ziaristii.com

Etichetă: mircea dinescu

  • Rafală de minciuni cu iz sovietic la 32 de ani de la Revoluție. Mircea Dinescu: „Dacă nu apărea Ion Iliescu, pe noi ne împuşcau”

    Poetul Mircea Dinescu (71 de ani), unul dintre marii diversioniști din decembrie 1989 și unul dintre marii profitori ai Revoluției, continuă să mintă cu nerușinare și după 32 de ani de la acele evenimente sângeroase. El lansează noi diversiuni, explicabile – ca și în cazul lui Ion Iliescu – prin influența sovietică din familia sa.

    Mircea Dinescu nu crede că Ion Iliescu a conspirat în 1989 pentru îndepărtarea lui Nicolae Ceauşescu şi susține că nu l-a cunoscut înainte de Revoluție pe cel care avea să devină preşedinte al României.

    Mai mult: Dinescu afirmă că dacă Iliescu nu ar fi apărut în timpul Revoluţiei, el şi alţi participanţi ar fi fost împuşcaţi de oamenii care îi erau fideli lui Nicolae Ceauşescu!

    Poetul întreține, astfel, o mare intoxicare: aceea că Nicolae Ceaușescu și regimul său ar fi putut să supraviețuiască la putere. Or, există dovezi implacabile că soarta „regimului Ceaușescu” fusese pecetluită de Marile Puteri ale vremii, SUA și URSS. „Întâlnirea de la Malta”, dintre președinții George Bush și Mihail Gorbaciov, din 2-3 decembrie 1989, a dat semnalul operațiunii finale de eliminare a dictatorului român și a clicii sale.

    De operațiune s-a ocupat Uniunea Sovietică, în sfera de influență a căreia se afla România comunistă. În paralel, ca urmare a înțelegerii Est-Vest, militarii americani intrau în Panama și-l arestau pe dictatorul Manuel Antonio Noriega.

    În concluzie: pe Mircea Dinescu și pe cei din gașca lui nu avea cine să-i împuște, pentru că puterea de a împușca pe cineva, în acele zile, se afla la ei, trecuse de la Ceaușescu la Iliescu! Inclusiv televiziunea trecuse în mâinile lor, dovadă că jupâni peste Studioul 4 erau Teodor Brateș, Mircea Dinescu, Ion Caramitru și ceilalți, nu vocile pro-Ceaușescu! Ba chiar și lacheii lui Ceaușescu, gen George Marinescu și Petre Popescu, trecuseră de partea Revoluției și-i înfierau pe „odiosul dictator și sinistra sa soție”!

    TVR, Studioul 4, decembrie 1989

    Intoxicări marca Mircea Dinescu la Prima TV

    Invitat duminică la emisiunea „Insider Politic” de la Prima TV, Mircea Dinescu a fost întrebat de realizatorul Sebastian Zachmann dacă l-a cunoscut pe Ion Iliescu înainte de Revoluţia din 1989.

    Răspunsul obraznic al lui Mircea Dinescu: „Foarte multă lume, acum, tot felul de imbecili, şi pe internet, «Dinescule, cu Iliescu ai pus la cale». Eu nu l-am cunoscut pe Ion Iliescu înainte de ’89. Ştii de unde ştiam de el? De la Europa Liberă. Ascultam Europa Liberă în fiecare seară. La Europa Liberă se spunea că o să vină în România în locul lui Ceauşescu un activist de partid mai luminat, care a fost coleg cu Gorbaciov, ceea ce nu era adevărat, nu a fost Iliescu coleg cu Gorbaciov”.

    Și e doar începutul. Urmează marile intoxicări: „Ideea că Ion Iliescu şi cu alţi oameni au conspirat este o prostie. Ceauşescu nu admitea nicio disidenţă în cadrul partidului. A fost un tip care a mârăit – mureai pur şi simplu. Iliescu nu era un om foarte curajos… bine, nu voia să moară, că se murea dacă erai în zona aia. Şi a stat pitulat la Editura Tehnică până în ’89. El a apărut în ’89, pe 22 decembrie, după ce am apărut noi la televizor, după o oră”.

    Rafala de minciuni e asortată cu o jalnică tentativă de martirizare: „Eu nu l-am cunoscut pe Iliescu nici pe 22 decembrie, deşi mulţi imbecili, pe internet sau pe Facebook, spun: «Bă, cu Iliescu ai complotat, comunistule!». Pe 22 decembrie, după ce am apărut la televizor, ne-am trezit după o oră că ne spun unii: «Domnilor, dăm şi de la studioul…», nu ştiu care, 5, unde era tovarăşul Ion Iliescu. Pe 22 decembrie eu nu l-am văzut pe Ion Iliescu. (…) Cred că dacă nu apărea Iliescu, pe noi ne împuşcau”.

    Diversiunea continuă cu amestecarea planurilor, scoțând în față detalii fără relevanță: „Să nu ne închipuim că Ceauşescu nu a fost iubit chiar de nimeni. Într-o populaţie de 22 de milioane în ’89, în care 18 milioane trăia mediocru, unii nu atât de rău pe cât trăiesc astăzi, era o categorie de un milion de oameni care avea tot soiul de privilegii, gospodăriile de partid care funcţionau, lefuri foarte mari şi o duceau bine. Chiar să ne închipuim că nimeni nu l-a regretat pe 22 decembrie?”

    Loghinovskaia. Elena Loghinovskaia

    Noile diversiuni ale lui Mircea Dinescu pot fi explicate prin „frecvența sovietică” care-l lega de Ion Iliescu în anii ’80 și, evident, în decembrie 1989:

    • Mircea Dinescu avea soție sovietică (Mașa) și soacră așijderea (Elena Loghinovskaia). Se deplasa în URSS la diversele întâlniri cu scriitorii sovietici chiar și atunci când Ceaușescu îl luase în vizor. Explicația: lui Ceaușescu îi era frică de ruși, de aceea nu-și permitea să-i aplice lui Dinescu un regim dur, așa cum le aplica disidenților fără protecție sovietică.
    • Ion Iliescu era născut într-o familie de activiști bolșevici, cu tatăl (Alexandru Iliescu) arestat ca spion sovietic. Pe timpul studenției, timp de 5 ani (1950-1955), Ion Iliescu a fost trimis „la instruire” la Moscova, de unde s-a întors și cu „cheiță” pe viață, și cu nevastă certificată de măreața „Uniune Sovietică”: tovarășa Nina.
    Ion Iliescu, „salvatorul” pe care ni l-au plantat sovieticii în 1989

    Tragedia e că, urmare a diversiunilor criminale lansate prin „mitraliera” TVR în decembrie 1989, indivizi precum Mircea Dinescu, Teodor Brateș, Silviu Brucan, Mihai Lupoi, Cazimir Ionescu etc. au contrbuit la masacrul de după fuga și arestarea lui Ceaușescu. Cifrele sunt crude: sub Ceaușescu (15-21 decembrie, până pe 22 la prânz) au murit 159 de oameni; sub Iliescu (după fuga lui Ceaușescu și trecerea instituțiilor de forță, necondiționat, de partea noii Puteri) au murit 967 de oameni – de 6 ori mai mulți!

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (30). 21 decembrie: mitingul fatal

    * Guvernul dă liber la cheltuieli de lux pe bani publici, în instituții conduse de „oamenii lui Dragnea”! Ordonanță de urgență: pot fi cumpărate limuzine fără limită de preț

    * VIDEO. Sorin Grindeanu nu poate arăta cartea pe care ar fi scris-o împreună cu tatăl său! El se ascunde în spatele unei înșelătorii pe care a făcut-o în 2017. Dezvăluirile vin de la soțul lui Clotilde Armand, matematician de elită

    * Planul diabolic al unui primar din partidul lui Ponta: incendierea propriei primării, ca să distrugă documente. Arestat preventiv pentru 30 de zile

    * Tudorel Toader spune că nu el este autorul scrisorii anti-Kovesi din „Financial Times”, pe care și-a asumat-o în 2019! Mizeria a costat 40.000 de euro

    * Uriașul aparat mobilizat s-o salveze pe Șoșoacă: RTV, Sputnik, Codrin, Ciuvică, Gușă, Roșca Stănescu, Flavia Groșan, Luju, Stiripesurse, Ortodoxinfo, postacii rușilor și ai AUR

    * Comisia Europeană urmărește „cu atenție și îngrijorare” deriva statului de drept din România, în regimul Iohannis-PSD

    * Educatoarele prinse că furau de la gura copiilor de creșă își umpluseră casele, podurile și pivnițele cu dulciuri, carne, zahăr, ulei, chiar și praf de copt și castraveți murați

    * VIDEO. Bănel Nicoliță, la ora adevărului după fuga în America: „A fost cel mai grav lucru din viața mea. Nu mi-am revenit nici acum!”

    * O handbalistă din Iran a dezertat în Spania, după ce o româncă i-a dat jos vălul de pe cap, fără intenție, la Campionatul Mondial

  • Conserve politico-mediatice s-au aliat pentru a răsturna „regimul Iohannis”: Năstase, Tăriceanu, Roman, Severin, Vosganian, Marga, Nistorescu, Cristoiu, Dinescu, Bușcu, Știreanu, Savaliuc

    Mai mulți politicieni eșuați și jurnaliști expirați s-au strâns miercuri la un resort de lux din București și au anunțat că salvează democrația din România! Printre ei, destui pușcăriași (Adrian Năstase, Adrian Severin), pușcăriabili (C. A. C. P. Tăriceanu, Varujan Vosganian), portavoci ale corupției (Cornel Nistorescu, Răzvan Savaliuc, Octavian Știreanu) sau turnători la Securitate (Andrei Marga).

    Grupul pentru Apărarea Democrației (GAD), cum se numește adunătura coruptofilă, a lansat o carte, „Trecerea la prostocrație” (o strânsură de articole luate de pe site-ul lui Nistorescu și îndesate între două coperte) și un „document-apel”, numit pompos „Declarația de la București”.

    Acesta – „docomentul” – vine și cu o listă suplimentară de semnatari: Ion Cristoiu, Mircea Dinescu, Doru Bușcu, Patrick André de Hillerin, Ioan Buduca, Ion Spânu, ex-senatorul Valer Marian și avocatul Gheorghe Piperea.

    Lansarea cărții-maculatură

    De pe listă lipsesc nejustificat (deocamdată) Oana Lovin, Codruța Cerva, Gelu Vișan, Ovidiu Zară, senatoarea Diana Șoșoacă, avocatul Dan Chitic, Q-Anonul Radu Moraru, colonelul Robert Turcescu și bahmuțeanca Adriana Bahmuțeanu.

    Cei prezenți la lansarea cărții ori pe lista de semnatari a „Declarației de la București” și-au stabilit ca obiectiv răsturnarea „regimului Iohannis”. De altfel, Adrian Năstase a și titrat pe blogul său: „«Declarația de la București» împotriva regimului Iohannis”.

    Năstase-cel-corupt a notat, triumfător: „Lansarea, ieri, a volumului «Trecerea la prostocrație», coordonat de Cornel Nistorescu și Octavian Știreanu, a fost însoţită şi de o declaraţie a Grupului pentru Apărarea Democrației (GAD), declarație pe care o puteți citi aici”.

    Octavian Știreanu – Andrei Marga – Cornel Nistorescu

    Declarația de la București

    „Pentru că nu putem asista pasiv la politica dezastrului moral, economic și democratic spre care este împinsă țara de către actualul regim,

    pentru că tăcerea în aceste vremuri înseamnă complicitate și resemnare față de degradarea continuă a democrației,

    pentru că asistăm la confiscarea deciziilor care influențează țara de către o putere a incompetenților și impostorilor,

    pentru că nu putem accepta să vedem cum țara, ajunsă, prin eșec electoral și manipulări grosolane, pe mâna unei prostocrații agresive, alunecă într-o fractură istorică și se depărtează de preceptele fondatoare ale civilizației europene,

    pentru că în societate s-a produs o răsturnare a valorilor, astfel încât deciziile majore în stat aparțin unor oameni cu calificări precare, ajunși la putere prin abolirea criteriilor și prin acțiunea tot mai expansivă a serviciilor secrete,

    pentru că schimbările de care are nevoie țara nu pot veni din senin, ci numai atunci când sunt deșteptate conștiințele cetățenești ale României,

    pentru că suntem liberi, neconstrânși de înțelegeri cu vreun reprezentant al serviciilor secrete, al oligarhiei ori cleptocrației care susțin actualul regim,

    Noi, subsemnații semnatari ai prezentei profesiuni de credință,

    spunând să nu conteze nimeni, niciodată, pe lașitatea noastră!,

    reuniți în Grupul pentru Apărarea Democrației,

    afirmăm că:

    Adrian Năstase – Cornel Nistorescu – Andrei Marga

    1. În Romania este necesară abolirea imediată a secretomaniei instalate în toate prestațiile președintelui, premierului și șefilor serviciilor secrete, inclusiv ale comisiilor care le supraveghează. Regimul Iohannis a încetat să mai comunice informații către presă și populație, luând decizii în treburile publice cu mentalitate de proprietar privat și angajând țara ca pe o feudă personală în operațiuni pe care este nevoit să le suporte întregul popor.

    2. Reclădirea normalității în România presupune cel puțin trei componente esențiale:

    – revenirea de la «guvernul meu» la «guvernul țării»,

    – revenirea la Constituție, prin reabilitareea prevederilor textuale privind „statul de drept democratic” (nu doar a „statului de drept”), tripartiția puterilor în stat și pluralismul politic;

    – revenirea la dezbaterea deschisă, obligatorie, nemăsluită într-o societate democratică, inițierea prezentului grup fiind o contribuție la aceasta.

    3. Vom fi în apărarea valorilor tradiționale ale țării și familiei și vom pleda pentru preluarea în modernitate a ceea ce a fost valoros în tradiție.

    4. Vom fi susținătorii unor criterii clare și transparente de promovare în funcții publice, în care nivelul studiilor și competența dovedită practic să fie primordiale, obligatorii și bine definite. Prostocrația trebuie abolită. Avizul serviciilor secrete pentru ocuparea diferitelor funcții să fie subsidiar, consultativ și drastic restrâns la un număr limitat de funcții, stabilite strict prin lege.

    5. În toate demersurile noastre, vom da credit și prioritate oamenilor de valoare, vom reabilita noțiunea de patriotism și vom înțelege și apăra valorile europene în sensul originar al tratatelor fondatoare la care România este parte.

    6. Vom pleda prin comunicate și declarații publice, în toate situațiile în care considerăm că deciziile autorităților, comportamentul, legile și declarațiile prostocrației contravin intereselor naționale și aspirațiilor cetățenilor.

    7. Vom pune în slujba interesului public, pe temeiuri de conștiință și de bună credință, sistemul de valori, principiile și criteriile de conduită care ne caracterizează întreaga activitate profesională, civică și publicistică.

    8. Vom milita pentru „demilitarizarea” prin lege a societății civile, a conducerilor partidelor politice și a instituțiilor de presă – pentru ca din activitatea acestora să fie eliminată dubla comandă iar acțiunile lor să beneficieze de o identitate clară în fața cetățenilor.

    9. Ne vom poziționa tranșant împotriva oricărei decizii de restrîngere a libertăților cetățenești și a drepturilor de exprimare.

    Grupul pentru Apărarea Democrației este o asociere ad-hoc a unor persoane publice care împărtășesc aceleași valori, au aceleași opinii despre situația actuală din țară și gândesc consonant cu privire la sensurile de evoluție a societății românești.

    Semnează:

    Andrei Marga 

    Ion Cristoiu 

    Cornel Nistorescu 

    Octavian Știreanu 

    prof. dr. Gheorghe Piperea 

    Mircea Dinescu 

    Doru Bușcu 

    Patrick André de Hillerin

    Ioan Buduca 

    Valer Marian

    Ion Spânu 

    Dată la București, astăzi, 15 septembrie 2021, cu prilejul lansării volumului de publicistică «Trecerea la prostocrație», editată de redacția ziarului Cotidianul.”

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Soluția ieșirii din criză: „Iohannis să-și recunoască greșelile făcute, să renunțe la Cîțu și să refacă alianța cu USR-PLUS. Altfel, PNL se îndreaptă spre dezastru”

    * „Rușine, Cîțu!” Tatăl unei victime de la Colectiv îl critică dur pe premier pentru asocierea cu Piedone la deschiderea anului școlar

    * Orban: „Klaus Iohannis poate rezolva criza politică într-un «tête-à-tête» de 15 minute. Nu știu de ce nu o face, e obligația sa constituțională”

    * Gheorghe Flutur: „«Festivalul democraţiei» a omorât PNL. Am greșit. Mă rog la Dumnezeu să se termine odată Congresul”

    * Trioul universitar care a extras un profesor afgan din ghearele talibanilor: Radu Carp – Cristian Preda – Marian Preda. „Era în pericol de a fi linșat de talibani”

    * Scos de alegători din Parlament, Victor Ponta își dă salariu 5.000 de euro pe lună de la partidul său, unde s-a angajat consilier juridic, pe bani publici

    * Traseist PSD-PNL-PMP-UNPR, fost deputat: 5 ani de închisoare pentru o șpagă de 5,3 milioane de euro

    * Minciunile anti-vaccinistei Șoșoacă au blocat contul de YouTube al Senatului!

    * Covid-19: riscul de a muri este de 11 ori mai mare la cei nevaccinați decât la cei vaccinați. Riscul de spitalizare: de 10 ori mai mare. Riscul de infectare: de 4,5 ori mai mare

    * VIDEO. Imagini de la cununia civilă a Simonei Halep. A spus „Da” în fața primarului Constanței, Vergil Chițac

  • Mesaj straniu în echipa sovietică a „revoluției televizate”. Mircea Dinescu: „Odă lui Iliescu la moartea lui Caramitru”

    Moartea actorului Ion Caramitru (79 de ani) a fost întâmpinată de tovarășul său de „revoluție televizată”, poetul-cârciumar Mircea Dinescu (70 de ani), cu o poezie în patru strofe ce are un titlu bizar și transmite un mesaj diversionist, folosind ca paravan stafia cominternistă ce a patronat „vitejia” dinesciană din decembrie 1989: Ion Iliescu (91 de ani). 

    „Pe toți o să ne-ngroape Iliescu / și-o să ne dea la parastas halva / și la priveghi ne va-ncânta ades cu / ce seri frumoase sunt la Moscova„, ne trimite după fentă tovarășul Dinescu, simulând o mincinoasă disidență față de coordonatorul moscovit al diversiunilor criminale scuipate de poet prin ecranul TVR, pe 22 decembrie 1989.

    Mai în aval, într-un vers dospit în beciul de la Cetate, poetul-cârciumar folosește cu tupeu cuvântul-cheie al disidenței sale de rumeguș: „Bate un vânt cu damf de Comintern„.

    Să te vitejești în spatele unei sabii de carton cu care înțepi pântecele KGB-ist al cuvintelor „Iliescu”, „Moscova”, „Comintern” este confirmarea faptului că, sub aripa dropiei de Bărăgan, nu întâmplător ți-ai ales-o drept soacră pe cetățeana sovietică Elena Loghinovskaia. Talent de mare diversionist.

    Neobrăzat e și titlul: „Odă lui Iliescu la moartea lui Caramitru”. Se vrea un titlu provocator, dar reușește să fie doar blasfemiator.

    Odă lui Iliescu la moartea lui Caramitru

    Țară cu domnitori fugiți de-acasă
    și regi ținuți în lesă de dudui.
    Ce multe neamuri stau cu noi la masă.
    Bat clopote de aur în gutui.

    Degeaba-l așteptăm pe Caramitru,

    plecat să pun-o piesă în infern.
    Băut-am din noroc ultimul litru.
    Bate un vânt cu damf de Comintern.

    Pe toți o să ne-ngroape Iliescu
    și-o să ne dea la parastas halva
    și la priveghi ne va-ncânta ades cu
    ce seri frumoase sunt la Moscova.

    Popii vor murmura și ei cu dânsul,
    cu glas scăzut sub masca de covid.
    Și poate-n zori o să ne-apuce plânsul
    Și-o să ne-nscriem iarăși în Partid.

    Dinescu, Iliescu, Brucan, Militaru…

    Pe 22 decembrie, puțin după ora 13.00, la aproape o oră de la fuga lui Nicolae Ceaușescu cu elicopterul de pe acoperișul sediului CC al PCR (actualul Minister de Interne, vizavi de Palatul Regal), emisia TVR a fost deschisă cu Ion Caramitru „la serviciu” și Mircea Dinescu „la primire”.

    Părea o scenă ad-hoc, un dialog improvizat, dar totul făcea parte dintr-o regie bine pusă la punct, într-o Televiziune controlată de Silviu Brucan (direct și prin unelte gen Teodor Brateș) și într-o Românie aflată, de câteva zile, sub ocupație sovietică (peste 50.000 de „turiști” cu pașaport URSS intrați în România cu misiuni speciale, după Congresul din 20-24 noiembrie al lui Ceaușescu).

    Prima grijă a invadatorului „turistic” sovietic a fost să-și reactiveze „cârtițele” din România, precum gen. Militaru, gen. Vasile Ionel, cpt. Lupoi, Cico Dumitrescu etc.

    Prima instituție ocupată de gruparea politico-militară Iliescu-Brucan-Militaru, marioneta Moscovei, a fost Televiziunea Română, simultan cu Radioul. O veche tactică troțkistă. Iar Studioul 4 al TVR s-a umplut cu „săgeți” KGB-iste și GRU-iste.

    Acesta este contextul în care trebuie plasate scenele diversioniste, criminale, din decembrie 1989, derulate în Studioul 4 al TVR, pe holurle instituției și la etajul 11 al blocului-turn. Iliescu, Dinescu și Caramitru au fost acolo, cu maximă implicare. Iar multe dintre anunțurile lui Dinescu, prin intermediul micului ecran, au fost minciuni colosale, cinice, mortale.

    VIDEO: 22 decembrie 1989, în jurul orei 13.00 – pregătirile pentru intrarea în direct. În rolurile principale: Ion Caramitru și Mircea Dinescu

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * VIDEO. Orban, dezlănțuit la Focșani: „Asta nu e «echipă câştigătoare»! Asta seamănă cu o juntă, cu o armată de ocupaţie!”

    * Rareș Bogdan vrea să pedepsească USR-PLUS: „Nu le mai dăm 5 ministere, ci 3-4. Trebuie să plătească”. Înainte aveau 6

    * VIDEO. Mircea Hava dezvăluie cum ar fi încercat să-l cumpere Florin Cîțu: „Cât vrei s-o închidem acum?”

    * VIDEO. Orban l-a reevaluat pe Iohannis: „președintele care tace și NU face… sau face?!”

    * Gheorghe Flutur: „«Festivalul democraţiei» a omorât PNL. Am greșit. Mă rog la Dumnezeu să se termine odată Congresul. Am contribuit la breaking-news-uri toată vara”

    * Un primar PNL acuză: „În Suceava e «Festivalul dictaturii»! Flutur a eliminat de pe lista pentru Congres toți simpatizanții lui Orban”

    * PSD, UDMR și PNL-Cîțu încalcă flagrant Constituția. Articolul 113: „Moțiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere”

    * Covid-19: riscul de a muri este de 11 ori mai mare la cei nevaccinați decât la cei vaccinați. Riscul de spitalizare: de 10 ori mai mare. Riscul de infectare: de 4,5 ori mai mare

    * Șoșoacă are dosar penal. DSP Iași i-a făcut plângere după ce Urlătoarea și gașca ei au atacat un centru de vaccinare. Doctorița agresată: „M-am temut pentru viața mea“

    * VIDEO. Emma Răducanu și-a desăvârșit legenda: campioană la US Open la 18 ani, după 10 meciuri fără set pierdut! Prima jucătoare din istorie care câștigă un turneu de Mare Șlem venind din calificări

  • Domnule Dinescu, chiar credeți că-l combateți pe Liiceanu cu Mița Baston? De ce n-ați răspuns la acuzațiile filosofului? Iar când ați luat 100.000 de euro de la escrocul Vîntu, cum a fost?

    Să nu aibă deloc dreptate domnul Gabriel Liiceanu atunci când, fără să vă pomenească numele, a scris într-un articol publicat pe site-ul Contributors: „Prima lui grijă a fost să schimbe un apartament din Piața Dorobanți pe o ditamai vila de pe Bulevardul Aviatorilor, atribuită cu ani în urmă unei nomenclaturiste din stirpea protejatelor Elenei Ceaușescu”?

    Sau: „Apoi, ca proaspăt șef al Uniunii Scriitorilor, a încercat deturnarea în beneficiu propriu a unei tipografii donate după revoluție de statul german cărturarilor români. Scandalul izbucnit l-a măturat din fruntea Uniunii”?

    Vă întreb, domnule Dinescu, pentru că, în lunga replică pe care i-ați dat-o domnului Liiceanu, nu se regăsește nimic legat de aceste chestiuni. Mai degrabă ați bătut câmpii, ascunzându-vă vinovăția prin niște fraze întocmite cu talent.

    În loc să-i demontați spusele, i-ați evocat pe Vadim Tudor, Andrei Pleșu, Nea Nicu și closetele lui din Primăverii, Octavian Paler, Alexandru Paleologu, Rasputin, Mărgelatu, Pericle, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Constantin Noica, Hegel, CTP, Stelian Tănase, Ana Blandiana, Fidel Castro, Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, ați ajuns chiar și la Mița Baston!

    Ce-i asta, domnule Dinescu? Ce-i cu beția asta de cuvinte? Niciun rând, la subiect, despre vilă; niciun rând, la subiect, despre deturnarea tipografiei! Faptul că ați evitat să vorbiți despre aceste aspecte, că ați dus mesajul în altă direcție, denotă că nu sunteți câtuși de puțin străin de ele.

    E cazul să precizez că atacul domnului Liiceanu n-a fost unul surprinzător. El a venit după ce doamna Ana Blandiana rememorase în ultima ei carte, „Soră lume”, tipărită la Editura Humanitas, un episod sinistru, petrecut în timpul unui dejun diplomatic din ianuarie 1990. Atunci – mărturisește celebra poetă -, dumneavoastră, domnule Dinescu, v-ați bătut joc efectiv de oamenii împușcați în fața Hotelului Intercontinental din București în timpul Revoluției din Decembrie 1989.

    Mai erau de față și ministrul de Externe francez, Roland Dumas, cel care a organizat recepția, și Doina Cornea cu fiul ei, Tin Tin, și Ion Caramitru, soția dumneavoastră, Mașa, și soțul doamnei Ana Blandiana, Romulus Rusan.

    Fără niciun fel de scrupule, i-ați definit pe oamenii pieriți la Intercontinental drept „Hitlerjungend”. Mai pe înțeles, „tinerii lui Hitler”.  

    Vă redau mărturisirea doamnei Ana Blandiana. E atât de sugestivă, încât merită recitită.

    „A fost o secundă de stupoare, după care cu toții, uitând că trebuie să vorbim franțuzește, îi ceream în română autorului textului din «Libération» să se explice. Iar el a explicat – tradus cu reticență de soție – că nu trebuie să li se exagereze importanța, este vorba de niște uteciști care cu puține zile în urmă scandaseră sloganuri procomuniste.

    Țin minte că prima care a protestat a fost doamna Cornea, care a spus că toți tinerii din România erau, fără a fi întrebați, făcuți membri UTC, așa cum erau scoși cu forța la manifestații și obligați să scandeze «Ceaușescu». Iar eu am adăugat că era vorba de acei copii – numiți de români «decreței» – născuți împotriva voinței mamei lor.

    Nu știu dacă pentru francezi argumentația logică a șters exclamația senzațională care, ajunsă în presă, ar fi putut face epocă, dar pe Mircea Dinescu nu l-a impresionat, a continuat tot mai furios să bagatelizeze morții și să-și bată joc de apărătorii lor. A urmat o învălmășeală de proteste și de replici încercând să spele de insultă memoria tinerilor morți.

    Dar nu asta mi-a fixat în memorie întâmplarea, ci revelația explicației ei abisale, pe care am avut-o în timp ce îl ascultam, ideea tulburătoare că eroul din zilele premergătoare revoluției nu suporta concurența eroilor post mortem care îi umbreau, prin tragedie, celebritatea. Nu le ierta tinerilor, care-și plătiseră curajul cu viața, faptul că, în fața curajului de a muri, orice altă formă de curaj devenise derizorie.”

    Reacția dumneavoastră, domnule Dinescu, n-a fost aceea de a-i demonta acuzațiile, ci de a o întreba: „De unde dracu’ a scos tâmpenia asta?”. Mai târziu, în emisiunea „România 9”, de la TVR, cu moderator „varanist” și cu șef PSD-ist, ați procedat la fel ca în cazul acuzelor formulate de domnul Liiceanu: nicio referire la acel dejun, ci la faptul că doamna Ana Blandiana e nașa fiului dumneavoastră, Andrei, și că, în timp ce aveați domiciliu forțat, ea publica un volum de poezii în colecția „Biblioteca pentru toți”, inaccesibilă altor autori de marcă. La asta v-ați rezumat.

    Revenind la domnul Liiceanu, ați adus în discuție o scenă consumată în casa socrilor dumneavoastră, din care reiese că ați vrut să fiți eroul României, să scăpați țara de dictatură, dar ați eșuat din cauza „lașității” domnului Liiceanu.

    „În Cartea albă a Securității există înregistrarea unei «gărgărițe» plantate în casa socrilor mei, ce redă scena în care subsemnatul încerca să adune sub un text vitriolant semnăturile câtorva scriitori de seamă. Vorbeam acolo despre dictatura cuplului prezidențial, despre dărâmarea satelor, despre cenzură, despre foamea și frigul din România. Împreună cu Andrei Pleșu eram gata să plasăm bomba la Ambasada Olandei, unde amicul nostru Coen Stork aștepta să o detoneze în întreaga lume.

    Nici n-am apucat să-mi termin bine recitalul, că Octavian Paler a sărit ca ars, zicând că el îl știe bine pe Ceaușescu și că stilul meu pamfletar o să-l scoată din minți. «Gândiți-vă că aveți copii la școală!», a exclamat Paler. «Tocmai d’aia ar trebui să ne spălăm de rușinea de a tăcea ca lașii!», i-a întors-o Alexandru Paleologu.

    Cel mai îngrozit dintre toți s-a dovedit a fi Gabriel Liiceanu, care a afirmat că el nu semnează, ca să nu-i omoare securiștii copilul, lăsîndu-i doar pe copilașii mei în ghearele lor. Până la urmă, din pricina timpului nefavorabil, revoluțiunea s-a amânat pentru altădată. Astfel și-a mâncat Gabriel Liiceanu covrigul aurei de disident pe care, uscat și sfoiegit, a încercat să și-l tragă pe cap după căderea comunismului.

    Mult mai târziu, Andrei Pleșu mi-a mărturisit că pe la începutul verii lui ’89, cu o zi înainte de a pleca în exil la Tescani, a fost vizitat acasă de Gabriel Liiceanu, care, destul de opărit, i-a reproșat gafa de a se fi solidarizat cu mine: «Andrei, imaginează-ți că noi doi ședeam liniștiți la tine în curte și convorbeam despre lucrul în sine, iar tu te ridici, mă lași baltă și fugi după golanul de Dinescu, care strigă ca un țigan prin fața casei tale spoitingiri!».”

    Din obezul text scris de dumneavoastră, ca răspuns împotriva celor dezvăluite de domnul Liiceanu, și din care am redat numai un pasaj, desprind un lucru: voiați să dărâmați regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu printr-o simplă scrisoare trimisă la Ambasada Olandei. Asta suflase „gărgărița” aceea „plantată” în casa socrilor dumneavoastră – tovarășa soacră, cetățeană sovietică, la fel ca și distinsa dvs. soție. Aia era „bomba” ce urma să fie detonată în întreaga lume.

    Dar nu v-au lăsat domnii Liiceanu și Paler! Stau și mă întreb, ca simplu cetățean, oare „olandezii zburători” (olandejii, le-ar zice amicul dvs. din PSD, Puiu Iordănescu) de la ambasadă nu știau ce se petrecea atunci în România? Că era foamete, dictatură, că se dărâmau biserici, sate, că era frig, sărăcie într-un cuvânt?

    Credeți că ei nu ieșeau deloc din ambasadă? Erau niște deținuți, arestați la domiciliu? Erau păziți la poartă de securiști, ca să nu plece la plimbare? Să fim cu picioarele pe pământ. Puteau să se deplaseze oriunde, domnule Dinescu. Să iasă din ambasadă, să intre în magazine, să vadă că sunt galantarele goale, că atârnă doar cârligele pe-acolo.

    N-aveți grijă: erau în temă cu ceea ce se întâmpla în România. Nu era nevoie să se informeze tocmai din scrisoarea semnată de grupul de scriitori din care făceați parte și dumneavoastră. În plus, până în 1989, lucrurile erau în general arhicunoscute. Toată lumea asculta Radio Europa Liberă sau Vocea Americii. Așa-zisa dumneavoastră „bombă cu combustie rusească” nu rezolva cu nimic situația din România: plasată la Ambasada Olandei și de-acolo detonată în întreaga lume, așa cum v-ați exprimat.

    De fapt, „bomba” era lipsa noutății ei. Ce-ați fi rezolvat cu acea „bombă” plasată la Ambasada Olandei? Nimic. Ce? Ar fi venit olandezii, americanii, întreg universul terestru să ne salveze de ceaușism, fiindcă, vezi Doamne, au semnat câțiva scriitori români, în frunte cu creatorul Mircea Dinescu, o scrisoare șocantă despre dictatura din Români? Fals!

    Vă recomand să citiți „Cartea Revoluției”, a colegului Grigore Cartianu, despre Revoluția din Decembrie 1989. Are aproape 1.000 de pagini, e ilustrată și costă 100 de lei. Veți vedea de unde a pornit cu adevărat schimbarea și cum anume s-a produs. Restul („gărgărița”, Ambasada Olandei, amicul Coen Storck, detonarea „bombei” expirate) sunt povești țesute ca să vă ridice în slăvi ca pe un personaj din basmele populare. Un „erou” confecționat în sinistre laboratoare cu croială chirilică. Nimic mai mult.

    Nu mai faceți pe eroul, domnule Dinescu! Pentru că n-ați fost și nu sunteți așa ceva. Pe adevărații eroi, care și-au dat viața la Intercontinental, i-ați catalogat – batjocoritor – drept „Hitlerjugend”, cum mărturisea Ana Blandiana.

    Ați dat dovadă de alte acte de eroism familial, când v-ați mutat din apartament în vilă, apoi, cu trecerea anilor, când ați luat 100.000 de euro de la escrocul SOV (Sorin Ovidiu Vîntu). Cum a fost când v-ați milogit pentru banii ăia, domnule Dinescu, în fața unuia dintre cei mai mari infractori ai României? Nu v-a mai păsat că i-a țepuit pe români cu afacerea FNI, că i-a lăsat cu buzunarele goale, fără case și fără mâncare? Doar pentru ei, cum v-ați lăudat, ați vrut să detonați „bomba”, nu?

    Ia uitați ce „bombă” ați denotat în realitate, în vreme ce vă lăfăiați la emisiunea „Tănase și Dinescu” de la Realitatea TV: 100.000 de euro din banii delapidați de Vîntu și de Luca de la Petromservice. Asta-i „Revoluția” dumneavoastră!

    Vă invit să parcurgem împreună un scurt pasaj din stenograma convorbirii dintre dumneavoastră și Vîntu, scoasă la lumină de procurorii DNA (pe care-i urâți atât de mult, când vă rotiți ochii în cap pe la televiziuni).

    Vîntu: Deci, câte-ți trebuie? Zi!

    Dinescu: Câte poți tu, coane…

    Vîntu: Hai, tati, zi câte-ți trebuie – cincizeci, o sută, câte vrei…

    Dinescu: Cât?

    Vîntu: O sută, cât îți trebuie? Ce să faci cu cincizeci… cât…

    Dinescu: Bă, adu-mi cât poți tu. Dar cât mai repede, te rog!

    Da. Cât mai repede, domnule Dinescu, altfel se ducea naibii afacerea cu sticle de vin și poezii cu ele.

    Când v-au întrebat jurnaliștii de la „România liberă” (pe vremea când „România liberă” era ziar) despre acel „împrumut”, nici n-ați mai „știut” de el: „Când am luat acești bani? Trebuie să-mi spuneți când, pentru că eu am luat de mai multe ori bani de la Vîntu, dar erau bani luați cu împrumut. Eu am luat bani cu împrumut de la mai mulți – și de la Vîntu, și de la Patriciu, și de la alții”.

    Unde-ați fost, domnule Dinescu, și unde-ați ajuns! Dintr-un contestatar aprig al regimului comunist, v-ați transformat într-un umil propagandist al continuatorului său, care poartă în prezent denumirea de PSD.

    Și v-ați înhăitat cu toți infractorii „roșii” ai țării: de la Sorin Ovidiu Vîntu (condamnat, însumat, la zeci de ani de pușcărie) până la Liviu Dragnea (condamnat și el, deocamdată, la 3 ani și 6 luni de închisoare).

    Nu-i de mirare că v-au părăsit până și amicii apropiați. Nu vă mai suportă nici ei! Nici CTP, nici Stelian Tănase, v-au lăsat baltă și Ana Blandiana, dar și Gabriel Liiceanu. Îl așteptăm și pe Andrei Pleșu…

    Cum să vă mai tolereze, când, dintr-un poet renumit, fost șef al Uniunii Scriitorilor din România, ați devenit un biet activist al PSD, spălător de pușcăriași, cu năravuri desprinse din osânza doctrinară a senatoarei urlătoare Șoșoacă?!

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • CTP: „Nu înțeleg de ce nu-și unesc forțele Mircea Dinescu și Balena Baliverna. Este o uniune naturală” / „Cîțu are dreptate să-i numească teroriști: doamna Balena Baliverna l-a condamnat la moarte pe Raed Arafat”

    Cristian Tudor Popescu (CTP) a comentat termenul „teroriști” folosit de prim-ministrul Florin Cîțu la adresa „șoșocarilor” care în ultimul an au organizat campanii feroce împotriva măștii de protecție, a campaniei de vaccinare și a altor măsuri anti-pandemie.

    În opinia gazetarului, expusă la Digi 24, termenul folosit de premier este corect, pentru că retorica acestor oameni alunecă într-un mod periculos către xenofobie.

    CTP îl rașchetează necruțător și pe fostul său partener Mircea Dinescu, cel făcut pulbere recent și de Ana Blandiana, și de Gabriel Liiceanu, căruia i-a răspuns golănește.

    Sunt multe motive pentru care premierul are dreptate să eticheteze astfel de persoane cu termenul de „teroriști”, consideră CTP. Acesta aduce în discuție un exemplu recent: „Doamna senatoare Balena Baliverna l-a condamnat la moarte pe secretarul de stat Raed Arafat”.

    Argumentele lui CTP

    „S-a ajuns la o xenofobie care amintește de sângeroșii, de groaznicii ani ’30 și începutul anilor ’40”

    * Am nimerit peste o evoluție vocală stradală, cum face dânsa, și acolo zicea așa: «Să plece din țara asta» – deci să fie alungați, izgoniți – «Fritz de la Timișoara, Iohannis și Arafat, care, de altfel, e și condamnat la moarte în țara lui!».

    * «În țara lui!». Raed Arafat e cetățean român, iar această doamnă spune că «e condamnat la moarte». Cu alte cuvinte, dacă îl omori pe Raed Arafat, nu faci altceva decât să confirmi ce spunea doamna. Păi, dacă e condamnat la moarte, foarte bine, să-l omorâm, că tot e condamnat, nu?

    * A pronunțat un fel de fatwa, cum se face printre fundamentaliștii islamici. Se proclamă o astfel de fatwa, astfel încât orice credincios islamic poate să-l omoare pe respectivul individ și va fi bine plăcut lui Allah.

    * Deci, observați la ce s-a ajuns – la o xenofobie care amintește de sângeroșii, de groaznicii ani ’30 și începutul anilor ’40 în România, și anii ’20 chiar. E vorba aici de străinii care sunt antiromâni: Fritz, Iohannis, Arafat sunt nemți și arabi – «să plece din țară!». Iar Arafat «e condamnat la moarte».

    „Terorismul este o formă atroce de dictatură”

    * Acum, sigur că unii dintre români pot să se gândească așa: «Domn’le, de cine a zis?» «A zis de Fritz ăla, care e neamț, a zis de Iohannis, care e sas, e neamț, a zis de Arafat, care e arab». «Eu sunt român. Cu mine nu are nimic doamna Balena Baliverna, n-am eu nicio problemă».

    * Vreau să le spun acestor oameni că se înșală amarnic. Am să vă citesc un fragment: «Căci dacă evreii erau dușmanii neamului, românii jidăniți erau trădătorii care trebuiau mai rău pedepsiți decât înșiși dușmanii». Am citat din Corneliu Zelinski, cunoscut și sub numele de Corneliu Zelea Codreanu. Va să zică, apare această idee: «te-ai jidovit, ești mai rău decât dușmanul neamului românesc!» – în cazul de față, evreii.

    * Doamna Balena Baliverna nu mai e în partidul AUR, dar partidul, chiar recent, prin unul dintre fruntașii săi, membru de vază (senatorul Sorin Lavric – n. red.), a făcut apologia unor legionari cunoscuții, cu funcții în statul legionar, care au participat la tot ce s-a întâmplat, inclusiv la rebeliunea legionară. Să știți că înainte de rebeliunea legionară din ianuarie 1941, capii mișcării legionare vorbeau despre «infiltrarea jidănească», despre «jidovirea» chiar a Guvernului statului legionar Antonescu – Sima. Bineînțeles că era vorba de oamenii lui Ion Antonescu. Deci, acesta este un concept fundamental.

    * Terorismul este o formă de totalitarism, este o formă atroce de dictatură. În toate aceste forme, fie că este vorba de terorismul actual, pe plan mondial, fie că este vorba de nazism, fie că e vorba de comunism, bolșevism sau de legionarism, toate aceste forme de terorism totalitar au acest concept de bază: «trădătorii, jidoviții». Deci, nu numai cei care sunt identificați ca fiind dușmanii de rasă sau de clasă, adică evreii, țiganii, slavii – «oamenii din smârcurile slave», cum spunea propaganda nazistă -, ci și cei care se dovedesc intoxicați de gândirea aceluiași Zelinski: «acești jidoviți care gândesc, scriu și vorbesc jidănește în limba română»!

    „Prin distinsa doamna Balena Baliverna se conturează componenta violentă a acestei mișcări în România”

    * Acesta este conceptul. Deci, doamna aceasta, ca și cei din partidul în care până adineaori fuse dânsa, vor defini foarte rapid – și l-au și definit – conceptul de «trădători ai neamului». Nu trebuie să fii «neamț», nu trebuie să fii «arab fugit de acasă», cum spunea poetul Dinescu, sau să fii un «neamț anti-valah», cum spunea același. Mă și mir, nu înțeleg de ce nu își unesc forțele domnul Mircea Dinescu și doamna Balena Baliverna. După părerea mea, este o uniune naturală, care poate să salveze poporul român. Avem aici aceleași direcții de gândire, care nu sunt «jidovite».

    * Știți de ce e vorba aici de Iohannis, de Fritz și de Arafat sau de «semi-ungurul» Orban? Pentru că n-au la dispoziție evrei! Nu mai sunt evrei în România. Sunt foarte puțini. Dacă erau, îi luau cu siguranță în colimator. N-au nici imigranți destui în România, veniți de pe undeva, din Est, pentru că și aceștia ar putea fi folosiți. Și atunci, se folosește ce se găsește: Fritz, Iohannis și «arabul fugit de acasă».

    * De aceea este vorba de terorism și se conturează din ce în ce mai clar, prin distinsa Balena Balivena, componenta violentă a acestei mișcări din România, în clipa de față.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Theodor Paleologu urcă în șaua lui Mircea Dinescu și-l atacă pe Gabriel Liiceanu: „Îmbătrânește urât”

    Atacul golănesc al lui Mircea Dinescu (70 de ani) la adresa lui Gabriel Liiceanu (78 de ani) găsește un susținător neașteptat: Theodor Paleologu (47 de ani), fiul scriitorului Alexandru Paleologu (1919-2005).

    Fostul candidat la alegerile prezidențiale din 2019, din partea PMP, trimite o săgeată otrăvită în direcția lui Liiceanu, care îndrăznise să-i facă un portret necruțător impostorului Dinescu, „simbolul de laborator” al Revoluției române.

    Theodor Paleologu a găsit de cuviință să intervină, cu un scurt comentariu, chiar la postarea lui Mircea Dinescu pe propria-i pagină de Facebook, unde „disidentul Moscovei” îl ataca grosolan pe Gabriel Liiceanu.

    Theodor Paleologu a scris: „Povestea de la final cu vinul de la Măgureanu este foarte savuroasă și ne arată că uneori domnul Liiceanu poate fi autoironic, uman și chiar simpatic. Nu știu cât de des i se mai întâmplă în ultima vreme. Impresia mea este că îmbătrânește urât”.

    Paleologu-junior se referă la următorul pasaj dintr-o confesiune a lui Gabriel Liiceanu, reprodusă cu voluptate de Mircea Dinescu: „Și totuși, starea de alertă în privința directorului proaspăt înființatului SRI (Virgil Măgureanu – n. red.) nu mi-a dispărut. La câteva zile după vizita pe care o făcusem, un tip sună la ușa apartamentului meu din Intrarea Lucaci și îmi lasă, «din partea domnului director», o lădiță cu șase sticle de vin alb. M-am tot învârtit în jurul lădiței câteva zile și am terminat prin a trage concluzia că n-ar fi fost nicio problemă să se fi introdus ceva prin dopul sticlelor cu o seringă, de pildă. Era mai prudent să nu le deschid. Dar ce să fac cu ele? Dacă n-aveau nimic, ar fi fost păcat să le arunc. Apoi mi-a venit ideea salvatoare: la prima întâlnire a Grupului, le-am dus la sediul GDS din Calea Victoriei. Bineînțeles, n-am deconspirat proveniența. Au fost primite – și băute pe loc – cu mare bucurie. În ce mă privește, învățasem din vizita la domnul Măgureanu ceva: paharul din fața mea a rămas toată seara neatins. Apoi au trecut zilele și am constatat că toată lumea era bine: numărul membrilor Grupului nu scăzuse nici măcar cu unul. Am oftat ușurat. Pleșu avusese dreptate: eram paranoic”.

    Atacul lui Theodor Paleologu la adresa lui Gabriel Liiceanu este surprinzător și prin prismă politică: amândoi au făcut parte din tabăra președintelui Traian Băsescu, în cele două mandate ale acestuia la Palatul Cotroceni (2004-2014). În schimb, Mircea Dinescu a fost un tenace susținător al PSD, profitând la maximum din această coabitare rușinoasă.

    Anul trecut, pe 23 mai, Theodor Paleologu amintea un moment din urmă cu aproape trei decenii, când Gabriel Liiceanu nu „îmbătrânea urât”, dimpotrivă, îl sprijinea cu niște „frumoase cuvinte” ca să obțină o bursă Soros.

    „Azi am mai avut o surpriză: făcînd ordine în hîrtii, am dat de o frumoasă recomandare scrisă în 1993 de Gabriel Liiceanu în vederea obținerii unei burse Soros care să-mi permită să pregătesc concursul la Ecole Normale Supérieure. N-aveam bani, trăgeam mâța de coadă, tocmai mă căsătorisem și așteptam un copil. Evident, bursa Soros n-am primit-o (slavă Domnului!), dar îi sunt și acum recunoscător domnului Liiceanu pentru frumoasele și adevăratele cuvinte de acum 27 ani”, scria Paleologu-junior în urmă cu 10 luni.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Mircea Dinescu îi răspunde golănește lui Gabriel Liiceanu. Și se dă de gol: făcea disidență anti-ceaușistă „sub acoperiș sovietic”!

    „Moșierul roșu”, Mircea Dinescu, i-a dat replica lui Gabriel Liiceanu, după ce acesta „l-a dezbrăcat” săptămâna trecută, într-un rechizitoriu necruțător publicat pe platforma Contributors.ro. Dinescu a răspuns pe Facebook, postând un text neobișnuit de lung.

    „Disidentul Moscovei”, devenit celebru prin impostura cu care și-a arogat rolul de „simbol al Revoluției”, se apără de acuzele tăioase ale lui Liiceanu recurgând la o armă securistă: atacul. Numai că face o eroare majoră: își deconspiră disidența de sorginte sovietică.

    „În Cartea albă a Securității există înregistrarea unei «gărgărițe» plantate în casa socrilor mei, ce redă scena în care subsemnatul încerca să adune sub un text vitriolant semnăturile câtorva scriitori de seamă. Vorbeam acolo despre dictatura cuplului prezidențial, despre dărâmarea satelor, despre cenzură, despre foamea și frigul din România”, scrie Mircea Dinescu.

    La întâlnire au participat, printre alții, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Alexandru Paleologu, Octavian Paler.

    Dinescu scapă un amănunt esențial: întâlnirea conspirativă avea loc „în casa socrilor mei”, adică a cetățeanului român Albert Kovacs și a cetățenei sovietice Elena Loghinovskaia! Cei doi erau părinții Mașei, cetățeană sovietică și ea, soția lui Mircea Dinescu.

    Așadar, probabil fără să vrea, „disidentul Mocovei” – dotat cu protecție sovietică la acea vreme, ceea ce-l plasa în afara unor pericole majore – recunoaște că acțiunile sale anti-ceaușiște se derulau „sub acoperiș sovietic”!

    În rest, Mircea Dinescu îl atacă din toate pozițiile pe Gabriel Liiceanu, încercând să-l decredibilizeze, dar reușind efectul contrar.

    „O singură dată în viață l-am făcut pe Gabriel Liiceanu să plângă și văd că nu m-a iertat nici până în ziua de astăzi pentru acel afront”, se făloșește ginerele Elenei Loghinovskaia, referindu-se la un episod din martie 1989.

    Dinescu și-a îndepărtat, în timp, toți foștii colaboratori și amici. CTP l-a renegat acum câteva săptămâni.

    În ultimii ani, „disidentul Moscovei” a intrat în siajul discursului din ce în ce mai violent anti-UE, anti-NATO și anti-SUA, apropiindu-se de temele propagandei rusești.

    În urmă cu câteva săptămâni, Dinescu a dat un spectacol grotesc la TVR, alături de Ion Cristoiu. După pierderea puterii de către PSD, Dinescu s-a reorientat rapid, mutându-și emisiunea bine retribuită de la TVR la Prima TV.

    Răspunsul lui Mircea Dinescu pentru Gabriel Liiceanu

    „Cum am decis eu să-mi deschid un barber shop”

    „Numai dracul și-ar fi închipuit prin anii ’90, când în România Mare eram acuzat că împreună cu Andrei Pleșu am ciordit la revoluție sculele de bărbierit și capacele de aur ale closetelor lui Nea Nicu din Primăverii, că Gabriel Liiceanu, nutrindu-se pe ascuns din hoitul lui Vadim, va regurgita la bătrânețe perlele urât mirositoare pe care sconcsul PRM-ist le cultiva în colonia de scoici din haznaua partidului. Adevărat îi că domnul Liiceanu nu are talentul grobianisim al Tribunului, fiind mai degrabă un conțopist al abjecției, un filosof cu mânecuțe de contabil care-și scoate creionul de după ureche spre a face, meticulos, inventarul obiceiurilor bicisnice și al deșertăciunilor cu care m-a pedepsit Dumnezeu.

    O singură dată în viață l-am făcut pe Gabriel Liiceanu să plângă și văd că nu m-a iertat nici până în ziua de astăzi pentru acel afront.

    În 18 martie 1989, la o zi după ce interviul meu din «Libération» fusese citit la Europa Liberă, pe holul întunecat al Casei Scriitorilor am dat nas în nas cu umbra filosofului care, tumefiat și cu figura ușor răvășită, mi-a șoptit la ureche: «Dragul meu, aseară am ascultat vorbele tale cutremurătoare și am plâns în hohote. Suntem niște lași, suntem niște lași…», după care năluca suferindă s-a topit ca fumul, ca să o reîntâlnesc după un an, purtând cu dezinvoltură în cârcă Editura Partidului Comunist.

    În Cartea albă a Securității există înregistrarea unei «gărgărițe» plantate în casa socrilor mei, ce redă scena în care subsemnatul încerca să adune sub un text vitriolant semnăturile câtorva scriitori de seamă. Vorbeam acolo despre dictatura cuplului prezidențial, despre dărâmarea satelor, despre cenzură, despre foamea și frigul din România. Împreună cu Andrei Pleșu eram gata să plasăm bomba la Ambasada Olandei, unde amicul nostru Coen Stork aștepta să o detoneze în întreaga lume.

    Nici n-am apucat să-mi termin bine recitalul, că Octavian Paler a sărit ca ars, zicând că el îl știe bine pe Ceaușescu și că stilul meu pamfletar o să-l scoată din minți. «Gândiți-vă că aveți copii la școală!», a exclamat Paler. «Tocmai d’aia ar trebui să ne spălăm de rușinea de a tăcea ca lașii!», i-a întors-o Alexandru Paleologu.

    Cel mai îngrozit dintre toți s-a dovedit a fi Gabriel Liiceanu, care a afirmat că el nu semnează, ca să nu-i omoare securiștii copilul, lăsîndu-i doar pe copilașii mei în ghearele lor. Până la urmă, din pricina timpului nefavorabil, revoluțiunea s-a amânat pentru altădată. Astfel și-a mâncat Gabriel Liiceanu covrigul aurei de disident pe care, uscat și sfoiegit, a încercat să și-l tragă pe cap după căderea comunismului.

    Mult mai târziu, Andrei Pleșu mi-a mărturisit că pe la începutul verii lui ’89, cu o zi înainte de a pleca în exil la Tescani, a fost vizitat acasă de Gabriel Liiceanu, care, destul de opărit, i-a reproșat gafa de a se fi solidarizat cu mine: «Andrei, imaginează-ți că noi doi ședeam liniștiți la tine în curte și convorbeam despre lucrul în sine, iar tu te ridici, mă lași baltă și fugi după golanul de Dinescu, care strigă ca un țigan prin fața casei tale spoitingiri!».

    Trecut-au anii și golanul de atunci s-a metamorfozat într-un soi de Rasputin altoit pe Mărgelatu, un monstru al societății de consum, cu o mână pe volan și cu o alta pe sticla de palincă, scuipînd cojile bomboanelor agricole în ochii trecătorilor de pe Calea Victoriei.

    Făcând o comparație între noi doi, sigur că în vreme ce subsemnatul clămpănea din limba de lemn a Facultății de Ziaristică de la «Ștefan Gheorghiu», Liiceanu trăgea cu nesaț pe nări iarba idealismului. Că nu oricine își putea permite, în epoca lui Pericle, cum frumos a denumit-o mătușa domnului Liiceanu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, să-și plimbe cu atâta candoare cămila ființei prin oaza de libertate a Facultății de Filosofie, unde Karl Marx era adus în lanțuri la cursuri. Și în timp ce Constantin Noica îl imobiliza pe bărbos, ca junele Liiceanu să-l lovească cu vergeaua peste degetele cu care scrisese Manifestul Partidului Comunist, domnul Hegel, cu picioarele pe catedră, le vorbea studenților despre civilizația untului care l-a marcat atât de mult pe patronul Editurii Humanitas, încît i-a lăsat dâre adânci de alifie pe trupu-i de efeb.

    Stau și mă întreb ce copită de măgar l-a lovit în falcă pe Gabriel Liiceanu, de a revărsat asupra poetului atîâea zoaie?! Poate copita mea de acum un an, când am descoperit că în dosul cremelor unsuroase se ascunde un criminal în serie care s-a deconspirat inainte de a-mi deschide un barber shop, pe Facebook, unde i-am luat scalpul lui CTP (Cristian Tudor Popescu – n. red.), l-am bărbierit pe Stelică (Stelian Tănase – n. red.) și i-am pus părul pe moațe Anei Blandiana, adică mușteriilor care au tăbărât pe mine din senin.

    Secretul lui Bachus, cu Gabriel Liiceanu în rolul principal

    După o lamentabilă carieră de criminal în serie, Gabriel Liiceanu se desparte de membrii Grupului pentru Dialog Social cu aerul preotului indignat că păcătoșii cărora le-a servit ultima împărtășanie se simt din ce în ce mai bine în lazaretul cu leproși.

    În șiragul strălucitor al despărțirilor post-goetheene, mărgica vineție pe care Liiceanu o poartă ca găina babei în cioc e adumbrită de complexul actului ratat al asasinului ce nu mai suportă să-și vadă victimele rămase în viață.

    Aidoma unui Fidel Castro cu ideologia întoarsă pe dos, antimarxistul de operetă se visează a fi ținta unor nesfârșite atentate puse la cale de garda pretoriană a lui Ion Iliescu, pe care le dezvăluie într-o teribilă confesiune de martir al comunismului care a sărit pârleazul spre capitalism cu pielea iepurelui încă nedezlipită de spinare.

    Târât de Andrei Pleșu în bârlogul lui Virgil Măgureanu imediat după mineriada din ’90, Gabriel Liiceanu retrăiește parcă în fața unui pahar cu Coca-Cola angoasa episcopilor nevoiți să sărute inelul otrăvitor al Papei Borgia. Ca la o ruletă rusească, are flerul de-a învârti cu dibăcie paharele și de a-l sorbi pe cel din fața lui Măgureanu, dejucând astfel intenția malefică a directorului SRI.

    La câteva zile după atentatul eșuat, se trezește la ușă cu mesagerul diavolului, care îi pune în brațe drept plocon o lădiță cu șase sticle de catran învechit în beciurile instituției.

    Așa cum vitriolul Miței Baston se preschimbă până la urmă în cerneală violetă, licoarea primită cadou de la alunecosul generalisim, pe care n-a îndrăznit a o bea, ajunge pe masa Grupului pentru Dialog Social, unde Gabriel Liiceanu, ca un savant ce se joacă cu viețile oamenilor de dragul unui experiment științific, așteaptă să vadă efectul devastator al Saricăi Niculițel asupra șoriceilor dalbi din laboratorul societății civile.

    Numai că, în loc să strige «Evrica!», filosoful e nevoit să exclame iohannicește «Ghinion!». Căci, plini de recunoștință, cobaii chercheliți păreau a-i cerși din priviri încă o butelcuță.

    Dacă membrii Grupului ar fi căzut lați în ziua aceea, România și-ar fi sporit zestrea de eroi ai neamului, care n-ar mai fi apucat să-și fractureze conștiința cu ocazia premierii unui procuror abject pe care însuși domnul Liiceanu l-a pupat acolo unde-i temelia mai moale fără teama de-a colecta un stafilococ.

    În locul cartofului străpuns de-o țepușă am fi avut astăzi, în Piața Revoluției, un grup statuar în care Gabriel Liiceanu, desfigurat de durere aidoma Țarului Ivan cel Groaznic din tabloul lui Ilia Repin, își strânge la piept pisoiașii pe care el însuși i-a omorât.

    Dacă pare de necrezut, iată mărturia originală a lui Gabriel Liiceanu:

    «Și totuși, starea de alertă în privința directorului proaspăt înființatului SRI nu mi-a dispărut. La câteva zile după vizita pe care o făcusem, un tip sună la ușa apartamentului meu din Intrarea Lucaci și îmi lasă, «din partea domnului director», o lădiță cu șase sticle de vin alb. M-am tot învârtit în jurul lădiței câteva zile și am terminat prin a trage concluzia că n-ar fi fost nicio problemă să se fi introdus ceva prin dopul sticlelor cu o seringă, de pildă. Era mai prudent să nu le deschid. Dar ce să fac cu ele? Dacă n-aveau nimic, ar fi fost păcat să le arunc. Apoi mi-a venit ideea salvatoare: la prima întâlnire a Grupului, le-am dus la sediul GDS din Calea Victoriei. Bineînțeles, n-am deconspirat proveniența. Au fost primite – și băute pe loc – cu mare bucurie. În ce mă privește, învățasem din vizita la domnul Măgureanu ceva: paharul din fața mea a rămas toată seara neatins. Apoi au trecut zilele și am constatat că toată lumea era bine: numărul membrilor Grupului nu scăzuse nici măcar cu unul. Am oftat ușurat. Pleșu avusese dreptate: eram paranoic.»”

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Gabriel Liiceanu îl face praf pe Mircea Dinescu: „Un claun isteric, locuit de patima căpătuielii”, „pușlama ordinară”, „cultivă vulgaritatea, țopenia obraznică și infatuată”

  • Gabriel Liiceanu îl face praf pe Mircea Dinescu: „Un claun isteric locuit de patima căpătuielii”, „pușlama ordinară”, „cultivă vulgaritatea, țopenia obraznică și infatuată”

    Fără să-i pronunțe măcar o dată numele, filosoful Gabriel Liiceanu îl desființează pe Mircea Dinescu, descriindu-l foarte sugestiv pe poetul de curte al PSD într-un editorial publicat pe platforma Contributors.ro.

    Construit cu o legendă de disident la revoluția din 1989, când a ajuns direct în direct, la TVR, imediat după căderea lui Ceaușescu, Mircea Dinescu a avut apoi un parcurs cel puțin controversat. În CPUN, primul parlament de după decembrie 1989, Dinescu a jucat rolul diversionistului, făcând adesea scandal și ducând discuțiile în derizoriu atunci când Iliescu și nomenclatura comunistă, regrupați, puneau bazele puterii FSN (actualul PSD), perpetuate până în ziua de azi.

    Dinescu și-a îndepărtat, în timp, toți foștii colaboratori și amici. CTP l-a renegat acum câteva săptămâni. În ultimii ani, a intrat în siajul discursului din ce în ce mai violent antieuropean, anti-NATO, UE și SUA, apropiindu-se de temele propagandei rusești.

    În urmă cu doar câteva săptămâni, a dat un spectacol grotesc la TVR, alături de Ion Cristoiu. După pierderea puterii de către PSD, Dinescu s-a reorientat rapid, mutându-și emisiunea frumos retribuită de la TVR la Prima TV.

    Liiceanu își inititulează textul publicat joi “Un pedagog valah”. Încă de la primele rânduri e clar la cine face referire filosoful.

    “Judecând după nivelul nostru de civilizație la capătul celor treizeci de ani istorici de «tranziție» pe care i-am împlinit, înclin să cred că cel mai mare pedagog valah al României a fost un poet care în tinerețe scria versuri involte.

    Când spun «pedagog valah», am în minte un ins care, în ultimele decenii, a marcat populația românească din Câmpia Dunării (ceea ce ardelenii numesc generic «Sudul») printr-un model de comportament iradiant, caracterizat prin cultivarea vulgarității, a țopeniei obraznice și infatuate, a cabotinismului lucrativ, a închinării vieții profitului făcut cu prețul unei nerușinări fără margini. Faptul că un asemenea individ a aspirat la rangul de «simbol al revoluției» dă măsura felului în care ceea ce a început în iarna lui ʼ89 ca act de demnitate și sacrificiu a sfârșit, prin contribuția lui, ca prostituare a istoriei“.

    „Dup 1990, prima lui grijă este să schimbe un apartament din Piața Dorobanți pe o ditamai vila de pe Bulevardul Aviatorilor“

    Portretul parvenirii lui Dinescu este creionat de Liiceanu cu măiestrie și precizie în același timp. Aparentul disident instruit la “Ștefan Gheorghiu” (“academia” de politruci și agenți ai serviciilor care a dat și înainte, și după Revoluție, sub numele SNSPA, “crema” abonaților la funcții publice și învârteli cu statul) este dezbrăcat de legende în doi timpi și trei mișcări.

    “În preajma lui ʼ90, poetul intră în rolul de disident oficial, dar tot ce face (și mai ales cum face) în zilele revoluției din decembrie și în continuare ne obligă să recurgem la scenarii de culise nedescâlcite nici până în ziua de azi. Cândva se va afla poate că a făcut parte din casting-ul unei cacialmale istorice, că a fost agentul trasformării unui moment sublim într-o farsă. Căci a văzut vreodată cineva un disident care, după ce se presupune că, mânat de virtuți nobile, s-a aruncat în lupta cu Răul, să se lăfăiască apoi într-un comportament de pușlama ordinară?

    Odată ajuns «simbol», surpă tot ce putea deveni reper în noua societate, tot ce se contura public ca valoare, caracter și ținută umană. E drept, disidentul de dinainte nu studiase Calvarul și Golgota, pregătirea obligatorie de care vorbește N. Steinhard pentru cei care vor să învețe «meseria de om în lume», ci doar Academia de Studii Politice «Ștefan Gheorghiu» de pe lângă Comitetul Central, ai cărei absolvenți, sub Ceaușescu, au umplut rândurile DIE, iar după ʼ90, au dat miniștrii, prim-miniștrii și afaceriștii de top ai României.

    Cert e că, în locul personajului nimbat de aura disidentului, la rampă a apărut scandalagiul, vedeta, mitocanul, poftangiul, un claun isteric locuit de patima căpătuielii. Debutează în noul timp al istoriei imaginându-și că totul îi e permis. Prima lui grijă este să schimbe un apartament din Piața Dorobanți pe o ditamai vila de pe Bulevardul Aviatorilor, atribuită cu ani în urmă unei nomenclaturiste din stirpea protejatelor Elenei Ceaușescu. S-a mutat într-o villa damnata, fără să-i pese de «ce va zice lumea» și fără să-i fie silă de aerul pe care urma să-l repire acolo. Apoi, ca proaspăt șef al Uniunii Scriitorilor, a încercat  deturnarea în beneficiu propriu a unei tipografii donate după revoluție de statul german cărturarilor români“.

    Citiți întregul editorial al lui Gabriel Liiceanu AICI.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Ana Blandiana, dezvăluiri teribile despre „revoluționarul” Mircea Dinescu: „«Hitlerjugend!» A continuat tot mai furios să bagatelizeze morții și să-și bată joc de apărătorii lor”

    Rusofilul și anti-americanul Mircea Dinescu, vajnic apărător al pușcăriașului Liviu Dragnea și al PSD, a ajuns să fie detestat chiar de marii intelectuali și scriitori ai țării. Printre ei se numără și celebra poetă Ana Blandiana (78 de ani), care face o dezvăluire teribilă.

    Într-o carte apărută de curând la editura Humanitas, intitulată „Soră lume”, remarcabila scriitoare consideră că moșierul de la Cetate și-a bătut efectiv joc de oamenii împușcați în fața Hotelului Intercontinental din București în timpul Revoluției din Decembrie 1989.

    Conform mărturisirii semnalate de Cotidianul.ro, teribilul episod s-a derulat în timpul unui dejun diplomatic din ianuarie 1990, oferit de ministrul de externe francez, Roland Dumas, la care au participat Doina Cornea (cu fiul, Tin Tin), Ana Blandiana (cu soțul, Romulus Rusan), Mircea Dinescu (cu soția, Mașa) și Ion Caramitru (singur).

    Două pagini-cheie din cartea Anei Blandiana

    „Eroul din zilele premergătoare Revoluției nu suporta concurența eroilor post mortem care îi umbreau, prin tragedie, celebritatea”

    „Îmi amintesc un moment în care, făcând un elogiu impresionant și aproape romantic tinerilor morți la Intercontinental, Roland Dumas a întrebat dacă se știe cine erau. Și înainte să ia cineva cuvântul, în timp ce Mașa (soția lui Dinescu – n. red.) îi traducea întrebarea franceză, Mircea Dinescu a spus «Hitlerjungend». A fost o secundă de stupoare, după care cu toții, uitând că trebuie să vorbim franțuzește, îi ceream în română autorului textului din «Libération» să se explice. Iar el a explicat – tradus cu reticență de soție – că nu trebuie să li se exagereze importanța, este vorba de niște uteciști care cu puține zile în urmă scandaseră sloganuri procomuniste.

    Țin minte că prima care a protestat a fost doamna Cornea, care a spus că toți tinerii din România erau, fără a fi întrebați, făcuți membri UTC, așa cum erau scoși cu forța la manifestații și obligați să scandeze «Ceaușescu». Iar eu am adăugat că era vorba de acei copii – numiți de români «decreței» – născuți împotriva voinței mamei lor.

    Nu știu dacă pentru francezi argumentația logică a șters exclamația senzațională care, ajunsă în presă, ar fi putut face epocă, dar pe Mircea Dinescu nu l-a impresionat, a continuat tot mai furios să bagatelizeze morții și să-și bată joc de apărătorii lor. A urmat o învălmășeală de proteste și de replici încercând să spele de insultă memoria tinerilor morți.

    Dar nu asta mi-a fixat în memorie întâmplarea, ci revelația explicației ei abisale, pe care am avut-o în timp ce îl ascultam, ideea tulburătoare că eroul din zilele premergătoare revoluției nu suporta concurența eroilor post mortem care îi umbreau, prin tragedie, celebritatea. Nu le ierta tinerilor, care-și plătiseră curajul cu viața, faptul că, în fața curajului de a muri, orice altă formă de curaj devenise derizorie.”

    Abandonat de CTP și Stelian Tănase

    De gândirea profund viciată de PSD-ism a lui Mircea Dinescu – exprimată în revista „Cațavencii” (finanțată de PSD), la TVR sau pe alte canale – s-au dezis recent și bunii săi parteneri sau amici Cristian Tudor Popescu și Stelian Tănase.

    Drept răsplată pentru propaganda făcută „ciumei roșii”, Dinescu și-a găsit ani buni un loc călduț la TVR, cu ajutorul lui Stelian Tănase (care i-a dat un contract generos) și al urmașei PSD-iste a acestuia, Doina Gradea („unsă” director de regimul Dragnea și aflată încă la putere în televiziunea publică), fiind plătit pentru o emisiune culinară și câteva bârfe politice cu 15.000 de euro pe lună.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • CTP se desparte definitiv de xenofobul pesedistoid Mircea Dinescu: „Nu ne vom mai întâlni în această viață”

    Un text care mustește de xenofobie, scris de Mircea Dinescu în „Cațavencii”, l-a înfuriat pe Cristian Tudor Popescu (CTP). Cei doi au fost acționari ai ziarului „Gândul”, pe care l-au lansat în 2005 și i l-au vândut lui Adrian Sârbu după numai un an (în 2019, publicația avea să ajungă în proprietatea mogulului-infractor Radu Budeanu).

    Cristian Tudor Popescu anunță o ruptură definitivă de Mircea Dinescu, cel împreună cu care înființa un ziar în urmă cu 15 ani. Într-un editorial de pe Republica, CTP nu-i poate ierta șarlatanului de TVR („Mircea, arăți că lucrezi!” – Ion Caramitru, 22 decembrie 1989, TVR) prăbușirea în abisul xenofobiei.

    CTP se referă la un pamflet publicat de Mircea Dinescu în „Cațavencii”, revistă finanțată generos de PSD. De alfel, „jupânii” publicației, Doru Bușcu și Mircea Dinescu, erau sfetnici de taină ai mega-infractorului Liviu Dragnea, făcând parte din „grupul de la Scroviștea”.

    În textul din „Cațavencii”, Mircea Dinescu a apăsat pe originile de neam și rasă, cunoscute sau bănuite, ale „neamțului” Klaus Iohannis, „semi-ungurului” Ludovic Orban, „arabului fugit de acasă” Raed Arafat și „tătarului” Nelu de la Sănătate.

    Abordarea lui Dinescu, de o xenofobie grețoasă, este cu atât mai absurdă, cu cât însuși autorul ei are în familie o combinație multirasială și multiculturală. Cu Mașa (decedată în 2019, la 58 de ani) s-a căsătorit în anii comunismului, pe când era cetățeană sovietică; după prăbușirea URSS (în 1991), ea a rămas doar rusoaică. Socrii lui Mircea Dinescu au fost Albert Kovacs (maghiar din Ardeal, cu doctoratul făcut la Moscova) și Elena Loghinovskaia (sovietică / rusoaică).

    CTP pomenește cu silă numele fostului său co-acționar: „Nu vreau să vorbesc aici despre omul Dinescu. Sunt ani putrezi de când nu mai am nicio legătură cu el. Și nici nu ne vom mai întâlni în această viață”.

    Îi face, totuși, o nemeritată concesie, numindu-l „unul dintre puținii noștri disidenți, luptător împotriva național-socialismului, nazismului ceaușist”. Disidența lui Dinescu a fost mai degrabă executarea unei misiuni, cu protecție de la Răsărit. Socrii „poetului-portofel” au avut rol de punte în povestea asta.

    În ultimii ani, moșierul de la Cetate a fost plătit cu sume enorme de PSD, prin intermediul finanțării generoase a revistei „Cațavencii”, dar și prin sumele uriașe încasate pentru o emisiune la TVR. O emisiune în care Mircea Dinescu face reclamă deșănțată restaurantului său din București și moșiei de la Cetate (județul Dolj).

    Editorialul lui CTP

    „Mircea Dinescu nu se mai face că lucrează”

    „Pot să spun că îl știu pe Mircea Dinescu, nu că îl cunosc. Am fost asociați vreme de un an la «Gândul», dar un contact omenesc, sufletesc, dincolo de discuțiile privind ziarul, nu am avut niciodată. La despărțire, am spus doar atât: «Nu fac parte din filmul în care joacă Mircea Dinescu».

    N-am făcut parte încă de la început. Pe 22 Decembrie 1989, eu veneam cu coloana de demonstranți spre Televiziune, Dinescu stătea în genunchi în fața fostului magazin Bitolia, în Piața Dorobanți, și zicea ceva de Ceaușescu, copii, omorât, Crăciun. După ce militarii de pe acoperișul TVR și-au strâns armamentul și au dispărut, Dinescu a intrat în clădire, eu nu, blocat de teama de ridicol care mă urmărește de-o viață – m-am dus în apropiere, la domeniul lui Ceaușescu din Primăverii.

    Nu vreau să vorbesc aici despre omul Dinescu. Sunt ani putrezi de când nu mai am nicio legătură cu el. Și nici nu ne vom mai întâlni în această viață. Dar există și un personaj Mircea Dinescu, care a simbolizat Revoluția de pe ecranul televizorului. Unul dintre puținii noștri disidenți, luptător împotriva național-socialismului, nazismului ceaușist, ceea ce m-a făcut să trec peste multe în legătură cu omul Dinescu.

    Nu știu câtă vreme am rămas privind în perete după ce am citit textul recitat de Mircea Dinescu pe net, intitulat eminescoid «Scrisoarea a III-a, către Șahinșahul de la Cotroceni».

    Apoi, am dat un singur telefon, lui Andrei Pleșu.

    Am criticat pe bază de logică și bun-simț măsura autorităților de a închide piețele de incintă. Mi se pare negândită și nepotrivită. Dar ce spune disidentul Dinescu, luptătorul împotriva național-socialismului, nazismului ceaușist nu sunt în stare decât să transcriu, ca să citiți. Poate și pentru că am obosit de atâta urâciune și mizerie umană câtă a trebuit să înghit în ultima vreme.”

    Textul xenofob al lui Mircea Dinescu

    „Scrisoarea a III-a, către Șahinșahul de la Cotroceni (fragmente)”

    „Domnule Klaus Iohannis,

    Obiceiul strămoșilor iohannieni de a da afară micii negustori și târgoveții valahi din cetatea Sibiului înainte de apusul soarelui, să le fie sașilor somnul lin și porțile zăvorâte, văd că l-ați extins în această iarnă dând afară românii din piețele românești chiar în timpul zilei.

    Nu e de mirare că un lucru nevolnic atât de bine făcut i-a entuziasmat și pe semi-ungurul Ludovic Orban și pe arabul fugit de acasă Raed Arafat ca să nu-l mai pun la socoteală pe tătarul Nelu răspunzător cu număratul morților la ora micului dejun.

    Pe cât sunt de fericit că prin venele copiilor mei curge și puțin sânge înmiresmat de stepele cazace și de pusta maghiară, care le-au mlădiat frumusețea și caracterul, pe atât sunt de trist că alergia mea la naționalismul grobian și scârbavnic nu mă scutește de pedeapsa de a-mi aminti că sunt român când văd disprețul neamțului pentru țăranul valah care nu mai are loc în propria-i țară.

    Oi fi dumneata mândru de sparangheliada pe care ai lansat-o nu de mult, îngenunchind o parte a poporului român în țărâna germană, dar tare mi-e că, dacă o să te mai joci în continuare de-a Șahinșahul cu tarabagiii amărâți din bazarele românești, or să iasă mulahii ortodocși din adormire cu rogojinele aprinse-n cap să-ți cânte prohodul de Crăciun sub ferestrele Palatului.”

    CTP și Dinescu pe vremea când erau asociați

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!