Moartea actorului Ion Caramitru (79 de ani) a fost întâmpinată de tovarășul său de „revoluție televizată”, poetul-cârciumar Mircea Dinescu (70 de ani), cu o poezie în patru strofe ce are un titlu bizar și transmite un mesaj diversionist, folosind ca paravan stafia cominternistă ce a patronat „vitejia” dinesciană din decembrie 1989: Ion Iliescu (91 de ani).
„Pe toți o să ne-ngroape Iliescu / și-o să ne dea la parastas halva / și la priveghi ne va-ncânta ades cu / ce seri frumoase sunt la Moscova„, ne trimite după fentă tovarășul Dinescu, simulând o mincinoasă disidență față de coordonatorul moscovit al diversiunilor criminale scuipate de poet prin ecranul TVR, pe 22 decembrie 1989.
Mai în aval, într-un vers dospit în beciul de la Cetate, poetul-cârciumar folosește cu tupeu cuvântul-cheie al disidenței sale de rumeguș: „Bate un vânt cu damf de Comintern„.
Să te vitejești în spatele unei sabii de carton cu care înțepi pântecele KGB-ist al cuvintelor „Iliescu”, „Moscova”, „Comintern” este confirmarea faptului că, sub aripa dropiei de Bărăgan, nu întâmplător ți-ai ales-o drept soacră pe cetățeana sovietică Elena Loghinovskaia. Talent de mare diversionist.
Neobrăzat e și titlul: „Odă lui Iliescu la moartea lui Caramitru”. Se vrea un titlu provocator, dar reușește să fie doar blasfemiator.
Odă lui Iliescu la moartea lui Caramitru
Țară cu domnitori fugiți de-acasă
și regi ținuți în lesă de dudui.
Ce multe neamuri stau cu noi la masă.
Bat clopote de aur în gutui.
Degeaba-l așteptăm pe Caramitru,
plecat să pun-o piesă în infern.
Băut-am din noroc ultimul litru.
Bate un vânt cu damf de Comintern.
Pe toți o să ne-ngroape Iliescu
și-o să ne dea la parastas halva
și la priveghi ne va-ncânta ades cu
ce seri frumoase sunt la Moscova.
Popii vor murmura și ei cu dânsul,
cu glas scăzut sub masca de covid.
Și poate-n zori o să ne-apuce plânsul
Și-o să ne-nscriem iarăși în Partid.
Dinescu, Iliescu, Brucan, Militaru…
Pe 22 decembrie, puțin după ora 13.00, la aproape o oră de la fuga lui Nicolae Ceaușescu cu elicopterul de pe acoperișul sediului CC al PCR (actualul Minister de Interne, vizavi de Palatul Regal), emisia TVR a fost deschisă cu Ion Caramitru „la serviciu” și Mircea Dinescu „la primire”.
Părea o scenă ad-hoc, un dialog improvizat, dar totul făcea parte dintr-o regie bine pusă la punct, într-o Televiziune controlată de Silviu Brucan (direct și prin unelte gen Teodor Brateș) și într-o Românie aflată, de câteva zile, sub ocupație sovietică (peste 50.000 de „turiști” cu pașaport URSS intrați în România cu misiuni speciale, după Congresul din 20-24 noiembrie al lui Ceaușescu).
Prima grijă a invadatorului „turistic” sovietic a fost să-și reactiveze „cârtițele” din România, precum gen. Militaru, gen. Vasile Ionel, cpt. Lupoi, Cico Dumitrescu etc.
Prima instituție ocupată de gruparea politico-militară Iliescu-Brucan-Militaru, marioneta Moscovei, a fost Televiziunea Română, simultan cu Radioul. O veche tactică troțkistă. Iar Studioul 4 al TVR s-a umplut cu „săgeți” KGB-iste și GRU-iste.
Acesta este contextul în care trebuie plasate scenele diversioniste, criminale, din decembrie 1989, derulate în Studioul 4 al TVR, pe holurle instituției și la etajul 11 al blocului-turn. Iliescu, Dinescu și Caramitru au fost acolo, cu maximă implicare. Iar multe dintre anunțurile lui Dinescu, prin intermediul micului ecran, au fost minciuni colosale, cinice, mortale.