Pandemia face din nou ravagii. Cifrele au crescut alarmant nu doar la noi persoane infectate (peste 7.000) sau internate la Terapie Intensivă (peste 1.000), ci și la decese (peste 100 pe zi). Iar nenorocirile nu-i ocolesc nici pe cei tineri.
În ultimele 24 de ore, în România, au murit 113 persoane din cauza Covid-19. Printre acestea, și un tânăr de 20 de ani din județul Timiș.
Bărbatul nu avea alte boli, potrivit Grupului de Comunicare Strategică (GCS). Dar nici nu era vaccinat împotriva Covid-19.
În ultimele 24 de ore, decesele au fost distribuite astfel, pe categorii de vârstă:
20-29 de ani: 1
30-39 de ani: 4
40-49 de ani: 6
50-59 de ani: 14
60-69 de ani: 20
70-79 de ani: 35
peste 80 de ani: 33.
Potrivit medicilor, peste 90% dintre pacienții Covid-19 care au nevoie de internare în spital sunt nevaccinați.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Un englez de 58 de ani, care a refuzat să se vaccineze, a murit de Covid-19. El și-a susținut până în ultima clipă decizia de a nu se vaccina. La un moment dat, el a spus că e chiar bucuros că s-a îmbolnăvit, pentru că va căpăta imunitate naturală împotriva virusului. Partenera lui, care s-a îmbolnăvit și ea de coronavirus, declară acum că moartea lui a fost inutilă.
Leslie Lawrenson (58 de ani) a murit acasă, în orașul Bournemouth din sudul Angliei, pe 2 iulie, potrivit BBC.
Partenera lui, Amanda Mitchell (56 de ani), care a avut și ea – odată cu el – o formă gravă de Covid-19, povestește că Leslie era convins că vaccinurile sunt „prea experimentale”.
După ce și-a pierdut partenerul, femeia a declarat pentru postul de radio BBC: „Mă simt foarte prost. Les a murit inutil”.
Leslie Lawrenson, care era absolvent al Universității Cambridge, a decis că nu-și va face vaccinul după ce a citit diverse articole pe rețelele sociale.
„Îmi spunea: «E o chestie genetică, experimentală. Bagi în corp ceva ce nu a fost testat suficient»”, povestește Amanda. „Les avea o educație înaltă… așa că, dacă îmi spunea ceva, aveam tendința să-l cred”, mai spune femeia.
După ce s-a îmbolnăvit, iar starea lui s-a înrăutățit, Leslie Lawrenson nu a mers la spital. El a stat în casă cu febră mare, dureri și dificultăți de respirație și, cu toate acestea, se declara în continuare împotriva vaccinului.
„Oricât de oribile au fost ultimele 24 de ore, mă bucur că am luat Covid. Așa cum am spus și pe vlog, mai bine fac anticorpi în sânge și dezvolt imunitate naturală decât să fac un vaccin experimental”,scria el pe Facebook, când starea lui se înrăutățise.
De altfel, contul său de pe rețeaua socială este plin de postări în care lua poziție împotriva vaccinului și vorbea despre o conspirație a marilor firme farmaceutice.
Pe 2 iulie, Leslie Lawrenson a murit de Covid-19 acasă, în patul său.
„Les a făcut o greșeală imensă și a plătit prețul suprem pentru asta”, spune Amanda Mitchell. Ea a fost dusă la spital în aceeași zi și a stat internată o săptămână în secția Covid.
Amanda se simte vinovată că și-a pus în pericol copiii cei mari, o fată și un băiat, care au venit să aibă grijă de băiatul de 11 ani al cuplului.
Fiica ei, Carla Hodges (35 de ani), a declarat: „Leslie avea creierul spălat de lucrurile pe care le-a văzut pe rețelele sociale. Spunea că o mulțime de oameni o să moară de la vaccin, nu de la Covid”.
Amanda Mitchell spune acum că se va vaccina imediat ce doctorii vor considera că are organismul pregătit după boală.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Știre-șoc în lumea criptomonedelor: miliardarul Mircea Popescu (43 de ani), românul care spunea că a deținut peste un milion de Bitcoini, a fost găsit mort în Costa Rica. Vestea, confirmată de mai multe surse private, a inflamat zona afacerilor cu criptomonede.
Informația a fost amplu distribuită pe rețelele sociale, pe paginile și în grupurile investitorilor în criptomonede și alte active digitale. Inițial, știrea a fost publicată de Chroy.com, un site de știri din Costa Rica. Ulterior a fost preluată de majoritatea site-urilor specializate în monede virtuale.
Sursa primară a știrii a fost Tuur Demeester, investitor în monede digitale şi autor al cărţii „Bitcoin Reformation”. Acesta a postat pe Twitter informația că unul dintre pionierii Bitcoin-ului, Mircea Popescu, a fost găsit mort.
Și John Carvalho, gazda unui podcast celebru pe Bitcoin, scrie despre sfârșitul tragic al lui Mircea Popescu: „Părintele conceptului de «Bitcoin Maximalism» ar putea fi mort. Dacă ştirea se dovedeşte a fi adevărată, o mulţime de Bitcoini ar putea fi pierduţi pentru totdeauna, iar piaţa ar putea primi o lovitură serioasă”.
Chroy.com susține că Mircea Popescu a fost descoperit de paramedici ai Crucii Roșii în dimineața zilei de 23 iunie pe o plajă, după ce ar fi fost luat de maree în seara anterioară.
Site-ul costarican face și o eroare, scriind că Mircea Popescu e polonez.
Și totuși, informația morții lui Popescu a fost confirmată – după publicare știrii – de trei femei cu care miliardarul a avut relații, potrivit Bitcoin Magazine, cea mai mare revistă de specialitate din domeniul criptomonedelor.
Una dintre acestea, dezvoltatorul web Diana Coman, a confirmat vestea pe blogul său.
Mircea Popescu a fost găsit înecat, pe plaja Hermosa din provincia Puntarenas, pe coasta de vest a Costa Ricăi, cu deschidere spre Oceanul Pacific.
Puntarenas, o limbă de pământ în Golful Nicoya, pe coasta pacifică a statului Costa Rica
Crescut în Cluj-Napoca, a trăit în SUA, Mexic, Costa Rica și Egipt
Ardelean de origine, a crescut în Cluj-Napoca, iar ulterior a trăit în SUA, Mexic, Costa Rica şi Egipt. A activat ca antreprenor, investitor, autor şi cercetător. În 2008 a lansat „Trilema”, un blog pe probleme sociale şi personale. Din 2012, el scria despre Bitcoin (BTC) şi criptomonede.
Despre Mircea Popescu se spunea că e singura persoană care deţine un milion de Bitcoin (BTC), dar o astfel de informație nu poate fi probată și nici nu pare a fi credibilă. Raportat la valorea Bitcoin de astăzi, ar rezulta că Mircea Popescu deținea nu mai puțin de 34 de miliarde de dolari. Imposibil!
Totuși, Mircea Popescu era un jucător important în lumea criptomonedelor. Probabil nu era miliardar, dar sigur era milionar.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
La două zile după Paște, discret, s-a stins un jurnalist de forță al anilor ’90: Radu Ciobotea. Reporter de front în fosta Iugoslavie. Un adevărat reper de profesionism în gazetăria din Banat, cu contribuții remarcabile în presa centrală. În ultimele două decenii a scris cărți valoroase, a lucrat în diplomație și a format, ca profesor, generații de jurnaliști.
Jurnalistul, scriitorul, profesorul şi diplomatul Radu Ciobotea (60 de ani) a decedat marţi, la Spitalul Judeţean din Timişoara, în urma unei septicemii.
Radu Ciobotea a fost internat din cauza unei infecţii. Medicii n-au putut însă să-i salveze viaţa, chiar dacă jurnalistul nu împlinise încă 61 de ani.
Absolvent al Facultăţii de Litere din cadrul Univeristăţii de Vest din Timişoara (1984), Radu Ciobotea a făcut presă la nivel de vârf în anii ’90. A lucrat, ca reporter, editor și mentor, la publicații importante ale vremii: săptămânalele „Flacăra” şi „Expres Magazin” și cotidianul „Evenimentul zilei”. A condus Ediţia de Vest a ziarului fondat de Ion Cristoiu în 1992.
În perioada 1991-1999, Radu Ciobotea a fost corespondent de război pe fronturile din fosta Iugoslavie (Croaţia, Bosnia şi Kosovo).
A lucrat și în televiziune, ca redactor-șef la TvT 89. A condus și săptămânalele „Bănăţeanul” şi Diasporaro (Londra).
Și-a desăvârșit studiile prin două doctorate pentru care a muncit cu patimă, ambele în domeniul literelor – la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi la Université d’Artois (Arras, Franţa).
Radu Ciobotea a cochetat și cu diplomația, fiind director adjunct al Institutului Cultural Român din Paris, apoi consul al României la Bălţi (Republica Moldova).
În ultima perioadă a predat la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad.
Radu Ciobotea era căsătorit și avea doi copii minori.
Volume publicate de Radu Ciobotea
1995: „Întoarcerea la Shaolin”
1996: „După Revoluţie, târziu”
1998: „Război fără învingători” (cu o ediție franceză)
2003: „Pantera roz rămâne în vitrină”
2003: „Război cu Doctor Blues”
2005: „Reportaj şi literatură. Eseu asupra reportajului românesc şi francez interbelic”
2006: „Apărătorii” (2 volume)
2006: „Reportajul interbelic românesc. Senzaţionalism, aventură şi extremism politic”
2013: „Reportajul. Tehnici de redactare”
2019: „Diaspora. Furia iubirii”
2019: „Penumbra. Eseu de istorie a culturii”.
Radu Ciobotea
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Cauza morții lui Dalian Atkinson, fost fotbalist din prima ligă engleză de fotbal, decedat în 2016, a fost descărcarea pistolului cu şocuri electrice timp de 33 de secunde, în loc de 5 secunde, cât se recomandă la o intervenție a poliției.
Durata intervenției polițistului Benjamin Monk a fost de 6 ori mai mare decât cea standard, a anunţat, marţi, Parchetul care anchetează dosarul, informează France Presse, preluată de Agerpres.
Dalian Atkinson, care a evoluat la Aston Villa în anii ’90, a murit în august 2016, la vârsta de 48 de ani, după ce a primit o descărcare a pistolului cu şocuri electrice în urma unei intervenţii a poliţiei, la Telford, ca urmare a unui incident survenit în apropierea domiciliului tatălui său.
Deși neagă faptele, poliţistul în cauză, Benjamin Monk (42 de ani), a fost acuzat pentru ucidere şi este judecat de un tribunal din Birmingham.
Prezentând probele împotriva sa, reprezentanta Parchetului, Alexandra Healy, a apreciat că desfăşurarea faptelor demonstrează că agentul „nu a acţionat sub incidenţa legitimei apărări”.
Poliţistul Benjamin Monk „a continuat să ţină apăsat butonul de pornire de 6 ori mai mult timp decât faza de 5 secunde recomandată”, a declarat procuroarea.
Fostul sportiv, care suferea de grave probleme renale, a mai primit şi două lovituri de picior în frunte, suficient de puternice pentru a-i lăsa o amprentă, a mai spus reprezentanta Parchetului.
Polițistul Benjamin Monk
Golul anului
Dalian Atkinson şi-a început cariera la Ipswich Town, înainte de a ajunge la Sheffield Wednesday, în 1989. El a ajuns apoi la Real Sociedad San Sebastian, în Spania, revenind ulterior în Anglia, la Aston Villa Birmingham.
Atkinson a înscris primul său gol pentru echipa din Birmingham, în Premier League, pe 15 august 1992, fiind recompensat cu distincţia „golul anului” în acelaşi sezon, 1992-1993.
Dalian Atkinson a jucat ulterior și la una din marile echipe ale Turciei, Fenerbahce Istanbul, dar și în Arabia Saudită, şi în Coreea de Sud.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Doi agenți de poliție au fost reținuți pentru 24 de ore în cazul bărbatului din Pitești care a murit în urma intervenției brutale a polițiștilor. Ei sunt cercetați pentru loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Un bărbat de 63 de ani din Pitești, aflat în stare avansată de ebrietate, a murit la scurt timp după ce a fost imobilizat de polițiști, vineri, pe motiv că refuza să plece de la terasa unui restaurant cuprins de incendiu. Bărbatul a fost trântit de polițiști cu fața la pământ și apăsat zeci de secunde cu piciorul pe gât și pe torace, pentru a fi încătușat, arată imaginile surprinse de un localnic.
Bărbatul a avut o moarte violentă, în urma asfixiei mecanice, după comprimarea gâtului și a toracelui, a declarat duminică dimineață medicul-șef legist din Argeș, Dan Manu.
Acesta a precizat că, în urma autopsiei efectuate sâmbătă dimineață, rezultatele preliminare arată că „moartea a fost violentă, survenită în urma unui politraumatism, iar cauza imediată de deces a fost asfixia mecanică, prin comprimarea părților moi ale gâtului și a toracelui”.
Medicul legist a mai spus că bărbatul nu a murit de infarct și că avea o alcoolemie de peste 2 la mie.
”Sunt mai multe traumatisme – şi cranio-cerebrale, evident, care s-au putut produce prin cădere şi lovire, şi aceste leziuni traumatice, care au dus la asfixia mecanică, traumatismul cervical şi traumatismul toracic”, a explicat Dan Manu, legistul-șef din Argeș.
Cazul de la Pitești seamănă cu cel care a scandalizat America în urmă cu aproape un an. Pe 25 mai 2020, George Floyd (47 de ani), un cetățean de culoare, a fost omorât prin sugrumare de către un echipaj de poliție, în orașul Minneapolis. Metoda a fost acceași: piciorul apăsat exagerat de mult pe gât și pe torace. Polițiștii implicați în uciderea lui George Floyd au fost arestați și judecați.
VIDEO: Imagini revoltătoare – așa a fost omorât bărbatul din Pitești
Vinerea neagră din Autogara Pitești-Sud
Marius Ștefan, prim-procuror al Parchetului Argeș a spus, în aceeași conferință de presă, că au fost efectuate cercetări la fața locului și au fost audiate persoanele care erau acolo la momentul incidentului, inclusiv polițiștii.
„În acest moment, urmărirea penală se efectuează cu privire la faptă – pentru că am aşteptat şi concluziile preliminare ale raportului de necropsie, urmează să evaluăm şi probele administrate până în acest moment, inclusiv imaginile surprinse, în raport cu aceste leziuni, pentru a stabili o eventuală participaţie penală a persoanelor implicate”, a adăugat procurorul.
Parchetul face cercetări pentru purtare abuzivă și ucidere din culpă.Incidentul a avut loc vineri, la un restaurant din Autogara Sud din Piteşti. Friteuza din restaurant a luat foc, iar în urma apelurilor la 112 au fost trimise acolo echipaje de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Serviciul de Ambulanţă şi Poliţie.În imaginile difuzate de Epitesti.ro se poate vedea cum, la un moment dat, bărbatul – care nu voia să plece de la terasă – este împins de un polițist, care îl trântește la pământ, în timp ce un alt agent îl înjură. În imagini pot fi văzuți apoi mai mulți polițiști care încearcă să-l imobilizeze pe bărbatul căzut pe asfalt. Moartea acestuia a venit în scurt timp, prin sufocare.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Dumitru Tudor, cel poreclit în lumea fotbalului ”Mitică Ciorbă”, a pierdut astăzi lupta cu virusul SARS-CoV-2. Era internat la Spitalul „Sfântul Pantelimon” de 16 zile.
Ajuns la spital pe 9 martie, Dumitru Tudor a ajuns ulterior la Terapie Intensivă, dar n-a mai putut fi salvat. „Omul de fotbal” s-a stins la 66 de ani.
Dumitru Tudor a fost implicat în fotbalul românesc o mare parte din viaţa sa. Mai întâi, ca jucător la Rapid, Sportul Studențesc, Progresul şi Delta Tulcea, în anii ’70-’80, apoi în calitate de agent de jucători.
La un moment dat, a fost şi preşedinte de club, la Berceni, dar şi oficial la Rapid, pentru o scurtă vreme.
Suferind de obezitate şi de alte probleme de sănătate, Dumitru Tudor a postat un mesaj pe Facebook, în momentul internării în spital, după ce a fost diagnosticat cu Covid-19: „După un an în care credeam că am scăpat de COVID, nenorocitul de «carcalac» m-a lovit. Să dea Dumnezeu să scap cât mai repede”.
N-a scăpat. Virusul a făcut ravagii în organismul său, ucigându-l în mai puțin de o lună.
Internat de mai multe zile în spital, Anton Netolitzchi, una dintre legendele baschetului românesc, a decedat miercuri, 17 martie, din cauza infecției cu Covid-19, la vârsta de 63 de ani.
O veste care îndoliază sportul românesc și care ar trebui să-i pună pe gânduri pe anti-vacciniști, pe conspiraționiști, pe cei care încă mai consideră că ”virusul nu există” și care, în disprețul legii, propagă teorii și inițiative favorabile răspândirii coronavirusului.
Decesul fostului mare spoertiv Anton Netolitzchi survine la patru luni de la dispariția fratelui său, Valeriu Netolitzchi, răpus tot de virusul letal.
Anunțul decesului lui Anton Netolitzchi a fost făcut de fiul său, pe rețelele de socializare:
”După atâtea titluri câștigate ca baschetbalist cu Steaua și după atâtea rezultate cu echipa națională a României, astăzi, 17.03.2021, inima tatălui meu a încetat să mai bată.
După ce în noiembrie Covidul l-a luat pe unchiul meu dintre noi, același virus nenorocit l-a omorât și pe tatăl meu. Dumnezeu să te odihnească în pace, tăticule! Te iubesc și te voi iubi mereu!”.
I-a atacat plămânul
Anton și Valeriu au fost tratați de aceiași medici de la spitalul Colentina. Spre deosebire de Valeriu, Anton a venit repede la spital.
Valeriu Netolitzchi a greșit că a stat două săptămâni la domiciliu. ”Nu a procedat deloc bine că s-a tratat două săptămâni acasă”, au declarat pentru Gsp.ro surse medicale de la Colentina.
Chiar dacă n-a repetat greșeala fratelui său, Anton Netolitzchi n-a putut evita moartea. Virusul i-a atacat organele interne. S-a încercat transferul fostului sportiv la Institutul de Boli Cardiovasculare, în dorința de a-l trece pe plămân artificial, dar medicii au stabilit că operațiunea este tardivă.
S-a născut de două ori în martie, tot în martie a murit
Moartea l-a lovit pe Anton Netolitzchi când îi era lumea mai dragă, cum spune o vorbă din bătrâni. Tocmai în martie, luna în care obișnuia să sărbătorească. De acum înainte, în martie va fi comemorat!
Aflat împreună cu patru colegi în zona cofetăriei Scala, Anton Netolitzchi a fentat moartea, la cutremurul din 4 martie 1977, când, în total, 1.400 de bucureșteni și-au pierdut viața sub dărâmături. Era motivul pentru care, socotind că atunci se născuse a doua oară, ”Neto” avea toate motivele din lume să zâmbească.
Acasă la Netolitzchi, petrecerea de ziua lui ținea ca în povești: trei zile! Începea pe 4 martie, ziua când „s-a născut a doua oară”, și se încheia pe 6 martie, atunci când s-a născut prima oară, în 1958.
”Am avut zile. Ziua mea de naștere este pe 4 martie, dar și pe 5 și pe 6 martie. Trei zile sărbătoresc! Odată că sunt tânăr, am 40 de ani”, se amuza baschetbalistul, în urmă cu patru ani.
În martie 2017, trei dintre supraviețuitori au rememorat întâlmplările groznice, pentru Libertatea.ro.
Anton Netolitzchi
Neculcea i-a salvat viața în 1977
Anton Netolitzchi, care a câștigat 11 titluri de campion național cu Steaua și a jucat de 130 de ori pentru naționala României, a scăpat cu viață ca prin urechile acului, la teribilul cutremur din 1977. Fostul baschetbalist a povestit uluitoarele clipe chiar în fața clădirii care odinioară adăpostea cofetăria Scala și unde acum funcționează un magazin care comercializează parfumuri scumpe.
Nu venise singur, ci cu doi dintre cei patru prieteni baschetbaliști în compania cărora și-a petrecut seara de 4 martie 1977. Le spunea, cu umor, ”Richter 1” și ”Richter 2”.
Unul dintre ei, Gheorghe Neculcea (64 de ani), este chiar cel care le-a salvat viața tuturor. ”Richter 1”, îngerul lor păzitor, a jucat baschet la IEFS și la Academia Militară. Este cel care s-a ridicat și a plecat primul din cofetărie. După el s-au luat și ceilalți patru. ”Richter 2” este Voicu Suciu (62 de ani), fost jucător la Rapid și la echipa națională. Ultimii doi sunt Radu Popovici (fost la Sportul Studenteșc, plecat în Canada) și Alex Sorin Buzeșteanu. Alte peste 100 de persoane, care se aflau în acel moment în cofetăria Scala, n-au avut norocul lor.
Trebuia să vină și viitoarea soție
În 1977, Anton Netolitzchi avea 19 ani și trăia după pofta inimii. Era tânăr, curta o fata, îi plăceau la nebunie prăjiturile.
După un antrenament, s-a schimbat de trening, și-a luat pantalonii evazați și a dat buzna la cofetăria Scala, din centrul Bucureștiului, unul dintre puținele localuri de calitate în care puteai merge la vremea respectivă. Ar fi trebuit să vină și iubita lui, viitoarea soție, dar a întârziat la antrenament (juca tot baschet), așa că a mers doar cu băieții.
”Am avut antrenament cu colegii mei de la Școala 35, la sala Liceului Caragiale, din Dorobanți. După antrenament, fiind un băiat cuminte, în vârstă de 19 ani, nu m-am dus în cârciumă, ci la cofetărie. Cea mai în vogă la acea vreme era Scala. Am ajuns în jurul orei 20.30-20.45, am intrat cu colegii, ne-am așezat pe colțul actualei clădiri, care este o parfumerie. Ne-am așezat la masă, masa era exact pe colț. Ușa era departe. La 21.20 a început un tremur al geamurilor. Primul care a intuit și ne-a spus a fost colegul Gigi Neculcea. În acel moment, s-a ridicat de la masă. A plecat. Culmea, plătisem consumația. Doamna care ne-a servit a scăpat și ea. Vezi ce înseamnă șansa? Ne-am ridicat de la masă, erau două uși – una mare și o ușiță”, rememora Anton Netolitzchi.
”A început momentul dramatic, sesizat de colegul nostru (Gheorghe Neculcea – n. red.), care s-a ridicat și a plecat. M-am ridicat și eu tacticos. Mi-am luat haina și m-am îndreptat spre ușa cea mică. Pe partea dreaptă, unde erau mesele consumatorilor, îi vedeam cum se uită la noi și nu prea înțelegeau ce se întâmplă. În momentul în care am ieșit pe ușă, încă era lumină afară, mijloacele de transport circulau, după care s-a dezlănțuit infernul. S-a prăbușit semaforul care era prins în fire, în intersecție, eu m-am trezit în stradă, veneau cărămizi din spate. Ce înseamnă instinctul și ce înseamnă să ai zile… Am ajuns în stradă, eram în Bulevardul Magheru, circulația era continuă, blocul s-a dărâmat spre lacto (magazinul cu produse lactate – n. red.). Un om normal mergea pe trotuar și rămânea pe trotuar. Atunci era terminată activitatea! Am fost călăuzit spre stradă. În momentul ăla, a căzut semaforul, s-a oprit circulația, un vuiet îngrozitor, praf peste tot, m-am trezit traversând și m-am oprit vizavi de cofetărie. Când s-a ridicat praful, vuietul a încetat, am văzut cu groază ceea ceea ce s-a întâmplat. Lângă mine era o femeie care m-a luat de braț și m-a întrebat dacă «fetița mea, care stă în bloc, a scăpat». «Doamnă, ce să vă zic dacă a scăpat? Uitați-vă ce s-a întâmplat!»”, și-a amintit ”Neto”.
Imaginea de după cutremur era apocalitică: ”Mi-am adus aminte că după cutremur trebuie să fie replici. Cu cei doi colegi ai mei m-am consultat și am zis să mergem în Piața Parlamentului, e zonă liberă, stăm liniștiți acolo, să vedem ce se întâmplă. Acolo, cofetăria Nestor era căzută. M-am dus spre strada General Prepurgescu, care a devenit în acele zile principala arteră de circulație. Eu stăteam la trei străzi de Scala. Aici era bloc căzut, pe Batiștei era bloc căzut, cofetăria a căzut. Au murit cei care erau înăuntru. După doi ani m-am întâlnit cu doamna care ne-a servit, era la cofetăria Nord, de lângă Gara de Nord. A scăpat. A ieșit cu noi. Ceilalți au murit. Cofetăria era plină la ora aia”.
Anton Netolitzchi
„Geamurile făceau precum o foaie de tablă”
Gigi Neculcea, despre care se crede că anticipează nenorocirile, a ieșit primul din cofetăria Scala, distrusă de cutremur. Cineva l-a chemat afară. Nici el nu știe cine, cum și de ce. A aflat mai târziu: avea misiunea să mai salveze alte patru vieți.
„Am simțit primul. Nu mi-am dat seama că era cutremur. De ce am plecat din cofetărie? Au început să sară masa și tot ce era pe ea: pahare, farfurii. Nu mai trăisem senzația asta. Geamurile făceau precum o foaie de tablă: uuuuuuuuuuu. Cum face o tablă când o miști. M-am dus la semafor. Spiritul de echipă. Ceilalți poate plecau și fără să fi plecat eu, nu știu… Le-am zis: «Haideți», dar de ce le-am zis – nu știu. Eu am conștientizat că este cutremur când am ajuns în dreptul hoteului Lido. Am auzit oameni care spuneau: «Ce cutremur puternic!». Nu știam ce e ăla cutremur. Norocul nostru era că nimeni n-a ieșit din cofetărie, în afară de noi. S-ar fi călcat oamenii în picioare”.
Neculcea descrie imaginile apocaliptice pornite după ora 21.20, când s-a declanșat mișcarea tectonică.
”Geamurile cofetăriei făcea ca niște fâșii de tablă, huruiau. Am ieșit din local și alergam, dar mă uitam și în spate, la ce se întâmpla. Vedeam totul cu încetinitorul, cum se prăbușea câte un etaj. Am văzut cum o femeie a aterizat cu tot cu pat în magazinul prod-lacta de lângă! Așa a scăpat cu viață. O altă femeie a văzut cum corpul de clădire de lângă ea se prăbușește, iar partea în care se afla ea a rămas în picioare. Chestiune de 10 centimetri. Am vrut s-o aducem și pe dânsa la întâlnirea aceasta, dar nu a dorit să-și reamintească momentul. Era ca în filme”.
11 titluri naționale cu Steaua
Anton Netolitzchi (130 de selecții în naționala de seniori, între 1978 și 1989, și alte 46 de selecții la juniori și la tineret) a fost unul dintre cei mai importanți jucători din istoria baschetului românesc.
A început să practice acest sport la 10 ani, în echipa Liceului nr. 35 din București. Din 1977 a ajuns la CSA Steaua București, singura echipă pentru a evoluat în toată cariera sa, până în 1993.
Tot cu naționala, a participat la 4 ediții ale Campionatului European, atingând locul 10 în 1985.
A cucerit 11 titluri de campion național cu Steaua, primul în 1978, ultimul în 1991, câștigând și Cupa României în 1993.
După retragerea din activitate, a fost antrenor în cadrul secției de baschet de la CSA Steaua atât la seniori, cât și la tineret, până la începutul anilor 2000. A fost absolvent al Facultății Militare de Educație Fizică și Sport.
Anton Netolitzchi e cel cu mingea, în tricou de culoare închisă
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Publicistul, profesorul și juristul american Ronald J. Rychlak, cel care a publicat o carte („Dezinformarea”) împreună cu Ion Mihai Pacepa, a anunţat luni decesul fostului şef-adjunct al spionajului ceauşist, dezertat în SUA în 1977.
Într-un articol scris pentru The Epoch Times, Rychlak susţine că moartea lui Pacepa a survenit din cauza Covid-19. El creionează profilul unui influent şef al spionajului sovietic, devenit, după dezertarea în Vest, un duşman de moarte al blocului comunist.
Articolul publicat de Ronald J. Rychlak
În primele ore ale dimineții din 14 februarie 2021, Covid-19 a reuşit ceea ce nu au putut o recompensă de două milioane de dolari și două echipe de asasini plătiţi de România. Ion Mihai Pacepa, „Mike” pentru cei care l-au cunoscut, a fost chemat acasă pentru răsplata veșnică.
Pacepa s-a născut la București pe 28 octombrie 1928. A studiat chimia industrială la Universitatea Politehnica din București, dar înainte de absolvire a fost recrutat de poliția secretă a Republicii Socialiste România, Securitatea. Iniţial, a fost plasat în departamentul de contrasabotaj al Securității. În 1955 a fost transferat la Direcția de Informații Externe (DIE), tot din cadrul Securității.
Pacepa a fost numit șef al stației din Frankfurt, Germania de Vest, în 1957. Doi ani mai târziu, a fost numit șef al noului departament de spionaj industrial al României, ocupând această funcție până în 1978, când a dezertat în Occident.
Începând din 1972, Pacepa a fost și șef adjunct al serviciilor de informații externe românești (avându-l ca șef pe generalul Nicolae Doicaru), consilier pentru dezvoltare industrială și tehnologică, precum și omul de încredere al liderului României comuniste, Nicolae Ceaușescu.
În noul său rol, Pacepa s-a aflat în cercurile din fruntea ordinii mondiale comuniste. A călătorit pe Glob. Îi cunoştea pe şi socializa cu Nikita Hrușciov, Mao Zedong, Fidel Castro și, bineînțeles, Nicolae Ceaușescu. A întâlnit lideri occidentali, inclusiv pe președintele american Jimmy Carter.
Cu toate acestea, în 1978, Pacepa și-a riscat viața pentru a lăsa în urmă poziția sa în vârful lumii comuniste de tip sovietic, „defectând” în Republica federală Germania și venind în Statele Unite ale Americii. Şi-a făcut o misiune din a avertiza Occidentul asupra opresiunii care urmează inevitabil după instalarea socialismului și comunismului. El a fost și rămâne cel mai înalt oficial al blocului sovietic care a trecut vreodată în Occident.
La început, președintele Carter nu l-a crezut pe Pacepa și a vrut să-l trimită pe dezertor în România – un soi de condamnare la moarte. Tocmai dezinformarea pusă în operă de Pacepa îl păcălise pe președintele SUA să creadă că Ceaușescu era un aliat de încredere, iar acum (acelaşi) Pacepa prezenta o imagine foarte diferită.
În cele din urmă, CIA l-a convins pe Carter de buna-credință a lui Pacepa, iar agențiile de informații occidentale au exploatat informațiile neprețuite pe care le-a furnizat. Cea mai importantă a fost explicația sa despre modul în care agenții sovietici au folosit dezinformarea pentru a înșela și a submina încrederea în guvernele, liderii, istoria și instituțiile occidentale – în special în biserici.
Când Pacepa a obţinut cetățenia SUA, CIA i-a trimis o scrisoare prin care îi mulțumea pentru „contribuția sa importantă și unică în SUA”.
În România, Ceaușescu a creat o unitate specială a Securității, însărcinată doar cu asasinarea lui Pacepa. Dictatorul a pus, de asemenea, două recompense separate, de câte un milion de dolari, pe capul dezrtorului, și l-a trimis pe infamul asasin „Carlos Șacalul” pentru a îndeplini sarcina, precum și o a doua echipă de asasini. S-au apropiat, dar n-au reușit.
Identitatea secretă a lui Pacepa a fost de două ori compromisă și a trebuit să fie supus unei intervenții chirurgicale plastice și să-și reconstruiască viața alături de soția sa americană – o agentă CIA pe care a întâlnit-o în timp ce i se făcea debriefing-ul, în 1977.
Pacepa și-a publicat în cele din urmă informațiile în cartea „Orizonturi roșii”, care a expus corupția și brutalitatea Guvernului Ceaușescu și a lumii sovietice/comuniste. (Președintele Ronald Reagan a numit această carte „Biblia pentru relațiile cu dictatorii”). A fost tradusă, condensată și introdusă prin contrabandă în România, unde a devenit un catalizator în motivarea oamenilor să-și răstoarne guvernul.
Nicolae și soția sa, Elena, au fost arestați, judecați sumar, condamnați și executați pe baza unor probe, dintre care multe proveneau direct din acea carte.
După ce a venit în Statele Unite, Pacepa și soția sa au trăit sub identități noi. Fostul general de Securitate a continuat să scrie cărți și articole sub numele său real, inclusiv volumul din 2013, „Disinformation: Former Spy Chief Reveals Secret Strategies for Undermining Freedom, Attacking Religion, and Promoting Terrorism”, la care am fost coautor. El a vrut să corecteze poveștile false la crearea cărora a contribuit când era influent în lumea informațiilor din blocul sovietic.
Printre cele mai importante piese de dezinformare pe care el le-a vrut îndreptate au fost aceea că CIA se afla în spatele asasinării președintelui John F. Kennedy, că Papa Pius al XII-lea a fost pro-german în al Doilea Război Mondial și că terorismul din Orientul Mijlociu era organic (mai degrabă decât aţâţat de către Kremlin). Mașinile de informații ale blocului sovietic cultivaseră toate aceste narațiuni false în timp ce Pacepa lucra în acea lume.
Ultima carte a lui Pacepa, “Operation Dragon: Inside the Kremlin’s Secret War on America” (co-autor R. James Woolsey), tocmai a fost lansată de Encounter Books.
Flirtul recent al Americii cu socialismul l-a preocupat foarte mult pe Pacepa. În calitate de șef al serviciilor de informații externe din România comunistă, a folosit agenți, active și înşelătorii pentru a planta sămânţa neîncrederii în mintea americanilor cu privire la implicarea Guvernului în războiul din Vietnam. El a menționat că acest tip de dezinformare se întâmplă din nou astăzi, cu „știri false” și tot felul de povești (uneori retractate ulterior) care au zugrăvit Statele Unite în cea mai proastă lumină posibilă.
Pacepa a vorbit adesea despre mass-media – mai exact, despre banii din spatele mass-media de știri. El s-a specializat în dezvoltarea poveștilor în acest mod, pe când se afla în fruntea comunității de informații din blocul sovietic. El a contribuit la transformarea atitudinilor americane, în probleme din anii 1960 și 1970. A recunoscut aceleași tehnici folosite astăzi, astfel încât mulți oameni au acum o viziune foarte negativă asupra Guvernului lor, dar o viziune pozitivă asupra socialismului.
Pacepa lângă Ceaușescu
Pacepa lasă în urma sa soția cu care fusese căsătorit peste 40 de ani, precum și o fiică adultă.
În 2017, Christopher Monckton,Third Viscount Monckton of Brenchley și fost consilier al prim-ministrului britanic Margaret Thatcher, l-a numit pe generalul-locotenent Ion Mihai Pacepa „cel mai influent om al secolului al XX-lea și, probabil, al începutului de secol XXI”.
El a fost omul care a tras cortina pentru a dezvălui dezinformarea ce răzbătea din blocul sovietic. Din păcate, majoritatea oamenilor nu au fost la curent cu existenţa lui Pacepa şi cu munca sa.
NOTĂ: Ronald J. Rychlak este şef de catedră la Universitatea din Mississippi. Este autorul mai multor cărți, printre care: “Hitler, the War, and the Pope”, “Disinformation” (co-autor Ion Mihai Pacepa) şi “The Persecution and Genocide of Christians in the Middle East” (co-editată de Jane Adolphe).
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Actorul Bogdan Stanoevici a murit în noaptea de luni spre marți, la spitalul C. C. Iliescu din București, unde era internat din decembrie. Avea aproape 63 de ani (i-ar fi împlinit pe 22 ianuarie) și a fost infectat cu Covid-19, după ce anul trecut a fost un mare militant împotriva purtării măștii de protecție.
Bogdan Stanoevici era internat de aproape o lună. A ajuns în spital la mijlocul lunii decembrie și a fost confirmat imediat cu infecție Covid-19. Vestea internării sale a devenit știre de presă pe 17 decembrie, la o zi după ce a fost intubat la Terapie Itensivă, pentru că avea deficit de oxigen.
Inițial, Stanoevici a fost internat la Spitalul „Sfântul Pantelimon”, iar ulterior a fost transferat la Institutul „C. C. Iliescu”.
Pe 17 decembrie, o sursă medicală declara pentru Gandul.ro:”Bogdan Stanoevici se află la ATI, intubat, la Spitalul «Sfântul Pantelimon». Ieri a fost intubat, se simțea rău de mai bine de două săptămâni, iar acum se află în stare destul de gravă, dar medicii fac tot ceea ce le stă în putință pentru a-l vindeca”.
Ulterior, starea lui de snătate s-a agravat. A fost transferat la Institutul „C. C. Iliescu” pentru a i se face oxigenare extracorporal, întruct plămânii îi erau afectați în proporție de 100%.
Nu purta mască „din cauza unui herpes”! „Dacă aş pune mască s-ar produce o infecţie, şi chiar nu am timp de infecţii în acest moment”
Pe parcursul anului trecut, Stanoevici s-a manifestat ca un adept al teoriilor conspiraționiste, pe care le-a ventilat inclusiv la protestele anti-mască.
Pe 3 noiembrie, chiar înaintea campaniei electorale pentru alegerile parlamentare (la care el candida pe primul loc pe lista Partidului Ecologist Român pentru Camera Deputaților, în județul Mureș), Stanoevici explica superior-mincinos, într-o conferință de presă: „Pentru a evita speculaţiile ulterioare şi atacurile inutile, vă spun eu acum: faptul că nu port mască este, în primul rând, pentru că sunt sănătos. Şi aici îl citez pe ministrul Sănătăţii, care a spus că masca o poartă oamenii bolnavi, oamenii sănătoşi nu o poartă. Am făcut în fiecare lună câte un test, din motive diferite. Toate negative. Pe de altă parte, am purtat-o acolo unde eram obligat s-o fac, pentru că eu sunt un respectuos al legii şi mi-a ieşit un herpes. Îmi pare foarte rău că vă dau din casă, dar în momentul în care aş pune mască s-ar produce o infecţie, şi chiar nu am timp de infecţii în acest moment”.
La respectiva conferinţă de presă, Bogdan Stanoevici a participat alături de Şerban Nicolae şi Cătălin Ivan. Doar Stanoevici nu a purtat mască, nici măcar atunci când a fost atenţionat de jurnalişti.
VIDEO: Bogdan Stanoevici la mitingul anti-mască din 12 iulie 2020 (Piața Victoriei)
Senatoarea Diana Iovanovici-Șoșoacă, o apropiată a lui Bogdan Stanoevici, declara pe 21 decembrie: „Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, Bogdan Stanoevici, se află în comă de aseară. A luat o infecţie nosocomială… Copilul lui a venit deja din Franţa. Deja mor prea mulţi oameni în spitale, prea mulţi oameni sunt în comă şi nu ar trebui să fie”.
Infecția nosocomială nu a fost confirmată oficial, ar putea fi încă un fake news al senatoarei AUR, Cert este că Stanoevici a ajuns în spital din cauza Covid-19, pe care parcă l-a căutat, sfidând toate normele de protecție și îndemnându-i și pe alții s-o facă.
De altfel, prietenia dintre Stanoevici și Șoșoacă s-a cimentat la mitingurile „anti-botniță”, la care amândoi au strigat: „Jos masca! Joas mascarada! Nu vom accepta niciodată botniță la gură!”.
VIDEO: Bogdan Stanoevici la mitingul anti-mască din 22 septembrie 2020 (Piața Universității)
Ministru și șef de circ, pe mâna PSD
Bogdan Stanoevici a fost ministru pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, în Guvernul Ponta, timp de 9 luni (martie – decembrie 2014). Ulterior, apoi a primit din partea primăriței Gabriela Firea funcția de director al Circului Metropolitan București.
În 2019 a candidat la alegerile prezidențiale, iar în 2020 la Primăria Capitalei și la parlamentare, din partea Partidului Ecologist Român (PER), partid acaparat de „băieții răi” din PSD: senatorul Șerban Nicolae, deputatul Liviu Pleșoianu și deputatul Cătălin Rădulescu-„Mitralieră” – cu toții apropiați ai lui Liviu Dragnea, indezirabili în „noul PSD”.
Toate candidaturile lui Stanoevici au fost caricaturale, încheindu-se cu rezultate ridicole, cu mult sub marja de eroare.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Pacepa și-a publicat în cele din urmă informațiile în cartea „Orizonturi roșii”, care a expus corupția și brutalitatea Guvernului Ceaușescu și a lumii sovietice/comuniste. (Președintele Ronald Reagan a numit această carte „Biblia pentru relațiile cu dictatorii”). A fost tradusă, condensată și introdusă prin contrabandă în România, unde a devenit un catalizator în motivarea oamenilor să-și răstoarne guvernul.
