ziaristii.com

Etichetă: scrisoare

  • Hal de Biserică rusificată! „Sistemul antihristic mondialist dorește să introducă în corpurile oamenilor microcipuri ca să-i poată controla cu tehnologia 5G”. Halucinanta scrisoare a Evului Mediu către Secolul XXI

    Sinodul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova le-a adresat autorităților de la Chișinău, marți, 19 mai 2020, o scrisoare de-a dreptul incredibilă, unde sunt reluate toate teoriile conspirației și în care se cere ca oamenii să nu fie “cipați” și vaccinați obligatoriu!

    Mesajul este semnat de toată conducerea Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova și le e adresat președintelui țării, Igor Dodon, președintelui Parlamentului, Zinaida Greceanîi, și premierului Ion Chicu.

    Textul scrisorii semnate de conducătorii Bisericii Ortodoxe Moldovene pare scris de niște oameni din Evul Mediu sau care copiază narațiunile propagandei ruse

    Textul “adresării” este năucitor și pare scris de niște oameni care trăiesc în Evul Mediu timpuriu sau l-au copiat de pe site-urile conspiraționiste de cea mai proastă calitate. În orice caz, gestul duce la o discreditare totală a instituției reprezentate de aceste persoane și ridică mari semne de întrebare asupra influenței pe care o au serviciile secrete rusești asupra semnatarilor mesajului. Teoriile și argumentele acestora sunt pur și simplu copiate după narațiunile propagandei moscovite în Europa pe tema pandemiei de Covid-19.

    În scrisoarea pe care o puteți citi mai jos puteți regăsi absolut toate argumentele și teoriile vânturate de agenții Rusiei și în România.

    Conducerea Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova pune la îndoială justețea măsurilor de distanțare socială și a restricțiilor impuse de guvernul de la Chișinău: „Avem multe semne de întrebare la acest capitol, inclusiv și la instituirea stării de urgență“.

    Preasfințiile lor își arată încă din primele rânduri dubiile și decid să intre pe spinosul teren al specialiștilor: „În lucrarea de față ne propunem să analizăm un alt efect nociv al acestui virus enigmatic“.

    Curentul antivaccinist în România, periferic și susținut de personaje bizare, este prezentat de prelații moldoveni ca fiind “opinia publică” și “ample mișcări de stradă”

    Scrisoare ar putea cu ușurință să facă subiectul unei piese de Caragiale sau al unui film cu Borat. Conducătorii Bisericii Ortodoxe Moldovene mută pur și simplu într-un document oficial ficțiunea introducerii de nanocipuri prin vaccinare: „În analiza juridică ce urmează, ne propunem să examinăm aspectul legalității unei eventuale vaccinări obligatorii, vom face o analiză comparativă cu legislația altor țări, dar și vom examina efectele adverse ale unor nanocipuri, sau altor dispozitive ce ar putea fi incluse în componența pretinsului vaccin“.

    Preacuvioșii moldoveni dau ca exemplu, în demersul anti-vaccinare, chiar acțiunile stimulate de Rusia în România, pe care le prezintă în mod eronat ca un fenomen de masă: „În unele țări, spre exemplu în România, cu cât politicile guvernamentale au activat pentru legiferarea obligativității vaccinării, cu atât opinia publică, specialiștii (118 medici au cerut renunțarea la Proiectul legii vaccinării obligatorii), organizații nonguvernamentale în media online, amplele mișcări de stradă în toată țara le-au contracarat“. Nu se spune care sunt “amplele mișcări de stradă din toată țara“, iar termenii “opinia publică, specialiștii, organizații nonguvernamentale în media online” sunt vagi și nu definesc, de fapt, nimic. În realitate, aceste mișcări ale conspiraționiștilor, deși puternic susținute de Moscova, au rămas periferice în România.

    Conducătorii ortodoxiei moldovene au aflat că “a început microciparea în masă a populației din Europa”

    Sunt invocate luări de cuvânt ale unor parlamentari precum Matei Dobrovie și Varujan Vosganian, apoi, într-o înșiruire absolut halucinantă, sunt reluate toate tezele conspiraționiste fabricate în laboratoarele propagandei ruse. E greu de crezut că niște oameni responsabili, cu atât mai mult conducătorii unei instituții serioase, pot pune așa ceva într-un document oficial. Și totuși, conducerea Bisericii Ortodoxe Moldovene au făcut-o. Iată câteva exemple:

    *  “Opinia publică din multe state europene, protestează contra obligativității vaccinurilor, mai ales a vaccinului contra COVID-19, deoarece le consideră o cale prin care sistemul antihristic mondialist dorește să introducă în corpurile oamenilor microcipuri cu ajutorul cărora să-i poată controla, prin intermediul tehnologiei 5G“,

    * „A început microciparea în masă a populației din Europa. Cu toate că în Suedia vaccinarea nu este obligatorie, totuși mii de oameni, îndeosebi tineri, acceptă benevol și chiar cer să li se implanteze un microcip introdus sub piele cu ajutorul unei seringi. Tehnologia dezvoltată în Suedia pare a fi apărut deja și în Italia și se consideră că ea va avansa, pe măsură ce guvernele, care reacționează după acest virus planetar, își doresc un control asupra răspândirii bolii, iar aceste cipuri permit acest control“.

    * „Se consideră că tehnologia 5G în combinație cu anumite vaccinuri administrate în China și Italia au și stat la baza apariției acestui virus care a întors pe dos întreaga planetă“,

    * În final, înaltele fețe bisericești de la Chișinău solicită ca “microciparea” și vaccinarea obligatorie să nu fie permise. Pe masă este pus și un ultim argument: “Îngrijorarea întemeiată pe baza Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul și a proorociilor Sfinților Părinți“.

    Scrisoare semnată de conducerea Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova

    Biserica Ortodoxă din Moldova își exprimă “îngrijorarea întemeiată pe baza Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul și a proorociilor Sfinților Părinți“

    „Președintelui Republicii Moldova
    Dlui Igor DODON
    Președintelui Parlamentului Republicii Moldova
    Dnei Zinaida GRECEANÎI
    Prim-ministrului Republicii Moldova
    Dlui  Ion CHICU

    A D R E S A R E
    Privind legalitatea unei eventuale vaccinari obligatorii ca efect al virusului SARS-COVID-19

    Începând cu 17 martie 2020, în Republica Moldova a fost instituită stare de urgență, pe o perioada de 60 de zile, în legătură cu noul virus SARS-COVID-19. La finele acestei perioade, potrivit deciziei Comisiei Speciale Extraordinare, se instituie cod roșu de stare epidemiologică.

    În acest timp, cu toții am avut posibilitatea să înțelegem ce înseamnă limitarea drepturilor fundamentale. Cu toate că avem multe semne de întrebare la acest capitol, inclusiv și la instituirea stării de urgență, în lucrarea de față ne propunem să analizăm un alt efect nociv al acestui virus enigmatic.

    Tot mai mulți președinți de țară, politicieni, deputați, oameni de afaceri și experți medicali deschis declară despre testarea câtorva vaccine anti-COVID 19 ce urmează a fi administrat de preferință în mod obligatoriu. Nu au lipsit astfel de declarații nici în mediul politic al Republicii Moldova. Cu toții am fost avertizați despre un posibil nou val „pandemic” în apropierea lunii noiembrie, dar și despre o campanie de vaccinare a întregii populații a țării.

    Deci, în analiza juridică ce urmează, ne propunem să examinăm aspectul legalității unei eventuale vaccinări obligatorii, vom face o analiză comparativă cu legislația altor țări, dar și vom examina efectele adverse ale unor nanocipuri, sau altor dispozitive ce ar putea fi incluse în componența pretinsului vaccin.

    Vaccinarea este prin excelență o procedură medicală de prevenție. Adică se aplică pe un organism sănătos cu justificarea de a-l face și mai sănătos sau de a evita, pe viitor, îmbolnăvirea cu anumite boli.

    În aceste condiții, persoana beneficiază de 2 drepturi fundamentale: dreptul la informare, consfințit de art. 34 din Constituția Republicii Moldova, și dreptul la ocrotirea sănătății garantat de art. 36 din legea fundamentală, având ca reper și interdicția expresă din cuprinsul art. 50 alin. 4 cu privire la minori de a nu fi folosiți la activități care le-ar dăuna sănătății.

    Dreptul la informație astfel cum este definit în articolul 34 (1 și 2), prevede, pe de o parte (1) „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit”, iar corelativ, (2) „Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sînt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.”

    În același context de idei, prin Legea nr. 1256 din 19.07.2002 privind ratificarea Convenţiei pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane în ceea ce priveşte aplicaţiile biologiei şi ale medicinei şi a Protocolului adiţional la Convenţie referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane, semnată la Oviedo, Republica Moldova s-a angajat să respecte următoarele prevederi:

    Art. 2: Întâietatea ființei umane. Interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societății sau al științei. (De aici rezultă că nu poate fi invocat binele public pentru a prejudicia o persoană)

    Art. 4: Obligații profesionale și reguli de conduită. Orice intervenție în domeniul sănătății, inclusiv cercetarea, trebuie să se facă cu respectul normelor și obligațiilor profesionale, precum și al regulilor de conduită aplicabile în speță.

    Art. 5: Regula generală. O intervenție în domeniul sănătății nu se poate efectua decât după ce persoana vizată și-a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză. Această persoană primeste în prealabil informații adecvate în privința scopului și naturii intervenției, precum și în privința consecințelor și riscurilor. Persoana vizată poate în orice moment să își retragă în mod liber consimțământul.

    Art. 10, pct. 1: Viața privată și dreptul la informație. (1) Orice persoană are dreptul la respectul vieții sale private din punct de vedere al informațiilor referitoare la sănătatea sa.

    – Codul civil al Republicii Moldova:

    Art. 43, alin. (1) În condițiile legii, orice persoană fizică are dreptul la viață, la sănătate, la integritate fizică și psihică, la libera exprimare, la nume, la onoare, demnitate și reputație profesională, la propria imagine, la respectarea vieții intime, familiale și private, la protecția datelor cu caracter personal, la respectarea memoriei și corpului său după deces, precum și la alte asemenea drepturi recunoscute de lege.

    – Legea 263 din 27.10.2005 privind drepturile şi responsabilităţile pacientului:

    Art. 1 alin. (2) prevede:

    – pacient (consumator al serviciilor de sănătate) – persoana care necesită, utilizează sau solicită servicii de sănătate, indiferent de starea sa de sănătate, sau care participă benevol, în calitate de subiect uman, la cercetări biomedicale;

    – drepturi ale pacientului – drepturi derivate din drepturile fundamentale ale omului la viaţă şi sănătate, care includ drepturi sociale ce ţin de accesibilitate, echitate şi calitate în obţinerea asistenţei medicale, precum şi drepturi individuale ce ţin de respectarea pacientului ca fiinţă umană, a demnităţii şi integrităţii lui, realizate în cadrul utilizării serviciilor de sănătate sau în legătură cu participarea lui benevolă, în calitate de subiect uman, la cercetări biomedicale;

    – intervenţie medicală (act medical) – orice examinare, tratament, cercetare clinică şi asistenţă sau altă acţiune aplicată pacientului cu scop profilactic, diagnostic, curativ (de tratament), de reabilitare sau de cercetare biomedicală şi executată de un medic sau alt lucrător medical;

    – consimţămînt – consimţămîntul conştientizat al pacientului sau al reprezentantului său legal (în lipsa acestuia, al rudei apropiate) pentru efectuarea unei intervenţii medicale, exprimat benevol, în baza informaţiei multilaterale şi exhaustive primite de la medicul curant sau de la medicul care efectuează cercetarea biomedicală (studiul clinic), autentificat prin semnăturile pacientului sau a reprezentantului său legal (a rudei apropiate) şi a medicului în documentaţia medicală respectivă;

    Art. 13: Consimţămîntul şi modul de perfectare a acordului informat sau a refuzului benevol la intervenţia medicală:

    (1) O condiţie obligatorie premergătoare intervenţiei medicale este consimţămîntul pacientului, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege.

    (2) Consimţămîntul pacientului la intervenţia medicală poate fi oral sau scris şi se perfectează prin înscrierea în documentaţia medicală a acestuia, cu semnarea obligatorie de către pacient sau reprezentantul său legal (ruda apropiată) şi medicul curant. Pentru intervenţiile medicale cu risc sporit (caracter invaziv sau chirurgical), consimţămîntul se perfectează obligatoriu, în formă scrisă, prin completarea unui formular special din documentaţia medicală, denumit acord informat. Lista intervenţiilor medicale care necesită perfectarea acordului informat în formă scrisă şi modelul formularului respectiv se elaborează de către Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale .

    (3) Acordul informat trebuie să conţină în mod obligatoriu informaţia, expusă într-o formă accesibilă pentru pacient, cu privire la scopul, efectul scontat, metodele intervenţiei medicale, riscul potenţial legat de ea, posibilele consecinţe medico-sociale, psihologice, economice etc., precum şi privind variantele alternative de tratament şi îngrijire medicală.

    ANALIZĂ COMPARATIVĂ 

    În unele țări, spre exemplu în România, cu cât politicile guvernamentale au activat pentru legiferarea obligativității vaccinării, cu atât opinia publică, specialiștii (118 medici au cerut renunțarea la Proiectul legii vaccinării obligatorii), organizații nonguvernamentale în media online, amplele mișcări de stradă în toată țara le-au contracarat.

    Astfel că, de la un Proiect (declanșat încă din perioada anilor 2013), de natură absolutistă, fundamentalistă, în care obligativitatea schemei de vaccinări trebuia să devină lege, s-a ajuns până în prezent, la situația în care Comisia pentru sănătate și familie din Camerei Deputatilor și-a însușit principalele amendamente aduse proiectului care au fost gândite pentru a-i proteja pe copii și pe părinții acestora de voința discreționară a statului și să le dea posibilitatea de a primi despăgubiri în cazul în care se vor confrunta cu reacții adverse cauzate de vaccinuri.

    În propunerea amendamentelor favorabile acestui punct de vedere un deputat (Matei Dobrovie) a argumentat: „Nu poate fi pus un semn de egalitate între neglijarea copilului și dreptul părintelui de a alege pentru copilul său un serviciu medical sau altul. Atât timp cât vor exista efecte adverse și numeroase cazuri de copii afectați de vaccinare, poziționarea părinților împotriva vaccinării rămâne o opțiune justificată. Vaccinarea are un rol preventiv. Refuzul unui tratament medical cu potențial benefic, fără a prezenta garanții și care, ca orice medicament are și riscuri, nu poate fi încadrat la neglijarea medicală a copilului”.

    Într-o luare publică de poziție în timpul dezbaterilor pe tema vaccinării, deputatul ALDE Varujan Vosganian a subliniat că România este semnatar a Convenției de la Oviedo sus menționate și nu poate să impună legea vaccinării obligatorii decât dacă renunță la semnătura pe acel tratat, ceea ce ar constitui un scandal diplomatic internațional și i-ar putea atrage sancțiuni.

    În Suedia a fost interzisă vaccinarea obligatorie, FNS (Federația Națională a Sănătății) din Suedia a trimis o scrisoare Comitetului și a explicat că legea va încălca Constituția noastră dacă vom impune vaccinarea sau vom introduce vaccinuri obligatorii, potrivit reprezentanților mișcării Sofiei Arkelsten (politician suedez, membru al Riksdag și secretar al Partidului moderat, n. ed.). De asemenea (în afară de FNS), mulți alți suedezi au trimis scrisori în parlament și au îndemnat politicienii să respingă petițiile. Parlamentul, desigur, a remarcat că în societate există o mare respingere a tuturor formelor de impunere a vaccinărilor”.

    Suedia a interzis vaccinarea obligatorie, invocînd „problemele grave de sănătate” și faptul că aceasta încalcă dreptul constituțional al cetățeanului de a-și alege tratamentul.

    La 10 mai, parlamentul suedez a respins șapte petiții care ar pune în aplicare legea privind vaccinarea obligatorie, declarînd că aceasta „ar fi o încălcare a Constituției noastre dacă vom introduce vaccinarea obligatorie”.

    În acest context de idei, este obligatoriu de a enunța și ideea că vaccinarea reprezintă și un  pericol de microcipare sau introducere în organismul uman a altor dispozitive străine lui.

    Opinia publică din multe state europene, protestează contra obligativității vaccinurilor, mai ales a vaccinului contra COVID-19, deoarece le consideră o cale prin care sistemul antihristic mondialist dorește să introducă în corpurile oamenilor microcipuri cu ajutorul cărora să-i poată controla, prin intermediul tehnologiei 5G.

    În Parlamentul Italiei a fost formulat de către o deputată în mod oficial cererea de arestare a infractorului internațional Bill Gates, care este acuzat de faptul că este un criminal împotriva umanității, că a provocat prin vaccinuri moartea a 500.000 de copii în India, că susține ideea de genocid pentru reducerea populației planetei[1].

    Bill Gates este considerat principalul responsabil pentru crearea tehnologiei de microcipare a populației, prin intermediul unui vaccin care să introducă în trup nanoparticule care reacționează la undele transmise de tehnologia 5G și permit sistemului să îl controleze pe om de la distanță.

    Se consideră că tehnologia 5G în combinație cu anumite vaccinuri administrate în China și Italia au și stat la baza apariției acestui virus care a întors pe dos întreaga planetă.

    Totodată,  a început microciparea în masă a populației din Europa. Cu toate că în Suedia vaccinarea nu este obligatorie, totuși mii de oameni, îndeosebi tineri, acceptă benevol și chiar cer să li se implanteze un microcip introdus sub piele cu ajutorul unei seringi. Tehnologia dezvoltată în Suedia pare a fi apărut deja și în Italia și se consideră că ea va avansa, pe măsură ce guvernele, care reacționează după acest virus planetar, își doresc un control asupra răspândirii bolii, iar aceste cipuri permit acest control.

    Dacă în țări civilizate acest lucru mai poate încă fi la latitudinea cetățeanului dacă acceptă sau nu astfel de cip, în țări cu regimuri primitive această microcipare ar putea fi impusă prin lege și prin propaganda organizațiilor sorosiste care conduc societățile respective.

    Premierul israelian Beniamin Netanyahu a șocat opinia publică din Israel prin faptul că a propus microciparea tuturor copiilor, odată cu întoarcerea lor la școală. Articolul apărut în The Jerusalem Post a șocat țara întreagă, pentru că măsura este concepută tot în contextul impunerii pretinsei “distanțări sociale”.

    Chiar dacă reprezentanții sistemului au sărit în apărarea premierului israelian cu explicații potrivit cărora Netanyahu nu a vorbit de cip, ci de senzor, ideea e că acel cip/senzor urmează a fi implantat în trupul copilului, adică se va face microcipare.

    Luând în considerație cele expuse,

    Solicităm:

    1. Vaccinarea populației (anti-COVID-19, etc), precum și orice intervenție medicală să fie efectuată pe principii benevole, doar cu consimțământul și informarea corectă a pacientului (inclusiv și transparența componenței vaccinului și a posibilelor efecte adverse), cu respectarea prevederilor Convenției pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane în ceea ce priveşte aplicaţiile biologiei şi ale medicinei, de altfel, ratificată de către Republica Moldova.

    2. Asigurarea tuturor drepturilor fundamentale ale oamenilor care ar refuza vaccinarea  obligatorie, exceptând eventualele discriminări și\sau restricționări.

    3. Asigurarea dreptului omului de a nu i se introduce/implanta orice dispozitiv/cip străin corpului uman, luând în considerație informația prezentată de către oamenii de știință despre pericolul acestora, precum și îngrijorarea întemeiată pe baza Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul și a proorociilor Sfinților Părinți.

    Preşedintele Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova
    VLADIMIR,
    Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove      

    Membrii:
    SAVA, Arhiepiscop de Tiraspol şi Dubăsari    
    ANATOLIE, Episcop de Cahul şi Comrat
    PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni
    MARCHEL, Episcop de Bălţi şi Făleşti
    NICODIM, Episcop de Edineţ şi Briceni
    IOAN, Episcop de Soroca, Vicar mitropolitan   
    SILUAN, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan     
    Secretarul Sinodului, Prot.  Vadim CHEIBAŞ“        

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Amenzi între 500 și 2.500 de lei pentru cei care nu poartă mască în spații publice închise. Zona metropolitană se întinde până la 30 km de oraș, plus întregul județ Ilfov

  • Scrisoare demolatoare a lui Nicu Alifantis către Mircea Badea: „Vă înțeleg frustrările”. Răspunsul obosit al propagandistului

    Artistul Nicu Alifantis (65 de ani) i-a adresat o scrisoare deschisă, după miezul nopții de duminică spre luni, lui Mircea Badea (46 de ani), propagandist din prima linie a Antenei 3. Artistul îl ironizează pe acesta și îi cere să-și ceară scuze față de „modul absolut jignitor în care vă adresați artiștilor români”.

    „Îmi amintesc de perioada în care erați adus, bănuiesc împotriva dorinței dumneavoastră, de doamna Badea la Teatrul Mic. Se pare că acest lucru n-a ajutat la nimic”, a scris Nicu Alifantis pe Facebook.

    „Vă înțeleg frustrările. Ecuația matematică a vieții dumneavoastră se pare că n-a dat rezultatul corect”, mai punctează artistul.

    La scurt timp, tot în toiul nopții – în jurul orei 2.00 -, Mircea Badea a replicat tot pe Facebook. I-a cerut scuze lui Alifantis cu jumătate de gură și cu câteva încercîri ieftine de a-l ironiza.

    Scrisoarea adresată de Nicu Alifantis lui Mircea Badea

    Scrisoare deschisă

    „Domnule Mircea Badea,

    Mă adresez dumneavoastră cu apelativul «domnule» din respect pentru părinții dumneavoastă, pe care-i cunosc de foarte multă vreme și cărora le port o stimă deosebită.

    De câtva timp, asist la o serie de denigrări permanente pe care le aduceți breslei din care fac parte. Vă atrag atenția că sunt profund revoltat de această atitudine și vă somez să încetați și să vă cereți scuze public pentru modul absolut jignitor în care vă adresați artiștilor români.

    Îmi amintesc de perioada în care erați adus, bănuiesc împotriva dorinței dumneavoastră, de doamna Badea la Teatrul Mic. Se pare că acest lucru n-a ajutat la nimic. Vă înțeleg frustrările. Ecuația matematică a vieții dumneavoastră se pare că n-a dat rezultatul corect. Asumați-vă acest lucru cu demnitate. Și nu uitați, prin această atitudine nu reușiți să faceți decât un mare deserviciu atât dumneavoastră, cât și instituției pe care o reprezentați.

    Disprețul pe care-l manifestați față de slujitorii artei românești este absolut dezgustător. «Nu dați doi bani pe artistul român»? Foarte bine, mutați canalul, nu mai intrați într-o sală de teatru sau una de concerte, dar nu ne mai jigniți. Suntem destul de puși la colțul indiferenței de mai-marii puterii zilei.

    Artistul român nu «ghiorlăie», domnule. Încearcă doar să existe, să se exprime și să se manifeste cum poate într-o țară tristă, sărăcită și aproape distrusă.

    Nu vă permit să ne mai jigniți, iar anii de muncă pe care-i port în spate îmi permit să vă cer imperativ acest lucru. Vă rog să mă ocoliți de azi înainte, domnule.”

    Răspunsul lui Mircea Badea

    „Nu mi-a dat prin cap niciodată că Nicu Alifantis, pe care îl iubesc, face parte din aceeași breaslă cu Chirilă sau cu Ristei sau cu orice alt produs popcorn. Domnul Alifantis îmi spune că am greșit și că se încadrezează în aceeași breaslă cu artiștii care au nick-uri în loc de nume.

    Înțeleg că am jignit artiștii români și că trebuie să-mi cer scuze. Dacă mi-o cere domnul Nicu Alifantis, e în regulă: vă cer scuze.

    Mai înțeleg că sunt un ratat. E foarte posibil. Nici măcar nu am pornirea de a încerca să caut contra-argumente.

    Sunt și dezgustător. De asemenea posibil, dar puteți aplica aceeași rețetă pe care mi-o recomandați: schimbați canalul! E și foarte târzie emisiunea mea. Ora respectivă ar putea fi folosită pentru creație muzicală, nu pentru nervi și resentimente.

    Cu privire la ocolirea dumneavoastră, domnule Alifantis, lucrurile sunt rezolvate deja: «social distancing» e lege.

    Cu stimă și cu sincere urări de succes. Dumneavoastră și breslei din care vă revendicați.”

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • VIDEO. Scrisoarea părintelui Iosif pentru liniștea umanității. „Din toată nebunia asta vor apărea și lucruri bune, poate mărețe”

    O scrisoare profundă a ÎPS Iosif (54 de ani), mitropolitul Europei Occidentale și Meridionale, a fost citită de Daniel Morar la Radio Zu. În două zile, clipul audio-video a fost ascultat/vizualizat de peste 500.000 de oameni.

    IPS Iosif este mitropolit ortodox român al Europei Occidentale și Meridionale de 18 ani. Scrisoarea sa merită citită, ascultată, iar mesajul părintelui trebuie să ne pună pe gânduri.

    Scrisoarea părintelui Iosif

    „Dincolo de panică și frică, de nebunia cumpărăturilor făcute fără rost, de gumele uneori nesărate, ce vin tot dintr-o teamă ascunsă, dincolo de toate astea s-a făcut liniște. Liniștea de care umanitatea nu a mai avut parte de foarte mulți ani, poate prea mulți ca să fie spre binele nostru.

    Este afară o liniște teribilă în toată lumea asta. Oamenii s-au oprit în loc după nebunia care s-a numit, impropriu, viață.

    Abia acum ar trebui să înțelegem că ceea ce am trăit, până a început pandemia, nu era viața noastră. Fiecare dintre noi alerga după ceva, după cineva și , mai ales, după putere și bani. Că banii conferă putere sau puterea conferă bani, nici nu mai are importanță. Important e că, în nebunia asta continuă, omenirea călca peste orice și peste oricine.

    Omenirea și-a vândut sufletul. A uitat să iubească, să zâmbească, să dea dovadă de empatie, toleranță, înțelegere și mai ales iertare.

    Doar că a venit o secundă în timpul nostru, în care suntem nevoiți să ne izolăm. Izolarea nu este neapărat un lucru rău. Vom avea o vreme să ne împrietenim din nou cu noi. Cu oamenii la care ținem, cu familiile noastre, cu sufletele noastre.

    Dumnezeu, divinitatea, universul – sau cum vreți voi să-i spunem – nu face nimic la întâmplare. Din toată nebunia asta vor apărea și lucruri bune, poate mărețe.

    Moare o lume pentru ca alta să se nască. Suntem obligați să o facem. Dacă nu vom avea tăria să renaștem, vom fi obligați într-un fel sau altul. Importantă este întrebarea, nu răspunsul: de ce se întâmplă acest lucru pentru noi toți?

    Dacă ne uităm afară, ghioceii, iarba, copacii, păsările, animăluțele își văd de viața lor, neatinse. Pentru întregul Pământ, viața merge mai departe după rânduiala Domnului. Doar că pentru oameni totul s-a năruit.

    La întrebarea «De ce?», vom avea răspunsul cândt totul se va termina. Putem doar să sperăm că se va termina cu bine.

    Când noi, oamenii, ne credem dumnezei, Dumnezeu alege un virus – ceva care nu se vede – să ne arate tuturor, nouă, măsura. Să înțelegem că vine o vreme pentru toate.

    Sănătate multă și izolare întru luminare!”

    VIDEO: Daniel Morar cirește scrisoarea părintelui Iosif

    Cine este mitropolitul Iosif

    Conform Basilica.ro, Mitropolitul Iosif s-a născut pe 19 februarie 1966, la Vişeu de Jos, judeţul Maramureş.

    A absolvit Liceul „Gheorghe Şincai” din Baia Mare, Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu (1989-1993) şi un program de doctorat la Institutul de Teologie Ortodoxă „Sfântul Serghie” din Paris (1994-1998), cu tema „Taina persoanei umane la Sfântul Simeon Noul Teolog”.

    Hirotonit diacon (19 octombrie 1993) şi preot (26 octombrie 1993), a fost duhovnic şi preparator (catedra de Morală) în cadrul Facultăţii de Teologie din Alba-Iulia şi profesor (Istoria bisericească şi Patrologie) la Seminarul teologic (1993-1994).

    Pe 17 aprilie 1994 a fost tuns în monahism, primind numele de Iosif. A fost preot şi duhovnic la Mănăstirea de maici „Acoperământul Maicii Domnului” de la Bussy-en-Othe, Yonne, Franţa (1994-1998).

    Pe 29 noiembrie 1997, Adunarea electorală a Arhiepiscopiei Europei Occidentale şi Meridionale l-a ales Arhiepiscop. A fost hirotonit la 15 martie 1998, în catedrala greacă „Sfântul Ştefan” din Paris, de un sobor de 12 ierarhi în frunte cu Mitropolitul Serafim al Germaniei şi Europei Centrale şi cu Mitropolitul grec Ieremia al Franţei.

    În jurisdicţia Arhiepiscopiei se află parohiile şi comunităţile române din Franţa, Elveţia, Spania, Portugalia, Italia, Olanda, Belgia, Anglia, Irlanda.

    În 1998, Arhiepiscopia cuprindea 30 de parohii; în prezent, sunt organizate peste 130 de parohii şi comunităţi. La 21 octombrie 2001, Arhiepiscopia a fost ridicată la rang de Mitropolie, Înaltpreasfinţia Sa dobândind titlul de Mitropolit.

    Ca episcop, este membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi membru al Adunării Episcopilor Ortodocşi din Franţa.

    În perioada 2001-2002, a fost locţiitor al scaunului vacant de Arhiepiscop al Americii şi Canadei, calitate în care a contribuit la reînnoirea Arhiepiscopiei.

    Din anul 2002 este numit de Sfântul Sinod director al Reprezentanţei Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Instituţiile Europene (Bruxelles).

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • SCRISOARE. „Asist cum este omorâtă soția mea, ceas cu ceas, prin agresivitatea organelor de urmărire penală și teama medicilor de a interveni. Și cât bine a făcut Sorina oamenilor și României!”

    Ovidiu Goga, soțul Sorinei Pintea, a adresat opiniei publice o scrisoare în care deplânge modul în care este tratată administrativ și medical soția sa, fost ministru al Sănătății în Guvernul Dăncilă. Până acum, nicio instituție a statului nu a stabilit că ar fi existat vreun abuz în privința Sorinei Pintea.

    Scrisoare despre Sorina Pintea, soția mea, către ORICINE!

    Astăzi, 5 februarie 2020

    „Începând cu 28 februarie 2020, ziua în care Sorina m-a sunat și mi-a sus că DNA este la ea în birou, viața ei s-a schimbat radical. Pe parte judiciară, desigur că se vor administra probe și se vor aduce argumente de ambele părți, după care instanța se va pronunța, iar viața personală și profesională sperăm să se refacă la un nivel cât mai decent curând.

    Însă în rău s-a schimbat dramatic viața din punctul de vedere al sănătății ei. Sper și rog pe ORICINE să nu fie o schimbare ireversibilă sau mortală, cum am auzit un jurnalist spunând că ar merita.

    Sorina poate păți oricând — dacă reapar sau se intensifică cauzele ce au declanșat dermatomiozita — ceva ireversibil atât din cauza bolii în sine, cât și din cauza creșterii dozelor în tratament (scăderea puternică a capacității de a respira, afectarea inimii până la imposibilitatea de a mai susține circulația sângelui, infecții generalizate pe fond de imunitate minimă, ajungerea în scaun cu rotile din cauza necrozei mușchilor, imposibilitatea de a se mai hrăni independentă din cauza necrozei esofagului, diabet sever etc., deces).

    O doamnă profesor de la Spitalul Colentina a spus că a avut în toată cariera ei 5 pacienți cu dermatomiozită, din care 2 au murit… Nu au murit imediat de la diagnosticare. S-au chinuit, s-au tratat, și-am mai revenit, dar, până la urmă… Și câți medici au expertiză pe o boală care afectează 10 oameni dintr-un milion?! Nu e ca un infarct sau cancer în stadiu terminal în care mori subit sau mai ai x luni de trăit. Nu. Dacă nu funcționează tratamentul sau nu îl adaptezi urgent la deteriorări ale situației tale, te stingi pe picioare treptat, până ajungi paralizat, hrănit prin tub și intubat pentru respirație. Asta se poate întâmpla și în 2-3 ani.

    Firește că nu orice medic și, cu atât mai puțin un procuror, un judecător sau un polițist pot observa asta sau își pot da seama că ai început ușor-ușor să aluneci pe panta fără de întoarcere. Sorina poate muri acasă, după ce iese din arestul preventiv, înainte să se pronunțe instanța și nimeni nu va fi vinovat, pentru că nimeni nu va ști (eu voi ști!!! și ea va ști!!!, dar ce folos?!). Recăderea în boală a început în 28 februarie 2020 și neintervenția prin internare și suport atent, permanent și înalt calificat în zilele imediat următoare sunt cauza morții ei. Sau, doar a unei chinuite vieți în scaun cu rotile cu respirația pe sfert din cât ar trebui, viață care oricum nu durează cât a unui om sănătos.

    În fiecare zi din arest, din 28 februarie 2020, a început degradarea fizică, pe fondul stresului atât psihic (normal), cât și fizic: a dormit 4 ore în intervalul vineri, 28 februarie, ora 02.00 (moment al nopții în care ia pastila de cortizon zilnic și de la care nu a mai putut dormi în acea noapte a zilei 1 a acuzării; nu vreau să exagerez și să spun că a avut, poate, o presimțire, dar și când avea insomnii de durere tot mai adormea pe la 6-7 dimineața; acum nu; s-a dus la serviciu la 7,45 așa nedormită) – sâmbătă, 29 feburarie, ora 21,20 (când a dormit în arest prima noapte, după drumul pe timp de noapte Baia Mare – București cu mașina și după judecata cererii de arestare); bineînțeles că, stoică cum o știm, nu a spus nimic despre asta anchetatorilor. Iar în boala ei, medicii recomandă regim de 8 ore somn / 8 ore activitate / 8 ore odihnă, pentru a evita recăderi (reapariții ale simptomelor severe ale bolii).

    Sâmbătă, 29 februarie 2020

    La instanță, în timp ce se judecă cererea de arestare, i se înroșesc degetele tare (unul din primele semne din toamna ale dermatomiozitei ei). Îmi arătase că începuseră să i se înroșească și în momentul când ne-am luat rămas bun vineri, la plecarea spre bucurești cu mașina parchetului.

    Duminică, 1 martie 2020

    Avocații îmi spun că Sorina e bine. Ulterior am aflat că nu era. Începuseră să o doară tare mușcii picioarelor, ca în octombrie, când cu greu se mai putea îmbrăca singură, Ea se vaită sau se plânge foaaaarte rar.

    Luni, 2 martie 2020

    I se face rău în arest, vine ambulanța repede, îi administrează ceva își revine și refuză să plece cu ambulanța la un spital. Vrea să se țină tare.

    Se permanentizează și se intensifică parestezii (amorțeli până spre paralizie) locale la membre continuu, dar trec de la un segment de picior la altul; la fel și la mâini.

    La insistențele mele, generate de faptul că sâmbătă avea degetele înroșite, este dusă la spitalul clinic ”Sfânta Maria” (sm). La acest spital, doamna prof. dr. Ruxandra Ionescu (doamna profesor) i-a pus diagnosticul în 5 noiembrie 2019 (sau cu câteva zile mai devreme, nu mai știu exact), i-a prescris (după care coordonat) tratamentul și este întreg istoricul medical al pacientei Sorina Pintea. Înainte de a cere avocatul transportul la spitalul SM, am vorbit cu doamna profesor la telefon, i-am spus ce suspiciuni am și mi-a spus că ea, până luni, 9 martie, nu este la spital fiind în carantină acasă ca urmare a sosirii din Italia. Dar a vorbit cu colegii ei de la spitalul SM si o așteaptă pe Sorina și vor face tot ce trebuie și se vor ține la curent reciproc.

    Aflu de la televizor că este externată de la spitalul SM în mai puțin de 2 ore de la sosire, înainte chiar ca avocații să ajungă și să își facă formele de vizită.

    (Ulterior, miercuri, 4 martie, Sorina mi-a zis că a fost șocată și îngrozită de teama personalului medical față de anchetatori / polițiști. Conferențiarul — colegă cu doamna profesor —, la analiza radiologică a esofagului, i-a chemat efectiv pe gardienii care o însoțeau și le-a spus precipitată ceva de genul ”vedeți, vedeți și dumneavoastră, că are obstrucție pe esofag, da?!”, ca să se justifice pentru ce va scrie în foaie Sorinei; să nu aibă cumva reclamații / discuții pe viitor. Tot personalul medical era atât de timorat încât nici nu discutau cu ea și nici măcar nu o priveau, decât fugitiv. Se poate să uiți că ești medic și că trebuie să îți faci datoria față de oricine dacă nu sună cineva înainte să îți atragă atenția în sensul: ”Aveți grijă cum procedați, să nu cumva să considerăm că ați favorizat-o pe doamna Pintea”? Eu nu cred.)

    Seara, avocatul îmi spune că sunt șocați de cât de repede ”au scăpat cei de la spitalul SM” de Sorina și că nu înțeleg ce a făcut doamna profesor.

    Avocatul merge la Sorina și îmi spune că are acum și tulburări de înghițire.

    Aici, practic, s-a rupt filmul pentru intervenția corectă și la timp pentru evitarea recăderii dermatomiozitei la Sorina. Apoi, fără suportul specialiștilor care îi cunosc istoricul (doamna profesor și colegii ei de la spitalul SM), sănătatea Sorinei s-a înrăutățit rapid și inevitabilul s-a produs, acum este în dermatomiozită cu recădere, care generată fiind de la început (încă din iulie-august, deci) de stress și oboseala (nu de alte cauze, cum ar fi cancerul sau virușii), odată ce revine factorul declanșator, atâta timp cât acesta se menține, tratamentul șoc, oricare, are foarte puține șanse de a duce la recuperare sau la oprirea decesului.

    În loc să o interneze, așa arestată cum era, să îi facă analizele complete o dată, după care să le repete a doua zi, după odihnă, după care să le interpreteze în echipă multidisciplinară cum e normal și s-a și întâmplat până acum: reumatolog (specialistul nr. 1 în autoimune), pneumolog, cardiolog, hematolog (care e singurul care poate administra imunoglobuline, de exemplu), psiholog (care poate reduce stresul pentru ca tratamentul să fie mai eficace sau să nu fie ineficace).

    Aici procurorii trebuiau să nu intervină deloc sau să se asigure că personalul medical face totul pentru ca pacientul să fie corect tratat. Credeți că asta s-a întâmplat?

    Marți, 3 martie 2020

    Este dusă în cătușe, bruscată și expusă umilirii publice la o policlinică a MAI cu competențe spre 0 în boala ei, pentru că măcar atât să mai facem. Consultul este neurologic și psihiatric, pentru că, probabil l-a prescris conferențiara cea îngrozită de luni. Nu asta trebuie urmărit în boala ei, după cum știe orice specialist. În loc de internare, i se accentuează stresul la maxim pentru că este cărată de colo până colo. La vizita avocatului din acea zi, mi-a spus ulterior, abia s-a târât din celulă până la vorbitor (nu o mai ajută picioarele suficient).

    I-au reapărut petele bolii pe frunte (negre) și, de data asta, nu numai într-o parte, ci în ambele părți; plus: sunt tumefiate, umflate (nu au fost așa în august, septembrie 2019).

    Miercuri, 4 martie 2020

    Mă sună seara și îmi spune plângând că i-a reapărut și vasculita pe picoare (distrugerea vaselor de sânge începând de la periferie și care, fără intevenție urgentă se extinde, putând afecta orice organ, inclusiv sistemul nervos central și periferic).

    Joi, 5 martie 2020

    Asist cum este omorâtă soția mea, ceas cu ceas, prin agresivitatea organelor de urmărire penală și teama medicilor de a interveni.

    Și cât bine a făcut Sorina oamenilor și României!

    Iar acum nu se găsește un loc în spitalele publice ale României (ea nu a vrut să fie tratată într-un spital privat și nici în străinătate și insistă în acest lucru), pentru Sorina Pintea?!

    Pe tot parcursul acestor zile am avut un dialog surd cu toată lumea, dar, în primul rând și cel mai monstruos, cu medicii, mai ales medicii ei curanți. (…)

    Iată ce spune un medic apropiat cu care a colaborat Sorina pentru a își ține boala sub control:

    Luni, 2 martie 2020

    [22:00, 3/2/2020] xxx: Draga Ovidiu, sunt foarte foarte suparata pentru atitudinea dnei doctor.

    Boala autoimună e gravă, mă asteptam să fie mai competenti, oricand poate izbucni pe baza de stres recaderea, cu atât mai mult cu cât la ultimele determinări nivelul feritinei care este marker de activitate imună în boala ei era 1742

    Din păcate noi nu avem ce face, dar e nedrept, cine poate să intervină ii e frica, poate.

    E o boala gravă, păcat că nu ne putem aștepta ca cei pe mâna căruia este să fie competenti.

    Și are semne de hipercorticism, e transformată, ia Medrol și Imuran, nu poate mânca, poate recade și moare.

    Să ceara o rebiopsiere, și un EMG actual.La Reumatologie în București sigur au avut dermatomiozite.

    Dar avem mari șanse să moara pe mâna lor.

    [22:09, 3/2/2020] xxx: Vorbește cu avocata cât de repede

    Da, e clar, e gravă situația, oricand pe stresul asta poate recadea

    Sper ca cei de la București care au tratat dermatomiozite să o ajute , să ceara avocata rebiopsierea, să vedem dacă n a trecut intr-o faza de recadere

    [22:32, 3/2/2020] xxx: Da, să ceara o rebiopsie pentru recadere

    Stresul asta poate să ii facă recadere, boala e autoimună foarte gravă

    [23:03, 3/2/2020] og: Scuze.

    Vorbim dimineata

    Marți 3 martie 2020

    [09:33, 3/3/2020] xxx: Investigațiile efectuate ieri trebuie văzute de unul din medicii curanți

    Nu de unul care nu i cunoaște boala. Întrebare: doamna dr Ieremia vrea să și asume responsabilitatea să o trateze și să o investigheze?

    Trebuie să fie de acord unul din medicii ei curanți, dacă profesoara e în carantina atunci Celălat medic curant …Y… de la Baia Mare

    Unul din ei trebuie să și asume responsabilitatea că e Boala autoimună revăzută

    Profa e în carantina, simplu, să o trateze … Y … la Baia Mare, cel de al doilea medic curant.

    [09:34, 3/3/2020] xxx: Boala autoimună Recazuta

    [09:43, 3/3/2020] xxx: Sau Dna profesor să delege un medic să ii interpreteze analizele și să o trateze de urgentă, nu doar doua transaminaze

    [10:02, 3/3/2020] xxx: Dar de ce nu interpretează doamna profesor medic curant analizele efectuate, asta poate să o facă și de acasă, pune diagnosticul de Dermatomiozită. Boala autoimună recazuta . Și delega un coleg să o interneze, nu sta închisă, nesupravegheata medical de un medic competent

    [10:04, 3/3/2020] xxx: În mediu acela , având tratament imunosupresiv, ii scade imunitatea în fiecare zi

    [11:04, 3/3/2020] xxx: În momentul asta la Baia Mare pe dosarul medical este doctorita …Y… medic curant, care ar putea formula o opinie și să solicite mai departe în funcție de rezultatul analizelor consult, opinie hematologică.

    [11:07, 3/3/2020] xxx: E boala cronica, are medic curant, e pacienta dânsei, cui și a lăsat ceilalți pacienți trebuie să predea și cazul ei, așa funcționează oriunde.

    Miercuri, 4 martie 2020

    [07:56, 3/4/2020] og: Domnule Viorel Mocanu, va rog sa ii duceti astazi Doamnei Sorinei Pintea o cutie de WOBENZYM – sunt enzime cu puternic efect antiinflamator (mai puternic decat cortizonul) si Doamna Pintea va sti ce sa faca cu ele cand o sa le vada – sunt si tratament si tin loc si de dieta speciala. Cred ca le gasiti la orice farmacie. Sunati-ma daca aveti nevoie de explicatii. M.D.

    [07:56, 3/4/2020] og: Ce sa fac?

    [08:31, 3/4/2020] xxx: Nu, să nu lase pe nimeni să se bage în tratament

    [08:31, 3/4/2020] xxx: Avocatul să ia legătura de urgentă cu medicul curant, Dna profesor Ruxandra Ionescu

    [08:32, 3/4/2020] xxx: Care să și delege un înlocuitor

    [08:32, 3/4/2020] xxx: Care să conducă tratamentul

    [08:33, 3/4/2020] xxx: Orice second opinion trebuie cerute de medicul curant!

    [08:34, 3/4/2020] xxx: Unde i societatea de boli rare susținută de ea?

    [08:37, 3/4/2020] xxx: Să ceara avocatul de urgentă consultul medicului curant, încearcă să iei legătura cu Dna profesor prin avocat, care să delege de urgentă medic înlocuitor, dansa fiind în carantina

    [08:39, 3/4/2020] xxx: Tot avocatul să ceara opinia medicală a Societății de boli rare, care să spună clar cât de gravă este boala, în aceasta societate sunt medici competenti, care trebuie să ia de urgentă atitudine

    [20:49, 3/4/2020] og: Am fost la ea.

    Nu a fost la toaleta de 4 zile ca nu se poate ridica din sezut, asa o dor picioarele.

    Fruntea i s-a innegrit mai tare ca prima oara, iar acum s-a si umflat

    [22:12, 3/4/2020] xxx: Să o scoatem cât mai repede de acolo, când își dau seama s o interneze ?

    [22:24, 3/4/2020] xxx: Asta trebuia să i scrie avocații din prima clipa, să delege un înlocuitor, pentru că conform legislației un bolnav cronic are fisa de cronic la un medic specialist de comun acord, și nu și poate lua singur fisa să plece la alt medic decât cu acordul comun. În situația în care medicul curant este în concediu, plecat, sau concediu medical, legislația spune să ti delegi un înlocuitor, și ea are cel puțin doi conferențiari care tratează dermatomiozita

    [22:27, 3/4/2020] og: daca profa imi zice mie ca nu poate (sau nu vrea asta) ce sa faca avocatii?

    [22:28, 3/4/2020] xxx: Să i ceara în scris

    [22:30, 3/4/2020] xxx: Sorina nu are nevoie de cărucior, etc… are nevoie de internare și tratament corect condus.

    [22:31, 3/4/2020] xxx: E nedrept că cine trebuie să intervină n o face, și moare pe mâna ei

    [22:33, 3/4/2020] og: si daca inlocuitorul pe care l-a desemnat (prin discutie telefonica, pentru ca de-aia ne-a zis sa o ducem la spital ca „se ocupa colegele mele”), conferentiara … a reusit performanta sa ii zica profesoarei (fara sa vrea sa-i trimita analizele), ca analizele sunt bune, are doar o usoara disfagie …i!!! fara sa se gandeasca deloc la datoria ei de medic fata de pacient, ci doar la frica de DNA si fara sa se gandeasca la posibilitatile de evolutie a bolii (recadere etc)?

    [22:35, 3/4/2020] xxx: Din păcate tu nu ai ce face, avocații trebuie să o interneze la Reumatologie , să ceara expres o rebiopsiere pentru confirmarea recaderii, are dreptul la diagnostic. Dermatomiozita recadere!

    [22:41, 3/4/2020] xxx: Și să ceara avocații în scris părerea medicală, profesională, a Societății romane de boli rare, Dermatomiozita ca și boala autoimună , tratament imunosupresor, recadere, să ceara medicii cu competentă în aceasta societate internarea și conduita de tratament, dacă medicul curant sta acasă în carantina

    Asta s-a întâmplat și se întâmplă cu un om bolnav suspect de o infracțiune, care, întâmplător, a făcut și mult bine românilor și României ca demnitar, ba chiar, paradoxal, a ajutat cel mai mult sistemul medical public, care acum îl respinge de frica DNA sau mai știu eu a cui.

    După cum vedeți în continuare, din istoricul acestei boli incredibil de perfide, mai ales pentru că oamenii nu se confruntă des cu ea și o ignoră (cum sunt și alte asemenea), din echipa medicală care ar putea să o salveze sau să o ajute pe Sorina să aibă o viață aproape normală lipsește chiar cel mai bun specialist. Și acesta nu e doamna profesor, ci chiar Sorina Pintea. Sorina Pintea a știut să urmeze exact acele tratamente, acele reguli, acele diete, dintre toate cele recomandate permanent de medici (atât curanți reumatologi, cât și de diferite specialități), astfel încât să își gestioneze boala cu succes. Acum ea nu mai e în stare să facă asta, iar medicii își dovedesc limitele, mai degrabă umane decât profesionale.

    DERMATOMIOZITA Sorinei Pintea, boală autoimună rară și foarte gravă (ni s-a spus, când am luat-o în derâdere la început, că este mai gravă decât multe forme de cancer) cu care este diagnosticată din 5 noiembrie 2019 era sub control.

    La început, a căutat și Sorina pe internet și s-a îngrozit ce a văzut.

    Mi-a spus devastată că și-ar dori să supraviețuiască măcar spre 5 ani, limita maximă de supraviețuire de la diagnosticare în dermatomiozită care apărea în anumite recenzii de specialitate, să o vadă pe Simina la școală. Și că nu e drept nici pentru ea, nici pentru mine, nici pentru fetiță să moară așa repede; ar însemna că Simina ar fi abandonată a doua oara.

    Ulterior, medicii după ce au eliminat cancerul ca principală cauză a dermatomiozitei și au investigat urgent principalele organe afectate în dermatomiozită: mușchi, esofag, plămâni (la mușchi s-a efectuat o biopsie musculară care a chinuit-o o lună și jumătate după aceea; asta a povestit public că a ținut-o cel mai departe de fetiță, deși erau una lângă alta), au spus că boala nu este foarte avansată, având în vedere că, probabil, nu e mai veche de 3 luni. Mortalitatea de peste 80% este în cazurile diagnosticate după mai mult de 6 luni de la debut.

    A ajuns, după tratamentul șoc, aproape insuportabil, cu doze foarte mari de cortizon (1.000 mg x 3 zile la rând) și imunoglobuline + altele, pe linia de plutire; nu numai că se putea mișca din nou, se putea îmbrăca singură din decembrie, dar a și putut duce o viață aproape normală de la finalul lunii ianuarie 2020.

    În 28 februarie 2020 mai avea 3 săptămâni de tratament cu cortizon și mâncare fără sare, fără gust. Glumea și spunea că, după alte trei săptâmâni (în care cortizonul în exces este puternic remanent în corp) își va permite prima mămăligă cu brânză sărată de 5 luni încoace.

    A respectat la virgulă tratamentul prescris deși o chinuie teribil. De multe ori nu știe ce îi face mai rău: tratamentul sau boala. Dureri greu de suportat (în special nocturne) de oase, de articulații, de mușchi. Amorțeli la limita paraliziei a unor porțiuni de brațe și picioare diferite de la zi la zi, ”mă arde tot corpul în interior” și aproape urla de

    Până în 28 februarie 2020 și a reușit să își revină cam la 70% din capacitățile ei (încă nu putea să alerge, nu putea să facă o genoflexiune, transpira abundent, avea parestezii (paralizii temporare) ale membrelor etc.

    Senzațiile prin care a trecut ca urmare a bolii au fost, în noiembrie 2019, de exemplu:

    – Dureri atroce ale mușchilor.

    – Imposibilitatea de a se îmbrăca singură.

    – Imposibilitatea de a se ridica de pe scaun, nici măcar de a-și așeza picior peste picior.

    – Senzații de arsură gravă la degetele de la mâini și pe pielea feței și a capului.

    – Tulburări de înghițire.

    Boala era în etapa semifinală. Descoperită totuși la timp.

    Tratamentul aplicat (șoc cu cortizon și șoc cu imunoglobulină) însă i-a produs suferințe mult mai mari, scăpând, totuși, până astăzi, de efectele secundare grave ale acestuia:

    – Senzații de arsură în tot corpul care nu o lăsau să doarmă și nu putea sta întinsă.

    – Dureri musculare migratoare acute foarte intense (urla uneori în dormitor).

    – Scăderea vederii pentru 1,5 – 2 luni. Am schimbat pentru asta televizorul cu unul de diagonală 1,64 și uneori nu vedea scrisul nici la acesta de la 2-3 metri.

    – Imposibilitatea de a participa la multe activități, inclusiv ale fetiței, de frica infecțiilor.

    (Tratamentul cu imunosupresoare este specific transplantaților, care îl urmează circa 6 luni pentru a opri atacarea de către sistemul imunitar a organului nou. În dermatomiozită tratamentul cu imunosupresoare durează între 12 și 24 de luni, timp în care orice răceală banală poate însemna moarte, pentru că sistemul imunitar este redus spre minim.)

    – Depresii alternate cu stări de nervozitate, ambele gestionate foarte bine, dar cu mari eforturi de Sorina.

    – Senzații de cioburi de sticlă înfipte în tot corpul și răsucite (așa mi le descria).

    – Noapte de noapte la ora 02,00 tratament.

    – Umflarea feței din cauza cortizonului. Deși nu s-a mai atins de sare, din cauza afectării metabolismului s-a umflat foarte tare.

    – Ficat intoxicat (a ajuns la transaminaze de 500% față de normal tot în ianuarie 2020).

    – Deficit de calciu și transpirații abundente frecvente, în consecință.

    – Muuuulte, muuulte altele.

    Și la toate acestea se adaugă că nu a mai simțit gust de mâncare normală (cu sare) din 6 noiembrie 2019.

    Tratamentul era atent urmărit și adaptat săptâmânal de echipa de medici de la Baia Mare: … (medicul reumatolog – competent în boli autoimune) și … (medicul hematolog care gestionează administrarea imunoglobulinelor). Toate acestea sub supravegherea doamnei profesor doctor Ruxandra Ionescu (medicul reumatolog curant de la Spitalul Clinic ”Sf. Maria”, cu cea mai mare competență din țară în dermatomiozită, care a și a diagnosticat dermatomiozita Sorinei, care a stabilit de la bun început conduita terapeutică a Sorinei și care coordonează administrarea tratamentului Sorinei).

    Și, din 29 februarie 2020, brusc, fiind anchetată, reținută și arestată de DNA pentru o acuză de luare de mită de 25.000 sau 35.000 de euro, medicii ei nu mai pot sau nu mai vor să o trateze.

    Am văzut că mass media s-a împărțit pe cazul soției mele, al mamei fetiței mele, al Sorinei Pintea – omul între susținătorii partidelor de stânga și cei ai partidelor de dreapta. Ambele tabere spun și lucruri adevărate și lucruri neadevărate. Dar eu rog pe toată lumea să nu uite că sănătatea nu are culoare politică. Așa cum tare mult îi place ei să spună și să-i ajute pe toți indiferent de culoarea politică.

    Vă rog cu toată ființa să mă ajutați să o salvez întâi și după aceea să fie tratată medical corect pe soția mea Sorina Pintea.

    Eu cred că încă mai poate fi salvată. Dacă medicii se ocupă repede de ea cum trebuie. Din păcate, oricum va trebui să îndure din nou tratamente și terapii șoc, despre care mi-a spus și în ianuarie 2020, după ultima doză de imunoglobulină că nu crede că le mai acceptă sau suportă.”

    Semnat: „Ovidiu Goga, soțul Sorinei Pintea, cel mai bun om pe care îl cunosc”

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Carmen Dan, obraznică, după criticile lui Iohannis + Vela pentru 10 august: „Doi foști primari bârfesc o femeie”

    * Un om necăjit. Codrin Ștefănescu către șefii PSD: „Regret că v-am apărat de atacurile altora! Nu meritați!”

  • „Sufletul meu îndurerat nu poate tolera jocurile voastre murdare!” Cea mai frumoasă scrisoare, de la „Nadia Comăneci a Iranului” către ayatollah și clica lui de tirani

    La trei zile după ce și-a părăsit țara pentru a se stabili în Europa, „Nadia Comănesci a Iranului” a redactat o scrisoare emoționantă, pe care a postat-o pe contul său de Twitter. Admirabila sportivă este necruțătoare cu tiranii care stăpânesc Iranul și duioasă cu bieții ei compatrioți.

    Kimia Alizadeh (21 de ani) a devenit un simbol al libertății pentru iranieni. Este singura femeie din istoria țării sale care a câștigat o medalie olimpică. În 2016, la Rio de Janeiro, la numai 17 ani, a luat bronzul la taekwondo. În noaptea de 8 spre 9 ianuarie 2020, Kimia a zburat spre libertate: a părăsit Iranul pentru a se stabili în Olanda.

    Hotărârea sportivei vine pe fondul ultimelor evenimente din Iran, culminând cu doborârea de către Teheran a aeronavei Boeing 737-800 ce aparținea companiei Ukrainian International Airlines, catastrofă aviatică în urma căreia toate cele 176 de persoane aflate la bord (167 de pasageri și 9 membri ai echipajului) și-au pierdut viața.

    „Nu vreau să steau la aceeași masă cu ipocrizia, minciunile, injustiția și lingușeala”, scrie Kimia Alizadeh, dând de pământ cu regimul teocratic de la Teheran.

    După bronzul de la Rio de Janeiro, sportiva iraniană vizează o nouă medalie și în acest an, la Tokyo, unde este deja calificată. Ea nu vrea însă să participe sub steagul Iranului, soluția alternativă fiind participarea sub steagul neutru al olimpismului.

    Scrisoarea Kimiei Alizadeh

    „La revedere, poporul meu onest!

    Condoleanţele mele, oameni buni, oameni care sunteţi mereu îndureraţi!

    Voi cât mă cunoaşteţi? Doar văzându-mă la concursuri, la televizor sau în compania oficialilor regimului. Să-mi permiteţi acum să-mi arăt adevărata faţă, cea necenzurată!

    Ei spun că nu voi ajunge nicăieri. Eu merg şi mai departe şi spun că nici înainte nu ajunsesem nicăieri. Eu, Kimia Alizadeh, n-am scris nici istorie, n-am fost nici vreo campioană şi nici portdrapel al vreunei delegaţii iraniene.

    Eu sunt una dintre milioanele de iranience batjocorite, de care s-au folosit aşa cum şi-au dorit, în toţi aceşti ani. M-au dus pe unde au vrut ei. M-au îmbrăcat cum au vrut ei. Am repetat ce au vrut ei. S-au folosit de imaginea mea când au vrut ei. Când am câştigat câte o medalie, au spus că se datorează ţinutei islamice şi managementului lor. Eu n-am fost importantă pentru ei. Niciunul dintre noi nu suntem importanţi pentru ei. Noi suntem o unealtă în mâinile lor. Doar medaliile noastre contează, ca să le cumpere la preţul stabilit de ei şi să profite din punct de vedere politic de pe urma lor. Dar, în acelaşi timp, îţi şi spun, ca să te jignească: femeia trebuie să se întindă cât îi e plapuma!

    Dar eu am picioarele foarte lungi, se lovesc de pereţii din jurul patului, când mă trezesc dimineaţa. Cum puteam să fiu marioneta pe care o voiau ei?

    Acum, când am plecat, spun că m-am umilit singură. Domnule Saei (Hadi Saei, fost campion olimpic al Iranului la taekwondo – n.red.), eu am plecat ca să nu fiu ca dumneavoastră şi să nu merg pe drumul pe care aţi mers dumneavoastră. Eu, dacă mă comportam ca dumneavoastră, aş fi putut ajunge şi la bani, şi la putere, chiar mai mult ca dumneavoastră. Dar am întors spatele acestor avantaje. Eu sunt un om şi vreau să rămân un om.

    După mintea voastră misogină, care dispreţuieşte femeia, aţi crezut că Kimia e o femeie şi nu poate să vorbească. Sufletul meu îndurerat nu poate tolera jocurile voastre murdare! Eu vreau să practic taekwondo şi să trăiesc în siguranţă, fericită şi curată. Altă dorinţă n-am pe această lume.

    Dragii mei iranieni îndureraţi, eu n-am vrut să progresez într-un sistem ridicat pe minciună şi corupţie!

    Nu m-a chemat nimeni în Europa şi nu mă aşteaptă nimeni aici cu masa pusă, într-o grădină de lux. Dar accept dificultatea de a trăi într-o ţară străină, pentru că n-am vrut să trăiesc în ipocrizie, minciună, nedreptate şi slugărnicie. Această decizie pe care am luat-o e una mai dificilă şi decât câştigarea aurului olimpic!

    Dar, oriunde voi fi, voi fi copilul Iranului!

    Mă bazez pe susţinerea voastră şi, în afară de încrederea voastră, nu vă cer altceva în acest drum dificil pe care am pornit.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Alba-neagra lui Boris Johnson: a cerut UE să amâne Brexit-ul cu trei luni, dar nu e de acord cu amânarea! Clovnul nu și-a semnat scrisoarea

    Premierul britanic Boris Johnson a devenit clovnul Europei. Sâmbătă seara, obligat de votul dat în aceeași zi de Parlamentul de la Londra, Johnson a cerut Uniunii Europene o amânare a Brexit-ului, într-o scrisoare pe care nu și-a pus semnătura.

    Prin scrisoarea nesemnată, Boris Johnson a dorit să-și arate opoziția față de orice întârziere privind ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, prevăzută în mod normal pentru 31 octombrie 2019, transmit agențiile Reuters și France Presse. Mesajul lui Johnson: vă rog să amânați Brexit-ul, decizie cu care eu nu sunt de acord, dar pe care mă obligă legea s-o aplic!

    Noul termen pentru Brexit va fi 31 ianuarie 2020. Așadar, Londra cere o amânare de trei luni.

    Anterior, Johnson a spus  că ar prefera să fie „mort într-un șanț” decât să  ceară o prelungire peste termenul de 31 octombrie. O lege adoptată luna trecută de Camera Comunelor, intitulată „Legea Benn” (după numele laburistului Hillary Benn, inițiatorul ei), l-a obligat însă să trimită o scrisoare prin care cere Uniunii să amâne termenul până la 31 ianuarie 2020, după ce Parlamentul a refuzat sâmbătă să-i aprobe recentul acord cu UE.

    O sursă guvernamentală de la Londra a precizat că Johnson a trimis trei scrisori către Donald Tusk, președintele Consiliului European:

    • o fotocopie a textului pe care „Legea Benn” l-a forțat să-l redacteze, în sensul de a cere amânarea Brexit-ului cu trei luni, document de pe care lipsește semnătura lui Johnson;
    • o scrisoare semnată de Johnson, în care acesta spune că nu  dorește o prelungire a Brexit-ului;
    • o notă a ambasadorului britanic la UE, în care acesta precizează că Guvernul Johnson doar se conformează legii.

    „Am spus limpede de când am devenit prim-ministru, precum și astăzi în Parlament, că în opinia mea și a guvernului, o altă prelungire ar dăuna intereselor Regatului Unit și partenerile noștri din UE, precum și relației dintre noi”, a afirmat Johnson în „Scrisoarea a II-a”, publicată pe Twitter de corespondentul la Bruxelles al publicației „Financial Times”.

    Johnson mai spune, în scrisoare, că este „încrezător” că adoptarea legislației necesare  pentru ieșirea Marii Britanii din UE va fi încheiată înainte de 31 octombrie.

    Președintele Consiliului European, polonezul Donald Tusk, a confirmat primirea scrisorii de la Boris Johnson. „Voi începe consultările cu liderii UE privind modul în care să reacționăm”, a scris Tusk pe Twitter.

    Sâmbătă, Parlamentul de la Londra a blocat avântul pro-Brexit al premierului Boris Johnson, votând cu 322-306 un amendament prin care l-a obligat pe premier să ceară o nouă amânare dacă legislația necesară implementării acordului nu este adoptată până la 31 octombrie.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Fanfaronul Boris Johnson, zdrobit în Parlament! Brexitul intră în ceață, câștigă teren „Exit Brexit”, adică rămânerea în UE

    * VIDEO. Cucule, pușcăria te mănâncă! Autodenunț: a fost acasă la șefa Tarom și a întrebat-o „ce parlamentari zboară” în ziua moțiunii. DNA începe luni audierile

    * AUDIO. Candidata lui Voiculescu îl acuză pe „Varan”, plângând, că i-a furat banii de campanie și îi șantajează soțul bancher. „Jegul ăsta de om”, „o mizerie umană!”, „viermele ăsta”, spune un colaborator

    * VIDEO. Un propagandist anti-justiție cere, la RTV, ca lui Dincă să-i fie administrată scopolamină, un drog periculos, interzis de ONU și de legislația română!

    * Pădurarul ucis de hoții de lemne și-a făcut meseria ca un erou. A plecat noaptea de acasă, să-și apere pădurea. A fost bătut, dezarmat și împușcat, refuzând compromisuri care să-i salveze viața

    * VIDEO. Planul pervers al PSD: blocarea Parlamentului. Sabotarea cvorumului ar împiedica instalarea Guvernului PNL, dar și alegerile anticipate

    * „Criminalilor, mi-ați omorât părinții!” Scrisoare cutremurătoare a unei femei îndoliate către PSD, ALDE și UDMR. „Dacă ați fi votat altfel, ucigașul ar fi rămas în închisoare, iar părinții mei ar fi acum în viață”

    * Cumpănașu aruncă în luptă și decolteul nevestei guvernamentale. Miza: 3%, adică 10 milioane de euro

    * Cumpănașu cere bani pentru campanie motivând că-i cheltuie pentru găsirea Alexandrei și pentru a salva copiii noștri! „Echipe de investigatori scotocesc întreaga Europă”

    * VIDEO. Cumpănașu plânge și suspină. S-ar fi putut vinde pe câteva milioane de euro, dar a crezut, naiv, în donațiile poporului

  • Scrisoarea lui Trump către Erdogan: „Nu fiți căpos! Nu fiți nesăbuit! Vă sun mai târziu”. Erdogan a aruncat-o la coșul de gunoi

    Preşedintele american Donald Trump i-a trimis o scrisoare omologului său turc Recep Tayyip Erdogan, pe 9 octombrie, în care îl avertizează să încheie un acord cu militanţii kurzi din Siria, pentru a evita astfel ca Washingtonul să distrugă economia Ankarei, relatează agenția germană DPA, citată de Agerpres.

    Limbajul folosit de președintele american este unul neobișnuit la acest nivel, chiar dacă se adresa unui dictator.

    „Istoria vă va arăta într-o lumină favorabilă dacă rezolvaţi acest lucru într-un mod corect şi uman. Dacă nu se întâmplă lucruri bune, veţi fi văzut mereu ca personajul negativ. Nu fiţi căpos. Nu fiţi nesăbuit! Vă sun mai târziu”, i-a scris Trump lui Erdogan, potrivit unei copii a scrisorii, obţinută de Fox News şi a cărei autenticitate a fost confirmată de alte surse media americane.

    Data scrisorii, 9 octombrie, arată că epistola a fost trimisă Ankarei după ce Trump a dat undă verde operaţiunii turce în Siria, prin decizia de a retrage trupele americane, anunţată două zile mai devreme, notează DPA.

    Liderul de la Casa Albă a ataşat la scrisoarea către Erdogan o scrisoare din partea unui lider kurd, în care acesta îşi exprimă dorinţa de a ajunge la un compromis cu Turcia.

    „Nu vreţi să fiţi responsabil pentru măcelărirea a mii de oameni, iar eu nu vreau să fiu responsabil pentru distrugerea economiei turce – şi aşa voi face”, a mai adăugat Trump, îndemnându-l totodată pe omologul său turc: „Hai să găsim un acord bun”.

    Dezvăluirea scrisorii survine după ce, miercuri, preşedintele turc s-a plâns că nu mai reuşeşte să urmărească mesajele scrise în reţeaua Twitter de omologul său american, privind poziţia Statelor Unite faţă de conflictul din Siria.

    „Când ne uităm la declaraţiile publicate de domnul Trump pe Twitter, am ajuns în situaţia de a nu mai putea urmări aceste tweet-uri”, a declarat Erdogan ziariştilor care îl însoţeau la bordul aeronavei prezidenţiale, la întoarcerea dintr-o vizită în Azerbaidjan. „Nu mai ţinem pasul”, a repetat Erdogan, citat de ziarul turc „Hürriyet”.

    Erdogan le-a mai dezvăluit jurnaliştilor că săptămâna aceasta, într-o convorbire telefonică, i-a dat lui Trump sfaturi privind relaţia cu presa. „I-am spus: «Uneori vă înfuriaţi foarte tare pe mass-media. Sunteţi sub influenţa lor. Nu le daţi atenţie, sunteţi un lider puternic. Aşa ceva nu le stă bine liderilor puternici»”, a susţinut preşedintele turc.

    Care a fost soarta scrisorii? „Președintele Erdogan a primit scrisoarea, a respins-o complet și a aruncat-o la coșul de gunoi”, au declarat surse prezidențiale de la Ankara, citate de BBC. Postul britanic observă că este greu de imaginat un asemenea limbaj între președinți.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * AUDIO. Candidata lui Voiculescu îl acuză pe „Varan”, plângând, că i-a furat banii de campanie și îi șantajează soțul bancher. „Jegul ăsta de om”, „o mizerie umană!”, „viermele ăsta”, spune un colaborator

    * Directoarea Tarom confirmă: Cuc i-a ordonat să țină avioanele la sol ca să nu ajungă parlamentarii la moțiunea de cenzură!

    * VIDEO. Planul pervers al PSD: blocarea Parlamentului. Sabotarea cvorumului ar împiedica instalarea Guvernului PNL, dar și alegerile anticipate

    * Ministru PSD: „Dați oameni afară…” / Deputat PNL: „Ați umplut ministerele cu pile, amante” / „Și ei sunt oameni”

    * PSD dă pensii speciale de miliarde, dar îi obligă pe dascăli să vină de-acasă cu coli și cartușe pentru imprimantă ca să-și țină lecțiie

    * Dăncilă continuă să facă numiri scandaloase. A plasat în Ministerul Justiției o trompetă anti-justiție a lui Dragnea

    * „Criminalilor, mi-ați omorât părinții!” Scrisoare cutremurătoare a unei femei îndoliate către PSD, ALDE și UDMR. „Dacă ați fi votat altfel, ucigașul ar fi rămas în închisoare, iar părinții mei ar fi acum în viață”

    * VIDEO. Cumpănașu plânge și suspină. S-ar fi putut vinde pe câteva milioane de euro, dar a crezut, naiv, în donațiile poporului

    * Cumpănașu: „Voi arunca România în aer! Dacă va fi nevoie, și alte țări!”

    * Cumpănașu ne amenință cu dictatura!

  • „Criminalilor, mi-ați omorât părinții!” Scrisoare cutremurătoare a unei femei îndoliate către PSD, ALDE și UDMR. „Dacă ați fi votat altfel, ucigașul ar fi rămas în închisoare, iar părinții mei ar fi acum în viață”

    Maria Dumitru, din Constanța, le-a trimis parlamentarilor PSD, ALDE și UDMR care au votat în 2017 legea recursului compensatoriu o scrisoare în care le solicită să abroge legea în cel mai scurt timp. În luna august, femeia și-a pierdut ambii păriți, uciși cu bestialitate de un infractor eliberat înainte de termen în baza acestei legi.

    „Domnule parlamentar, vă consider părtaş la această dublă crimă şi sper ca această vină să vă urmărească până la sfârşitul vieţii, aşa cum durerea de a-mi pierde părinţii în cel mai crud mod cu putinţă va fi cu mine pentru totdeauna. Nu există noapte în care să nu mă gândesc la suferința fizică și mentală din ultimele lor minute”, i se adresează Maria Dumitru fiecărui din cei 175 de parlamentari care au votat sinistra lege pe 9 mai 2017.

    Femeia a declarat pentru G4Media.ro că a trimis scrisoarea în data de 9 octombrie, dar că până la acest moment a primit răspuns de la un singur parlamentar, care i-a transmis că este „o lege criminală, care trebuie abrogată”.

    „Părinții mei, Neculai (86 de ani) și Elena (82 de ani, handicap grad 1) Coşer, au fost uciși în noaptea din 21 spre 22 august 2019 cu mai multe lovituri de cuţit şi obiecte contondente de către un individ eliberat mai devreme (la sfârșitul lunii martie) din cauza acestei legi. Părinții locuiau în comuna Zorleni, județul Vaslui, unde premierul Viorica Dăncilă a fost de curând în vizită”, a declarat Maria Dumitru.

    Autorul dublei crime este un tânăr de 24 de ani din aceeaşi localitate cu victimele, cunoscut cu antecedente penale. Acesta a acţionat în scop de jaf. Bătrânii aveau o gospodărie frumoasă, o casă cu zece camere. Când l-au surprins pe tâlhar în locuința lor, acesta i-a ucis pe amândoi cu lovituri de cuţit.

    Soţii Elena şi Neculai Coşeru erau cunoscuţi ca fiind printre cei mai gospodari oameni din sat, iar situaţia lor materială a fost o ţintă pentru hoţi, care au profitat de vârsta lor înaintată şi imposibilitatea de a se apăra. Cei doi au fost găsiţi fără viaţă de femeia care îi ajuta cu treburile în gospodărie.

    Când a ajuns la locuinţa celor doi octogenari, menajera a suferit un şoc: bătrânul de 86 de ani era căzut în curte, înjunghiat, cu multiple leziuni la faţă, iar soţia sa era căzută în holul locuinţei, cu corpul plin de răni.

    Scrisoarea Mariei Dumitru

    (adresată parlamentarilor are au votat Legea recursului compensatoriu)

    „Domnule parlamentar,

    Aţi votat în data de 9 mai 2017 DA pentru legea recursului compensatoriu (Lege 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal), în baza căreia au fost eliberaţi până acum 21.000 de infractori.

    Unul dintre aceştia, eliberat la sfârşitul lunii martie, a intrat în noaptea din 21 spre 22 august 2019 în scop de jaf în curtea şi casa părinţilor mei – Neculai (86 de ani) şi Elena Coşer (82 de ani, handicap grad 1), doi bătrâni fără apărare, şi i-a ucis cu sălbăticie, cu mai multe lovituri de cuţit şi obiecte contondente.

    Cei care se ocupă de caz spun că nu au mai văzut până acum asemenea violenţă şi agresivitate. Vă invit să citiţi dosarul, dacă aveţi acelaşi sânge rece ca atunci când aţi votat DA pentru legea recursului compensatoriu, fără să vă gândiţi la consecinţele reale.

    Chinul şi durerile prin care au trecut părinţii mei puteau fi schimbate de o secundă. O secundă în care aţi ales altfel. O secundă care le putea salva viaţa.

    Dacă această lege nu ar fi intrat în vigoare, ucigaşul s-ar fi aflat şi acum în închisoare, părinţii mei s-ar fi bucurat în continuare de bătrâneţea lor, iar eu şi fratele meu, copiii şi nepoţii noştri i-am fi avut în continuare alături de noi, aşa cum ar fi trebuit să fie cursul normal al vieţii, într-un stat care ar trebui sa ne apere de infractori, nu să îi pună în libertate.

    Când aţi votat DA, ştiaţi care este numărul celor care vor fi eliberaţi, știați ce fapte au săvârșit, ce caziere au? V-aţi gândit că mulţi dintre ei vor recidiva? V-aţi întrebat ce mesaj le transmiteți, reducându-le pedeapsa ad-hoc, fără niciun fel de verificare în prealabil? V-ați gândit ca ați semnat poate şi pentru sfârșitul părinților sau copiilor dumneavoastră?

    De ce trebuie să plătim noi, cetăţenii, pentru lipsa dumneavoastră de interes? Poate că dreptul deţinuţilor trebuie respectat, însă nu cu preţul vieţii tuturor victimelor a căror voce sunt convinsă că o reprezint. Și vă întreb: dreptul la viaţă al părinţilor mei şi al celorlalte victime cine l-a apărat?

    Vă consider părtaş la această dublă crimă şi sper ca această vină să vă urmărească până la sfârşitul vieţii, aşa cum durerea de a-mi pierde părinţii în cel mai crud mod cu putinţă va fi cu mine pentru totdeauna. Nu există noapte în care să nu mă gândesc la suferința fizică și mentală din ultimele lor minute.

    Nu mai pot schimba cele întâmplate, dar fac un apel la dumneavoastră: dacă mai aveţi măcar o fărâmă de umanitate şi înţelegeţi rolul şi responsabilitatea pe care le aveţi ca parlamentar, şi anume acela de a aproba legi care să ne permită nouă, copiilor şi părinţilor noştri, cetăţenilor acestei ţări, să trăim în siguranţă în România, ABROGAȚI în cel mai scurt timp legea recursului compensatoriu, care a distrus deja nenumărate vieţi.

    Cu multă durere şi revoltă in suflet,
    Maria Dumitru”

    Istoria legii recursului compensatoriu

    Autorii de facto ai punerii în libertate a unor infractori periculoși, precum criminalii și violatorii, sunt parlamentarii PSD, ALDE și UDMR, care au introdus anul trecut o serie de modificări la proiectul de lege privind recursul compensatoriu, astfel încât condamnații la închisoare cu executare să se califice în număr cât mai mare la eliberare.

    Recursul compensatoriu a fost inițiat de ministrul Justiției din Guvernul Cioloș, Raluca Prună, dar într-o formă care nu ar fi permis eliberări în masă din închisori. Proiectul inițial prevedea ca deținuților să li se scadă câte 3 zile pe lună din pedeapsă dacă au stat într-un spațiu de sub trei metri pătrați de persoană. Prevederea fusese preluată de Raluca Prună dintr-o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din octombrie 2016 (Mursic contra Croației), care a stabilit că norma minimă aplicabilă este de trei metri pătrați de suprafață la sol pentru fiecare deținut în celulă colectivă.

    Mandatul Guvernului Cioloș s-a încheiat însă înainte ca proiectul legii recursului compensatoriu să fie trimis Parlamentului pentru dezbatere. Primul Guvern PSD instalat după alegerile din 2016, condus de Sorin Grindeanu, a fost cel care a trimis proiectul de act normativ în Parlament, exact în forma elaborată de Raluca Prună.

    Măsurile adoptate de PSD, ALDE și UDMR în Parlament care au permis eliberarea în masă a criminalilor, violatorilor și tâlharilor

    Proiectul a fost aprobat de Guvernul Grindeanu pe 31 ianuarie 2017, în ședința în care a fost adoptată și OUG 13, și a fost înregistrat în aceeași zi la Senat pentru dezbatere în procedură de urgență. Ministrul Justiției era Florin Iordache (PSD).

    Pe 13 martie, actul normativ a intrat în dezbaterea Comisiei Juridice a Senatului, condusă la acea vreme de Șerban Nicolae (PSD). Aici sunt adoptate, la propunerea UDMR (senatorii Csazar Karoly Zsolt și Tanczos Barna), primele măsuri în favoarea infractorilor: redefinirea spațiului necorespunzător prin creșterea suprafeței de la trei la patru metri pătrați per deținut.

    În aceeași zi de 13 martie, încălcând regulamentul Senatului care prevede ca un proiect dezbătut în comisie să aștepte minimum trei zile înainte de a fi supus votului în plen, legea intră în ședința de plen a Senatului și este adoptată. A fost înregistrat un singur vot împotrivă.

    Forma finală a legii a fost dată însă în comisia juridică a Camerei Deputaților, condusă atunci de Eugen Nicolicea (PSD).

    Deputații PSD, ALDE și UDMR au formulat și au adoptat o serie de amendamente care au schimbat radical, în favoarea infractorilor, condițiile de eliberare înainte de termen a celor condamnați la închisoare cu executare.

    În primul rând, a fost majorat numărul de zile care se consideră executate din pedeapsă pentru condiții necorespunzătoare: de la 3, cât prevedea proiectul Prună, la 6 pe lună.

    În al doilea rând, au fost redefinite „condițiile necorespunzătoare”, astfel încât nu a mai rămas penitenciar în România care să nu se încadreze la acest capitol. Autorii au fost aceeași deputați PSD, ALDE și UDMR din Comisia Juridică.

    „Se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaț­iile următoare:
    a) cazarea într-un spaț­iu mai mic sau egal cu 4mp/deț­inut, care se calculează, excluzând suprafaț­a grupurilor sanitare ­și a spaț­iilor de depozitare a alimentelor, prin împărț­irea suprafeț­ei totale a camerelor de deț­inere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spațiului în cauză.
    b) lipsa accesului la activităț­i în aer liber;
    c) lipsa accesului la lumina naturala sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaț­ie;
    d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;
    e) lipsa posibilităț­ii de a folosi toaleta în privat ș­i de a se respecta normele sanitare de bază precum ­i a cerin­țelor de igienă.
    f) existenta infiltra­țiilor, igrasiei ș­i mucegaiului în pere­ții camerelor de deten­ție.”

    Deputatul Marton Arpad (UDMR) a venit cu câteva amendamente suplimentare, tot în favoarea infractorilor: cei care renunță la o parte din banii cuveniți pentru munca prestată în detenție sunt asimilați celor care prestează muncă neremunerată și, pentru două zile de muncă, mai câștigă o zi de libertate.

    Legea a fost adoptată de Camera Deputaților, în forma propusă de Comisia Juridică, pe 9 mai 2017. S-au înregistrat 175 de voturi „pentru” (PSD, ALDE, UDMR). Printre cei care au votat actul normativ se numără și 11 deputați de la minoritățile naționale, precum și liberalul Ioan Cupșa. Toți cei 13 deputați ai PMP s-au abținut la vot.

    Cu excepția liberalului Cupșa, PNL și USR au votat împotrivă. Aceste două partide au atacat  legea la Curtea Constituțională, dar fără succes.

    Președintele Klaus Iohannis a promulgat legea privind recursul compensatoriu pe 14 iulie 2017, fără a solicita reexaminarea actului normativ și fără să-l atace la Curtea Constituțională.

    21.049 de persoane au fost eliberate în doar doi ani pe baza acestei legi, între 19 octombrie 2017 și 18 septembrie 2019, ceea ce înseamnă că, în medie, 30 de deținuți au ieșit din penitenciare în fiecare zi din ultimele 23 de luni, se arată într-o statistică oficială a Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP).

    Dintre aceștia, 6.691 erau violatori, tâlhari, pedofili sau criminali.

    Statistica ANP arată că, în ultimii doi ani, au fost eliberați în baza recursului compensatoriu 2.305 criminali, 3.049 de tâlhari, 978 de violatori și 158 de persoane care au comis fapte de natură sexuală care au implicat minori.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * UDMR începe șantajul: susține Guvernul PNL doar dacă alegerile locale vor rămâne într-un singur tur, adică nedemocratice!

    * Cele 4 condiții puse de USR pentru a susține Guvernul PNL

    * Nu statuile o pasionează pe Firea, ci banii din spatele lor! Cum a umilit-o primărița PSD pe urmașa Brătienilor, care a venit de la Paris pentru o inaugurare anulată. Afacere de 3,5 milioane de euro

    * VIDEO. Escrocul Cumpănașu își face partid cu escrocul lui Dragnea, care mințea că nu Firea a fost huiduită, ci Simona Halep!

    * Cumpănașu ne amenință cu dictatura!

    * VIDEO. Leana către Ceaușescu: „Murim împreună!”. Cumpănașa către Cumpănașu: „Mergem împreună la pușcărie!”

    * „A fost cu «sânge pe pereți»”! Cercetat de DNA pentru milionul furat, Cumpănașu o amenință pe ambasadoarea Franței

    * La nunta unui baron PSD. Petrecerea Caracatiței, cu incredibile tentacule în nomenclatura bugetară

    * VIDEO. Elevă supusă unui abuz de tip comunist. Ode înălțate primarului PSD și Guvernului, la inaugurarea unui pod

    * E 6-0 pentru noi! Va fi 12-0, distrugem PSD definitiv. Abia acum ne despărțim de comunism!

  • Scrisoare de protest a jurnaliștilor clujeni la adresa abjectului numit de Dăncilă la șefia PSD Cluj. Din tastatura lui Liviu Alexa ies doar fecale

    Asociația Profesioniștilor de Presă Cluj (APPC) i-a trimis președintei PSD, Viorica Dăncilă, o scrisoare de protest față de comportamentul noului președinte al PSD Cluj, Liviu Alexa, numit în funcție chiar de Dăncilă.

    Jurnaliștii clujeni spun că este „inacceptabil” și „intolerabil” modul în care șeful PSD Cluj înțelege să comunice cu presa, prin atacuri la persoană, calomnii și limbaj grobian, pentru care a și fost dat în judecată în mai multe rânduri.

    Pe 19 septembrie, Viorica Dăncilă a anunțat că Liviu Alexa, patronul publicației Ziardecluj.ro și al televiziunii locale NCN, a fost numit în funcția de președinte interimar al organizației județene PSD Cluj.

    Alexa s-a numărat printre „jurnaliștii” aflați pe ștatele de plată ale PSD, pe vremea când partidul era condus de Liviu Dragnea. În paginile publicației patronate de Liviu Alexa au fost lansate atacuri imunde, de tip Vadim Tudor, la adresa opozanților PSD.

    La televiziunea lui Liviu Alexa, NCN, a primit emisiune de prime time, în ultimii ani, unul dintre propagandiștii de la Antena 3, Răzvan Dumitrescu.

    Scrisoare de protest a Asociației Profesioniștilor de Presă Cluj (APPC)

    „Către:

    – președintele PSD, Viorica Dăncilă;

    – membrii Comitetului Executiv al PSD.

    Stimată doamnă președinte, stimați membri ai conducerii PSD, prin prezenta scrisoare, Asociația Profesioniștilor din Presă Cluj (APPC) vrea să vă aducă la cunoștință o situație anormală, în legătură cu comportamentul noului președinte al PSD Cluj, Liviu Alexa.

    Acest comportament nu este unul nou. Liviu Alexa a fost ținta mai multor comunicate de presă trimise de APPC Cluj (șase la număr), asociație care reunește aproape 60 de jurnaliști din Cluj, prin care se atrăgea atenția că materialele de pe site-ul deținut de Liviu Alexa depășesc complet limitele jurnalistice. Atacurile la adresa colegilor de breaslă au început acum câțiva ani.

    Au fost jignite jurnalistele Corina Brânduşan, Cosmina Fernoagă, Florina Pop și Oana Moisil, într-un mod incalificabil, Liviu Alexa utilizând sintagme ca: «vagin jurnalistic», «bijboacă jurnalistică», «duhnind a frustrare prin ochii săi prea apropiaţi de nas», «minge de tenis plină cu ură ce se loveşte singură de pereţi», «bilă jurnalistică», «l-a spălat şi pupat în cur», «măiestrit jurnalism de convenienţă, care ascundea în loc de pană limba în cur», «scotea muci uscaţi, îi făcea biluţe şi (…) spunea că se hrăneşte vegan şi că mucii sunt, de fapt, extract de kiwi», «s-a apucat să desfacă numai cutiile cu întăritoare sexuale, pe care a început să le hăpăie pe nemestecate».

    Despre jurnalistul Mihai Bacalu, cel care a scris despre nenumăratele procese de calomnie pe care le are Liviu Alexa, acesta a scris: «Un singur gândac de Colorado mai pastrase … pe langa el, …., zis si Fecalu, gunoierul media urât mirositor care îi ridică osanale lui … (… nu e gândac de Colorado, e pur si simplu dopu’ la vana lui X). Si, ce să vezi, frate? Ieri, firma de hosting care găzduia penibilitatea aia de mizerie media …. i-a suspendat contul nespălatului».

    Despre reputatul jurnalist clujean Vasile Măgrădean, de la Agenția Mediafax, care l-a și dat în judecată pe Liviu Alexa, noul președinte al PSD Cluj a scris: «… cabanosul mic şi fără ouă al presei clujene», «Jurnalistul … este un hoţ împuţit. Agenţia de presă … este o instituţie jegoasă care fură».

    Liviu Alexa a fost dat în judecată de președintele APPC Cluj, Remus Florescu, jurnalist la «Adevărul», pentru jignirile dintr-un articol de presă. Procesul de calomnie a fost câștigat de acesta, iar Liviu Alexa a fost pus de instanță la plata despăgubirilor.

    La adresa jurnalistului cu 30 de ani vechime în presă Sorin Grecu, Liviu Alexa a scris: «Nici infarctul păţit nu l-a facut pe marele ipocrit… să se liniștească. În continuare, … consumă căcat, deși, se știe, el dăuneaza grav moralitătii. Ultima supărare a ratatului, altfel talentat, este că de ce i s-a „furat” interviul cu…, făcut în adevăr de… acum 10 ani pentru NCN, că de ce nu i s-a cerut voie înainte de difuzare. De aia, cretinule, fiindcă nu e nevoie să îți ceară nimeni voie».

    Prin intermediul site-ului pe care îl deține, Liviu Alexa a mai atacat jurnaliști precum Romeo Couți, directorul TVR Cluj, Tiberiu Fărcaș, de la Clujulcultural.ro, Vasile Manu, de la eclujeanul.ro etc.

    Au fost și atacuri incalificabile la adresa redactorului-șef al publicației «Făclia de Cluj», Cosmin Puriș, despre care Alexa a scris că «el are două calități: una de scriitor la ziar și alta de încasator-poansoanator reclamă politică mascată, advertoriale, limbi în cur, orice-uri numai să iasă comisionul», sau jurnalistul Bogdan Stanciu, șef de promoție al Școlii BBC, multipremiat, despre care a scris că este un «ratat de presă».

    Doamnă președinte al PSD,

    De la instalarea în funcția de președinte interimar al PSD Cluj și până la trimiterea acestei scrisori, Liviu Alexa și site-ul web ziardecluj.ro, pe care îl deține, au folosit un limbaj vulgar și agresiv în repetate rânduri la adresa a doi jurnaliști, Horea Șoica și Cosmina Fernoagă, și a unei publicații din Cluj, ȘtirideCluj.ro. Spre exemplificare, reproducem o postare de pe contul personal al liderului PSD Cluj: «Știri de Cluj mănâncă rahat cu polonicul. După ce că a ignorat cu nesimțire numirea mea ca președinte al PSD Cluj, redacția – compusă din Horia Șoica și Șoica Horia – bagă azi duma că există un sondaj intern în care Viorica Dăncilă ar lua pe Cluj 6%. Din câte îmi aduc aminte, încă sunt președintele PSD Cluj și încă pot să vă spun că nu există niciun sondaj intern, după cum nici Știri de Cluj nu are „surse” în PSD Cluj. Însă ciuda e mare la Șoica, e așa, o râcă genetică, nu poate scăpa de ea. Are 40 de ani și zero realizări. No, ce să faci, poate mai încearcă».

    Site-ul deținut de liderul PSD Cluj – pe care APPC nu îl consideră o activitate de presă, de aceea și evităm să-l numim «publicație» sau «ziar» online – a revenit cu un atac, vineri, 4 octombrie, intitulat «Horia Șoica va fi subprefectul județului», după ce jurnalistul a scris că fostul senator Alexandru Cordoș, cercetat într-un dosar DNA pentru scurgeri de informații, are șanse să ajungă subprefect.

    Despre jurnalista de la Actual de Cluj, Cosmina Fernoagă, Liviu Alexa a scris pe contul de Facebook: «Fefernoaga de presa se împușcă in chitanțier de nervi», «A început să caște gura Fefernoaga de presă prin ziarul ei citit de 433 de clujeni. E bine, acum îmi explică mie cum se face politica, ea fiind o expertă. Chiar mă uitam puțin la contractele de publicitate din ultimii ani de la PSD, unele ziarele locale s-au adăpat constant cu bănișori din partid, făcând „presă” cu facturierul. Hahaha, fefernoagei i se trage supărarea de la gândul tot mai solid că ușa pe care intra cu chitanțierul se va închide de acum înainte și va rămâne fără o sursă de cașcaval pentru redacția ei performantă, compusă din oameni care scriu o dată la 3 zile. Tztz, CASHmina, este fascinant cum te chinui să te bagi în seamă, încerci mereu și tot nu îți iese».

    APPC a condamnat în repetate rânduri numeroasele ieșiri vulgare la adresa jurnaliștilor din Cluj, venite din partea lui Liviu Alexa, care fac obiectul unor acțiuni în instanță, unele câștigate deja de jurnaliști. Vă scriem, însă, pentru a vă atrage atenția asupra acestor ultime două ieșiri, deoarece Liviu Alexa nu se mai reprezintă pe sine, ci și partidul de guvernământ al unei țări europene. În acest context, considerăm că este inacceptabil și intolerabil modul în care cel pe care l-ați desemnat să conducă filiala clujeană a PSD înțelege să comunice cu presa. În nicio țară cu pretenții minime de civilizație un astfel de limbaj public folosit de un lider politic în adresarea către un membru al presei nu poate trece ignorat sau nesancționat, credem noi.

    Vă scriem, astfel, pentru a vă solicita să interveniți în vederea restabilirii unei comunicări decente între PSD Cluj și reprezentanții presei. Una dintre atribuțiile esențiale ale unui lider politic este să-și comunice proiectele presei, iar în acest context Liviu Alexa are o mare problemă, având în vedere atacurile la persoană pe care le-a proferat la adresa unor jurnaliști. Din păcate, constatăm că tipul acesta de comunicare continuă și după obținerea funcției de președinte interimar al PSD Cluj. Menționăm că de la înființare și până în urmă cu câteva zile, comunicarea dintre PSD și presa clujeană a fost una normală.

    Stimată doamnă președinte, stimați membri ai conducerii PSD, APPC este decisă să continue demersurile necesare restabilirii unui limbaj civilizat între liderii politici aflați la putere și presă, chiar și prin sesizarea organizațiilor internaționale care se ocupă de protecția jurnaliștilor.

    APPC Cluj

    Cluj, 07.10.2019″

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Candidatul-fantomă: Radu Moraru. Cronica unei șarlatanii anunțate

    * Clotilde Armand a câștigat alegerile interne în USR cu 62% și e candidatul partidului la Primăria Sectorului 1. E mama a 6 copii

    * Lista primelor 444 de secții de votare din Diaspora. Alte 394 de secții sunt în pregătire. Restanțe majore în Italia, Spania, Marea Britanie, Franța și SUA

    * Tragedia din Ialomița. Lista celor 8 femei ucise de TIR + șoferul microbuzului. Au rămas orfani 15 copii

    * VIDEO. Greșeala fatală a celor doi alergători care au murit în maratonul din Piatra Craiului. Coarda pe care n-au văzut-o

    * VIDEO. Cumpănașu murdărește și 10 august! Zice că la mitingul Diasporei au venit „zbengoși, șmenari și boschetari”, trimiși de Cioloș sau de USR. Sursă sigură: i-a spus lui o curvă din Italia

    * VIDEO. Cumpănașu, mitocanul delirant cu amenințări naziste: „Iohannis, nici să rămâi în țară nu vei mai putea după ce voi fi președinte!” / „Eu sunt Corrado Cattani de România!” / „Tu câte clanuri mai ascunzi, Iohannis?” / „Ai în fața ta viitorul președinte al României! Poporul mi-a dat mie această putere, ție nu ți-a dat!”

    * Cumpănașu, delir total: „Am adus scutul de la Deveselu, am salvat laserul de la Măgurele. Și câștig doar 12-13.000 de euro pe lună!”

    * Averea colosală a escrocului Cumpănașu. Anul trecut a câștigat 30.000 de euro pe lună, dintre care 84% din bani publici. Și-a cumpărat 6 case în 4 ani!

    * Cumpănașu a făcut un șmen și cu alocațiile copiilor! A luat 300 de lei pe lună când toți copiii primeau 85 sau 200 de lei

  • Gabriel Liiceanu demisionează din GDS printr-o scrisoare extrem de dură. Pleacă și Monica Macovei

    Filozoful Gabriel Liiceanu a demisionat din Grupul pentru Dialog Social (GDS), explicându-și gestul printr-o scrisoare de 11 pagini transmisă marți noapte membrilor Grupului. Scrisoarea, obținută de G4Media.ro, este redactată în termeni foarte duri. Principalii vizați: Andrei Cornea (noul președinte al GDS) și Vlad Alexandrescu (senator USR).

    Liiceanu spune că de la Vlad Alexandrescu „se va trage destrămarea Grupului” și îl numește pw senatorul USR „un Dinu Păturică al vremilor noastre” sau „Neo-Păturică”.

    „Așa se face că, încet-încet, am reușit să coborâm politețea la nivel de imoralitate. Căci din politețe și colegialitate am închis ochii când unii dintre noi își aduceau în Grup iubite, neveste, fii, nepoți, prieteni irelevanți sau persoane de care depindea un contract prelungit dincolo de vârsta pensionării. În clipa de față avem în Grup chiar o întreagă familie, familia Vianu-Alexandrescu: tatăl, Ionel Vianu (demisionat în urmă cu un an pentru că punctul lui de vedere nu a întrunit acordul unanim într-o mică dezbatere online), fiul (Ștefan), nepotul (Vlad) – cei doi, așadar, sunt veri primari – și soția nepotului (Raluca)”, a punctat Liiceanu în scrisoarea adresată membrilor GDS.

    La scurt timp după Gabriel Liiceanu, a demisionat și Monica Macovei din GDS. Publicăm ambele demisii, cât și scrisoarea-document a lui Liiceanu.

    Grupul pentru Dialog Social a fost fondat pe 31 decembrie 1989, fiind prima organizație a societății civile constituită legal după căderea comunismului. Nașterea GDS a avut legătură cu sinistrul Silviu Brucan, dar ulterior organizația a fost un motor civic de consolidare a democrației, grație marilor intelectuali care i-au marcat existența.

    Demisia lui Gabriel Liiceanu din GDS

    Scrisoare lui Gabriel Liiceanu către membrii GDS

    „Dragi colegi,

    Dacă îmi iau totuși din timp pentru a comite rândurile de mai jos, într-un ceas în care timpul a devenit tot mai prețios pentru mine, e pentru că au rămas lucruri nespuse și care merită măcar o dată spuse până la capăt. Ceea ce mi-ați permis să spun vineri la sfârșitul întâlnirii noastre se cere rotunjit și completat.

    Am afirmat atunci că supraviețuirea Grupului trebuie judecată după patru criterii: ideologic, administrativ, psihologic și etic. Despre criteriul ideologic a vorbit Horia pe larg la început. Într-adevăr, față de momentul întemeierii GDS și față de prima decadă de existență, astăzi nu ne mai unesc în mod spontan aceleași valori.

    Am mai declarat, cu ocazia unei discuții «distante» cu Ionel Vianu în marginea statuii de la Trier că, dacă în ’89-’90 aș fi știut că urmează să intru într-un Grup în care mi se va explica cândva «importanța culturală» a lui Marx – adică a celui care a instilat în mentalul omenirii URA IMPERSONALĂ și necesitatea exterminării prin vini colective (ceea ce Lenin și urmașii lui de pretutindeni au pus în practică printr-o metodologie a crimei pe categorii umane) –, n-aș fi pus piciorul în GDS.

    Dacă nu mă înșală memoria, în același context, Andrei Cornea ne-a explicat că nu putem trece peste o personalitate de asemenea rang, care face parte din marea cultură a Europei. Eu sunt de acord că face, dar face din cultura crimei și a întemeierii ei ideologice. Nu vi se pare ciudat că există oameni care dezvelesc pios «statuia chinezească» (ce bătaie de joc! sub Mao, chinezii au avut la activ 60 de milioane de morți) a unui personaj ce a făcut un rău infinit omenirii și că nu puțini sunt cei ce-o aplaudă?

    Despre criteriul administrativ am vorbit pe larg la ședința din 14 mai a.c., reieșind atunci că GDS, în calitate de promotor al legalității și transparenței în România, fusese incapabil să absoarbă propriile lui exigențe în practica sa de funcționare. (Amintesc cu această ocazie că d-na avocat Nicoleta Popescu n-a avut niciodată contract de colaborare cu Grupul, ci a răspuns doar unor solicitări pe spețe separate. Prin urmare, ideea de a o face răspunzătoare pentru haosul juridico-administrativ care ne-a însoțit de-a lungul anilor nu are nicio acoperire.)

    Nimeni din vechiul Comitet Director n-a părut să simtă atunci nici măcar furnicătura vreunei căințe. Cu toții, deși se aflau în offside, s-au apărat cu o anume «ferocitate», care a culminat cu replica memorabilă adresată lui Cristian Preda de Andrei Cornea: «OK, și-acum ce vreți? Să ne tăiați capul?».

    Nu, desigur, dar am fi meritat o explicație cât de mică, Andrei, despre cum de s-a ajuns, de pildă, să-i puneți în brațe cârciumei Macondo toată clădirea sediului nostru din Calea Victoriei. Toată! De fapt, doar 95% din suprafața ei, căci camera secretariatului lui Tibi Czink n-a devenit încă bucătărie. (Când abordăm acest subiect, Magda devine nervoasă.)

    În sfârșit, una peste alta, să dați toată clădirea, chiar și istorica sală de întâlniri a Grupului, bântuită de fantomele glorioase ale trecutului, înecate acum în miros de ciorbe și fripturi. (Am admirat, și în acest caz, replica plină de înțelepciune a lui Andrei, care ne-a explicat că e mai bine să suportăm parfum de mici decât să stăm cu mâna întinsă la nu știu ce partid. Să sperăm că acum, ales președinte, Andrei va negocia cu Macondo și poate se va îndura de GDS să-i dea sala de întâlniri înapoi.) Evident, tot ce s-a obținut la capătul acestor discuții a fost un soi de ură îndârjită la adresa celui care stârnise discuția.

    Nu vă ascund că vineri, pe 20 septembrie a.c., la Adunarea pentru alegerea noului președinte al Grupului, m-am așteptat ca Andrei, după ce fusese propus, având încă proaspete în minte urmele trecerii sale păguboase prin vechiul Comitet, într-un moment de onestitate, să se recuze.

    Nu făcuse el oare parte din acel Conciliu care nu ținuse adunările generale cu anii, care nu-i radiase pe cei morți dintre cei vii, care-i lăsase pe membrii nou primiți în Grup să-și plătească cotizația și să voteze diverse hotărâri fără să fi fost înregistrați la judecătorie?

    După toate năzbâtiile astea, președinta Grupului ar fi trebuit să fie exclusă din Grup, iar ceilați membri, printre care și Andrei, se cuvenea – minimă sancțiune – să nu mai fie eligibili într-un for de conducere. Andrei însă nu s-a recuzat, iar între timp, de vineri începând, el s-a dovedit a fi – împotriva faptelor, dar potrivit votului – persoana cea mai calificată pentru actuala funcție de președinte al GDS. Așa o fi. Eu însă continui să mă îndoiesc că excepționala lui activitate publicistică la «22», stângăciile de comunicare și palmaresul de până acum în vechiul Comitet Director au vreo legătură cu abilitățile manageriale cerute de funcție.

    Mă uitam consternat, din vizaviul lui, la bucuria de copil mare cu care a primit vestea. Îmi venea să-i strig: «Trezește-te, filozofule! Ai să ajungi să cari în spate, ca în povestea lui Zimmer, un cadavru pe care nu ai să fii în stare să-l învii!». Însă nu dădea semne că ceva din meseria de filozof ar fi trecut în metabolismul lui. Nimic nu părea să fi pus în acord exigențele rațiunii practice (învățate măcar din traducerea lui Platon) cu viața lui pur și simplu.

    Parfumul unei funcții răscoapte, gâdilătura unei puteri de doi bani și a unei vanități pe măsură îl schimbaseră la față (în rău) pe cel pe care-l socotisem unul dintre primii umaniști ai țării. Desigur, ne înclinăm în fața majorității și așteptăm miraculoasa lui metanoie administrativă.

    Despre criteriul psihologic am adus vorba în treacăt vineri, spunând că, din pricina vanității și a eului gonflat dificil de ținut în frâu, caracteristice intelectualului umanist, e tare greu de pus laolaltă inși de tipul nostru înlăuntrul unui proiect politico-social, de vreme ce, ca indivizi, vom sta necontenit, îndrăgostiți, cu eul nostru în brațe. De aceea, cauza comună pe care ne-am propus s-o slujim va rămâne mai tot timpul în planul doi. Mai ales când în prim-plan apare deriva morală.

    Și astfel ajung la criteriul etic. Aici – și în criteriul ideologic filtrat prost prin cel etic – se află hiba care a dus la dispariția GDS în forma în care a fost el inițial gândit. Politețea și colegialitatea, invocate în ultima vreme pentru a nu deteriora atmosfera Grupului și dulcea legănare pe valul lui «merge oricum», sunt, desigur, elemente importante într-o adunare de oameni bine-crescuți. Dar ambele au o limită.

    Limita aceasta este adevărul despre noi și nevoia de a drege lucrurile stricate pe parcurs; chestiuni delicate, greu de acceptat și făcut, pentru că adevărurile sunt uneori extrem de incomode. Dar a nu le lua în seamă și a nu avea curajul de a le rosti ne face să semănăm cu un bolnav care refuză să se ducă la medic, așteptând, politicos și «colegial», să moară. În acest punct ne aflăm.

    Voi trece așadar în revistă (așa cum am făcut-o și la întâlnirea din 14 mai a.c., devenind odios) câteva dintre aceste adevăruri incomode care, trecute sub tăcere, ar face să plutească deasupra noastră o rușinoasă vină colectivă. Nerostite, ele vor duce – ce spun eu? au dus deja – la neonorabila dispariție a ceea ce s-a vrut cândva un reper de inteligență și moralitate al societății române. Nu-mi fac iluzii că ceva din ce vă spun acum vă va mișca în vreun fel. Însuși tonul meu (rechizitorial și moralist) mă condamnă, așa încât nu mă îndoiesc că, după o lungă și dureroasă agonie, Grupul va muri astupându-și urechile.

    Încep cu criteriile de primire în Grup. Au fost enunțate impecabil de Andrei Pleșu în scrisoarea din 2012 (o reanexez la capătul scrisorii mele) prin care spunea Grupului «adio». Nimeni nu le-a luat de-atunci în seamă. Faptul că se va găsi oricând vreun prostănac care să le declare revolute (ca și cum morala lumii se schimbă o dată la opt ani!) n-are nici o importanță.

    Ele sunt criterii de adecvare (recte neadecvare), de apartenență la Grup. Fără asemenea criterii, substanța Grupului se diluează, virând lucrurile către coterie și port de insignă. Nu credeți oare că Grupul se va destrăma de la sine dacă în el sunt admise persoane fără nicio relevanță civică, necoapte la minte, când nu de-a dreptul nocive? Am îngropat deja sub politețea noastră – cu gândul să nu ne contrariem colegii, nu întotdeauna inspirați în propunerea de noi membri – o grămadă de lucruri neplăcute care ne făceau, acceptându-le, să tresărim pe tăcute.

    Așa se face că, încet-încet, am reușit să coborâm politețea la nivel de imoralitate. Căci din politețe și colegialitate am închis ochii când unii dintre noi își aduceau în Grup iubite, neveste, fii, nepoți, prieteni irelevanți sau persoane de care depindea un contract prelungit dincolo de vârsta pensionării.

    În clipa de față avem în Grup chiar o întreagă familie, familia Vianu-Alexandrescu: tatăl, Ionel Vianu (demisionat în urmă cu un an pentru că punctul lui de vedere nu a întrunit acordul unanim într-o mică dezbatere online), fiul (Ștefan), nepotul (Vlad) – cei doi, așadar, sunt veri primari – și soția nepotului (Raluca).

    N-ar fi nimic dacă, prin jocul fericit al hazardului, am avea de-a face cu un clan hăruit integral cu vocație civică. Din păcate, lucrurile stau exact pe dos: cu excepția lui Ionel Vianu, ceilalți membri ai clanului nu acoperă «criteriile Pleșu», răstălmăcite și contestate vehement la ultima noastră întâlnire de Vlad Alexandrescu, devenit faimos în ultimele săptămâni printre noi pentru că, podidit de admirație de sine și otrăvit de bietul său eu, s-a autointitulat «membru marcant al opoziției».

    Raluca, soția lui, este o încântătoare și grațioasă doamnă, care scrie articole citibile pe sărite și a cărei relevanță publică e nesemnificativă. Are meritul, deloc neglijabil, că în adunările Grupului păstrează tăcerea. Lui Ștefan, având și el micile neajunsuri ale verișoarei prin alianță, îi lipsește în schimb această calitate: e gureș, și decibelii pe care-i emite la fiecare luare intempestivă de cuvânt pun la grea încercare neuronii celor de față.

    Ca să nu mai spun că, repezit cum e, scoate nu de puține ori pe gură prostii («Păi să votăm, să votăm pe loc, că eu cred că nimeni de aici nu are ceva împotrivă ca președintele Grupului să primească indemnizație!». Ba eu am, dragă Ștefan, căci niciun membru al GDS nu-și face meseria de cetățean pe bani, ca revoluționarii lui Iliescu. Și-apoi, de unde să primească? Din cotizația membrilor de 100 de lei pe an?)

    Despre membrul-marcant-Vlad-Alexandrescu s-ar putea scrie un eseu. Sau un roman despre un Dinu Păturică al vremilor noastre. (Vă mai amintiți cum îl introduce Filimon în scenă? «… avea un nas cam ridicat în sus, ce-i indica ambiția și mândria grosolană».) Ceva îmi spune, pornind de la felul în care se poartă (pus pe harțag, zâzanii și obrăznicii), că de la el se va trage destrămarea Grupului. El, și complezența iresponsabilă a câtorva dintre noi, întrețin aprins focul dihoniei.

    Căci dihonia a pătruns în Grup la ședința din luna mai, nu atât din pricina urletului meu exasperat din deschidere, cât zădărelii și comediei juridice pe care a jucat-o de față cu toți Neo-Păturică, explicându-ne, cu competența lui juridică de doi bani, că avem cvorum, când de fapt nu aveam, că membrii neînregistrați sunt membri cu drepturi depline, când de fapt nu erau, că ce dacă nu ne-am ținut adunările generale de ani de zile… Pe scurt, sabotând exigența de legalitate a Grupului.

    Acest mic contorsionist, ajuns și în organul legislativ al țării a cărui menire este de a cântări și vota legi bune, ne explica de zor că noi, gedesiștii, suntem mai presus de reguli și de «stupida birocrație». (Ce strategie vicleană are! Face câteva lucruri bune – Copiii lui Irod, organizarea unei vizite cu colegii useriști la arhivele CNSAS –, iar apoi, la adăpostul unui capital public astfel câștigat, își eliberează în cerc restrâns veninurile.)

    Trec peste prestația «membrului marcant» din vremea ministeriatului cultural, terminat în scandalul legat de negocierea cu succesorii Cumințeniei Pământului a lui Brâncuși și cu zavera de la Operă. Dacă mai țineți minte, după ce a fost demis din Guvernul Cioloș, ne-a adresat o scrisoare de justificare (de fapt, scrisoarea nu ne privea defel), ajunsă apoi în mod miraculos, prin trambulina Grupului, în toată presa. (Cine oare dintre noi o fi trimis-o? Cine oare?)

    Trec și peste obrăzniciile marcantului membru. Obrăznicia fiind, după cum știe toată lumea, «acel ceva» practicat prin adresarea de jos în sus, prin vorbirea și purtarea celui care înlocuiește respectul cuvenit cu mojicia și injuria. În mod normal, obraznicul este sancționat ca obraznic de cei din jur și pus în banca lui.

    Ceea ce la noi nu s-a întâmplat. Trec, așadar, și peste faptul că bravii mei colegi din Comitetul Director nu s-au grăbit să-l pună la punct pe «marcantul membru» pentru felul în care se sumețea la unul sau altul dintre noi. Trec peste toate acestea ca fiind manifestările «originale» ale unui ins care, când a fost primit în Grup, nu părea dus în halul ăsta cu pluta trufiei. Și mă opresc la cei care i-au îngăduit și îi îngăduie în molcomă tăcere alaiul de bădărănii. Și mă întreb (ca Elena Udrea pe vremuri): unde oare ne erau bărbații din Grup, care au asistat în liniște la felul în care «membrul marcant» a adresat mojicii unor doamne, mai întâi «în plen» și continuate apoi în varianta epistolară pe site-ul Grupului?

    De ce nici măcar feministele noastre de serviciu nu au reacționat? De ce nu ai sărit, Magda, să le aperi?

    Dragi colegi, nu credeți că ne lipsește un consiliu etic menit să judece aceste derapaje dezgustătoare? Uneori, în aparență, fleacuri. Căci pare un fleac să-ți promovezi isprăvile culturale pe site-ul Grupului sau să aduci în Grup un personaj care, în scandalul cu concursurile dedicate de la Filozofie, face elogiul impostorilor din facultate cu gândul că dl. rector (ca membru al Grupului pe-atunci) va citi și va aprecia?

    De fapt, ce-am vrut să spun, se rezumă la un singur lucru: Grupul pentru Dialog Social și-a pierdut idealitatea. El s-a născut, cel puțin în mintea câtorva dintre noi, în jurul unor valori care treceau dincolo de ideologii și partide, pe acestea urmând doar să le modeleze. În dorința noastră de a ne spăla de jegul moral în care trăiserăm înainte de 1990, am vrut să umplem vidul lăsat în urmă de căderea comunismului, nu pornind de la împărţirea între «dreapta» şi «stânga», ci de la împărţirea între adevăr şi minciună. Și asta pentru că o gândire politică de anvergură nu e, în miezul ei, de dreapta sau de stânga, ci e doar inteligentă, adevărată şi dreaptă.

    Credeam în vorba lui Ricoeur cum că «politicul prelungește eticul oferindu-i un spațiu de exercitare». Voiam, pe scurt, să suprimăm «prăpastia care separă idealismul moral de realismul politic». Noi gândeam atunci – și eu, depășit de vremi, continui să gândesc așa – în categorii etice, cele care, vorba lui Horia, îți garantează claritatea morală. Numai în jurul clarității morale se naște idealitatea.

    Or, din tot ce am descris mai sus, din felul în care acum ne mulțumim să jonglăm cu categoriile morale sau le băgăm sub preș, rezultă că idealitatea noastră a murit. Așa cum a ajuns să arate acum, Grupul nu mai beneficiază, statistic vorbind, de calitatea umană aptă să genereze un ideal. Astăzi i-a rămas să defileze în lume doar cu mica lui impostură civică. Din cauza asta, nu mai am ce căuta aici.

    Îmi pare rău pentru cei pe care i-am îndemnat în ultima vreme să intre în GDS, oameni curați și «ființe alese», cum îi plăcea lui Noica să spună, care ar fi garantat la o adică regenerarea Gupului. Cred însă că avem printre noi personaje atât de toxice, încât nu mai văd cu putință dregerea imaginii noastre publice doar cu o mână de oameni. De ce mi se pare tot mai mult că la noi tot ce începe nobil sfârșește în precar și degradare?

    Închei aici. Mă despart de câteva decenii din viață cu tristețea cuvenită, dar și cu stenica senzație de liniște că am părăsit un loc urât. Plec plin de drag pentru cei care-mi vor rămâne prieteni și de azi înainte, adică de când am devenit – semnez! – un fost membru al Grupului pentru Dialog Social.

    Gabriel Liiceanu

    1 octombrie 2019″

    Demisia Monicăi Macovei din GDS

    „Nu mai există concordanță între respectarea legii în interiorul asociației și poziția publică a GDS. Or, respectarea legii înăuntrul asociației a devenit pentru suficient de mulți colegi, ca să conteze, un chițibuș legal, o birocrație sau o dispută internă, așa încât statul de drept a rămas pe hârtie, în articole inteligente și scrise cu talent și bună-credință. Un paradox, nu?! Dar nu putem fi public credibili la nesfârșit, dacă nu suntem credibili înăuntrul Grupului.

    Nu mai împărtășim unanim valorile morale și principiile fondatoare ale Grupului, iar acest lucru poate fi schimbat numai prin reformarea Grupului, pentru că valorile morale nu cresc sau scad, le ai sau nu le ai. Grupul nu s-a reformat însă la Adunarea Generală din 20 septembrie 2019.

    Nu putem lua decizii rapid și vorbi «într-o voce» când fundamentul moral comun al membrilor nu mai există. Și atunci cum putem, pe o singură voce, să facem acțiuni comune și să reacționăm public la derapajele puterii, încălcarea independenței justiției și a statului de drept?

    Am fost invitată să mă alătur GDS acum mulți ani și cu fericire și smerenie am poășit pe acest piedestal, căci asta era atunci GDS. Piedestalul s-a surpat între timp, iar acum el nu mai există. De aceea demisionez.”

    x