ziaristii.com

Etichetă: moscova

  • „Dragnea să spună dacă duce rezerva de aur direct la Moscova. Proiectul său a fost scris de propaganda rusă. Modelul a fost aplicat de Maduro în Venezuela”

    Raluca Turcan, prim-vicepreședinte PNL și liderul deputaţilor PNL, a declarat astăzi la Parlament că proiectul de lege inițiat de Liviu Dragnea şi Şerban Nicolae, privind repatrierea a 95% din aurul depozitat de România în străinătate, este neconstituțional, a fost scris de propaganda rusă și urmează modelul Venezuela.

    Declarațiile Ralucăi Turcan

    • „Un proiect neconstituţional, care încalcă prevederile Tratatului de funcţionare a Uniunii Europene. Ne-a scos Dragnea din UE şi noi nu ştim?!”
    • „Proiectul lui Liviu Dragnea şi al lui Şerban Nicolae a fost scris de propaganda rusă. Retragerea rezervei internaţionale de aur de la Londra a fost anunţată de plublicaţiile ruseşti încă din noiembrie anul trecut”.
    • „Modelul recomandat de ruşi pentru Maduro a fost preluat şi de propaganda lui Dragnea. Iată două titluri: în noiembrie 2018 – «Banca Angliei refuză să întoarcă rezerva de aur a Venezuelei»; ianurie 2019 – «Civilizaţii de bandiţi – SUA şi Marea Britanie fură aurul altor ţări»”.
    • „Dragnea să spună dacă duce rezerva de aur direct la Moscova sau mai trage o petardă ca să acopere loviturile pe care Tudorel Toader le dă sistemului de justiţie şi înfrângerea suferită prin alegerea Laurei Codruţa Kovesi ca procuror-șef european”.

  • ASTA DA, TRĂDARE! „Dragnea și Teodorovici vor să transfere datoria publică prietenilor lor de la Moscova și astfel să fim prizonierii lor. Pe viitor, Rusia poate să arunce economia României în criză doar prin vânzarea obligațiunilor”

    Senatorul liberal Florin Cîțu a decriptat un nou sens al suprataxei pentru bănci, introdusă prin recenta ordonanță de urgență. Cîțu spune că Guvernul Dragnea Dăncilă, prin Darius Vâlcov și Orlando Teodorovici, încearcă să pună România în brațele Rusiei. Este o acuzație extraordinar de gravă: trădare de țară! Iar argumentele lui Cîțu sunt solide și credibile.

    Postarea lui Florin Cîțu

    „Dragnea și Teodorovici, dați de gol de <<taxa pe activele sistemului bancar>>”

    „Taxa pentru sistemul bancar, dar și plafonarea prețului la gaze, a apărut imediat după <<escala>> lui Teodorovici la Moscova.Este o taxa cu dedicație pentru <<investitorii>> din afară României. Inclusiv Soros, dacă l-ar interesa.În acest moment, taxa se aplică doar băncilor românești – cu capital autohton sau străin.Dar dacă un investitor de la o bancă de stat (sau privat) din Moscova, Istanbul sau Beijing dorește să cumpere obligațiuni de stat, NU plătește această taxă. Este o subvenție pentru aceștia. Asta, ca să vedeți cât de patrioți sunt Dragnea, Valcov, Teodorovici și Tăriceanu.Prin această taxă, Dragnea și Teodorovici doresc să transfere datoria publică prietenilor lor de la Moscova și astfel să fim prizonierii lor. Pe viitor, Moscova, prin intermediul investitorilor pe care îi controlează, poate să arunce economia României în criză doar prin vânzarea obligațiunilor.Acest lucru deja se întâmplă. La penultima licitație, au cumpărat obligațiunile doar <<investitori>> străini.Dragnea, Tăriceanu, Valcov și Teodorovici PENALIZEAZĂ sistemul financiar românesc, clienții acestui sector economic, și SUBVENȚIONEAZĂ investitorii de stat de la Moscova sau Istanbul.Groparii economiei se luptă cu străinii doar la televizor, în realitate oferă SUBVENȚII pe care le plătesc consumatorii români.Să recapitulăm.1. Taxa pe sistemul bancar o să fie plătită de băncile românești și suportată (!!!) de clienții români.2. Taxa pe sistemul bancar reprezintă o subvenție pentru <<investitorii>> străini de la Est.P. S. Colegii mei au explicat cum plafonarea prețului la gaze este benefică pentru ruși.”

  • SERIAL / Sfârșitul Ceaușeștilor (10): Bătrânul KGB-ist și tânărul KGB-ist

    Nicolae Militaru și Virgil Măgureanu complotau împotriva lui Ceaușescu sub protecție sovietică. Gelu Voican Voiculescu scapă porumbelul și apoi, speriat, retractează. Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    La o scurtă trecere în revistă a personajelor invocate atât de Ion Iliescu, cât şi de generalul Militaru, în legătură cu complotul anti-Ceauşescu, vom observa că toate aveau legături profunde cu Uniunea Sovietică. De altfel, majoritatea se aflau în atenţia UM 0110 – „unitatea anti-KGB” – din cadrul Securităţii.

    Bătrânul KGB-ist: Nicolae Militaru

    Generalul Nicolae Militaru şi-a făcut studiile la Academia Militară „Mihail Frunze” din Moscova (1952–1957). Şi-a prelungit sejurul în URSS cu încă un an, până când a terminat facultatea şi soţia sa, Ştefana. Aceasta făcea parte din biroul de conducere al Asociaţiei Studenţilor Români, organizaţie „patronată” discret de KGB şi care-l avea ca secretar pe Ion Iliescu. În 1978, înainte de a fi scos din rândurile militarilor, Militaru obţinuse promisiunea Moscovei că va fi susţinut să ajungă şef al Marelui Stat Major al Armatei Române, poziţie din care se angaja să-l răstoarne pe Ceauşescu şi să readucă România în „lesa” URSS. Prins în flagrant după o întâlnire, la Mangalia, cu generalul Borisov (ataşatul militar al ambasadei sovietice), Militaru şi-a recunoscut faptele, pe care le-a detaliat în scris, dar a mimat naivitatea şi a jucat la intimidare. El a motivat în faţa conducerii politice a ţării că a oferi informaţii Uniunii Sovietice nu este un act de trădare, pentru că Uniunea Sovietică nu ne este inamic, ci aliat. În consecinţă, nu poate vorba de „divulgare de secrete”, pentru că România nu are secrete faţă de „fratele cel mare” de la răsărit. A fost un şah teribil dat de Militaru lui Ceauşescu, la adăpostul „imunităţii” oferite de sovietici.

    Omul de încredere al KGB: Ion Iliescu

    Ion Iliescu este fiul unui ilegalist comunist, Alexandru Iliescu, care în anii ’30 s-a refugiat la Moscova, iar la revenirea în România a fost arestat ca agent al Cominternului. Ion Iliescu a fost trimis de tânăr să studieze la Moscova, unde a urmat cursurile Facultăţii de Energetică (1950–1955). Ca şi Militaru, a avut o ascensiune politică spectaculoasă în prima parte a domniei lui Ceauşescu, ajungând ministru al Tineretului şi şeful Secţiei Propagandă a CC al PCR. Începând din 1971, Ceauşescu l-a tras pe linie secundară, încredinţându-i funcţii cu mult sub ambiţiile sale politice.

    KGB-istul de la malul mării: Radu Nicolae

    Comandorul Radu Nicolae a avut legături strânse cu sovieticii, aflându-se permanent în atenţia contraspionajului românesc. El fusese racolat de un ofiţer sovietic în timpul unei aplicaţii militare, la Marea Neagră, a Tratatului de la Varşovia. Radu Nicolae a avut un rol important în „cuplarea” grupului militar Ioniţă – Kostyal – Militaru cu gruparea din care făceau parte, printre alţii, Iliescu şi Măgureanu.

    Tânărul KGB-ist: Virgil Măgureanu

    Virgil Măgureanu era un personaj misterios, discret, dar ale cărui jocuri, inspirate din exterior, au fost „mirosite” de Securitatea lui Ceauşescu. Gelu Voican Voiculescu, colegul său din FSN şi de la operaţiunea de lichidare a soţilor Ceauşescu (Târgovişte, 25 decembrie 1989), l-a descris astfel: „Măgureanu era un tânăr KGB-ist care voia să facă schimbul de generaţie cu Militaru, care era bătrânul KGB-ist” (ulterior, Voican nu şi-a mai recunoscut declaraţia). În primăvara anului 1989, pe când era lector universitar la Academia de Ştiinţe Social-Politice „Ştefan Gheorghiu”, Măgureanu a fost „exilat” la Focşani, unde a primit un post de bibliotecar, un apartament de lux şi regim de domiciliu forţat. Acţiunile sale complotiste nu mai puteau fi trecute cu vederea: era deja un şarpe cu clopoţei.

    Spionii sovietici – „emanații Revoluției”!

    Cu generalul Militaru ne vom mai întâlni, căci el a fost reactivat la Revoluţie, având un rol sângeros. Deocamdată reţinem o afirmaţie a sa: el, generalul Militaru, a luat contact cu rezistenţa militară în 1983, prin intermediul lui Ion Iliescu! Pe de altă parte, Virgil Măgureanu povesteşte cum l-a „racolat” pe Ion Iliescu în 1981. Şi atunci, de ce susţine Ion Iliescu că întâlnirile sale conspirative, în vederea răsturnării lui Ceauşescu, au început în 1984?! De ce nu le recunoaşte pe cele de dinainte?

    O explicaţie ar putea fi aceea că Ion Iliescu încearcă să împingă lucrurile cât mai aproape de intrarea în scenă a lui Mihail Gorbaciov, petrecută în martie 1985. Totul ar avea o logică: era firesc să mergem pe mâna lui Gorbaciov cel reformist, împotriva lui Ceauşescu cel stalinist. Aşezate în acest cadru, chiar şi trădările pot fi tratate cu îngăduinţă. Însă cu totul altceva este să lucrezi pe ascuns cu sovieticii, sau cu spionii lor, în timp ce la Moscova se află o putere de sorginte stalinistă!

    În prima jumătate a deceniului 9, Uniunea Sovietică a avut trei preşedinţi: Leonid Brejnev (până în 1982), Iuri Andropov (1982–1984) şi Konstantin Cernenko (1984–1985). Toţi aparţineau aripii dure a PCUS, ducând o politică de esenţă stalinistă. În timpul lui Brejnev, Armata Roşie a invadat şi Cehoslovacia (1968), şi Afganistanul (1979).

    După revenirea Estului european la democraţie, asocierea cu un regim sovietic brejnevist este stânjenitoare pentru membrii grupului complotist de la Bucureşti, din anii ’80. Ar însemna că ei n-au complotat pentru răsturnarea unui regim tiranic, ci pentru răsturnarea lui Ceauşescu şi atât. Sau pentru răsturnarea regimului tiranic autohton la îndemnul şi cu sprijinul unui regim tiranic străin. Modelul sovietic, în acel moment, nu era cu nimic mai breaz. Iar cooperarea clandestină cu un asemenea regim n-ar avea nicio acoperire morală.

    Iată un posibil motiv pentru care Ion Iliescu încearcă să împingă acţiunile sale complotiste cât mai aproape de Gorbaciov şi de perestroika, îndepărtându-le de Brejnev şi de practicile staliniste!

    ———————————————

    Dacă doriți CĂRȚILE LUI GRIGORE CARTIANU despre evenimentele din decembrie 1989 („Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com.

    Tot aici puteți comanda și celelalte cărți publicate de Grigore Cartianu: „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, „600.000 – #Rezist”, „Hora de la miezul nopții”, „Hagi”.

    ———————————————

    Episoadele anterioare

    Episodul 1: „Prietenul” Gorbaciov strânge lațul

    Episodul 2: Întâlnirea de la Malta

    Episodul 3: „Să se retragă trupele sovietice din Cehoslovacia!”

    Episodul 4: „Să trăim noi până atunci!”

    Episodul 5: Gorbaciov despre Ceaușescu: „impertinent, fanfaron, demagog”

    Episodul 6: Schema sovietică: răsturnarea lui Jivkov

    Episodul 7: Comploturile anti-Ceaușescu

    Episodul 8: Măgureanu îl pregătea pe Iliescu din 1974, sub umbrela sovieticilor

    Episodul 9: FSN era pregătit să proclame „victoria revoluției” încă din 1987

  • Un primar PSD, mare patriot, a „sărbătorit” Ziua Națională a României la Moscova

    Pe 1 decembrie 2018, când drumurile a zeci de mii de ardeleni duceau la Alba Iulia, un primar din județul Maramureș evolua pe alte trasee: Ion Sorin Timiș, edilul orașului Borșa, aflat la al doilea mandat. Acesta și-a luat soția și s-a dus la Moscova.

    Primarul consemnează momentul și pe Facebook: „1 decembrie 2018. Moscova, capitala unui continent nu doar a unei tări”.

    Este incredibil cum un individ poate face atâtea greșeli într-un singur rând! Analiză pe text:

    1. Dacă respecți ziua națională, atunci scrii „1 Decembrie” cu „D”, nu cu „d”.
    2. Lipsește o virgulă esențială, după „continent”.
    3. Dacă tot ai diacritice – și ai, pentru că „ă”-ul ți-a ieșit! -, atunci scrii „țări”, nu „tări”.
    4. Mai grav: Moscova – capitala unui continent?! Și cum se numește, mă rog, continentul acela? Europa, cumva? Dacă-i așa, înseamnă că desele vizite ale ambasadorului rus în Maramureș au produs efecte.
    5. Cel mai grav: dacă tot ți-e atât de dragă Moscova, o poți vizita în 364 de zile ale anului, nu însă pe 1 decembrie! Mai ales că ești ardelean și te bați cu cărămida în piept că ești mare patriot. În campanie ai fost mândru că ești român, ai strigat asta și din afișe, dar în marea Zi Națională, de Centenar, îți iei nevasta și te duci la Moscova.

    Ca majoritatea PSD-iștilor cu oarece putere, și Ion Sorin Timiș are parvenirea în sânge. Prima lui grijă, ca primar de oraș, a fost să-și angajeze sora la Consiliul Județean Maramureș, „pe zona de cultură”. PSD-ist înrăit, baronașul județului, Gabriel Zetea, nu l-a putut refuza.

  • SERIAL / Sfârșitul Ceaușeștilor (2): Întâlnirea de la Malta

    Răsturnarea lui Ceaușescu a fost pregătită meticulos de sovietici, parte a unui plan amplu de schimbare a gărzii în Europa de Est. Detalii – într-un nou fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.

    Ultimele luni ale anului 1989 au venit ca tăvălugul peste “dinozaurii roşii”, care ţineau cu dinţii de putere. La Varşovia, alegerile libere au adus Poloniei guvernul condus de Tadeusz Mazowiecki, primul cabinet necomunist de după război. La Praga, “Revoluţia de catifea” l-a spulberat pe Gustav Husak, propulsând în prim-plan un disident anticomunist: Vaclav Havel. În Germania de Est, Erich Honecker era schimbat de sovietici cu Egon Krenz. Cel mai puternic semnal a venit la 9 noiembrie, când a căzut Zidul Berlinului. O zi mai târziu, la Sofia, Todor Jivkov a fost înlocuit de un gorbaciovist, Petăr Mladenov, în urma unei lovituri de palat. Toate acestea se adăugau situaţiei din Ungaria, unde János Kádár fusese forţat să demisioneze din fruntea Partidului Comunist Ungar încă din 1988, fiind înlocuit cu Károly Grósz.

    Reduta România

    Perestroika şi glasnostul lui Gorbaciov scoteau Europa de Est din îngheţul stalinist. O singură redută rămânea încremenită: Republica Socialistă România. O ţară cu o dictatură megalomană, de tip medieval. Un popor condamnat parcă pe vecie să îndure foamea, frigul, frica şi mai ales umilinţele impuse de o conducere despotică. Douăzeci şi trei de milioane de oameni încolonaţi să-l aplaude pe Genialul Conducător, pe Marele Cârmaci, pe cel mai iubit u al poporului. Şi, desigur, pe “academiciana de renume mondial” care-i era soţie.

    Ceauşescu nu a băgat în seamă schimbările politice din jurul României. A încercat să reziste de unul singur, invocând principii precum “neamestecul în treburile interne” şi “dreptul fiecărui popor de a-şi decide singur destinul”. “Geniul din CarpaţI” credea că poate supravieţui valului de schimbări chiar dacă “axa Honecker – Ceauşescu – Jivkov”, aşa cum o visa el ca pe un front de rezistenţă anti-Gorbaciov, nu mai era posibilă.

    La bordul lui Maxim Gorki

    La 1 decembrie 1989, Mihail Gorbaciov s-a deplasat la Malta, pentru o întâlnire “de gradul zero” cu George Bush. Discuţiile dintre preşedintele Uniunii Sovietice şi cel al Statelor Unite ale Americii au avut loc în zilele de 2 şi 3 decembrie, la bordul vasului sovietic Maxim Gorki, aflat în largul coastelor malteze.

    Pe o mare agitată, Bush şi Gorbaciov au hotărât, printre altele, şi soarta regimului Ceauşescu. Acordul a fost unul de principiu, întrucât detaliile fuseseră stabilite la alte niveluri executive, în lunile din urmă. De exemplu, în cadrul NATO, problema României fusese repartizată Franţei.

    La întâlnirea de pe vapor, preşedinţii celor două superputeri militare au abordat şi alte situaţii delicate ale Europei, printre care problema germană. Zidul Berlinului căzuse, mai trebuia rezolvată unificarea celor două state germane.

    Ceauşescu era la curent cu temele abordate de liderii celor două mari puteri ale planetei. Mai mult, ştia că Gorbaciov şi Bush s-au înţeles în privinţa României şi a statului Panama. Termenii înţelegerii anunţau vremuri sumbre pentru regimurile Ceauşescu şi Noriega. Informaţiile i-au fost furnizate lui Ceauşescu seara târziu, în zilele de 2 şi 3 decembrie, chiar de către şeful Securităţii, generalul Iulian Vlad.

    Ceaușescu îi transmite lui Gorbaciov ce să discute cu Bush

    În seara de 3 decembrie, Mihail Gorbaciov a plecat spre Moscova. A doua zi urma să-i întâlnească, în capitala URSS, pe toţi conducătorii statelor din Tratatul de la Varşovia. Aceştia fuseseră convocaţi pentru a le fi comunicate, în termeni diplomatici, rezultatele întâlnirii sovieto-americane de la Malta.

    Generalul Constantin Olteanu, care în 1989 era secretar al Comitetului Central al PCR şi şef al secţiei Relaţii Externe, a descris culisele întâlnirii care prevestea sfârşitul Epocii de Aur.

    “M-a chemat Nicolae Ceauşescu şi mi-a spus: «Ştii că a plecat Gorbaciov la Malta, să discute cu Bush?». I-am spus că da. «Uite ce! Cheamă-l pe ambasadorul sovietic să-i transmită lui Gorbaciov ca la întâlnirea cu Bush să discute numai despre relaţiile sovieto-americane. Să nu discute despre toate problemele ţărilor socialiste, pentru că nu s-a consultat cu noi şi nu l-a împuternicit nimeni».”

    Continuă Olteanu: “Eu l-am convocat pe ambasadorul rus, Evgheni Tiajelnikov. I-am spus – desigur, ceva mai atenuat – că noi ştim că a plecat tovarăşul Gorbaciov şi suntem convinşi că vor dezbătute relaţiile sovieto-americane, şi nu întreg sistemul. Deşi nu era un diplomat prea versat, a înţeles. A doua zi a cerut să-l primesc. L-am primit şi mi-a spus: «Am transmis prin Moscova toate problemele». L-am informat pe Ceauşescu. Tiajelnikov mi-a comunicat apoi că Gorbaciov vrea să aibă o întâlnire, pe linia Tratatului de la Varşovia, cu membrii Comitetului Politic Consultativ. Ambasadorul sovietic mi-a transmis o listă cu delegaţia lor, care trebuia luată drept etalon. Adică Gorbaciov, Rîjkov (preşedintele Consiliului de Miniştri), Şevardnadze (ministrul de Externe) şi Iakovlev, care era omologul meu. L-am informat pe Ceauşescu, iar el a pus această problemă în discuţia Comitetului Politic Executiv. Ne-a spus: «Uite, Olteanu a discutat cu ăştia să mergem la Moscova. Eu nu m-aş duce, dar mă duc cu o singură condiţie: dacă Gorbaciov e de acord să discut cu el înainte sau după această întâlnire». Şi el a mai zis: «Poate ar trebui să meargă numai Stoian, ministrul Afacerilor Externe. Să ia cunoştinţă şi să ne informeze». Eu cred că asta a spus-o ca să testeze poziţia celorlalţi, să vadă dacă-l îndeamnă cineva să se ducă sau nu. Nu a spus nimeni nimic. Tot el a revenit şi a spus: «O să mergem aşa. Dacă se confirmă întâlnirea, o să merg eu cu Olteanu şi cu Stoian. Dăscălescu nu o să mearg㻓.

    Eliminarea din delegaţie a lui Constantin Dăscălescu, şeful guvernului român, însemna încălcarea protocolului stabilit de sovietici. Dar Ceauşescu avea un motiv mult mai important să-l ţină pe Dăscălescu departe de Moscova. Obsedat de ideea trădării, îşi bănuia prim-ministrul că e “omul ruşilor”!

    Episoadele anterioare

    Episodul 1: „Prietenul” Gorbaciov strânge lațul

    ——————————

    Dacă doriți cărțile lui Grigore Cartianu despre evenimentele din decembrie 1989 („Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com.

  • De Ziua Națională, Orlando a zburat la Moscova. Patriot până la apusul soarelui

    Sâmbătă după-amiază, pe 1 Decembrie, Eugen Orlando Teodorovici a participat la parada militară de la Focșani, alături de premierul Viorica Dăncilă și de mulți alți miniștri din guvern, dar și de baronul local Marian Oprișan. Inadecvarea e totală (1 Decembrie înseamnă Alba Iulia și București, pentru Focșani mai e de așteptat până pe 24 ianuarie!), dar subiectul grav e altul. L-a dezvăluit aseară Rareș Bogdan, la Realitatea TV.

    „După ce a participat la manifestările de la Focșani, Teodorovici a urcat într-un avion care l-a dus la Moscova. Am biletele, au costat 15.000 de euro. Din bani publici, evident, că doar nu din banii lui. De la Moscova a zburat la Havana, unde a stat 14 ore. S-a dus să negocieze convertirea unei datorii în ruble transferabile. De la Havana a zburat la Bruxelles, alăturându-se celorlalți membri ai Guvernului pentru evenimentele oficiale de astăzi. Întrebarea este: ce a căutat la Moscova?”, a relatat Rareș Bogdan.

    Într-adevăr, de ce s-a dus Orlando la Moscova? Cine l-a chemat? Ce a făcut acolo? Și chiar așa, pripit, de Ziua Națională a României?

    E încă neclar de unde a zburat Teodorovici: de la București, de la Bacău sau de la Iași? Vom afla și asta. În mod sigur, a fost un avion privat, nu o cursă de linie. Oricum, un traseu bizar: din România în Cuba, via Moscova – ca în „anii de glorie” ai comunismului mondial.

    În ultimul an, de când a redevenit ministru, Teodorovici fost acuzat de mai multe ori că se comportă ca un agent de influență al Rusiei.