Washington-ul se pregătește să aprobe livrarea de sisteme ultraperformante HIMARS și MLRS armatei ucrainene, anunță CNN, citând multiple surse bine informate de la Pentagon și Casa Albă. Foarte probabil, acest lucru se va oficializa săptămâna viitoare, moment în care și Marea Britanie va lua aceeași decizie. Trimiterea acestor lansatoare multiple de rachete cu rază lungă de acțiune ar duce la un punct de cotitură în cursul războiului ruso-ucrainean, cred specialiștii.
Ucraina insistă de mai multe săptămâni pentru a primi artilerie performantă cu care să facă față presiunii rusești în Dobnass. În acest moment, estimează experții militari, Ucraina și Rusia au ajuns la un nivel relativ egal în efective umane și armament, cu excepția artileriei, din care rușii au cantități gigantice.
Apariția MLRS și HIMARS ar pune capăt actualei tactici a rușilor de a înainta după ce distrug totul cu ajutorul artileriei, precum și bombardarea orașelor ucrainene
În ultimele săptămâni, avansul rușilor s-a datorat acestui atu: bombardamente masive care distrug tot, urmate de atacuri. Ucrainenii au primit peste 100 de obuziere M777 din diverse țări ale lumii (în principal din SUA), dar deși acestea sunt mai performante decât cele rusești, invadatorii răzbesc cu cantitatea.
Apariția HIMARS și MLRS ar schimba complet regulile jocului. Aceste lansatoare multiple de rachete pot face baraje distrugătoare de artilerie la distanțe de până la 300 de kilometri. Rușii au intrat deja în panică și încă dinainte ca vestea să răzbată în presă au început să amenințe cu represalii crâncene dacă Ucraina va fi echipată cu noi tipuri de armament.
În acest moment, sistemele avansate de rachete cu rază lungă de acțiune MLRS și HIMARS sunt principala solicitare a Kievului. Admistrația Biden a ezitat îndelung să le trimită, temându-se că acestea ar putea fi folosite de Ucraina ca să lovească ținte de pe teritoriul Rusiei.
Guvernul american pare să fi luat, în cele din urmă, decizia să trimită sistemele ca parte a unui pachet mai mare de asistență militară și de securitate pentru Ucraina, care ar putea fi anunțat chiar săptămâna viitoare. Înalți oficiali ucraineni, inclusiv președintele Volodimir Zelenski, au cerut insistent ca SUA și aliații săi să furnizeze sistemul de rachete cu lansare multiplă MLRS. Sistemele de armament fabricate în SUA pot lansa un baraj de rachete la sute de kilometri – mult mai departe decât oricare dintre sistemele pe care Ucraina le are deja. Un alt sistem pe care Ucraina l-a cerut este sistemul de rachete de artilerie de mare mobilitate cunoscut sub numele de HIMARS, un sistem pe roți mai ușor, capabil să tragă multe dintre aceleași tipuri de muniție ca și MLRS.
SUA a ezitat îndelung înainte să ia decizia. Sistemele ultramoderne HIMARS și MLRS sunt foarte scumpe, iar armata americană are stoc limitat
Problema livrării acestui armament ultramodern, mult peste tot ce se află în dotarea convențională a armatei ruse, s-a aflat în capul listei de probleme la cele două întâlniri de săptămâna trecută de la Casa Albă, unde membri ai cabinetului american s-au reunit pentru a discuta politica de securitate națională, dezvăluie sursele CNN. În centrul discuției s-a aflat aceeași preocupare cu care administrația s-a confruntat încă de la începutul războiului – dacă trimiterea de armament din ce în ce mai greu în Ucraina va fi privită de Rusia ca o provocare care ar putea declanșa represalii împotriva SUA.
Teama că ucrainenii ar putea folosi HIMARS și MLRS să lovească mai ușor ținte din interiorul Rusiei nu e nejustificată. Se crede că armata țării atacate a efectuat deja numeroase contralovituri transfrontaliere în interiorul Rusiei, lucru pe care oficialii ucraineni nu-l confirmă, dar nici nu-l infirmă. Oficialii ruși au declarat în mod public că orice amenințare la adresa țării lor ar constitui o escaladare majoră și au afirmat că țările occidentale se transformă într-o țintă legitimă în acest război prin continuarea înarmării ucrainenilor.
O altă preocupare majoră a Guvernului SUA este dacă acest stat își poate permite să dea atât de multe arme de înaltă performanță din stocurile militare, au declarat sursele. Fiecare retragere din stocurile existente implică o analiză a efectului său potențial asupra pregătirii militare americane. În cazul reducerilor anterioare, riscul a fost „relativ scăzut”, a declarat luni președintele șefului Statului Major General, Mark Milley.
Armata SUA urmărește „foarte, foarte atent” pentru a se asigura că stocurile nu scad sub niveluri care să creeze un risc mai mare, a adăugat el. Îngrijorarea crește semnificativ cu sisteme mai capabile și mai scumpe, din care Washington-ul nu are o rezervă atât de mare, au spus sursele.
Congresmen american: „Cred că aceste sisteme de rachete ar putea schimba jocul”
Tocmai de aceea oficiali ai Pentagonului s-au întâlnit săptămâna trecută cu directorul general al Lockheed Martin, pentru a discuta despre aprovizionare și accelerarea producției de MLRS, a declarat pentru CNN o sursă bine informată. Întâlnirea a fost condusă de subsecretarul Apărării pentru Achiziții și Susținere, Bill LaPlante.
De asemenea, Marea Britanie ar dori să livreze sisteme MLRS și HIMARS odată cu SUA.
Întrebat luni dacă SUA va furniza sistemele, secretarul Apărării, Lloyd Austin, a ezitat: „Nu vreau să mă antepronunț asupra stadiului în care ne aflăm în procesul de alocare a resurselor necesare”.
O soluție pe care americanii o iau în calcul, pentru a limita riscul escaladării conflictului prin atacarea unor ținte de pe teritoriul Rusiei, ar fi furnizarea către Ucraina a unor sisteme de rachete cu rază de acțiune mai scurtă, au declarat oficialii. Nu ar dura prea mult timp pentru a-i antrena pe ucraineni pe oricare dintre sistemele de lansatoare de rachete, au declarat surse oficiale pentru CNN – probabil aproximativ două săptămâni, au spus ei.
Parlamentarul democrat Jason Crow, din Colorado, care a făcut parte dintr-o delegație a Congresului american la Kiev la începutul acestei luni, a declarat pentru CNN că el crede că sistemele ar putea ajuta Ucraina să câștige un impuls semnificativ împotriva Rusiei. „Cred că ar putea schimba jocul, ca să fiu sincer cu dumneavoastră„, a spus Crow, nu doar pentru operațiuni ofensive, ci și pentru apărare. El a explicat că artileria convențională rusă, care are o rază de acțiune de aproximativ 50 km, „nu s-ar apropia” de centrele urbane ucrainene dacă sistemele MLRS ar fi poziționate acolo. „Deci, le-ar elimina tacticile de asediu”, a explicat parlamentarul.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Crește tensiunea între SUA și China comunistă, ale cărei provocări la adresa Taiwanului s-au înmulțit îngrijorător în ultimele luni: Joe Biden a avertizat că America va interveni militar dacă Beijingul se lansează într-o invazie a insulei, relatează BBC. Declarațiile au fost făcute la Tokyo, într-o vizită de stat pe care președintele american o face în Japonia – alt aliat al SUA pe care China îl provoacă în ultima perioadă, revendicând diverse insule.
Biden a spus în conferința de presă că statul chinez deja „flirtează cu pericolul” în legătură cu Taiwanul, anunțând că va interveni militar dacă se produce un atac. Biden a făcut o paralelă între situația Taiwanului și invazia Rusiei în Ucraina, ceea ce a dus imediat la o replică furioasă din partea Beijingului.
Avertismentele lui Biden arată că americanii au informații despre planurile Chinei
China consideră Taiwanul ca fiind o provincie separatistă care trebuie să fie readusă sub controlul Beijingului. Situația e însă mult mai complicată. La sfârșitul anilor 1940, Guvernul legal al Chinei s-a retras în Taiwan după ce comuniștii au câștigat războiul civil. Insula a reprezentat oficial China la ONU și în Consiliul de Securitate până când Beijingul, pe cale diplomatică, a reușit să-i “fure” aceste poziții.
În ultimii 70 de ani, China comunistă și Taiwanul capitalist s-au dezvoltat independent și paralel. Insula este astăzi lider mondial pe piața microcipurilor, de producția de aici depinzând nenumărate industrii de vârf, de la cea auto la cea de armament și la cea a telefoanelor mobile și tehnologiei spațiale.
China urmărește să pună mâna pe această bogăție pretinzând că insula i-ar aparține. În ultimele luni s-a speculat intens asupra unei înțelegeri între Vladimir Putin și Xi Jinping, liderii celor două dictaturi. Unul din scenarii era acela că, după ce Rusia cucerea Ucraina, China urma să atace Taiwanul. Numai că înfrângerea Rusiei și reacția foarte dură a comunității internaționale l-au descumpănit pe Xi Jinping, care s-a văzut nevoit să-și pondereze ambițiile.
Biden a comparat ambițiile Beijingului față de Taiwan cu atacul Rusiei asupra Ucrainei
Avertismenul de luni al președintelui american Joe Biden vine să transmită un mesaj dur Chinei. Biden răspundea unor întrebări la Tokyo, în timpul unei conferințe de presă cu premierul japonez Fumio Kishida, când un jurnalist i-a întrebat pe cei doi despre apărarea Taiwanului. Președintele american a început prin a face o legătură directă între situația China-Taiwan și invazia Rusiei în Ucraina, afirmând că Vladimir Putin încearcă să „elimine identitatea Ucrainei”. Dacă în cele din urmă ar exista o apropiere între Ucraina și Rusia, iar sancțiunile nu ar fi menținute, „atunci ce semnal transmite acest lucru Chinei cu privire la costul încercării de a cuceri Taiwanul prin forță?„, a întrebat retoric președintele american. Acesta a continuat: „Ei (chinezii – n. red.) cochetează deja cu pericolul în acest moment prin faptul că zboară atât de aproape de insulă și prin toate manevrele pe care le întreprind”.
Descurajarea Chinei ține de reacția pe care comunitatea internațională o poate induce, a explicat Biden: deși „așteptările mele sunt că (o invazie chineză – n. red.) nu se va întâmpla, nu va fi încercată„, depinde de „cât de mult va arăta lumea că acest tip de acțiune va duce la o dezaprobare pe termen lung”.
Întrebat direct dacă SUA ar apăra militar Taiwanul în cazul unei invazii din partea Chinei, Biden a răspuns clar: „Da… Acesta este angajamentul pe care ni l-am luat. Ideea că poate fi luată cu forța (insula Taiwan – n. red.)… nu este potrivită. Va disloca întreaga regiune și va fi o altă acțiune similară cu ceea ce s-a întâmplat în Ucraina”.
SUA nu are legături diplomatice oficiale cu Taiwanul, dar îi vinde arme în cadrul Legii privind relațiile cu Taiwanul, care prevede că SUA trebuie să ofere insulei mijloacele necesare pentru a se apăra singură.
China a reacționat imediat. Wang Wenbin, purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, a afirmat că „Taiwanul este o parte inalienabilă a teritoriului Chinei” și că nu există loc de compromis. „Chestiunea Taiwanului și problema Ucrainei sunt fundamental diferite. Să le compari pe cele două este absurd. Îndemnăm încă o dată SUA să respecte principiul «O singură Chină»”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Generalul Ben Hodges, fostul comandant al forțelor armate americane în Europa, a publicat pe contul său de Twitter o foarte interesantă postare, în care estimează că în următoarele luni forțele rusești din Ucraina se vor prăbuși. Până în septembrie, scrie Ben Hodges, ucrainenii ar trebui să elibereze tot teritoriul pierdut după 24 februarie sau chiar să treacă mai departe.
„Mai departe” înseamnă, de fapt, intrarea în Crimeea și Donbass, regiuni invadate și anexate în 2014 de Rusia. Scăderea progresivă a forței invadatorilor a fost remarcată în ultimele zile de tot mai mulți analiști și experți occidentali. Aceștia menționează că inițiativa strategică trece treptat, de acum, în mâinile ucrainenilor.
În săptămânile următoare, acest lucru nu se va vedea clar pe câmpul de luptă, pentru că balanța de forțe se schimbă încet, astfel că în perioada care vine vom asista la o remiză pe frontul din Donbass, în timp ce ucrainenii vor continua să acționeze periferic, în regiunile Harkov și Herson.
Însă Rusia și-a epuizat resursele, iar structurile de comandă au intrat în degringoladă odată cu declanșarea unei vânători de țapi ispășitori la nivelul conducerii.
Generalul Ben Hodges, un foarte bun cunoscător al situației din Europa de Est, a avertizat încă din anii trecuți asupra agresivității Rusiei. El e de părere că deznodământul va veni la începutul toamnei: „Războiul este un test de voință și de logistică. Eu estimez că forțele rusești se vor prăbuși până la sfârșitul verii, iar Armata Ucrainei va trece la ofensivă, exploatând această prăbușire și împingând forțele Rusiei înapoi până la linia 23 februarie sau mai mult, până în septembrie“.
War is test of wills and logistics. I assess Russian forces will collapse by end of summer and UAF will go over to the offense, exploiting that collapse and drive back RF forces to 23 Feb line or more by September. https://t.co/nLRkUuWJ3b
În urmă cu două zile, ofițerul american și-a exprimat dezaprobarea față de președintele francez Emmanuel Macron – chiar dacă nu i-a pomenit numele –, mai exact față de ideea acestuia ca Ucraina să accepte pierderi teritoriale ca să-l facă pe Putin să semneze pacea. Generalul Ben Hodges a preluat un mesaj postat de Centrul de Analiză Politică pentru Europa care menționa: „Unele țări europene se joacă din nou cu ideea ca Ucraina să fie forțată să înceteze focul chiar dacă forțele sale avansează. Acesta ar fi un dezastru pentru continent”.
În 2020, același fost comandant al forțelor armate SUA din Europa avertiza că „Rusia ar putea lansa o invazie în România sau în statele baltice”, pentru a testa reacția NATO. La momentul respectiv, puțină lume a considerat că Ben Hodges știe ce spune. Între timp, situația s-a schimbat radical.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Actualul lider al Germaniei, cancelarul Olaf Scholz, are un trecut cât se poate de tulbure, care explică pe deplin comportamentul duplicitar și ezitant al Guvernului de la Berlin în raport cu Rusia după declanșarea războiului din Ucraina. Aceasta pare a fi concluzia trasă de celebrul istoric dr. Hubertus Knabe, care publică un incendiar editorial pentru publicația britanică Daily Mail. Knabe arată că Olaf Scholz a fost marxist fanatic, unul dintre cei mai vehemenți atacatori ai NATO și SUA și susținători ai URSS, întreținând înainte de 1989 legături absolut dubioase cu autoritățile Germaniei comuniste, unde se simțea ca acasă și beneficia de un statut privilegiat.
Fără să o spună cu subiect și predicat, istoricul Hubertus Knabe sugerează cât se poate de străveziu că Olaf Scholtz a fost – și poate chiar mai este – cel puțin un agent de influență al Moscovei în tinerețe, dacă nu cumva de-a dreptul spion al Rusiei comuniste. În orice caz, Knabe îl caracterizează pe actualul cancelar drept un „idiot util” al Kremlinului!
Așa s-ar explica pe deplin faptul că Germania a fost principala frână, în ultimele trei luni, în calea unor măsuri dure de sancționare a Rusiei după invadarea Ucrainei, precum și că până acum Guvernul de la Berlin a rămas singurul – dintre cele ale marilor puteri occidentale – care n-a ajutat consistent Ucraina pe plan militar.
Hubertus Knabe a ales presa britanică pentru aceste dezvăluiri șocante pentru că, după cum scrie chiar el în finalul editorialului, publicarea textului i-a fost blocată în Germania! Mai multe instituții media au refuzat să-l difuzeze, ulterior – relatează istoricul – apărând în schimb o poveste falsă despre presupusa urmărire a lui Scholz de către STASI.
Portretul făcut lui Olaf Scholz de istoricul Hubertus Knabe
* La începutul carierei sale politice, în Hamburg, Olaf Scholz a fost un marxist fanatic.
* În plin Război Rece, adică în anii 1980, când amenințarea sovietică era o realitate cât se poate de concretă pentru Germania federală, actualul cancelar s-a situat deschis de partea URSS, criticând vehement SUA și NATO.
* Ajuns vicepreședinte al organizației de tineret a Partidului Social-Democrat, Olaf Scholz a avut o retorică furibundă la adresa Alianței Nord-Atlantice și a americanilor. După ce URSS a escaladat criza, orientând sute de rachete nucleare către Occident, NATO și SUA au fost chemate de cancelarul de atunci al R. F. Germania să întărească apărarea țării, ceea ce a provocat isteria lui Scholz. Acesta a ținut o serie de discursuri violente, acuzându-i pe americani de imperialism și declarându-i principalii inamici ai păcii! Asta, în timp ce URSS masa la granițele Europei Occidentale focoase nucleare și cantități uriașe de echipamente militare.
Olaf Scholz era, în anii 1980, un marxist fanatic și un cal troian al Rusiei sovietice în Germania de Vest: vitupera împotriva americanilor și a NATO, întreținea relații dubioase cu autoritățile est-germane, închidea ochii la abuzurile comise împotriva conaționalilor persecutați din RDG și urma politicile Moscovei, scrie istoricul german care i-a cercetat amănunțit trecutul actualului cancelar al Germaniei
* Poziția minorității marxiste conduse de Scholz era, în acea perioadă, că „Uniunea Sovietică trebuie să pună mult mai multe rachete nucleare la ușa Statelor Unite“!
* Până în 1989, Scholz a avut legături foarte strânse cu autoritățile comuniste din Germania comunistă – R. D. Germană –, lucru pe care ulterior a încercat să-l ascundă. În intervalul 1983-1989 a intrat în țara vecină de 9 ori, beneficiind de statut privilegiat atât la controalele vamale, cât și în interiorul RDG, țară controlată complet de sovietici.
* În timp ce alți vest-germani care-și vizitau rudele în Germania de Est erau hărțuiți și urmăriți permanent de STASI (temuta poliție politică a regimului comunist), Scholz nu a avut nici măcar dosar de urmărire. Pentru orice om familiarizat cât de cât cu acea perioadă, asta nu poate însemna decât un singur lucru: actualul cancelar german era „omul rușilor”.
* Scholz s-a întâlnit în repetate rânduri cu liderii est-germani, conducând delegații ale radicalilor din mișcarea socialistă vest-germană.
* S-a exprimat vehement împotriva programului prin care Ronald Reagan a și înfrânt, de fapt, URSS, scutul anti-rachetă operațiunea numită „Războiul stelelor”.
* Nu doar în privința politicii externe de securitate s-a poziționat Scholz de partea rușilor și a regimurilor dictatoriale comuniste, ci și atunci când a fost vorba despre compatrioții săi din Germania de Est. În timp ce STASI urmărea, aresta și deporta sute de persoane care erau considerate disidenți, Scholz venea în Berlinul de Est și lăuda Guvernul comunist pentru politicile sale moderate și constructive!
* Istoricul german subliniază că a descoperit în arhive documente indubitabile că Scholz și-a aliniat politica, permanent, cu cea a URSS, și nu cu cea a țării sale și a SUA.
* Astăzi vedem că, deși de la acele evenimente au trecut peste 30 de ani, Olaf Scholz continuă să joace cartea Rusiei, spune istoricul Hubertus Knabe, ceea ce-l face pe Putin “să-și frece mâinile de bucurie”.
Mai jos, traducerea editorialului incendiar din „Daily Mail” prin care doctor Hubertus Knabe îl demască pe actualul cancelar german Olaf Scholz ca având un trecut de aliat și strâns colaborator al Rusiei comuniste.
„Liderul Germaniei este atât de blând cu Rusia pentru că este un fost marxist care a atacat NATO și s-a înclinat în fața Moscovei?”, se întreabă istoricul de elită dr. Hubertus Knabe
Istoricul german Hubertus Knabe relatează, în editorialul său din Daily Mail, că a încercat să publice detaliile despre trecutul Olaf Scholz ca om al Moscovei în presa germană, dar a fost cenzurat!
„Politicieni de rang înalt din toată lumea occidentală au vizitat Ucraina în ultimele săptămâni.
Boris Johnson a luat parte la una dintre cele mai memorabile vizite externe din mandatul său de prim-ministru, când s-a plimbat luna trecută prin centrul Kievului împreună cu președintele Zelenski, în timp ce secretarul general al ONU, Antonio Guterres, și șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au arătat, de asemenea, sprijinul lumii libere pentru o democrație în pericol.
Cu toate acestea, un politician occidental de rang înalt a păstrat o tăcere ciudată cu privire la o posibilă vizită în Ucraina: cancelarul german Olaf Scholz.
Și de ce ar putea face asta?
Scholz, la fel ca mulți membri ai Partidului Social-Democrat din Germania (SPD), se prezintă ca un tehnocrat blând și un pragmatic de centru-dreapta al partidului. Dar el are un trecut politic surprinzător.
La începutul carierei sale politice, Scholz – care a crescut în Hamburg, în ceea ce era pe atunci Germania de Vest – nu era doar un marxist convins, ci și un adept înfocat al așa-numitei «mișcări pentru pace».
Aceasta a portretizat NATO și America ca pe niște războinici iresponsabili. În multe probleme de securitate, el s-a situat în mod deschis de partea Kremlinului.
Instigatorul
În 1982, când Scholz a devenit vicelider al Tinerilor Socialiști, Războiul Rece era la apogeu, iar perspectiva unui duel nuclear între Moscova și Occident părea foarte posibilă.
În decembrie 1979, trupele sovietice invadaseră Afganistanul, după ce Kremlinul a reorientat sute de rachete nucleare cu rază intermediară de acțiune spre Europa de Vest.
NATO a contracarat acest lucru prin amplasarea propriilor rachete americane în Europa, cu sprijinul și încurajarea cancelarului de atunci al Germaniei de Vest și lider al SPD, Helmut Schmidt.
Ce a avut de spus tânărul și înflăcăratul Scholz despre acest lucru? În eseuri și discursuri, el a atacat «strategia agresivă-imperialistă a NATO» și pe susținătorii săi «de dreapta» din propriul său partid de centru-stânga.
La fel ca mulți tineri marxiști din Occident, Scholz vedea în NATO și în SUA principalul inamic și amenințare la adresa păcii – și nu în URSS.
De aceea, așa cum s-a stabilit, a «colaborat» în mod activ cu politicienii și funcționarii est-germani în lupta dintre Est și Vest.
Se știe că Scholz a călătorit în mod regulat în RDG – așa-numita «Republica Democrată Germană», nu că ar fi existat ceva democratic în satelitul sovietic cunoscut și sub numele de Germania de Est.
În mod remarcabil, a trecut granița de nouă ori în total între septembrie 1983 și iunie 1988.
Autoritățile de frontieră din RDG au fost întotdeauna instruite să îl scutească pe Scholz de «schimbul forțat» – banii pe care vizitatorii occidentali îi dădeau și care reprezentau o taxă de frontieră – și să îi acorde o «autorizație deosebit de preferențială și politicoasă».
În acea perioadă, germanii de Vest obișnuiți care treceau granița pentru a-și vedea rudele, așa cum am făcut-o eu, nu numai că trebuiau să dea bani, dar erau hărțuiți în mod obișnuit de polițiștii de frontieră și adesea urmăriți de agenți secreți ai mult-temutei STASI.
Cu toate acestea, Scholz a fost tratat cu covorul roșu de către conducerea est-germană.
Am găsit documente esențiale în Arhivele Federale ale Germaniei care arată cum Scholz s-a aliat mult mai puternic cu politica Kremlinului în anii 1980 decât cu cea a SUA sau a guvernului vest-german.
Într-un set de documente, liderul filialei de tineret a Germaniei de Est, FDJ, a menționat că Scholz aparținea unui grup de orientare marxistă care era adesea dispus să «coopereze cu comuniștii».
În aripa de tineret a propriului său partid, Jusos, Scholz a devenit un purtător de cuvânt neoficial al minorității de marxiști radicali, atacându-i pe «reformiști» – nemarxiști – în discursuri și eseuri.
Cu ocazia a două vizite, Scholz a fost primit de al doilea cel mai important funcționar din RDG, Egon Krenz. Într-un program de știri din RDG, îl puteți vedea pe Scholz – încă cu șuvița lui roșcată – stând în fața lui Krenz.
În mod șocant, Jusos a susținut că Uniunea Sovietică ar trebui «să pună mult mai multe rachete nucleare la ușa Statelor Unite».
Olaf Scholz nu a menționat niciodată în mod public relațiile sale apropiate cu funcționarii est-germani care – la fel ca Vladimir Putin astăzi – conduceau un stat polițienesc bazat de frică.
Rachete
În octombrie 1986, Scholz și prietenii săi din Jusos s-au întors în Germania de Est pentru a se întâlni cu omologii lor comuniști. Încă o dată, Krenz i-a primit, iar Scholz însuși a jucat un rol important în încheierea unui acord final în care a fost adoptată cererea comuniștilor de a trata RDG ca nemaifiind parte a Germaniei.
În următorii doi ani de vizite, Scholz și Jusos s-au întors în Germania de Est pentru a face lobby împotriva NATO. Aceștia au criticat în special planul președintelui american Ronald Reagan privind un «scut» defensiv împotriva rachetelor balistice intercontinentale sovietice.
În martie 1987, s-a planificat ca Scholz să se întâlnească chiar cu Erich Honecker, șeful RDG, în cadrul unei conferințe.
În acest timp, STASI a luat măsuri dure împotriva opoziției din RDG. În ianuarie 1988, peste 100 de activiști pentru drepturile civile au fost arestați, iar unii au fost expatriați.
Ce a avut de spus Scholz? Atunci când s-a întâlnit cu omologii săi comuniști, a subliniat «tratarea moderată a evenimentelor recente din RDG». Și și-a reiterat dorința de a dezvolta în continuare relații bune «fără tensiuni ciclice».
La un alt eveniment din iunie 1988 – cu câteva luni înainte de căderea URSS – RDG, puternic militarizată, s-a prezentat ca un stat dedicat păcii în fața unor participanți din 113 țări. Scholz a fost prezent și a fost tratat aproape ca un oaspete de stat: un angajat al Comitetului Central l-a luat cu mașina de la graniță.
Când am scris pentru prima dată despre colaborarea din tinerețe a lui Scholz cu funcționari importanți din RDG, mai multe instituții media germane au refuzat să publice dezvăluirile.
Ulterior, mulți au pretins că fusese o victimă a STASI, arătând că numele său apărea în câteva documente.
Scholz însuși a reacționat la aceste rapoarte: «Bineînțeles, sunt conștient de faptul că am fost spionat. Nu este frumos, dar așa stau lucrurile».
În realitate, documentele STASI consemnează pur și simplu numele lui Scholz atunci când acesta participa la întâlniri. STASI nu a deschis niciodată un dosar special pentru Scholz, așa cum a făcut cu mulți oameni nefericiți pe care i-a vizat de fapt.
Desigur, aceste evenimente au avut loc cu mult timp în urmă. Nu numai că aspectul lui Scholz s-a schimbat de atunci, dar, fără îndoială, și opiniile sale politice s-au schimbat.
Cu toate acestea, ceea ce a rămas neschimbat din anii 1980 este mentalitatea imperialistă din interiorul Kremlinului. Vladimir Putin, la fel ca predecesorii săi sovietici, încearcă să le refuze vecinilor Rusiei dreptul la autodeterminare.
Kremlinul
În mod rușinos, mulți membri de rang înalt ai SPD au fost dispuși să tolereze acest lucru timp de decenii – mai ales fostul cancelar Gerhard Schröder, care este, de asemenea, președinte al consiliilor de supraveghere a două companii rusești de stat și urmează să se alăture luna viitoare consiliului de supraveghere al gigantului rus al gazelor Gazprom.
Schröder a fost cel care a început să lucreze cu ramura de tineret est-germană în 1980, în calitate de președinte al Jusos. Scholz i-a călcat pe urme. Poate că Scholz a călătorit mult în spectrul politic – dar nu poate scăpa de trecutul său ca unul dintre «idioții utili» ai Kremlinului.
Iar astăzi, în timp ce cancelarul german stă cu mâinile în sân – nereușind să își respecte promisiunea de acum trei săptămâni de a trimite arme grele în Ucraina – Putin trebuie să își frece mâinile de bucurie.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Războiul din Ucraina nu se va încheia nici dacă rușii reușesc să ocupe integral regiunea Donbass, a avertizat în fața senatorilor Avril Haines, directoarea Serviciului Național de Informații care grupează toată comunitatea de intelligence din SUA. Pasul următor, pentru Putin, este schimbarea direcției de atac către Odessa și, mai departe, Transnistria, dar pentru asta trebuie să ne așteptăm la o escaldare a violenței, scrie CNN.
Principala problemă cu care se confruntă în acest moment dictatorul rus este discrepanța dintre ambițiile sale imperiale și posibilitățile militare ale armatei sale, avertizează Haines. Asta face ca războiul să devină de acum încolo „mai imprevizibil”, pentru că nu se știe de ce va fi în stare Putin ca să-și atingă țelurile, atunci când va constata că n-are puterea necesară să-și realizeze obiectivele. Totuși, e puțin probabil ca el să recurgă la arsenalul nuclear, estimează americanii.
Putin se confruntă cu o discrepanță între ambiiile sale și capacitățile militare actuale ale Rusiei, ceea ce poate duce la decizii imprevizibile la Kremlin
Discuția dintre șefa comunității de informații și senatorii americani a avut loc în Congres, la Comitetul pentru Servicii Armate al Senatului. Avril Haines a menționat că „Putin se confruntă cu o neconcordanță între ambițiile sale și capacitățile militare convenționale actuale ale Rusiei. Credem că dihotomia aceasta va inaugura o perioadă de luare a deciziilor mai ad-hoc în Rusia, atât în ceea ce privește ajustările interne necesare pentru a susține acest impuls, cât și conflictul militar cu Ucraina și Occidentul. Iar tendința actuală crește probabilitatea ca președintele Putin să apeleze la mijloace mai drastice, inclusiv la impunerea legii marțiale, la reorientarea producției industriale sau la acțiuni militare potențial escaladante pentru a elibera resursele necesare ca să-și atingă obiectivele pe măsură ce conflictul se prelungește sau dacă percepe că Rusia pierde în Ucraina”.
Totuși, serviciile americane de informații cred că Putin ar recurge la utilizarea armelor nucleare doar dacă ar simți că există o amenințare existențială la adresa Rusiei. În schimb, se bănuiește că, în pofida speculațiilor făcute de unii optimiști după discursul din 9 mai, Putin se pregătește pentru un conflict prelungit, iar obiectivele sale se extind mult dincolo de regiunea Donbass, unde armata sa este concentrată în prezent după ce a fost respinsă de Kiev, în primele săptămâni ale războiului.
În următoarea lună se va decide soarta sudului Ucrainei și a Moldovei
Perioada care vine e crucială, avertizează Avril Haines: „Următoarea lună de lupte va fi semnificativă, deoarece rușii încearcă să-și revigoreze eforturile. Dar chiar dacă vor reuși, nu suntem încrezători că lupta din Donbas va pune capăt efectiv războiului”.
După capturarea celor două regiuni estice, Donețk și Lugansk, Rusia se va concentra pe controlul orașului Herson și, foarte probabil, pe extinderea unui pod terestru în jurul zonei sudice a Ucrainei până în Transnistria, regiune separatistă din Republica Moldova.
Atingerea acestui din urmă obiectiv este foarte grea și, pentru a-și atinge scopul, Putin ar trebui să decreteze mobilizarea generală în Rusia.
În acest moment, e puțin probabil ca Rusia și Ucraina să fie dispuse la negocieri pentru că fiecare dintre ele crede că mai poate realiza progrese militare, crede Avril Haines.
Practic, pentru Moldova luna viitoare va fi decisivă. Dacă Rusia reușește să străpungă spre Transnistria, căderea Chișinăului în mâinile invadatorilor va deveni inevitabilă.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Președintele american Joe Biden a semnat luni o versiune actualizată a Legii Lend-Lease (împrumut-leasing) din 1941, prin care SUA au ajutat masiv Marea Britanie și URSS, contribuind decisiv la înfrângerea Germaniei naziste. Invocând spiritul bătăliei epice pentru democrație din secolul trecut, Biden a semnat de data aceasta programul Lend-Lease pentru Ucraina. Se deschide astfel calea pentru noi livrări de arme către ucrainenii care luptă pentru a respinge invadatorii ruși.
Momentul e unul istoric, SUA nu au mai ajutat pe nimeni, după 1945, prin această lege excepțională. Principalul atu al acestei legi este că simplifică mult formalitățile, statul american putând acorda ajutor mai mult în timp mai scurt. Ucraina va avea deschise linii de credit, americanii urmând să le acorde împrumuturi pentru achizițiile de armament, echipamente, alimente, medicamente etc.
Imensa putere economică a SUA lucrează acum pentru Ucraina
„În fiecare zi, ucrainenii luptă pentru viețile lor”, a explicat Biden în timp ce aproba legislația Lend-Lease în Biroul Oval. „Costul luptei nu este ieftin, dar cedarea în fața agresiunii este și mai costisitoare”.
Legea inițială privind împrumutul și leasingul a fost promulgată în martie 1941, când Statele Unite erau încă oficial neutre în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În baza acelei legi, președintele Franklin D. Roosevelt a trimis armament și alte provizii inițial Marii Britanii, în timp ce aceasta se confrunta cu Germania nazistă. Până la urmă, și Uniunea Sovietică avea să beneficieze masiv de această lege.
În total, în Al Doilea Război Mondial, SUA au ajutat coaliția împotriva lui Hitler cu 50,1 miliarde dolari la valoarea din 1941 (690 de miliarde de dolari la valoarea din 2020), scrie Defense.gov. Marea Britanie au primit sprijin de 31,4 miliarde, URSS – de 11,3 miliarde, Franța – de 3,2 miliarde, China – de 1,6 miliarde. Restul țărilor din coaliția împotriva Axei au primit 2,6 miliarde.
Acum, ar fi vorba de un pachet de ajutor inițial de peste 33 de miliarde de dolari, pentru care Biden a cerut deja aprobarea Congresului.
De data asta însă, Rusia nu va mai fi țara ajutată, ci cea care trebuie să înfrunte acest mecanism copleșitor care a răpus, în 1941, o economie mult mai puternică decât cea controlată de Putin azi – cea germană. De fapt, e vorba de imensa putere economică a SUA pusă în sprijinul Ucrainei. Rusia nu are cum să câștige un război de uzură în aceste condiții pentru că nu are suficiente resurse economice.
Legislația a trecut în unanimitate în Senat, cu doar 10 republicani care au votat împotrivă în Cameră. Biden a semnat legea în aceeași zi, pe 9 mai.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
„Rușii sunt cu ochii pe Moldova și, dacă o pot lua, o vor face”, avertizează generalul Mike Repass, fostul comandant al operațiunilor speciale ale SUA în Europa, într-un interviu acordat CNN. Ofițerul spune că singurul lucru care mai slavează acum Moldova de ocupație este opoziția Ucrainei, care continuă să reziste la Mikolaiev.
Nu există niciun dubiu că, dacă vor reuși să învăluie Mikolaiev și să cucerească Odessa, stabilind astfel un coridor terestru către Transnistria, rușii vor ocupa Moldova, ajungând astfel la granița NATO (adică România), spune generalul Repass.
Atacurile rușilor nu sunt, momentan, spornice, ei acționând în maniera lor tradițională, veche de 100 de ani, încercând să-i macine pe apărători, să-i nimicească progresiv prin bombardamente, apoi să ocupe teritoriul devastat și să repete operațiunea cu următoarea linie de apărare. Dacă vor obține cale liberă spre Odessa, lucrurile se vor complica și pentru Moldova, e sigur Repass. Acesta adaugă că nu există absolut niciun indiciu, în acest moment, că Putin e dispus să se mulțumească sau să se oprească la Ucraina.
„Moldova nu se va putea apăra eficient împotriva unei invazii rusești“
Marele premiu, afirmă generalul Mike Repass, este Odessa, împreună cu coridorul către Moldova: „Situația de astăzi este că Rusia face progrese metodice atât în nord, cât și în sud. Încearcă să fixeze forțele care se apără în est și să-i învăluie pe apărătorii ucraineni, apoi să-i învingă în sud. Rușii vor, de asemenea, să încercuiască Mikolaev, să reducă apărarea și să distrugă apărătorii, iar apoi să aibă cale liberă spre Odessa. Ei nu pot ajunge la Odessa până când nu învăluie sau nu distrug forțele din jurul Mikolaevului“.
Americanul explică de ce Odessa e marea miză a Rusiei în sud: „Acolo se completează tăierea Ucrainei de la Marea Neagră și este, de asemenea, poarta de intrare în Transnistria și Moldova. Iau comentariile generalilor ruși vizavi de Transnistria ca pe o amenințare serioasă și cred că sunt cu ochii pe Moldova. Dacă o pot lua, o vor face. Ca să fiu mai precis, ei vorbesc despre a merge în Transnistria. Dacă pot construi un pod terestru sudic către Transnistria, o vor face. Acest lucru va pune Rusia la ușa Moldovei, iar Moldova nu se va putea apăra eficient împotriva unei invazii rusești“.
„Cred cu tărie că cele trei state baltice, precum și Polonia, sunt următoarele pe lista de lovituri a Rusiei, după Ucraina“
Nici țările baltice nu sunt deloc în siguranță, mai spune generalul Repass: „Este un fapt că Belarus a fost un refugiu pentru Rusia de la începutul războiului, din 24 februarie. Europenii cu care am vorbit spun toți că Belarus este un stat client și că este controlat și condus în esență de Moscova. Belarus nu a contribuit cu unități militare la luptă, dar a adăpostit, a găzduit și a sprijinit forțele rusești. Le-au permis să lanseze operațiuni de pe teritoriul lor – au fost lansate de acolo atât rachete terestre și aeriene, cât și rachete de atac de precizie. Oficialii lui Putin au mai spus că țările baltice nu au o bază istorică și că sunt state ilegitime – același lucru pe care l-au spus despre Ucraina înainte de război. Cele trei state baltice, precum și Polonia, cred cu tărie că, după Ucraina, sunt următoarele pe lista de lovituri a Rusiei. Ele văd Rusia ca pe o amenințare existențială. Și nu există nicio dovadă că Putin este dispus să se oprească la Ucraina“.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Generalul rus Valeri Gherasimov, numit personal de Putin la comanda forțelor de invazie din Ucraina după ce condusese între 2013 și 2022 întreaga armată a Rusiei, a fost ținta specială a atacului petrecut sâmbătă, 30 aprilie, lângă Izium, dezvăluie multiple surse cu conexiuni în lumea militară. Conform informațiilor “pe surse”, ucrainenii au primit de la americani date exacte despre locul unde urma să se organizeze o inspecție a lui Gherasimov în apropierea frontului și au organizat o ambuscadă.
Comandantul forțelor rusești a scăpat ca prin minune, fiind doar rănit ușor de o schijă, dar circa 30 de ofițeri superiori din Marele Stat Major care-l însoțeau au fost răniți serios sau uciși, conform lui Victor Kovalenko, fost ofițer ucrainean participant la războiul contra rușilor în invazia precedentă, din 2014-2015, acum jurnalist.
Cel puțin 30 de ofițeri superiori și membri ai trupelor speciale Spețnaz au fost lichidați în ultimele 5 zile prin bombardamente de artilerie țintite asupra cartierelor generale ale marilor unități rusești
Întreaga poveste este una foarte neobișnuită. Gherasimov nu este un comandant „de teren”, el fiind mai degrabă socotit un strateg. Analiștii militari occidentali au fost foarte nedumeriți să afle că Putin l-a trimis să coordoneze personal campania din Ucraina – semn, pentru ei, fie că dictatorul rus a rămas fără alte soluții la comandă, fie că acum caută un țap ispășitor pe care să dea vina. La doar câteva zile după ce și-a preluat noul post, Gherasimov a fost ținta unui atac de artilerie al ucrainenilor în timpul unei vizite în apropierea frontului.
Victor Kovalenko a relatat duminică: „Atacul de ieri al ucrainenilor asupra Marelui Stat Major rus la Izium a avut ca scop lichidarea unei ținte foarte valoroase – șeful Marelui Stat Major al Armatei Ruse, generalul Valeri Gherasimov. Kremlinul l-a trimis să obțină victoria pentru parada de 9 Mai. Explozia a avut loc în apropierea lui Gherasimov, dar acesta a fost doar rănit”.
UPDATE – Yesterday’s #Ukraine attack on the Rus. HQ in #Izium was designed to liquidate the high-value target – chief of Gen. Staff of RAF Gen. Valeriy Gerasimov. The Kremlin sent him to get a victory for the May 9 parade. Gerasimov was close to the blast but wounded. [Thread⬇️] pic.twitter.com/vYgZQRoML3
În acest atac au fost însă 20 de morți, inclusiv generalul Andrei Simonov. Kovalenko a explicat: „În momentul atacului ucrainean, alți peste 40 de ofițeri ruși de rang înalt se aflau la Statul Major din Izium. Informații confirmate spun că 20 dintre aceștia au fost uciși. Ucraina afirmă că în atacurile țintite asupra Cartierelor Generale din ultimele 5 zile au fost lichidați cel puțin 200 de militari ruși, inclusiv 30 de ofițeri superiori și membri ai trupelor de elită Spețnaz“.
În același atac, ucrainenii l-au ucis însă pe generalul Andrei Simonov, comandantul războiului electronic din Districtul de Vest al Rusiei. Acesta este al 11-lea general ucis de la începutul conflictului. De asemenea, trei ofițeri din stafful personal al lui Gherasimov au fost lichidați.
Ucrainenii au știut exact ora și locul unde urma să se afle generalul Gherasimov. Se bănuiește că americanii au furnizat informațiile
Daily Mail scrie că, deși a scăpat fără răni care să-i primejduiască viața și fără fracturi, generalul Gherasimov s-a ales cu schije în piciorul și șoldul drept. A fost scos de urgență din Izium și dus înapoi, în Rusia, în orașul Belgorod, la un spital militar.
Informațiile privind vizita pe front, traseul și ora la care Gherasimov urma să se afle la sediul Statului Major din Izium, organizat în Școala numărul 12 din localitate, au fost furnizate de serviciile secrete ucrainene, dar mai mulți experți occidentali bănuiesc că, de fapt, e vorba de o colaborare cu americanii, care i-au ținut la curent pe apărători cu situația.
Ucrainenii au început să primească, în ultimele săptămâni, artilerie ultramodernă de la țările occidentale. Tunurile M777, de calibrul 155 mm, sunt suficient de ușoare (puțin peste 4 tone) încât să fie transportate cu elicopterele, dar bat până la 40 de kilometri distanță și au sistem electronic de ochire și reglare a focului, acționat prin GPS. Așa se explică posibilitatea de a lovi cu artileria cartiere generale ale unor unități inamice aflate la zeci de kilometri în spatele frontului.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Joi, 28 aprilie, s-a înregistrat o premieră absolută pe frontul ucrainean din Donbass. Sistemul american de rachete cu lansare multiplă M270 MLRS i-a lovit în plin pe invadatorii ruși din regiunea Donețk. Acest complex ultraperformant este capabil să distrugă ținte militare la o distanță de până la 120 de kilometri.
Informația a apărut pe canalul Telegram al Brigăzii 72 Mecanizată Separată “Zaporojenii Negri”. Ulterior, toate datele au fost preluate de site-ul Obozrevatel.com. Luptătorii lui Zelenski au postat și un videoclip sugestiv legat de funcționarea mașinăriei americane.
Brigada 72 Mecanizată “Zaporojenii Negri” avertizează Kremlinul: “M270 MLRS este un sistem american de rachete cu lansare multiplă pe șenile, conceput pentru a îndeplini misiuni de luptă în orice moment al zilei și în diferite condiții meteorologice. Este folosit pentru a învinge și distruge din pozițiile de tragere închise la distanțe de până la 120 de kilometri, zona de distrugere fiind de până la 25 de hectare. Din regiunea Sumî, distanța până la Kursk este de 100 kilometri, până la Briansk – tot 100 de kilometri. Și din regiunea Harkov până la Belgorod – în general 20 de kilometri”.
VIDEO: Rachetele americane în acțiune
Obozrevatel.com:“La 31 martie, Ucraina a predat Congresului SUA o listă cu armele necesare. A prezentat drone, sisteme de artilerie și avioane. Câteva săptămâni mai târziu, ediția americană a «New York Times» a scris că Washingtonul a răspuns la cererea Ucrainei și a aprobat un nou pachet de asistență militară pentru Kiev, în valoare de 800 de milioane de dolari. Iar pe 28 aprilie, Camera Reprezentanților a Congresului SUA a adoptat o decizie istorică privind implementarea programului de împrumut-închiriere pentru Ucraina. Acum, SUA va putea furniza nu numai arme, muniție și echipamente, ci și medicamente, alimente și alte lucruri necesare”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Statele Unite și Uniunea Europeană au decis să sprijine cu adevărat masiv Ucraina aflată sub asaltul Rusiei, anunțând în ultimele două zile măsuri fără precedent, cu un extraordinar impact. Comisia Europeană s-a declarat de acord să elimine timp de un an absolut toate taxele pentru importurile ucrainene, în timp ce SUA pregătește un sprijin în valoare de 33 de miliarde de dolari, din care peste 20 de miliarde – în armament.
Prin aceste decizii, primele două puteri economice ale lumii ajută decisiv Ucraina să supraviețuiască într-un moment în care atacurile rusești continuă în ritm susținut, zi și noapte, atât pe frontul din Donbass, cât și prin bombardarea orașelor de pe întregul teritoriu. Până acum, se estimează că rușii au făcut pagube de 600 de miliarde de dolari în Ucraina.
UE își deschide uriașa piață internă pentru produsele ucrainene. Sprijinul se traduce în miliarde de euro
Primii care s-au mișcat au fost europenii în campania de susținere a Ucrainei. Volodimir Zelenski, președintele țării, a postat miercuri seara, la ora 22.11, pe contul său de Telegram, o declarație video în care anunță ajutorul: „O decizie importantă a Uniunii Europene este în curs de pregătire. Comisia Europeană a fost de acord să elimine toate taxele și cotele pentru exporturile ucrainene timp de un an, precum și să suspende tarifele antidumping. Am discutat astăzi detaliile acestei propuneri cu președintele (Comisiei Europene – n. red.) Ursula von der Leyen. Îi sunt recunoscător ei personal și tuturor prietenilor noștri europeni pentru acest pas. În acest moment, acest lucru ne va permite să menținem activitatea economică în Ucraina, producția noastră națională cât mai mult posibil“.
Tradusă în bani, această măsură se poate estima la sprijin de foarte multe miliarde de euro. Dar, mai mult decât atât, reprezintă un pas uriaș spre integrarea Ucrainei în UE și în salvarea economiei acestei țări după ce rușii au blocat porturile de la Marea Neagră.
Deja Uniunea Europeană ajută Ucraina prin faptul că fluxul de mărfuri care se exportau prin Odessa, Herson, Mariupol și alte porturi e direcționat acum spre Constanța. Tocmai de aceea, estimează Armand Goșu, istoric și expert în spațiul ex-sovietic, rușii au bombardat unicul pod peste Nistru care lega Bugeacul de zona Odessa și se străduiesc acum să destabilizeze Moldova. În acest fel, Rusia încearcă să taie și liniile de comunicații dintre Ucraina și Constanța, ca să îngreuneze și mai mult fluxul de mărfuri.
Dar eliminarea taxelor vamale și a tarifelor antidumping deschide uriașa piață europeană, de peste 450 de milioane de oameni, pentru mărfurile ucrainene.
SUA: peste 20 de miliarde de dolari armament, 8 miliarde sprijin economic, 3 miliarde ajutor umanitar
La o zi distanță după acest prim anunț a venit sprijinul SUA, care este și mai direct: 33 de miliarde de dolari (31,35 miliarde euro). Peste 20 de miliarde de dolari (19 miliarde de euro) vor reprezenta arme moderne cu care Ucraina să-și poată apăra teritoriul de invadatori.
Zelenski a comunicat acest lucru chiar în noaptea de joi spre vineri, la ora 23.59, tot prin intermediul unui mesaj video postat pe Telegram: „Astăzi avem vești importante pentru statul nostru, pentru apărarea noastră. Statele Unite au pregătit un nou pachet de sprijin pentru Ucraina în valoare de 33 de miliarde de dolari. În special, mai mult de 20 de miliarde pot fi alocate pentru apărare. Mai mult de 8 miliarde de dolari sunt planificate pentru sprijin economic. Alte 3 miliarde de dolari vor fi alocate pentru ajutor umanitar. Acesta este un pas foarte important al Statelor Unite. Și sunt recunoscător poporului american și personal președintelui Biden pentru aceasta. Sper că Congresul va sprijini rapid această cerere de ajutor pentru statul nostru“.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
