Locuitorii din centrul Moscovei au fost, în noaptea de miercuri spre joi, martorii unei desfășurări de forțe pe care capitala Rusiei n-o vede în fiecare zi: coloane de blindate și trupe au năvălit pe străzi, într-un exercițiu care a simulat reacția rapidă la o lovitură de stat.
Exercițiul a fost organizat de Serviciul de Protecție Federal (echivalentul SPP în România) și s-a desfășurat chiar în centrul orașului, în apropierea Consiliului Federației. Mai multe străzi au fost blocate, iar trupele au simulat evacuarea elitelor politico-militare, precum și intervenția împotriva presupușilor puciști.
The Russian Federal Protective Service (FSO) in Moscow has launched an “exercise”. They simulate a coup and evacuate members of the government.
Spaima de o lovitură de stat, un atentat sau o încercare de asasinare îl bântuie pe Putin de mai multă vreme. Liderul de la Kremlin începe să semene tot mai mult cu Stalin și Hitler, din acest punct de vedere. Sovietologul Armand Goșu îl descrie pe Putin ca fiind convins că are o misiune mesianică, aceea de a reface mărețul imperiu rusesc de acum 100 de ani, și că se teme că nu va apuca să-și desăvârșească opera. Hitler a grăbit planurile de război din exact același motiv: pe 20 aprilie 1939 a împlinit 50 de ani, moment în care a avut revelația că dacă amână declanșarea ostilităților până în 1944, când se estima că economia germană va fi gata de război, s-ar putea să fie prea bătrân și să nu mai aibă timpul fizic necesar să-și desăvârșească opera de a crea un nou imperiu.
Putin, care pe 7 octombrie 2022 a împlinit 70 de ani, are aceeași temere. Pentru a reduce riscul de îmbolnăvire sau de asasinare, începând din 2020, după apariția pandemiei, liderul de la Kremlin a redus la minimum contactele cu alte persoane. În 2022 au stârnit stupefacție întâlnirile sale cu președinți ai altor state și apropiați din vârful puterii de la Moscova pe care îi ținea la capătul unei mese foarte lungi.
What’s going on #Moscow?
large number of military men arrived at the building of the Federation Council. They even brought an armored personnel carrier.
Also in the footage are people in military uniforms and with machine guns. #Russiapic.twitter.com/iL90MXFmeB
Conform lui Armand Goșu, președintele Rusiei nutrește sentimente ambivalente față de Occident: pe de o parte îl desconsideră, apreciind că este decadent, iar pe de altă parte se teme de forța sa.
Cel mai tare, însă, Putin se teme de propriii acoliți și de ceea ce îi arată istoria Rusiei, una în care asasinatele, loviturile de stat sau de palat au fost modalitatea cea mai des întâlnită de lichidare a conducătorilor.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Mobilizarea parțială decretată de Putin în Rusia pare să meargă destul de prost. Nenumărate informații, susținute și de înregistrări video, arată că oamenii nu vor să se înroleze, în timp ce poliția intervine cu o brutalitate tot mai mare în mod aleator, adesea împotriva unor persoane care au avut doar ghinionul de a se afla întâmplător în zonă. Pe acest fond de teroare și nervozitate, tensiunile cresc inclusiv la Moscova.
Peste 2.300 de persoane au fost arestate până acum în Rusia, de la decretarea mobilizării parțiale – conform datelor oficiale. Pretutindeni în țară, cei chemați sub arme sunt reticenți, încearcă să scape, protestează sau ajung chiar să se bată cu poliția. Se înregistrează numeroase cazuri de alcoolism, cu recruți care ajung să se bată între ei după ce au băut până și-au pierdut mințile.
În Omsk, centrul Rusiei, recruții l-au luat la bătaie cu forțele de ordine care încercau să-i oblige să urce în autobuze. Cei încorporați le strigau polițiștilor să vină cu ei, să moară pe front.
Everything you need to know about mobilization in Russia is in this video. Men from the Omsk region got into a fight with the police just before being sent to the war. They wanted the cops also go to serve in the army and go to die in Ukraine. Just a circus and a show. pic.twitter.com/rqxe0zX9XV
În republica Daghestan, din sudul Rusiei, s-a ajuns la proteste de stradă contra mobilizării, iar poliția a băgat la dubă peste 100 de oameni. Într-una din secvențele înregistrate și postate pe Twitter, un polițist spune unui grup de femei că “Ucraina a atacat Rusia”. Femeile îi răspund imediat: „Rusia e cea care a atacat Ucraina!”.
La granița cu Georgia s-au format două coloane, ambele compuse din bărbați de vârsta mobilizării care vor să iasă din Rusia: una cu șoferi aflați în mașini și alta cu pietoni. În doar 4 zile, 261.000 de ruși au părăsit țara.
În Irkuțk, oraș din Rusia aflat în Siberia, cineva a înregistrat întâmplător, cu telefonul, un moment cumplit, în care un bărbat mobilizat care nu voia să meargă pe front l-a împușcat, pur și simplu, pe comandantul centrului de recrutare! Comandantul Aleksandr Ieliseev a fost ucis cu 4 focuri de armă trase de la o jumătate de metru. Pe criminal îl cheamă Ruslan Zinin, are 29 de ani și a fost chemat „la oaste”. Prins ulterior, el a spus că preferă să meargă la închisoare decât să moară în Ucraina.
Mobilized man killed a drafting office commander in Ust-Ilimsk, Irkutsk region, Russia.
Alexandr Yeliseev, the commander, was shot four times almost point blank.
The murderer is Ruslan Zinin, born in 1997, „partially mobilized”. He decided jail is better than death in Ukraine. pic.twitter.com/s0IvHJZJBO
În Iakuțk, oraș cu 300.000 delocuitori din Siberia, femeile au protestat formând un imens cerc în jurul unității de poliție trimisă să intervină împotriva lor.
Russian women protesting Putin’s #mobilization in Yakutsk, Siberia (population ~300,000). Men are cheering them from the sidelines. pic.twitter.com/GVp3sdXDFT
Poliția devine din ce în ce mai represivă și intervențiile sale sunt adesea aleatorii, menite doar să bage groaza în oameni. Pe Strada Varvarka, din Moscova, gealații lui Putin au săltat o femeie care aștepta autobuzul în stație.
На улице Варварка в Москве лютуют полицейские. Они задержали ни в чем не повинную женщину, сидевшую на остановке
«Я на остановке жду! Я на остановке жду, ребят!» — кричала она, пока ее под руки вели в автозак.
La câteva secunde după acest moment tragicomic, două tinere care treceau pe stradă cu umbrelele deschise în timp ce ploua zdravăn au fost și ele luate pe sus, fără să înțeleagă ce se petrece!
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Regimul Putin pare să se folosească de ocazia mobilizării parțiale ca să-i trimită pe front în primul rând pe cei care nu sunt fideli actualei puteri și politicii duse de aceasta. Protestatarii de pe străzi primesc ordinele de încorporare pe loc, la secțiile de poliție, după ce au fost prinși. În acest timp, prin Moscova circulă foi volante înșelătoare, unde cei dornici să scape de mobilizare sunt invitați să sune la comisariatul militar!
Pe fondul lipsei totale de entuziasm a populației față de războiul pornit de Rusia în Ucraina, regimul Putin apelează la tot felul de metode pentru a face rost de cei 300.000 de militari ceruți de Serghei Șoigu, ministrul Apărării. Primii vizați sunt cei mai vocali dintre opozanți. Circa 2.000 de oameni au fost arestați miercuri seara, în orașele Rusiei, pentru că au participat la proteste împotriva mobilizării. Aceștia au primit ordinele de încorporare direct la sediile poliției, unde fuseseră duși după arestare.
Serviciile secrete au pus la cale o capcană special pentru locuitorii din Moscova – orașul cel mai important, pentru că aici se află concentrată toată conducerea actuală a Rusiei.
În tot orașul au fost împrăștiați fluturași în care li se promite ajutor celor care vor să evite mobilizarea forțată. Acestora li se dă și un număr de telefon unde pot suna pentru a fi învățați ce au de făcut.
Numai că numărul respectiv este de la comisariatul militar al regiunii Moscova! Cei care apelează acest număr sunt interceptați, identificați și înrolați imediat.
A trap for Moscow residents
Moscow residents have noticed flyers around the city which say that by calling the number they will be helped to avoid forced conscription and mobilization. As it turned out, the number listed on flyers belongs to the military commissariat in #Moscow. pic.twitter.com/Euzciwl79J
Până acum, politica lui Putin a fost să evite, pe cât posibil, înrolarea locuitorilor din marile orașe rusești aflate în partea europeană a țării. Recrutările s-au făcut în cele mai sărace și îndepărtate zone, cu predilecție acolo unde se află minorități naționale. Au fost trimiși pe front, cu precădere, tineri din Extremul Orient și din zona Caucazului. Politica pare să se fi schimbat și încorporările îi vizează acum în special pe cei identificați ca opozanți ai regimului.
Mobilizarea parțială decretată de Putin miercuri a fost considerată de generalul american Mark Hertling, dar și de generalul australian Mick Ryan drept o nebunie inutilă. Trimiterea pe frontul din Ucraina a sute de mii de oameni foarte slab pregătiți, total demotivați, nu va aduce niciun plus militar Rusiei.
Despre acest lucru a scris inclusiv canalul Grey Zone, de pe Telegram, care le aparține mercenarilor Wagner. Cu o săptămână înainte de anunțarea mobilizării, administratorii contului au făcut o pledoarie împotriva acestei măsuri, explicând că nici măcar 1.000.000 de rezerviști prost instruiți și fără chef de luptă nu pot ajuta pe front. În schimb, scriau reprezentanții mercenarilor Wagner, mobilizarea va crea agitație în Rusia, va afecta economia și va dărâma moralul celor rămași acasă.
Soluția oferită de Grey Zone era trimiterea pe front de soldați experimentați și comandați capabili. Astfel de oameni nu mai există însă, la ora actuală, în Rusia.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Kremlinul își alternează mesajele dure cu cele insidioase către Ucraina, care este când amenințată cu ștergerea de pe fața pământului, când ademenită să li se alături „fraților ruși”. Într-o emisiune difuzată pe postul TV Rossia 1 miercuri, de ziua națională a Ucrainei, s-a proclamat că această ruptură este temporară și că va veni vremea când rușii și ucrainenii, umăr la umăr, „vor lua cu asalt împreună Varșovia și Berlinul”.
După ce a reluat tema propagandei putiniste, conform căreia în Secolul al XX-lea au avut loc două catastrofe geopolitice, dezmembrarea Imperiului Rus din 1917 și a Uniunii Sovietice din 1991, când „poporul nostru a fost artificial despărțit de păpușarii europeni și americani”, unul dintre cei prezenți, politologul Aleksandr Kamkin, a călcat în străchini. Acesta a spus că „ne vor trebui decenii ca să îi lipim pe toți împreună din nou“.
Serghei Mardan, realizator la postul național de radio, a sărit ca ars: „De ce ar trebui să ne ia decenii? Poate că această problemă s-ar putea rezolva într-un an”.
Dmitri Kulikov, moderatorul emisiunii de la Rossia 1, a intervenit spunând că e vorba de același popor – ucrainenii și rușii – și nu vede o problemă radicală în acest moment (apropo de războiul din Ucraina). „Da, avem probleme majore în acest moment, ei (europenii și americanii – n. red.) nu vor să elibereze poporul de sub aceste organizații sociale naziste. Dar nu e o problemă reală cu reunificarea. Nu e o problemă insolvabilă“.
Serghei Mardan a revenit: „Lăsați-mă să vă reamintesc că două decenii am dus un război împotriva terorismului. Au fost două războaie civile sângeroase în Rusia. Cu toate acestea, rănile istorice aproape s-au vindecat. Etnici ceceni și etnici ruși sunt acum luptă acum umăr la umăr. Sunt sigur că același lucru se va întâmpla cu Ucraina. Sper ca, după o perioadă, ucrainenii și rușii să ia cu asalt împreună Varșovia și Berlinul”.
Kremlin propagandists are trying to convince their audiences that Ukrainians will somehow forgive and forget Putin’s atrocities, making comparisons to Chechnya and ludicrously predicting that someday, shoulder to shoulder with Russians, Ukrainians will invade Poland and Germany. pic.twitter.com/uvw43YHJNf
Realitatea alternativă pe care Moscova a construit-o în ultimele decenii: Imperiul Țarist și URSS au fost distruse de păpușarii europeni și americani, toate popoarele abia așteaptă să se întoarcă sub umbrela Kremlinului
Propagandiștii Moscovei au reconfirmat astfel ideea că Moscova nu se gândește doar la Ucraina, ideologia putinistă vizând obiective mult mai depărtate (Varșovia și Berlin, adică Polonia și Germania). Discursul este face parte din realitatea alternativă (în care e inclusă și falsificarea grosieră a istoriei) pe care regimul Putin a construit-o în ultimele decenii și a exportat-o masiv prin intermediul rețelor de socializare.
Una din ideile false vehiculate în emisiunea din care am redat fragmentul de mai sus ar fi aceea că „păpușarii europeni și americani” au contribuit la destrămarea Imperiului Țarist din 1917 și a URSS din 1991. Aceasta este o minciună grosolană pe care nici măcar sovieticii n-au putut-o propaga. Dimpotrivă, marile puteri au încercat să intervină în ajutorul țarului și apoi al guvernelor liberale care au urmat după revoluția din februarie 1917, acordându-le sprijin economic, finaciar și diplomatic pentru a menține imperiul unit.
Proclamarea independenței de către state precum Ucraina și Moldova a fost întâmpinată cu foarte mari rezerve. După lovitura de stat dată de Lenin și bolșevici în noiembrie 1917, marile puteri au trimis chiar trupe care să sprijine forțele pro-țariste (tabăra „Albilor”) – tot în ideea de a salva imperiul.
În ceea ce privește dezmembrarea URSS din 1991, aceasta s-a produs la capătul unui foarte lung proces de degradare a situației economice a imperiului. Zecile de popoare din interiorul Uniunii Sovietice nu aveau nimic în comun și fuseseră ținute la un loc cu forța, prin teroare și represiune, de regimul comunist. În momentul când acesta n-a mai reușit acest lucru, intrând în colaps din cauza lipsei de performanță a economiei centralizate, a cheltuielilor prea mari cu armata și a războiului din Afganistan, Uniunea Sovietică a făcut implozie. Amestecul SUA și al țărilor din Europa a existat doar în măsura în care oamenii din lagărul comunist vedeau cât de prost o duc ei în comparație cu nivelul de trai existent dincolo de Cortina de Fier.
Însăși ideea centrală a discursului de la Rossia 1 este delirantă. Pentru a respecta liniile directoare ale propagandei Kremlinului, cei din studioul televiziunii au pretins că, de fapt, în Ucraina nu e nicio problemă și nicio tragedie, nu există distrugeri, masacre, că armata rusă nu luptă decât cu „naziștii” și că, după ce va reocupa țara, poporul fericit îi va întâmpina cu brațele deschise pe „frați“. Asta, în ciuda faptului că este evident, încă din prima zi a invaziei, că ucrainenii nu-i vor acolo pe ruși și că asistăm la lupta unui întreg popor, nu a unei clici „păpușate” de Statele Unite sau Uniunea Europeană.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
De ce susține patriarhul Kiril al Bisericii Ortodoxe Ruse războiul declanșat de Putin în Ucraina într-un asemenea mod fățiș și dezonorant pentru o biserică a unei religii tolerante și pacifiste? La întrebare încearcă să ofere răspuns, într-o amplă și foarte documentată analiză, scriitorul și istoricul britanic Chris Owen, autorul mai multor studii foarte interesante și aprofundate despre organizarea și structura societății, armatei și puterii din Rusia. Descoperim astfel o biserică în fruntea căreia tronează un fost agent KGB, organizată după reguli medievale sau, poate, de clan mafiot și care exportă violență, intoleranță și ură alimentând mișcări de extremă dreapta în lume, în timp ce pe plan intern face bișniță cu țigări, pietre prețioase, haine, băuturi alcoolice și petrol.
Întrepătrunderea dintre statul mafiot rus condus de locotenent-colonelul Vladimir Putin, fost ofițer KGB, și Biserica Ortodoxă Rusă condusă de patriarhul Kiril, fost agent KGB cunoscut sub indicativul Mihailov, este totală.
Sistemul bisericii rusești este unul piramidal, în care toată lumea plătește un fel de taxă „la negru”, de 15% din veniturile lunare, și care merge de la preotul din cea mai săracă localitate până sus, la patriarh. Averea lui Kiril este estimată (în funcție de sursă) la 4-9 miliarde de dolari, asta într-o țară în care preoții de rând au salariu de 450 de dolari/lună.
Preafericitul patronează, de fapt, o imensă afacere. Biserica nu-și face publice veniturile, conturile, donațiile primite, proprietățile și, de asemenea, nu plătește taxe. Se zvonește că nici măcar Guvernul de la Moscova nu are cunoștință de toate bunurile.
Federovski Godorok, fosta resedinta a tarului Nicolae al II-lea, a fost renovată pe cheltuiala statului și a fost „retrocedată” bisericii, deși n-a aparținut niciodată acesteia. Acum, ansamblul este reședința personală a patriarhului Kiril
Biserica a pus mâna, în ultimele decenii, pe nenumărate proprietăți „retrocedate” de autorități deși, anterior, n-au fost niciodată proprietara acestora. Inclusiv o reședință a ultimului țar al Rusiei, Nicolae al II-lea, a fost „retrocedată”, iar acum e renovată pe cheltuiala statului, 47 de milioane de dolari, înainte de a deveni reședința oficială a patriarhului Kiril.
Capul Bisericii Ortodoxe Ruse are propria sa avere personală, separată de cea a instituției pe care o păstorește, și care cuprinde iahturi de lux, avioane, proprietăți, ansambluri rezidențiale (atât pe numele lui, cât și ale rudelor), obiecte foarte scumpe.
Actualul patriarh era cunoscut, încă de pe vremea când era doar mitropolit al Smolenskului, ca un mare afacerist. A implicat biserica în scandaluri absolut stânjenitoare, precum acela al importului de tutun. Biserica Ortodoxă Rusă ajunsese, la mijlocul anilor 1990, principalul dealer de țigări din Rusia, motiv pentru care Kiril s-a ales cu porecla „Mitropolitul tutunului”. Guvernul acordă privilegii bisericii, o scutește de taxe, închide ochii la afacerile cu petrol, băuturi, țesături etc, iar la schimb Kiril sprijină Puterea.
Pe plan extern, Biserica Ortodoxă Rusă joacă un foarte important rol de „soft power”. Este în legătură cu mișcările de extremă dreapta din Europa și SUA, pozează într-o apărătoare a „valorilor tradiționale” (pe care ea însăși nu le respectă acasă), instigă la intoleranță și violență, încurajează mișcările împotriva minorităților sexuale, dar și de alte feluri. În Africa duce o intensă campanie de prozelitism care merge, de asemenea, mână-n mână cu intervenția „hard power” a Guvernului Rusiei. În timp ce Putin duce în Africa mercenarii Wagner, armament, consilieri, corupe politicieni și instituții, biserica lui Kiril trimite misionari care îi încurajează pe oameni să treacă la ortodoxia rusă.
Mai jos, ampla analiză a Bisericii Ortodoxe Ruse și a acțiunii capului său, patriarhul Kiril, realizată de istoricul britanic Chris Owen.
1/ What do two yachts, a $30,000 watch and the Tsar’s former residence have in common? They’re all assets of Patriarch Kirill of the Russian Orthodox Church. A 🧵 on how the church’s role in the Ukraine war is tied up with its finances and role as an instrument of ‘soft power’. pic.twitter.com/C6brueUAGv
„BOR și-a folosit influența în străinătate pentru a ajuta interesele rusești. Ea s-a opus aspirațiilor Moldovei de a adera la UE pe motiv că aceasta ar necesita toleranță față de homosexualitate“
Ce au în comun două iahturi, un ceas de 30.000 de dolari și fosta reședință a țarului? Toate sunt bunuri ale Patriarhului Kiril al Bisericii Ortodoxe Ruse (BOR). O poveste despre modul în care rolul bisericii în războiul din Ucraina este legat de finanțele sale și de rolul său ca instrument de „soft power”.
Biserica Ortodoxă Rusă s-a confruntat în ultimii 30 de ani cu numeroase scandaluri legate de afacerile sale financiare. Dar povestea începe cu adevărat cu cei 40.000 de preoți și decani ai Rusiei, dintre care majoritatea lucrează în mii de orașe și sate mici din întreaga țară.
A fi preot nu este o cale spre bogăție în Rusia. În Moscova, preoții sunt plătiți cu aproximativ 450-650 de dolari lunar. În regiunile rurale, este posibil ca aceștia să primească doar salariul minim (aproximativ 200 de dolari lunar) sau mai puțin. Acest lucru nu este nici pe departe suficient pentru a menține o biserică în funcțiune sau pentru a plăti cheltuielile de bază ale gospodăriei.
Așadar, cum reușesc preoții să se descurce? Solicitând donații pentru orice fel de ritual – spunând rugăciuni, sfințind mașini și apartamente noi, botezuri, vânzând lumânări. Unii preoți câștigă bani și prin mijloace laice, cum ar fi agricultura, cofetăria, conducerea de taxiuri și așa mai departe.
O parte din valoarea donațiilor este reținută de preot pentru a-i permite să supraviețuiască și să își întrețină biserica, dar restul (se pare că până la 50%) merge „sus”, la decanul local – superiorul direct al preotului – și la eparhie, care la rândul său trimite până la 15% la Moscova.
Așadar, cheia pentru a fi un preot de succes din BOR este găsirea unui donator bogat, cum ar fi un om de afaceri local sau un oligarh. Preoții din mediul rural au adesea doar o populație mică și săracă de la care să solicite donații. Astfel, bisericile proliferează în orașe și stagnează în sate.
Cu toate acestea, biserica este foarte secretoasă în ceea ce privește finanțele sale. Conturile sale nu sunt publicate și se pare că nu dezvăluie donațiile nici măcar Guvernului: „Când dai cuiva aflat în nevoie, nu lăsa ca mâna ta stângă să știe ce face mâna ta dreaptă” (Matei 6:3).
Acest lucru înseamnă că operațiunile BOR sunt strâns legate de producătorii de bogăție, într-o țară clasată pe locul 136 în topul celor mai corupte din lume (din 180). Acest lucru ne aduce înapoi la faimosul ceas de mână Breguet al lui Kiril, la iahturi și la reședințe.
Ceasul de 30.000 de dolari, donat de un binefăcător anonim, a stârnit controverse după o încercare stângace de a-l îndepărta dintr-o fotografie – a fost îndepărtat cu ajutorul airbrush-ului, dar editorul foto a uitat să înlăture reflexia acestuia în blatul lustruit al unei mese. Mai mulți clerici importanți din BOR au avut scandaluri similare. (POZĂ)
Un alt binefăcător, compania petrolieră rusă Lukoil, a donat iahtul Pallada, în valoare de 4-6 milioane de dolari, pentru uzul lui Kiril. De asemenea, se pare că acesta ar avea propriul iaht de lux personal, Azimuth, în Marea Mediterană, în valoare de aproximativ 700.000 de euro – posibil donat tot de un binefăcător.
Oameni de afaceri i-au oferit lui Kiril transport aerian gratuit, cum ar fi utilizarea unui avion Gulfstream G450 de 43 de milioane de dolari pentru a călători în Rusia. De asemenea, statul rus l-a transportat pe Kiril la destinații atât de îndepărtate precum Antarctica la bordul unui avion guvernamental Il-96-300.
Federovski Godorok, proprietate de stat, un complex rezidențial masiv construit pentru țarul Nicolae al II-lea în apropiere de Sankt Petersburg, este în prezent în curs de renovare pe cheltuială publică – costând în total aproximativ 47 de milioane de dolari – pentru a fi folosit ca reședință oficială a patriarhului.
Kiril și rudele sale ar deține, de asemenea, mai multe apartamente și proprietăți în jurul Moscovei și Sankt Petersburg, pe care publicația Project le-a evaluat la aproximativ 316 milioane de ruble (sau aproximativ 5 milioane de dolari). Nu este clar de unde au provenit banii pentru acestea.
Începând din 2010, Guvernul rus a „restituit” mii de proprietăți de stat către BOR, deși multe dintre acestea, precum Federovski Godorok, nu au fost niciodată proprietatea bisericii. Proprietarii privați de terenuri au construit și deținut multe lăcașuri de cult în perioada țaristă.
Aceste relații au făcut ca BOR să fie puternic dependentă de oligarhi și de stat, iar aceasta este o legătură care merge în ambele sensuri. Dar biserica este ea însăși o afacere mare, datorită în parte activității actualului patriarh, Kiril.
În 1989, Kiril – în timp ce slujea ca episcop mitropolit de Smolensk și Kaliningrad – a condus Departamentul pentru Relații Externe ale Bisericii (DECR) al BOR, responsabil de relațiile bisericii cu străinătatea. Kiril avea deja o experiență îndelungată în acest domeniu, în calitate de reprezentant al bisericii.
Este aproape sigur că DECR avea legături strânse cu regimul sovietic. Kiril însuși ar fi fost un agent KGB cu numele de cod MIHAILOV, conform dosarelor KGB. Dar prăbușirea URSS în 1991 a dus la asumarea de către DECR a unor noi roluri comerciale.
Statul rus post-comunist a acordat BOR privilegii ca „ajutor umanitar”. Din 1994 până în 1997, BOR a fost autorizată să importe tutun fără taxe vamale. Biserica a importat 8 miliarde de țigări pe care le-a vândut la prețuri sub cele ale pieței, devenind astfel unul dintre cei mai mari furnizori ai Rusiei.
Expunerea acestui aranjament a dus la un scandal major, în care Kiril a fost poreclit „Mitropolitul tutunului” pentru rolul său în gestionarea acestuia. Aranjamentul de import a fost reziliat de către patriarhul de atunci, Alexei al II-lea, când a devenit prea controversat pentru a fi confortabil.
BOR a fost, de asemenea, autorizată să importe și să vândă vin. Mănăstirea Nikolo-Ugreșki, care este subordonată direct patriarhatului, a câștigat 350 de milioane de dolari din vânzarea de alcool numai în 1995. De asemenea, se pare că biserica avea afaceri în petrol, pietre prețioase și în vânzarea de apă îmbuteliată.
Mănăstirea Nikolo-Ugreșki a câștigat din exportul de vin, într-un singur an, 350 de milioane de dolari. Respectiva mănăstire e subordonată direct patriarhului
Una dintre cele mai mari surse de bani ale bisericii este fabrica sa Sofrino. Aceasta produce și vinde articole ecleziastice precum veșminte, mobilier, icoane și lumânări preoților și credincioșilor din întreaga Rusie – cerând prețuri mari pentru produsele sale.
Potrivit rapoartelor din presa rusă, veniturile bisericii au ajuns, numai în 2014, la 5,6 miliarde de ruble (aproximativ 150 de milioane de dolari la momentul respectiv). Veniturile sale nu sunt impozitate. De asemenea, statul a oferit 14 miliarde de ruble ca finanțare pentru BOR între 2012 și 2015.
Rapoartele mass-media susțin că Kiril a devenit extrem de bogat în timpul mandatului său. Forbes a estimat averea sa la 4 miliarde de dolari, iar Novaia Gazeta a sugerat o avere cuprinsă între 4 și 8 miliarde de dolari în 2019. Oricum ar fi, Kiril s-ar califica drept unul dintre cei mai bogați oameni din Rusia.
BOR sub conducerea lui Kiril și-a folosit bogăția și influența în mod strategic pentru a stimula „soft power” a Rusiei pe plan internațional, inclusiv prin poziționarea sa ca viitor lider al Ortodoxiei mondiale și prin încercarea de a înlocui Biserica de la Constantinopol în acest rol tradițional.
Aceasta este în mare măsură inițiativa personală a lui Kiril. În calitate de mitropolit de Smolensk, el a spus că BOR ar trebui să ocupe primul loc în rândul patriarhatelor ortodoxe. „Noi suntem moștenitorii de drept ai Bizanțului”, a spus Kiril. Acest lucru ar da Rusiei o influență uriașă asupra credincioșilor ortodocși.
BOR și-a folosit influența în străinătate pentru a ajuta interesele rusești. Ea s-a opus aspirațiilor Moldovei de a adera la UE pe motiv că aceasta ar necesita toleranță față de homosexualitate. Filiala moldovenească a bisericii a organizat proteste publice anti-LGBT.
În Muntenegru, BOR a jucat un rol major în încercarea de a submina eforturile țării de a se desprinde de Serbia. Biserica Ortodoxă Sârbă pro-rusă se opune cu tărie integrării Muntenegrului în NATO și UE, iar Rusia a sponsorizat o tentativă de lovitură de stat în această țară în 2016.
Biserica Ortodoxa Sârbă, aflată în strânse legături cu cea rusească, s-a opus din răsputeri aderării Muntenegrului la UE și NATO, iar acum luptă împotriva apropierii Serbiei de structurile europene. Preoțimea organizează inclusiv marșuri și mitinguri de protest
De asemenea, BOR este un canal vital pentru comunicarea Rusiei cu Iranul, cu care a co-organizat un dialog islam-ortodoxie care se întâlnește alternativ la Moscova și Teheran la fiecare câțiva ani. Rusia are cea mai mare populație musulmană din Europa, deci se află într-o poziție unică.
În Africa, BOR a demarat un program ambițios de construire de școli și facilități medicale. Aceasta oferă ajutor material, alături de ajutorul militar oferit de statul rus. Aceasta încurajează membrii altor confesiuni să își schimbe apartenența la ortodoxie.
BOR a influențat, de asemenea, extrema dreaptă americană și europeană. Aceasta sprijină organizații precum Congresul Mondial al Familiilor pentru a coordona opoziția față de căsătoriile între persoane de același sex și toleranța față de homosexualitate. BOR promovează Rusia ca fiind un apărător al „valorilor tradiționale”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Delirul actualei elite conducătoare a Rusiei pare să fi intrat într-o nouă fază, de-a dreptul îngrijorătoare, în care nebunia și ruperea de realitate se împletesc cu cinismul și prostia. Viaceslav Volodin, președintele Dumei de Stat de la Moscova, a amenințat joi Statele Unite că Rusia are „ceva de luat înapoi”, referindu-se explicit la Alaska. Dar teritoriul din nordul continentului american fusese vândut în 1867 de Rusia țaristă Statelor Unite, pentru 7,2 milioane de dolari, și nici măcar sovieticilor, în cele mai tensionate momente ale Războiului Rece, nu le-a dat prin cap să nege această tranzacție!
Lipsa de discernământ a conducătorilor de la Moscova, pe care experții în rusologie îi caracterizează ca fiind pur și simplu o bandă de gangsteri fără niciun scrupul și respect față de legile internaționale și drepturile celorlalți, îi șochează pe occidentali.
The Moscow Times, una din foarte puținele publicații rusești rămase independente, relatează că Rusia a amenințat miercuri că „va lua înapoi” Alaska dacă Statele Unite îngheață sau confiscă activele rusești ca răspuns la invazia din Ucraina. Viaceslav Volodin a afirmat explicit, la ultima sesiune a Parlamentului rus, înaintea vacanței parlamentare, că „America trebuie să-și amintească întotdeauna, există o bucată de teritoriu, Alaska. Când încearcă să ne ia resursele din străinătate, să se gândească înainte de a acționa că și noi avem ceva de luat înapoi”.
Fost ministru lituanian: „Pare că boala mintală a «elitei» a intrat într-o fază periculoasă. Obiectele ascuțite ar trebui să fie luate de lângă ei pentru a evita să se rănească“
Aceasta nu e doar o declarație bombastică făcută de unul din numeroșii măscărici pe care Putin i-a pus să joace roluri penibile în funcții care imită sistemele democratice. Pe străzile orașelor rusești au început să apară panouri publicitare outdoor în care este desenată Rusia împreună cu Alaska alături de mesajul uriaș „Aliaska Nașa!” – Alaska e a noastră!
Linas Linkevicius, fost ministru al Apărării și al Afacerilor Externe din Lituania, a reacționat șocat, pe Twitter: „Fostul președinte al Rusiei (Dmitri Medvedev – n. red.) amenință cu Al Treilea Război Mondial în fiecare săptămână, președintele Dumei amenință că «ia înapoi» Alaska de la Statele Unite. Pare că boala mintală a «elitei» a intrat într-o fază periculoasă. Obiectele ascuțite ar trebui să fie luate de lângă ei pentru a evita să se rănească”.
Russian ex-president threatens with WWIII almost every week, president of Duma threatens to ‘take back’ Alaska from the US. It seems that the brain disease of the ‘elite’ has entered a new dangerous phase. Sharp objects should be taken away from them to avoid injury. pic.twitter.com/nFCMRvvkQ1
2021: salariul mediu lunar al americanilor din Alaska – 5.600 de dolari, salariul mediu al rușilor – 775 de dolari
Alaska a fost vândută de Rusia către Statele Unite, cu acte în regulă, în 30 martie 1867, actul fiind ratificat de cele două părți în 15 mai 1867 și intrând în vigoare pe 18 octombrie același an. Americanii au plătit cu bani-gheață: 7,2 milioane de dolari (echivalentul a 140 de milioane de dolari în banii de acum).
Teritoriul era la acea vreme pustiu, fără infrastructură și subdezvoltat. Aproape toți rușii care se aflau acolo au părăsit Alaska după vinderea acesteia către americani. Însă noii proprietari au început explorarea sa, peste 30 de ani s-au descoperit uriașele zăcăminte de aur din Klondike, a urmat goana după aur, acordarea unei atenții speciale din partea Guvernului de la Washington, iar în 1959 Alaska a devenit stat american. Azi, salariul mediu al locuitorilor din Alaska este de 5.600 de dolari pe lună. În Rusia, salariul mediu este de 775 de dolari/lună.
Average salary in Alaska in 2021 – $5,600 per month.
Din punct de vedere juridic, moral și social, Rusia nu are nicio bază să revendice Alaska la 155 de ani după ce a vândut-o. Însă modul în care gândesc conducătorii Rusiei nu mai are demult nicio legătură cu logica, legile și bunul simț. Nu trebuie uitat că Putin a ordonat invadarea Ucrainei explicându-le concetățenilor săi că statul vecin n-are dreptul la existență, iar ucrainenii nu există ca popor.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Actualul lider al Germaniei, cancelarul Olaf Scholz, are un trecut cât se poate de tulbure, care explică pe deplin comportamentul duplicitar și ezitant al Guvernului de la Berlin în raport cu Rusia după declanșarea războiului din Ucraina. Aceasta pare a fi concluzia trasă de celebrul istoric dr. Hubertus Knabe, care publică un incendiar editorial pentru publicația britanică Daily Mail. Knabe arată că Olaf Scholz a fost marxist fanatic, unul dintre cei mai vehemenți atacatori ai NATO și SUA și susținători ai URSS, întreținând înainte de 1989 legături absolut dubioase cu autoritățile Germaniei comuniste, unde se simțea ca acasă și beneficia de un statut privilegiat.
Fără să o spună cu subiect și predicat, istoricul Hubertus Knabe sugerează cât se poate de străveziu că Olaf Scholtz a fost – și poate chiar mai este – cel puțin un agent de influență al Moscovei în tinerețe, dacă nu cumva de-a dreptul spion al Rusiei comuniste. În orice caz, Knabe îl caracterizează pe actualul cancelar drept un „idiot util” al Kremlinului!
Așa s-ar explica pe deplin faptul că Germania a fost principala frână, în ultimele trei luni, în calea unor măsuri dure de sancționare a Rusiei după invadarea Ucrainei, precum și că până acum Guvernul de la Berlin a rămas singurul – dintre cele ale marilor puteri occidentale – care n-a ajutat consistent Ucraina pe plan militar.
Hubertus Knabe a ales presa britanică pentru aceste dezvăluiri șocante pentru că, după cum scrie chiar el în finalul editorialului, publicarea textului i-a fost blocată în Germania! Mai multe instituții media au refuzat să-l difuzeze, ulterior – relatează istoricul – apărând în schimb o poveste falsă despre presupusa urmărire a lui Scholz de către STASI.
Portretul făcut lui Olaf Scholz de istoricul Hubertus Knabe
* La începutul carierei sale politice, în Hamburg, Olaf Scholz a fost un marxist fanatic.
* În plin Război Rece, adică în anii 1980, când amenințarea sovietică era o realitate cât se poate de concretă pentru Germania federală, actualul cancelar s-a situat deschis de partea URSS, criticând vehement SUA și NATO.
* Ajuns vicepreședinte al organizației de tineret a Partidului Social-Democrat, Olaf Scholz a avut o retorică furibundă la adresa Alianței Nord-Atlantice și a americanilor. După ce URSS a escaladat criza, orientând sute de rachete nucleare către Occident, NATO și SUA au fost chemate de cancelarul de atunci al R. F. Germania să întărească apărarea țării, ceea ce a provocat isteria lui Scholz. Acesta a ținut o serie de discursuri violente, acuzându-i pe americani de imperialism și declarându-i principalii inamici ai păcii! Asta, în timp ce URSS masa la granițele Europei Occidentale focoase nucleare și cantități uriașe de echipamente militare.
Olaf Scholz era, în anii 1980, un marxist fanatic și un cal troian al Rusiei sovietice în Germania de Vest: vitupera împotriva americanilor și a NATO, întreținea relații dubioase cu autoritățile est-germane, închidea ochii la abuzurile comise împotriva conaționalilor persecutați din RDG și urma politicile Moscovei, scrie istoricul german care i-a cercetat amănunțit trecutul actualului cancelar al Germaniei
* Poziția minorității marxiste conduse de Scholz era, în acea perioadă, că „Uniunea Sovietică trebuie să pună mult mai multe rachete nucleare la ușa Statelor Unite“!
* Până în 1989, Scholz a avut legături foarte strânse cu autoritățile comuniste din Germania comunistă – R. D. Germană –, lucru pe care ulterior a încercat să-l ascundă. În intervalul 1983-1989 a intrat în țara vecină de 9 ori, beneficiind de statut privilegiat atât la controalele vamale, cât și în interiorul RDG, țară controlată complet de sovietici.
* În timp ce alți vest-germani care-și vizitau rudele în Germania de Est erau hărțuiți și urmăriți permanent de STASI (temuta poliție politică a regimului comunist), Scholz nu a avut nici măcar dosar de urmărire. Pentru orice om familiarizat cât de cât cu acea perioadă, asta nu poate însemna decât un singur lucru: actualul cancelar german era „omul rușilor”.
* Scholz s-a întâlnit în repetate rânduri cu liderii est-germani, conducând delegații ale radicalilor din mișcarea socialistă vest-germană.
* S-a exprimat vehement împotriva programului prin care Ronald Reagan a și înfrânt, de fapt, URSS, scutul anti-rachetă operațiunea numită „Războiul stelelor”.
* Nu doar în privința politicii externe de securitate s-a poziționat Scholz de partea rușilor și a regimurilor dictatoriale comuniste, ci și atunci când a fost vorba despre compatrioții săi din Germania de Est. În timp ce STASI urmărea, aresta și deporta sute de persoane care erau considerate disidenți, Scholz venea în Berlinul de Est și lăuda Guvernul comunist pentru politicile sale moderate și constructive!
* Istoricul german subliniază că a descoperit în arhive documente indubitabile că Scholz și-a aliniat politica, permanent, cu cea a URSS, și nu cu cea a țării sale și a SUA.
* Astăzi vedem că, deși de la acele evenimente au trecut peste 30 de ani, Olaf Scholz continuă să joace cartea Rusiei, spune istoricul Hubertus Knabe, ceea ce-l face pe Putin “să-și frece mâinile de bucurie”.
Mai jos, traducerea editorialului incendiar din „Daily Mail” prin care doctor Hubertus Knabe îl demască pe actualul cancelar german Olaf Scholz ca având un trecut de aliat și strâns colaborator al Rusiei comuniste.
„Liderul Germaniei este atât de blând cu Rusia pentru că este un fost marxist care a atacat NATO și s-a înclinat în fața Moscovei?”, se întreabă istoricul de elită dr. Hubertus Knabe
Istoricul german Hubertus Knabe relatează, în editorialul său din Daily Mail, că a încercat să publice detaliile despre trecutul Olaf Scholz ca om al Moscovei în presa germană, dar a fost cenzurat!
„Politicieni de rang înalt din toată lumea occidentală au vizitat Ucraina în ultimele săptămâni.
Boris Johnson a luat parte la una dintre cele mai memorabile vizite externe din mandatul său de prim-ministru, când s-a plimbat luna trecută prin centrul Kievului împreună cu președintele Zelenski, în timp ce secretarul general al ONU, Antonio Guterres, și șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au arătat, de asemenea, sprijinul lumii libere pentru o democrație în pericol.
Cu toate acestea, un politician occidental de rang înalt a păstrat o tăcere ciudată cu privire la o posibilă vizită în Ucraina: cancelarul german Olaf Scholz.
Și de ce ar putea face asta?
Scholz, la fel ca mulți membri ai Partidului Social-Democrat din Germania (SPD), se prezintă ca un tehnocrat blând și un pragmatic de centru-dreapta al partidului. Dar el are un trecut politic surprinzător.
La începutul carierei sale politice, Scholz – care a crescut în Hamburg, în ceea ce era pe atunci Germania de Vest – nu era doar un marxist convins, ci și un adept înfocat al așa-numitei «mișcări pentru pace».
Aceasta a portretizat NATO și America ca pe niște războinici iresponsabili. În multe probleme de securitate, el s-a situat în mod deschis de partea Kremlinului.
Instigatorul
În 1982, când Scholz a devenit vicelider al Tinerilor Socialiști, Războiul Rece era la apogeu, iar perspectiva unui duel nuclear între Moscova și Occident părea foarte posibilă.
În decembrie 1979, trupele sovietice invadaseră Afganistanul, după ce Kremlinul a reorientat sute de rachete nucleare cu rază intermediară de acțiune spre Europa de Vest.
NATO a contracarat acest lucru prin amplasarea propriilor rachete americane în Europa, cu sprijinul și încurajarea cancelarului de atunci al Germaniei de Vest și lider al SPD, Helmut Schmidt.
Ce a avut de spus tânărul și înflăcăratul Scholz despre acest lucru? În eseuri și discursuri, el a atacat «strategia agresivă-imperialistă a NATO» și pe susținătorii săi «de dreapta» din propriul său partid de centru-stânga.
La fel ca mulți tineri marxiști din Occident, Scholz vedea în NATO și în SUA principalul inamic și amenințare la adresa păcii – și nu în URSS.
De aceea, așa cum s-a stabilit, a «colaborat» în mod activ cu politicienii și funcționarii est-germani în lupta dintre Est și Vest.
Se știe că Scholz a călătorit în mod regulat în RDG – așa-numita «Republica Democrată Germană», nu că ar fi existat ceva democratic în satelitul sovietic cunoscut și sub numele de Germania de Est.
În mod remarcabil, a trecut granița de nouă ori în total între septembrie 1983 și iunie 1988.
Autoritățile de frontieră din RDG au fost întotdeauna instruite să îl scutească pe Scholz de «schimbul forțat» – banii pe care vizitatorii occidentali îi dădeau și care reprezentau o taxă de frontieră – și să îi acorde o «autorizație deosebit de preferențială și politicoasă».
În acea perioadă, germanii de Vest obișnuiți care treceau granița pentru a-și vedea rudele, așa cum am făcut-o eu, nu numai că trebuiau să dea bani, dar erau hărțuiți în mod obișnuit de polițiștii de frontieră și adesea urmăriți de agenți secreți ai mult-temutei STASI.
Cu toate acestea, Scholz a fost tratat cu covorul roșu de către conducerea est-germană.
Am găsit documente esențiale în Arhivele Federale ale Germaniei care arată cum Scholz s-a aliat mult mai puternic cu politica Kremlinului în anii 1980 decât cu cea a SUA sau a guvernului vest-german.
Într-un set de documente, liderul filialei de tineret a Germaniei de Est, FDJ, a menționat că Scholz aparținea unui grup de orientare marxistă care era adesea dispus să «coopereze cu comuniștii».
În aripa de tineret a propriului său partid, Jusos, Scholz a devenit un purtător de cuvânt neoficial al minorității de marxiști radicali, atacându-i pe «reformiști» – nemarxiști – în discursuri și eseuri.
Cu ocazia a două vizite, Scholz a fost primit de al doilea cel mai important funcționar din RDG, Egon Krenz. Într-un program de știri din RDG, îl puteți vedea pe Scholz – încă cu șuvița lui roșcată – stând în fața lui Krenz.
În mod șocant, Jusos a susținut că Uniunea Sovietică ar trebui «să pună mult mai multe rachete nucleare la ușa Statelor Unite».
Olaf Scholz nu a menționat niciodată în mod public relațiile sale apropiate cu funcționarii est-germani care – la fel ca Vladimir Putin astăzi – conduceau un stat polițienesc bazat de frică.
Rachete
În octombrie 1986, Scholz și prietenii săi din Jusos s-au întors în Germania de Est pentru a se întâlni cu omologii lor comuniști. Încă o dată, Krenz i-a primit, iar Scholz însuși a jucat un rol important în încheierea unui acord final în care a fost adoptată cererea comuniștilor de a trata RDG ca nemaifiind parte a Germaniei.
În următorii doi ani de vizite, Scholz și Jusos s-au întors în Germania de Est pentru a face lobby împotriva NATO. Aceștia au criticat în special planul președintelui american Ronald Reagan privind un «scut» defensiv împotriva rachetelor balistice intercontinentale sovietice.
În martie 1987, s-a planificat ca Scholz să se întâlnească chiar cu Erich Honecker, șeful RDG, în cadrul unei conferințe.
În acest timp, STASI a luat măsuri dure împotriva opoziției din RDG. În ianuarie 1988, peste 100 de activiști pentru drepturile civile au fost arestați, iar unii au fost expatriați.
Ce a avut de spus Scholz? Atunci când s-a întâlnit cu omologii săi comuniști, a subliniat «tratarea moderată a evenimentelor recente din RDG». Și și-a reiterat dorința de a dezvolta în continuare relații bune «fără tensiuni ciclice».
La un alt eveniment din iunie 1988 – cu câteva luni înainte de căderea URSS – RDG, puternic militarizată, s-a prezentat ca un stat dedicat păcii în fața unor participanți din 113 țări. Scholz a fost prezent și a fost tratat aproape ca un oaspete de stat: un angajat al Comitetului Central l-a luat cu mașina de la graniță.
Când am scris pentru prima dată despre colaborarea din tinerețe a lui Scholz cu funcționari importanți din RDG, mai multe instituții media germane au refuzat să publice dezvăluirile.
Ulterior, mulți au pretins că fusese o victimă a STASI, arătând că numele său apărea în câteva documente.
Scholz însuși a reacționat la aceste rapoarte: «Bineînțeles, sunt conștient de faptul că am fost spionat. Nu este frumos, dar așa stau lucrurile».
În realitate, documentele STASI consemnează pur și simplu numele lui Scholz atunci când acesta participa la întâlniri. STASI nu a deschis niciodată un dosar special pentru Scholz, așa cum a făcut cu mulți oameni nefericiți pe care i-a vizat de fapt.
Desigur, aceste evenimente au avut loc cu mult timp în urmă. Nu numai că aspectul lui Scholz s-a schimbat de atunci, dar, fără îndoială, și opiniile sale politice s-au schimbat.
Cu toate acestea, ceea ce a rămas neschimbat din anii 1980 este mentalitatea imperialistă din interiorul Kremlinului. Vladimir Putin, la fel ca predecesorii săi sovietici, încearcă să le refuze vecinilor Rusiei dreptul la autodeterminare.
Kremlinul
În mod rușinos, mulți membri de rang înalt ai SPD au fost dispuși să tolereze acest lucru timp de decenii – mai ales fostul cancelar Gerhard Schröder, care este, de asemenea, președinte al consiliilor de supraveghere a două companii rusești de stat și urmează să se alăture luna viitoare consiliului de supraveghere al gigantului rus al gazelor Gazprom.
Schröder a fost cel care a început să lucreze cu ramura de tineret est-germană în 1980, în calitate de președinte al Jusos. Scholz i-a călcat pe urme. Poate că Scholz a călătorit mult în spectrul politic – dar nu poate scăpa de trecutul său ca unul dintre «idioții utili» ai Kremlinului.
Iar astăzi, în timp ce cancelarul german stă cu mâinile în sân – nereușind să își respecte promisiunea de acum trei săptămâni de a trimite arme grele în Ucraina – Putin trebuie să își frece mâinile de bucurie.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Imagini incredibile au apărut în presa de la Kiev după defilarea din 9 mai, organizată la Moscova cu ocazia victoriei aliaților în fața Germaniei naziste în cel de-al Doilea Război Mondial. Numeroase portrete cu „eroii” putiniști lichidați în Ucraina, folosite în timpul paradei din Piața Roșie, au fost pur și simplu aruncate la gunoi la finalul evenimentului ce se voia grandios.
Fotografiile sunt marcate cu litera Z, simbolul forțelor ruse de ocupație. Printre invadatorii batjocoriți chiar de compatrioții lor se numără maiorul Evgheni Osipov, căpitanul Aleksei Bogomolov și sergentul major Aleksandr Bulîghin. Pozele doveditoare sunt publicate pe site-ul Obozrevatel.com.
Maiorul Evgheni Osipov: ucis la 4 martie în timp ce efectua o recunoaștere pe o aeronavă de atac Su-25.
Căpitanul Aleksei Bogomolov: a făcut parte din regimentul 25 separat al GRU Spețnaz.
Sergentul major Aleksandr Bulîghin: pierit în timpul „operațiunii speciale” din Ucraina. Înmormântat în orașul Șadrinsk la data de 14 aprilie.
Obozrevatel.com:„În fiecare an, în Rusia, se întâmplă același lucru: după desfășurarea acțiunii, în care oamenii poartă cu mândrie în fața camerelor portretele bunicilor care au murit în cel de-al Doilea Război Mondial, acești «bunici» sunt pur și simplu aruncați la coșul de gunoi. De asemenea, se remarcă faptul că, în 2022, «bunicilor» aruncați li s-au alăturat portretele invadatorilor care au murit în Ucraina. Aceasta este adevărata față a sprijinului pentru Putin și miturile sale despre războaie”.
„Eroii” putiniști, aruncați la gunoi
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Partea aeriană a paradei militare de la Moscova, organizată pe 9 mai în cinstea victoriei împotriva nazismului din cel de-al Doilea Război Mondial, a fost anulată din motive politico-militare, nu meteorologice, cum a pretins propaganda oficială.
Sub presiunea Occidentului, teroristul criminal Vladimir Putin a decis să nu prezinte la demonstrație nici „avionul apocalipsei” – avionul de comandă și control Iliușin Il-80, cu care ar urma să fie evacuată conducerea Federației Ruse în cazul unui război nuclear.
După cum susține colonelul ucrainean în rezervă Oleg Jdanov, pentru site-ul Obozrevatel.com, motivul principal al anulării paradei aeriene l-ar constitui ultimatumurile pe care Rusia le-a primit din parte SUA.
„Cred că partea aeriană a paradei a fost anulată din cauza ultimatumurilor din Occident. Putin a început să împrăștie subiectul armelor nucleare și a fost imediat avertizat că vor fi atenți la problema eliminării sale personale. Atenție! Imediat, toți oficialii din Federația Rusă au spus că nu se are în vedere folosirea de arme nucleare”, a explicat colonelul Jdanov.
Astfel, refuzând să arate lumii „avionul apocalipsei”, fostul șef al KGB a transmis Statelor Unite un semnal clar că nu intenționează să utilizeze bomba atomică.
„Mă uit la o emisiune în direct – este vreme grozavă pentru aviație. Dar au scos «avionul apocalipsei» și nu mai este nimic de arătat acolo”, a adăugat Jdanov.
Există voci oocidentale care susțin și că Vladimir Putin ar fi anulat componenta aeriană a paradei de la Moscova din rațiuni de securitate. Dictatorul rus s-ar fi temut că un avion din flotila ce ar fi urmat să zboare deasupra Pieței Roșii s-ar fi putut transforma într-o armă letală, venind în picaj și spulberând tribuna oficială!
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Dictatorul rus Vladimir Putin a proclamat luni, la fastuoasa paradă militară din Piața Roșie, organizată de Ziua Victoriei, că Occidentul se pregătește „să ne invadeze țara”, iar Rusia luptă în acest moment pentru propria sa existență. Deși discursul său a fost de așa natură încât dădea impresia că se va sfârși cu declararea oficială a războiului cu Ucraina, Putin s-a oprit totuși la timp, înainte de a face anunțul.
Analiști consultați de BBC au remarcat că Putin a ales să portretizeze Rusia ca pe o victimă tocmai în momentul în care armata sa este pătrunsă adânc în Ucraina, pe care o atacă deja de peste două luni și jumătate.
Katarzina Zisk, specialistă în probleme militare rusești, a explicat pentru BBC News Channes că nu a fost deloc surprinsă să vadă că Putin leagă războiul de agresiune din Ucraina cu Al Doilea Război Mondial, „glorificând trecutul sovietic și plonjând în nostalgia sovietică destul de răspândită, de altfel, în Rusia, unde autoritățile au alimentat-o din plin”.
Putin a ales, de fapt, să reîntărească toate mesajele propagandei oficiale deja cunoscute, acuzând NATO că plănuiește atacuri nucleare și pretinzând că lupta se dă împotriva „naziștilor ucraineni inventați”. Acest gen de discurs, spune Zisk, este parte a planului elaborat la Kremlin de a portretiza Rusia drept o fortăreață sub asediu și de a da vina pe Occident pentru destrămarea URSS din 1991.
„Putin pune Rusia în rolul victimei. Acest lucru este pentru a justifica și pentru a da oarecum sens acestui război”, spune Zisk.
Pe vehiculele care au participat la defilarea din Piața Roșie a fost etalat simbolul „Z”, al invaziei din Ucraina.
Schimbare de direcție în retorica lui Putin: Rusia nu mai luptă acum cu Ucraina, ci cu Occidentul, iar armata rusă nu mai este invadatoare a unei țări pașnice, ci se apără de NATO
Principala noutate, observă Daily Mail, este că s-a făcut trecerea de la acuzațiile aduse „naziștilor ucraineni” către Occident. Putin a spus oficial, pentru prima oară, că războiul e, de fapt, cu Europa și America, aliații plănuind – a pretins el – invadarea Rusiei.
Prin această schimbare a registrului, dictatorul a putut invoca în fața trupelor aliniate în Piața Roșie și a întregii națiuni (discursul a fost televizat) că, de fapt, armata rusă luptă pentru a salva existența țării.
În noua logică – prezentă deja de ceva vreme pe rețelele de socializare prin intermediul propagandei Kremlinului, care și-a pus la lucru trolii și agenții de influență –, Rusia nu mai e agresorul care omoară civili, bombardează spitale și școli și se află pe teritoriul unui stat vecin, ci victima care se apără de NATO. Occidentalii sunt, de fapt, invadatorii, iar Rusia doar încearcă să detensioneze situația printr-o „operațiune militară specială” împotriva regimului „neonazist” de la Kiev, afirmă Putin. Acesta a mai declarat că lansarea atacului a fost „singura decizie corectă” pe care ar fi putut să o ia.
O altă întoarcere pe dos a realității a fost în privința a ceea ce se petrece pe teren. Deși este evident pentru toată lumea că atacul Rusiei s-a împotmolit și că pierderile sunt uriașe, Putin a salutat o zi de „mare victorie“ în Ucraina, spunându-le oamenilor că duc un război drept. El a trecut sub tăcere numeroasele dovezi ale crimelor de război din teritoriile ocupate.
Cum să mistifici realitatea: Putin a pretins că a atacat Ucraina pentru că aceasta se înarma. În realitate, Ucraina a început să investească în armată doar după ce a fost invadată prima oară de Rusia, în 2014
„Totul indica faptul că o ciocnire cu neonaziștii, cu simpatizanții naziști ucraineni susținuți de Statele Unite și de partenerii lor mai mici era inevitabilă“, a proclamat Putin. „Am văzut cum infrastructura militară a fost dezvoltată, sute de consilieri militari care lucrau și livrări regulate de arme moderne din partea NATO. Pericolul creștea în fiecare zi. Rusia a respins preventiv agresorul. A fost necesar, oportun și… corect. Decizia unei țări suverane, puternice și independente. Trupele rusești din Donbas luptă pe pământul lor“, a mai susținut Putin, reluând teza că Ucraina nu este o țară reală, iar ucrainenii sunt doar ruși care așteaptă să fie reintegrați în patria-mamă.
Este distorsionată astfel complet realitatea, inversându-se deliberat cauzele cu efectul. Ucraina a fost o țară foarte slab înarmată până în 2014, când Rusia a invadat-o prima oară, anexând Crimeea și o parte din Donbass. După acel moment, Guvernul de la Kiev a fost nevoit să-și sporească investițiile în armată. Chiar și așa, aliații occidentali au tratat cu multă reticență cererile de arme ale Ucrainei, care n-a primit – deși a solicitat insistent – armament greu (tancuri, tunuri, avioane), ci doar armament ușor și defensiv, precum și instructori care i-au pregătit o parte dintre militari.
Așadar, așa-zisa înarmare a Ucrainei n-a fost la nivelul pretins de Putin, iar acest proces a început doar după prima agresiune a Rusiei. Dictatorul a inversat astfel cauzele cu efectele: el spune că Rusia a atacat Ucraina pentru că aceasta se înarma, deși realitatea este că Ucraina s-a înarmat după ce Rusia a invadat-o în 2014, de atunci amenințând-o constant cu ocuparea totală.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
