ziaristii.com

Etichetă: petre roman

  • Capul lui Voican a fost spart cu o cârjă! Și lui Petre Roman i s-a strigat „Criminalule!”. Cârja n-a ajuns însă și la el

    București, Piața Universității, 21 decembrie 2019. Primele două căpetenii din Guvernul României instalat pe 26 decembrie 1989 – prim-ministrul Petre Roman și vice-prim-ministrul Gelu Voican Voiculescu – au fost alungate cu huiduieli și vorbe grele de la ceremonia de comemorare a 30 de ani de la Revoluție.

    Simbolistica e formidabilă: cei care s-a autointitulat „revoluționari” au fost alungați de adevărații revoluționari sau de exponenții lor!

    „Revoluționarii Moscovei”, care n-au avut nicio zgârietură în decembrie 1989, au fost numiți „criminali” de către părinții copiilor uciși în acel loc în urmă cu 30 de ani!

    Contrarevoluționarii au fost umiliți de revoluționari!

    Trădătorii au fost alungați de patrioți!

    Impostorii au fost reduși la tăcere de oamenii care chiar au luptat pentru libertate!

    Profitorii au fost zdrobiți de oamenii onești!

    Actorii care au aplicat scenariul GRU-KGB au simțit ce înseamnă furia sinceră a mulțimii umilite de ei.

    Ex-vice-premierul Gelu Voican Voiculescu (78 de ani) a fost lovit cu o cârjă la Troița de la Universitate, unde a venit să depună o coroană de flori. Diversionistul criminal din decembrie 1989 a fost scos din mulțime de jandarmi, în timp ce-i curgea sânge de la cap. Jandarmeria București a anunțat ulterior că se fac demersuri pentru a identifica persoana care l-a lovit în cap pe Gelu Voican Voiculescu. Acest individ sinistru este trimis în judecată pentru infracțiuni contra umanității.

    Ex-premierul Petre Roman (73 de ani), odrasla rusofilă a cominternistului Valter Roman, a simțit și el tăișul vorbelor strigate de mulțime: „La pușcărie, criminalule!”. Dotat și e cu mult tupeu, venise să depună o coroană de flori de Ziua Memoriei Victimelor Comunismului. Nu l-a ajutat defel minciuna pe care o tot rostogolește de 30 de ani, cum că a fost el la baricada de la Inter (unde nu l-a văzut nimeni); a stat, domnule, în fața gloanțelor!

    Cei care au stat cu adevărat în fața gloanțelor l-au expulzat astăzi cu minciunile lui cu tot. Doar jandarmii l-au salvat de o cârjă în cap.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Dedesubturile demisiei bruște a Mădălinei Dobrovolschi. De ce a plecat de la Palat?

  • Crimă judiciară: Dosarul Mineriadei a fost respins de Înalta Curte! Ion Iliescu și ceilalți inculpați scapă de judecată

    Decizie scandaloasă a judecătorului de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ): Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 nu va intra la judecata pe fond, ci va fi retrimis Parchetului Militar! Motivul: .nulitatea rechizitoriului. Decizia ÎCCJ va putea fi atacată cu apel în 5 zile.

    Dosarul Mineriadei a fost trimis în judecată pe 13 iunie 2017, dar a fost ținut la camera preliminară aproape doi ani. Acum, soluția este de invalidare a lui, deși victimele Mineriadei așteptau judecata pe fond.

    Părțile vătămate au anunțat deja că vor face apel. E de așteptat ca și Secția Militară a Parchetului General să procedeze la fel.

    Printre cele 13 persoane puse sub acuzare în acest dosar se numără Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, gen. Mugurel Florescu, Miron Cozma, Adrian Sârbu și Cazimir Ionescu.

    Aceștia sunt acuzați de infracțiuni contra umanității, fapte pedepsite cu închisoare pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani.

    Printre acuzați se afla și amiralul (rez.) Emil „Cico” Dumitrescu, dar între timp acesta a decedat.

    Celelalte persoane puse sub acuzare:

    • Matei Drella – lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni, județul Hunedoara;
    • Plăieş Cornel Burlec – ministru adjunct la Ministerul Minelor;
    • general (rez.) Vasile Dobrinoiu – comandantul Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne;
    • colonel (rez.) Petre Petre – comandantul Unităţii Militare 0575 Măgurele, aparţinând Ministerului de Interne;
    • Alexandru Ghinescu – directorul IMGB.

    Toți aceștia scapă momentan de judecată, nu însă și de urmărirea penală. La 29 de ani de la ororile din 13-15 iunie 1990, vinovații încă nu au fost pedepsiți, iar ping-pong-ul Parchet – instanță pare fără de sfârșit.

    Filmul „Piața Universității” – regia Stere Gulea

    CITIȚI ȘI:

    * Mesajul admirabil al fetei tâlhărite la lift: „Voi merge la referendum. Vor să-i scoată mai repede din pușcării pe cei vinovați de fapte pe care eu le-am trăit pe pielea mea”

    * Umilit de #Rezist, Dragnea amenință cu bătăuși și contramanifestații violente. Mizează pe prietenii lui, interlopii

  • Petre Roman a crezut că e momentul să-și pună iarăși puloverul de revoluționar. A fost huiduit și a luat-o la fugă

    Musafir-surpriză la mitingul pro-Europa de pe Calea Victoriei, din apropierea Ateneului Român: Petre Roman! Nu venise să protesteze împotriva corupților sau pentru statul de drept, ci mergea spre ceremonia de la Ateneu, unde avea invitație.

    Mândru și țanțoș, Roman n-a ocolit mulțimea „haștagistă” (cum îi place să spună la televizor), ci a vrut să treacă prin mijlocul ei. A fost întâmpinat cu un cor de huiduieli, în amintirea morților de la Revoluție, a mineriadei din 13-15 iunie 1990 și a guvernării sale de jaf și minciună.

    Roman a schițat un zâmbet forțat, dar era mai mult o grimasă. Câțiva protestatari mai energici s-au luat după el, iar curajosul fecior al bolșevicului Erno Neulander (alias Valter Roman) a mărit pasul până la a o lua la fugă.

    S-a speriat degeaba, pentru că nu-l lua nimeni la bătaie, manifestanții #Rezist nu recurg la violență fizică nici măcar când dau nas în nas cu gunoaie politice. Dar probabil că fostul prim-ministru nu suporta să audă atâtea adevăruri neplăcute despre el…

    Întreaga scenă s-a derulat aproape de zona în care, în decembrie 1989, Petre Roman stătea la pândă, să vadă când fuge Ceaușescu din Comitetul Central, pentru ca el – Petrică – să dea buzna la balcon și să se laude apoi că e mare revoluționar. Pontul îl avea, puloverul și-l pusese (așa era consemnul), de bărbierit nu se se bărbierise de vreo două zile (să pară venit din focul luptei cu nemiloasa dictatură), tot ce trebuia să facă el era să rateze momentul ajungerii la balcon.

    Aseară n-a mai avut nici pontul, nu și-a mai pus nici puloverul, dar tot o fi crezut că e cazul „să se dea cu revoluționarii”. Şi a venit direct spre sutele de protestatari. A anticipat greșit reacția mulțimii, că n-au mai fost rușii să-l informeze! Iar balconul era închis la ora aceea, pentru că noua lui stăpână – Carmen Dan – era invitată și ea la Ateneu, spre care se grăbea și Petrică…

  • SERIAL / Sfârşitul Ceauşeştilor (18). O țară liberă, dar sub ocupație sovietică

    Prezența masivă a turiștilor sovietici în România, în decembrie 1989, a fost confirmată de sute de mărturii autorizate. Inclusiv de la nivel înalt. Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    O mărturie importantă a depus, la mulţi ani după Revoluţie, şeful primului guvern român postcomunist, Petre Roman. Acesta a dezvăluit că, sătul de acţiunile diversioniste care-i dinamitau guvernarea, i-a cerut oficial ambasadorului URSS la Bucureşti, în octombrie 1990, retragerea agenţilor sovietici. „La expunerea clară, documentată, a lui Mihai Caraman, directorul Centralei de Informaţii Externe, le-am cerut sovieticilor să-şi retragă comandourile. Era vorba despre aproximativ 25.000–30.000 de oameni.”

    Regizorul Sergiu Nicolaescu a plusat: „Erau 36.000, ştiu din ancheta pe care am făcut-o ca senator”.

    Obiectiv: izolarea României

    Cel puțin oficial, solicitarea a avut efect. „Agenţii au fost retraşi ca urmare a faptului că Gorbaciov modificase strategia şi spusese că URSS nu mai este jandarm în această zonă”, a conchis Roman.

    Întrebarea e: ce-a făcut această armată de spioni în România timp de aproape un an? Probabil că ea nu a fost străină de marile manevre de compromitere a României, în acel agitat an 1990: mineriadele, conflictul interetnic româno-maghiar de la Târgu-Mureş, acapararea totală a puterii de către gruparea pro-moscovită, contramanifestaţiile organizate de FSN pentru intimidarea opoziţiei.

    Nu întâmplător, în octombrie 1990 – când a avut loc solicitarea lui Petre Roman (foto) –, România era o ţară izolată de Occident şi detestată de lumea civilizată. Deşi teoretic se despărţise de comunism, ea se afla sub controlul total al Uniunii Sovietice, iar vechii activiști comuniști dețineau întreaga putere în stat.

    Mişcările diplomaţilor străini

    Săptămâna premergătoare Revoluţiei din 1989 avea să fie agitată şi la nivel diplomatic. Oficiali din SUA, Marea Britanie, Ungaria, Iugoslavia şi Uniunea Sovietică începuseră să se apropie de punctele din care putea să pornească revolta. Securitatea română ştia ce se întâmplă.

    „În zilele premergătoare evenimentelor, foarte mulţi diplomaţi acreditaţi la Bucureşti s-au deplasat în zone din Transilvania. Erau câţiva diplomaţi de la două ambasade care făceau de permanenţă la Timişoara: cea americană şi cea britanică. Dar erau şi de la ambasada maghiară”, a declarat şeful Securităţii, Iulian Vlad (foto), în 1993.

    Un alt episod povestit de generalul Vlad demonstrează că şi presa străină era pusă în temă, prin anumite canale, cu ce va urma în România. „O parte dintre corespondenţii de presă veniţi la Congresul al XIV-lea, în noiembrie, nu au mai plecat din ţară. Şi-au amânat plecarea. Alţi corespondenţi de la Viena, Cairo şi Sofia au cerut să vină în România, condiţionând să li se aprobe deplasarea în judeţe din Banat şi din Transilvania.”

    În aceeaşi perioadă, consulul iugoslav de la Timişoara a fost şi el filat. Potrivit rapoartelor Securităţii, acesta ieşea şi de trei ori pe zi de la Timişoara spre Belgrad pentru a da informaţii directe despre stadiul pregătirilor revoltei.

    De ce se teme Vîntu?

    În cartea Interviuri despre Revoluţie, istoricul Alex Mihai Stoenescu a inserat şi o discuţie, purtată în 2003, cu Sorin Ovidiu Vîntu (foto). Vîntu dă de înţeles că ştie multe grozăvii despre evenimentele din decembrie 1989, dar nu e dispus să vorbească dincolo de limita prudenţei. Îşi aminteşte, în schimb, că a fost coleg de celulă, în anii ’80, cu generalul Ştefan Kostyal. Vîntu era deţinut de drept comun, iar Kostyal fusese arestat pentru complot împotriva lui Ceauşescu – chiar dacă acuzaţia oficială a fost de furt de energie, la contorul de acasă.

    „Kostyal l-a racolat pe generalul Ioniţă, cu care fusese coleg la Academia Militară de la Moscova. A acţionat la ordinul sovieticilor, în 1983. Kostyal avea în realitate, dar secret, cetăţenie sovietică. Preventiv! Ţinea paşaportul ascuns în casă. Sovieticii îşi protejau agenţii astfel. În caz de pericol, arătau paşaportul, iar ambasada atrăgea atenţia că e vorba de un cetăţean al URSS”, spune Vîntu.

    „Kostyal era cel mai înverşunat comunist pe care l-am întâlnit vreodată. Un stalinist convins, devotat trup şi suflet Uniunii Sovietice. Pe el îl interesa doborârea lui Ceauşescu pentru că aşa ordonase Moscova. Îmi spunea că, personal, Ceauşescu nu i-a făcut nimic, că nu avea ceva cu Ceauşescu, dar… Mai mult nu vă spun, pentru că nu sunt sigur că în România a dispărut asasinatul politic. N-am chef să mă trezesc cu un glonţ în cap pentru o problemă care nu mă interesează. O mână de ucrainean costă 3.000 de dolari. Aşa că fiţi şi dumneavoastră prudent!”, îl avertiza Vîntu pe Stoenescu în 2003.

    – Va urma –

    ———————————————

    Dacă doriți CĂRȚILE LUI GRIGORE CARTIANU despre evenimentele din decembrie 1989 („Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com. Menționați și un număr de telefon!

    Tot aici puteți comanda și celelalte cărți publicate de Grigore Cartianu: „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, „600.000 – #Rezist”, „Hora de la miezul nopții”, „Hagi”.

    ———————————————

    Episoadele anterioare

    Episodul 17: Asediul tăcut al turiștilor sovietici

    Episodul 16: Ultima vânătoare: măcel la fazani

    Episodul 15: Lovitura-şoc dată lui Ceauşescu: fuga Nadiei

    Episodul 14: Se strânge lațul: „agenturile” intră în acțiune

    Episodul 13: Mari fricțiuni între semnatarii „Scrisorii celor 6”

    Episodul 12: „Scrisoarea celor 6”: Poştaşul vine de la Moscova

    Episodul 11: Silviu Brucan, agentul de pe axa Est-Vest

    Episodul 10: Bătrânul KGB-ist și tânărul KGB-ist

    Episodul 9: FSN era pregătit să proclame „victoria revoluției” încă din 1987

    Episodul 8: Măgureanu îl pregătea pe Iliescu din 1974, sub umbrela sovieticilor

    Episodul 7: Comploturile anti-Ceaușescu

    Episodul 6: Schema sovietică: răsturnarea lui Jivkov

    Episodul 5: Gorbaciov despre Ceaușescu: „impertinent, fanfaron, demagog”

    Episodul 4: „Să trăim noi până atunci!”

    Episodul 3: „Să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia!”

    Episodul 2: Întâlnirea de la Malta

    Episodul 1: „Prietenul” Gorbaciov strânge lațul