorul unei schimbări dramatice.
În faimosul său discurs despre Cortina de Fier din 5 martie 1946, premierul britanic Winston Churchill a vorbit sumbru despre faptul că „o umbră a căzut pe scenele” Europei care a opus statele democratice celor autoritare. „De la Stettin, în Marea Baltică, până la Trieste, în Marea Adriatică”, a remarcat Churchill, „o Cortină de Fier a coborât pe continent”.
O nouă Cortină de Fier ar fi și mai periculoasă – acoperind Europa, Orientul Mijlociu și Asia și încorporând o nouă axă de regimuri autoritare care include Rusia, China, Iran și Coreea de Nord. Această nouă linie de demarcație s-ar deplasa de-a lungul granițelor Rusiei cu Finlanda și cu statele baltice, de-a lungul flancului estic al NATO; ar trece prin țările susținute de Rusia și Iran în Orientul Mijlociu și Asia Centrală, cum ar fi Siria și Kazahstan; și ar șerpui de-a lungul granițelor Chinei cu India, prin Asia de Est, până la Marea Chinei de Sud.
Dacă Rusia ar invada Ucraina, Statele Unite și alte state europene ar trebui să trimită soldați și materiale în flancul estic al NATO – cum ar fi Letonia, Lituania, Estonia și Polonia – în cazul în care rușii ar amenința să avanseze spre vest. De asemenea, Rusia ar putea încerca să instige la o criză într-unul sau mai multe state din Balcani pentru a diviza atenția și resursele americane și europene. În Asia, Taiwanul ar fi probabil în alertă în legătură cu posibilele mișcări chinezești de a cuceri insula.
Țări precum Rusia și China admiră puterea și nu prea respectă slăbiciunea, inclusiv cea militară. Concurența ar putea deveni din ce în ce mai mult o luptă între sisteme politice, economice și militare rivale – între sistemele autoritare, controlate de stat, și cele democratice. Iliberalismul care stă la baza sistemelor chineze, rusești, iraniene și nord-coreene este antitetic față de valorile iluminismului occidental.
Acestea refuză libertatea presei, libertatea religioasă, piețele libere și democrația. După cum a remarcat Thomas Jefferson, „Libertatea religiei, libertatea presei și libertatea persoanei … Aceste principii formează constelația luminoasă care ne-a precedat și ne-a călăuzit pașii într-o epocă de revoluție și reformă”. Ele au fost esențiale în câștigarea Războiului Rece împotriva Uniunii Sovietice și sunt la fel de importante și astăzi.
„Dacă democrațiile occidentale rămân unite și aderă cu strictețe la principiile Cartei Națiunilor Unite, influența lor pentru promovarea acestor principii va fi imensă și nimeni nu le va molesta”, a remarcat Churchill în discursul său despre Cortina de Fier. „Dacă, însă, ele se vor diviza sau vor șovăi în datoria lor și dacă li se va permite ca acești ani atât de importanți să se scurgă, atunci, într-adevăr, catastrofa ne poate copleși pe toți”. Să sperăm că rațiunea va prevala la Moscova, iar Rusia nu va invada Ucraina.
Totuși, dacă va avea loc o invazie, Statele Unite și aliații și partenerii săi trebuie să fie pregătiți să reziste tiraniei.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
România se va confrunta cu o provocare majoră dacă Rusia va invada Ucraina: țara noastră va trebui să primească zeci de mii de refugiați de război. Multiple surse spun că acesta a fost unul dintre subiectele majore dezbătute miercuri, în ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT).
Guvernul român trebuie să demareze cât mai rapid pregătirile, pentru că primirea unor mari valuri de refugiați presupune o logistică extrem de complexă. Statul român, oricum incapabil de o organizare și gestionare eficientă a instituțiilor, este și lipsit de experiența unor astfel de situații.
Cetățenii ucraineni fugiți în România din calea rușilor vor trebui găzduiți în tabere de refugiați care vor trebui aprovizionate și securizate, echipate cu locuri de campare, puncte medicale, cantine etc. În lipsa resurselor și a capacității de organizare se poate ajunge la un dezastru umanitar, așa cum s-a întâmplat în alte țări.
Vasile Dîncu, ministrul Apărării, a recunoscut oficial, miercuri seara, această problemă majoră aflată pe masa Guvernului. Ministrul a declarat, la Antena 3, că România se pregătește să găzduiască „zeci de mii” de refugiați din Ucraina: „Există în momentul acesta un stoc destul de important de locuri în care am putea să cazăm mii de posibili refugiați.
Avem și o zonă de rezervă în care am putea să multiplicăm și să aducem până la zeci de mii. Rezerva strategică este gânditî pentru câteva mii de refugiați: hrănire, condiții bune de viață. Putem să aducem lucruri suplimentare, dacă s-ar întâmpla să fie nevoie, că suntem pregătiți. Dacă nu avem o înzestrare, avem un foarte bun management al capacităților noastre al pregătirii defensive pentru conflict“.
Deși nu o spun public, oficialii Guvernului de la București iau în calcul că o mare parte din cei aproape 500.000 de români care locuiesc acum în Ucraina ar putea să caute adăpost în țara noastră, dacă Rusia îi invadează.
Ultima oară când România a găzduit un val uriaș de refugiați a fost în 1940, când tot Rusia (pe atunci sovietică) a invadat și anexat provincia Basarabia. Un număr estimat de 300.000 de moldoveni de peste Prut au fugit în România. După 1944, când Rusia a ocupat toată țara, autoritățile române au făcut mari eforturi pentru a salva cât mai mulți dintre acești oameni pe care rușii îi cereau înapoi, ca fiind „cetățeni sovietici”. Știind că îi așteaptă deportarea în Siberia și, cel mai probabil, moartea, românii le-au confecționat moldovenilor acte false, care să ateste fie că se născuseră pe teritoriul de dincoace de Prut, fie că la momentul anexării Basarabiei, în vara lui 1940, aceștia nu se aflau în Basarabia.
Întreaga operațiune a fost extrem de periculoasă și anevoioasă, deoarece ofițerii NKVD care alcătuiau comisia sovietică de negocierie erau deosebit de violenți, iar ocupanții ruși nu țineau cont nici de legi, nici de acordurile internaționale.
Un rol în întreaga poveste l-au avut și ofițerii de legătură ai aliaților occidentali – britanici și americani -, care încălcând dispozițiile primite de la Londra și Washington s-au implicat în protejarea juriștilor negociatori români, ferindu-i de „accidentele” pregătite de comuniști și de forțele de ocupație rusești.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Fostul premier Adrian Năstase a declarat la Antena 3 că este doar o chestiune de timp până când se va ajunge la un conflict militar între Rusia și Ucraina. Deși tradiția spune că în perioada Olimpiadelor încetează războaiele, Adrian Năstase atrage atenția că Rusia are antecedente în încălcarea acestei cutume chiar de două ori în timpul domniei lui Vladimir Putin!
Din punct de vedere psihologic și tehnologic, războiul din Ucraina a început deja, adaugă fostul premier, care crede că există și un efect benefic – SUA au fost convinse să se reimplice în politica europeană după ce dăduseră semne că se vor reorienta către Asia.
Prin cererea ca NATO să părăsească România, Rusia își încalcă propriul tratat semnat în 2003 cu Bucureștiul într-un moment când țara noastră era deja în alianța nord-atlantică, iar la Kremlin conducea Putin
România nu se va implica militar în războiul care stă să înceapă, dar va participa totuși atât la impunerea sancțiunilor, cât și în bătălia cibernetică și în problemele de logistică.
Cerința Rusiei, ca NATO să revină la frontierele din 1997 și să-și evacueze trupele și armamentul din România, încalcă în primul rând acordul româno-rus semnat în 2003, atrage atenția fostul premier. Acest tratat a fost parafat la 4 ani după venirea lui Putin la putere, într-un moment în care România era deja membru NATO. Prin cererea de acum, Rusia își încalcă astfel propriile angajamente și semnături.
Fostul premier Adrian Năstase, condamnat în două dosare penale pentru corupție, a virat puternic spre o poziție eurosceptică în ultimii ani, din acest motiv luarea sa de poziție de miercuri este oarecum surprinzătoare.
Adrian Năstase despre conflictul ruso-ucrainean
„Pare tot mai clar că întrebarea nu este dacă vom avea un conflict în legătură cu Ucraina, ci când va începe acesta. Dacă ar trebui să se respecte tradiţia Olimpică, am avea cronica unui război anunţat, peste o lună după ce s-ar termina Olimpiada de la Beijing, dar să nu uităm, Federaţia Rusă a încălcat această tradiţie şi în 2008 când a atacat Georgia, pe durata Jocurilor Olimpice de la Beijing, dar şi atunci când a anexat Crimeea pe durata Jocurilor Olimpice de la Soci.
Pe de altă parte, este evident în momentul de faţă, chiar dacă nu au început operaţiile militare, războiul psihologic şi tehnologic a început deja, iar o concluzie destul de pesimistă este aceea că Occidentul e, totuşi, destul de dezbinat. Mă refer la reacţiile Germaniei, dar şi la recenta decizie a preşedintelui Croaţiei, care anunţa că nu va participa cu trupe la efectivele NATO în condiţiile în care ar începe un conflict în Ucraina.
Aş vrea să subliniez că, până la urmă, conflictul din Ucraina şi conflictul din flancul de Est al NATO are şi un efect oarecum benefic prin faptul că Statele Unite, care păreau complet convinse să-şi mute frontul de conflict în Asia, pare să se reimplice în politica europeană, ceea ce din punctul nostru de vedere ar trebui să fie un lucru important şi avantajos.
În ceea ce priveşte acţiunea noastră, în mod evident nu este vorba de implicarea într-un război fizic în Ucraina, participarea la operaţiuni militare, dar este vorba de felul în care, practic, se poate crea un efect de descurajare suficient de puternic – alături de planul de sancţiuni de aproximativ 50 de miliarde de dolari, gândit ca să pedepsească Rusia dacă va ataca Ucraina. Şi aici este vorba mai curând de elemente legate de zona cyber, de chestiuni de logistică, aspecte care într-un fel au fost subliniate şi de alte ţări NATO de pe frontul de Est.
Ideea de reîntoarcere la 1997 sau de eliminare a unor echipamente şi trupe NATO din România este oarecum penibilă.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Președintele Croației, socialistul Zoran Milanovici (55 de ani), a șocat prin câteva declarații anti-occidentale și pro-ruse, în contextul conflictului din Ucraina. Croația este membră UE și NATO, nu ca vecina sa Serbia, ai cărei conducători sunt marionete ale Rusiei.
„În calitate de comandant suprem, am urmărit cu atenție afirmații care arată că NATO – nu doar o țară, Statele Unite – își consolidează prezența și trimite nave de recunoaștere. Nu avem nimic de-a face cu acest lucru și nu vom avea nimic de-a face cu el. Garantez asta„, a declarat marți, într-un discurs televizat, președintele croat Zoran Milanovici, citat cu entuziasm de agenția de stat rusă TASS.
„Croația nu va trimite trupe în cazul unei escaladări. Dimpotrivă, ne vom retrage toate trupele, până la ultimul soldat croat„, a mai spus Milanovici.
Milanovici şi-a exprimat „convingerea” că există modalităţi de a păstra Ucraina în integralitate sau 99% din teritoriul său şi de a-i furniza asistenţă economică. „Totuşi, acea ţară nu trebuie să aparţină NATO, aşa cum, de exemplu, neutrele Austria, Finlanda şi Suedia nu sunt nici ele membre ale acestei alianţe”, a declarat preşedintele Croaţiei, a cărui ţară a aderat la NATO la 1 aprilie 2009.
Zoran Milanovici l-a numit pe fostul preşedinte ucrainean Viktor Ianukovici „un escroc care stătea pe trei scaune”. El a adăugat că înlăturarea lui Ianukovici de la putere a fost „o lovitură de stat încurajată de Uniunea Europeană şi de administraţia SUA de la acea vreme”.
Milanovici, ironic și ostil față de Europa din care face parte: „După înlăturarea lui Ianukovici în 2014, povestea a fost următoarea: Ucraina se îndreaptă spre Vest, nu are nimic în comun cu Rusia; uniunea vamală cu Rusia şi cu fostele republici din Uniunea Sovietică este rea pentru Ucraina, în timp ce Uniunea Europeană va fi un ţinut unde curge numai lapte şi miere. Opt ani mai târziu, Ucraina încă este una dintre cele mai corupte ţări din lume, care stagnează economic şi nu are nimic de la UE”.
Croația este o fostă republică iugoslavă, cu o suprafață de 56,542 km² (de 4,2 ori mai mică decât cea a României) și o populație de 4 milioane de locuitori (de 4,5 ori mai mică decât cea a României).
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Acțiunile subversive ale Rusiei, pentru destabilizarea Ucrainei, au început deja. Un comando rusesc care acţiona la ordinele Rusiei a fost destructurat de autoritățile de la Kiev. Câteva ore mai târziu, însă, acestea au fost supuse unui protest surprinzător și violent, aparent sectorial.
Un protest violent a izbucnit marți seară la Kiev. Mai mulți protestatari au intrat în clădirea Parlamentului, iar forțele de ordine au ripostat. Cel puțin 2 persoane au fost reținute în urma incidentelor.
Pretextul izbucnirii acestora a fost o lege privind casele de marcat obligatorii. Micii comercianți sunt nemulțumiți de această lege și mulți spun că-și vor închide afacerile.
Rada (parlamentul Ucrainei) a adoptat anul trecut un proiect de lege care obligă mai multe întreprinderi mici să folosească casele de marcat începând cu ianuarie 2022 și să se asigure că toate plătesc taxe.
Mii de mici antreprenori au protestat în repetate rânduri față de această lege, dar niciodată n-au ajuns la violențe precum cele azi. De această dată, acțiunile lor păreau a fi avut scopul de a pune la încercare forțele de ordine și, implicit, capacitatea statului ucrainean de a se apăra.
Protestatarii au anunțat că se vor aduna din nou mâine dimineață în fața Parlamentului, pentru o nouă acțiune ce ar putea degenera în violențe.
Aceste violențe, aparent fără legătură cu ostilitățile politico-militare dintre Ucraina și Rusia, ar putea face parte dintr-un scenariu a cărui finalitate să fie ori o invazie rusească, ori o lovitură de stat instrumentată de Rusia la Kiev. În ambele situații, Moscova urmărește să preia controlul asupra Ucrainei.
Ucraina a destructurat un grup ce pregătea atacuri la ordinul Moscovei. Comandoul recruta etnici ruși care în trecut au comis crime violente
Autorităţile din Ucraina au anunţat, marţi, destructurarea unui grup care ar fi acţionat la ordinele Rusiei pentru comiterea de atacuri în scopul „destabilizării” ţării, în contextul crizei militare de la graniță, anunță Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) într-un comunicat de presă.
„Organizatorii bandei pregăteau o serie de atacuri armate împotriva infrastructurilor”, a comunicat SBU, afirmând că grupul „era coordonat de serviciile speciale ruse”.
Cei doi organizatori, între care un cetățean rus, au fost arestaţi, a mai precizat SBU, ai cărui agenţi au confiscat „un dispozitiv exploziv, arme de calibru mic şi muniţie”, transmite Agerpres.
Aceştia acţionau la Harkov, oraş-cheie situat în estul Ucrainei, în apropierea graniței cu Rusia. De asemenea, au operat și la Jitomir, localitate situată în centrul Ucrainei, la aproape 150 de kilometri de Kiev.
Suspecții erau foşti militari din trupele speciale, care participaseră la lupte, a declarat pentru Agenția France Presse (AFP) o sursă din cadrul forţelor de ordine ucrainene.
Sub pretextul căutării de personal pentru o firmă de pază şi protecţie, ei „începuseră să recruteze” personal, „în principal etnici ruși” care în trecut au comis crime violente.
Marea Britanie spune că forțele ruse sunt deja în Ucraina!
James Heappey, ministrul britanic Forțelor Armate din cadrul Ministerului Apărării, a avertizat marți că forțele ruse sunt deja în Ucraina. Oficialul de la Londra a transmis că Guvernul britanic va denunța planurile Rusiei.
„Un număr semnificativ de indivizi, care ar fi asociați cu forțele ruse pentru operațiuni militare avansate, sunt deja în țară, înaintea unei posibile invazii”, a declarat James Heapey, potrivit The Independent.
Rusia este acuzată de Occident că a comasat zeci de mii de militari la graniţa cu Ucraina şi că pregăteşte o invazie iminentă a vecinului său, însă Moscova neagă acest lucru.
Din 2014, în estul Ucrainei are loc un război între forţele Kievului şi separatiştii pro-ruşi finanțați, înarmați și susținuți de la Kremlin.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
În 2013, în urma unei scurgeri de amoniac de la combinatul de îngrășăminte minerale Stirol, din regiunea Donețk, 5 oameni au murit și 9 au suferit răni grave. Atunci a fost vorba despre depresurizarea unei conducte. Dar amoniacul s-a „eliberat” un an mai târziu, ca urmare a bombardamentelor din Gorlovka ocupată de ruși. Conform serviciului de informații al Armatei ucrainene, teroriștii Kremlinului au adus din nou substanța toxică în acea zonă pe care o țin sub ocupație.
Deși Moscova continuă să maseze un număr uriaș de soldați și tehnică militară la granița cu Ucraina, autoritățile de la Kiev sfătuiesc populația să nu intre în panică. Într-un discurs din 19 ianuarie, președintele Volodimir Zelenski le reamintea conaționalilor săi că războiul cu Rusia a început în 2014 și că, de 8 ani, nu s-a întâmplat nimic nou. Potrivit acestuia, agresorul „nu atacă pământul nostru, ci nervii voștri”, astfel încât oamenii să aibă un sentiment de anxietate.
„Ucraina nu se teme, pentru că își apără pământul. Nu se va preda, pentru că acesta este pământul nostru, nu avem unde să plecăm. Ucraina își întărește constant capacitățile de apărare. Facem totul pentru a rezolva problema prin diplomație. Face totul pentru a obține pacea”, a precizat șeful statului ucrainean.
Există până în momentul de față trei scenarii plauzibile pentru o invazie a trupelor lui Vladimir Putin în Ucraina, după cum susțin specialiștii de la Școala de Economie din Kiev:
ocuparea deschisă a Donbass-ului;
încercarea de a furniza apă dulce pentru Crimeea și de a bloca accesul Kievului la Marea Azov;
o ofensivă din toate părțile pentru a capura țara în totalitate.
Aceste scenarii sunt prezentate și de site-ul ucrainean de știri Obozrevatel.com.
„Scopul Rusiei este de a destabiliza securitatea pe linia frontului în Donbass, folosind-o ca pârghie în negocieri”
1. Scenariul limitat. Zone de conflict în regiunile Donețk și Lugansk
„Acesta va fi însoțit de campanii de informare în Ucraina pentru a destabiliza situația politică internă, pentru a introduce incertitudine în operațiunile de afaceri, pentru a înrăutăți climatul investițional și pentru a speria partenerii comerciali. Scopul Rusiei este de a destabiliza securitatea pe linia frontului în Donbass, folosind-o ca pârghie în negocieri.”
2. Scenariul avansat. Zona geografică de risc: Harkov, Sumi, Mariupol, Herson și Odesa, litoralul Mării Negre
„Porturile Ucrainei de la Marea Neagră ar putea fi una dintre țintele prioritare ale acțiunilor agresive ale Rusiei. Scenariul ar putea include încercăr de a destabiliza diverse regiuni din afara zonei de conflict din Donbass, dar să se limiteze la intimidare sau operațiuni locale, fără o invazie profundă a teritoriului ucrainean.”
3. Scenariul complet. Zona de risc geografic: întregul teritoriu al Ucrainei
„Un scenariu la scară largă poate începe în același mod ca și scenariul de expansiune, dar se poate dezvolta rapid într-o agresiune militară la scară largă, cu o încercare de invazie profundă a teritoriului Ucrainei. Se poate întâmpla dacă scenariul de expansiune nu aduce rezultate rapide.”
Ar mai fi și scenariul optimist:
„Un scenariu optimist este posibil dacă acțiunile internaționale și presiunea asupra Rusiei sunt eficiente, iar costul unei potențiale intervenții militare depășește, pentru Federația Rusă, potențialele beneficii. Scenariul optimist include instrumente de șantaj energetic, atacuri cibernetice și informaționale. Rusia folosește probabil această tactică pentru a menține presiunea constantă și pentru a destabiliza piețele, sectorul financiar și coeziunea socială.”
Raport SUA: Capturarea Ucrainei în totalitate și, împreună cu Belarus, anunțarea creării unei noi uniuni tripartite slave – „Rusia Mare, Mică și Albă”
Și Centrul SUA pentru Studii Strategice și Internaționale a realizat un raport legat de posibilele scenarii de desfășurare a evenimentelor în Ucraina.
1. Redistribuirea temporară a unei părți a trupelor mai departe de granița cu Ucraina, dacă negocierile cu Occidentul au succes. Rusia va continua însă să ofere asistență separatiștilor pro-ruși din estul Ucrainei.
2. Trimiterea de soldați în zonele ocupate din regiunile Donețk și Lugansk, sub denumirea de „pacificatori”, și refuzul retragerii lor până când negocierile cu NATO nu se vor încheia cu succes pentru Kremlin.
3. Acapararea teritoriului de la vest de Nipru pentru a-l folosi ca monedă de schimb în negocieri sau chiar să fie inclus în Federația Rusă.
4. Capturarea teritoriului Ucrainei până la râul Nipru, inclusiv Mariupol, Herson și Odesa, care va lega Rusia de așa-numita Transnistria, întrerupând accesul Ucrainei la Marea Neagră. Acest lucru va face ca Ucraina să fie nesustenabilă din punct de vedere economic.
5. Capturarea fâșiei de pământ dintre Rusia și Transnistria pentru a asigura aprovizionarea cu apă dulce a Crimeei și blocarea accesului Ucrainei la mare, evitând în același timp ostilitățile majore pentru Kiev și Harkov.
6. Capturarea Ucrainei în totalitate și, împreună cu Belarus, anunțarea creării unei noi uniuni tripartite slave – „Rusia Mare, Mică și Albă”.
„Dezastrul cauzat de acțiunile invadatorilor ruși poate fi folosit pentru a acuza Ucraina că folosește substanțe chimice toxice și ca pretext pentru extinderea agresiunii armate”
Site-ul Ziaristii.com a dezvăluit în urmă cu ceva vreme un detaliu semnificativ privind planul mârșav de atac al Rusiei. Serviciile americane divulgau faptul că Moscova pregătește grupuri de sabotori pentru provocări cu „steagul fals” în estul Ucrainei pentru a crea un pretext în vederea invaziei (în Crimeea anexată în 2014 au fost două asemenea pretexte: șefii armatei ucrainene, în frunte cu aproape 6.000 de soldați, au trecut de partea rușilor, și referendumul nerecunoscut de UE și SUA).
„Ei sunt instruiți în războiul urban și lucrează cu explozibili pentru a organiza acte de sabotaj în unitățile militare ruse”, a declarat Jen Psaki, un secretar de presă de la Casa Albă. „În cursul lunii decembrie, pe rețelele sociale, conținutul în limba rusă care tratează astfel de subiecte a crescut la o medie de aproape 3.500 de postări pe zi, o creștere de 200% față de media zilnică din noiembrie”, remarca un oficial din serviciile SUA la mijlocul acestei luni.
De altfel, șeful Departamentului de Stat al SUA, Anthony Blinken, avertiza că Rusia ar putea refuza să atace în mod deschis, încercând să organizeze o lovitură de stat în Ucraina. Iar președintele Volodimir Zelenski spunea că, dacă Federația Rusă va dori să-și intensifice acțiunile, o va face „în acele teritorii în care trăiesc istoric oameni care au avut legături de familie cu Rusia”. „Harkov, care se află sub controlul guvernului Ucrainei, poate fi ocupat. Rusia are nevoie de o scuză: vor spune că protejează populația de limbă rusă. După ocuparea și anexarea Crimeei, înțelegem că acest lucru este fezabil și se poate întâmpla”.
A mai apărut o versiune pentru introducerea trupelor ruse în Ucraina: militanții pro-ruși au permis în mod intenționat o scurgere de substanțe chimice pe teritoriul uzinei Stirol din Gorlovka ocupată. O astfel de poluare chimică poate duce la o catastrofă ecologică!
Serviciile militare de informații ucrainene declară că Rusia ar putea folosi incidentul ca pretext. „Din cauza bombardamentelor din 2014, fabrica Stirol a fost eliberată de amoniac. În ciuda acestui fapt, Direcția principală de informații a Ministerului Apărării din Ucraina susține că militanții pro-ruși au adus din nou în zonă substanțe chimice”, mai notează site-ul Obozrevatel.com.
Direcția principală de informații a Ministerului Apărării din Ucraina: „Dezastrul cauzat de acțiunile invadatorilor ruși poate fi folosit pentru a acuza Ucraina că folosește substanțe chimice toxice și ca pretext pentru extinderea agresiunii armate împotriva statului nostru”.
„Pentru ca rușii să poată planifica o operațiune la sol la scară largă, vor avea nevoie de mai mult de un milion de militari”
Pe de altă parte, ucrainenii nu cred că oastea lui Vladimir Putin este pregătită de război în adevăratul înțeles al cuvântului. „Pentru ca rușii să poată planifica o operațiune la sol la scară largă, vor avea nevoie de mai mult de un milion de militari, iar pentru concentrarea lor ar fi nevoie de mai mult timp. Mișcarea unei astfel de grupuri de oameni și echipamente nu poate trece neobservată”, a menționat Alexei Danilov, secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare de la Kiev.
Un eventual asalt al Rusiei nu pare a fi posibil până februarie, fiindcă „iarna blândă a încurcat cărțile pentru Kremlin”, susțin serviciile de informații ucrainene. Așa că scenariul invaziei militare s-a mutat în februarie, când se anticipează că pământul va fi suficient de înghețat pentru a muta echipamentele militare dintr-un loc în altul.
Obozrevatel.com:„Începutul exercițiilor ruso-belaruse este programat pentru mijlocul lunii februarie. Potrivit președintelui nerecunoscut al Republicii Belarus, Aleksandr Lukașenko, țările lor vor elabora «un anumit plan» de confruntare cu forțele din Vest (țările baltice și Polonia) și Sud (Ucraina). Nici Rusia, nici Belarus nu au indicat cât de mari vor fi exercițiile. Cu toate acestea, conform estimărilor grupului de cercetare Conflict Intelligence Team (CIT), numărul militarilor ruși va fi de la 8.000 la 15.000 de oameni. Determinarea numărului exact de trupe rusești concentrate în apropierea graniței cu Ucraina este foarte dificilă. Ar fi undeva între 100.000 și 125.000 de soldați„.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
