Mitropolitul Ilarion Alfeiev, un soi de diplomat-șef sau chiar de creier al decerebratei și descreștinatei Biserici Ortodoxe Ruse, îl declară eretic pe Patriarhul ecumenic de la Constantinopol și-l acuză că „a invadat Ucraina”.
Minciunile rușilor sunt atât de sfruntate, încât, dacă n-ar muri oameni în Ucraina, ți-ar veni să râzi. După acești mincinoși patologici, Ucraina e invadată de NATO + diviziile reunite ale Papei și ale Patriarhului ecumenic, iar rușii o păzesc, așa cum apără dreapta credință în dreptul Moscovei de a ucide și cotropi în voie.
Asta ne spune ceva și despre marea unitate a ortodoxiei, pe care am avut (vezi, Doamne) îndrăzneala s-o tulbur de Paști cu sugestia de-a sărbători Învierea împreună cu majoritatea creștinilor, după calendarul corect și după ortodoxia niceeană, nu aiurea doar de dragul unei unități ortodoxe inexistente. Așa unite sunt ortodoxiile naționale, că nu sunt în stare să-și recunoască una alteia teritoriul canonic (vezi Basarabia, „invadată” de episcopiile BOR, dacă ar fi să-i asculți pe ruși).
Nu văd ce comuniune poți avea cu o biserică ai cărei ierarhi binecuvântează crima, cu preoții care sfințesc obuze, cu KGB-iștii cu ștaif ca Alfeiev sau Kiril, cu „ortodocșii” care bombardează o altă țară ortodoxă de Crăciun și de Paști, pe stil nou și vechi.
În realitate, Moscova se separă tot mai mult de restul ortodoxiei, și în general de restul umanității și civilizației. Ar trebui lăsați singuri, cu biserica lor KGB-istă și satanizată, sărbătorind Crăciunul și Paștele după sfântul calendar stabilit de Sosigenes înainte de Hristos, singurul după care se aprinde lumina aeropurtată. Mă rog, nu chiar singuri, ci alături de prietenii lor de pe la noi, elevii generalului Iulian Vlad și alți nenorociți, manipulați de vechii securiști care i-au propulsat în carieră în anii ’90, vânduți pe câteva ruble triste, ahtiați după bani și voturi, indiferent de public/electorat, sau pur și simplu prea tâmpiți pentru a înțelege ceva din lumea în care trăiesc.
Războiul din Ucraina se dovedește a fi un imens cimitir pentru unii dintre cei mai mari criminali și mafioți de pe teritoriul Federației Ruse. Ca să scape de anii grei de pușcărie, aceștia s-au înrolat în gruparea paramilitară privată PMC Wagner și s-au dus apoi pe frontul din Donbass.
Cei mai mulți dintre odioșii pușcăriași ruși nu s-au mai întors vii de pe frontul din Ucraina. Este și cazul monstruosului killer KGB-ist Evgheni Gladkih (37 de ani), care a decedat în „operațiunea militară specială” la începutul lunii iunie.
Gladkih era originar din orașul Tiumen, din regiunea rusă cu același nume. În trecut a lucrat în cadrul Serviciului de Securitate al Rusiei (FSB, fostul KGB) și fusese implicat, împreună cu alți doi colegi de-ai săi, în săvârșirea unor crime oribile în țara lor.
Potrivit publicației „Tiumen online”, agentul Gladkih, deținând gradul de sublocotenent în FSB, a făcut parte dintr-o bandă mafiotă de temut. Ea a acționat în perioada 2008-2017, terorizând și ucigând oameni de afaceri, șoferi de taxi și imigranți. A făcut-o pentru bani, tâlhăria fiind principala lui ocupație.
Cei doi camarazi ai lui Gladkih din FSB au fost Vladimir Ghilev (căpitan FSB și conducătorul bandei) și Aleksei Korotkov (locotenent FSB).
Pe lângă cei trei FSB-iști, gruparea de asasini i-a mai avut ca membri pe antrenorul de sambo Aleksandr Kobîlin și pe polițistul Serghei Zozulia.
În total, killerii au comis 7 crime. Situația lor din prezent este următoarea:
Vladimir Ghilev (născut în 1979) – căpitan în FSB; s-a sinucis la scurtă vreme după ce banda a fost demantelată, iar el și-a pierdut serviciul;
Aleksandr Kobîlin (născut în 1968) – antrenor de sambo; execută o pedeapsă de 12 ani de închisoare într-o colonie de maximă securitate;
Aleksei Korotkov (născut în 1984) – locotenent în FSB; execută o pedeapsă de 25 de ani de închisoare;
Serghei Zozulia (născut în 1985) – polițist în Tiumen; dat în urmărire internațională;
Evgheni Gladkih (născut în 1986) – sublocotenent în FSB; executa o pedeapsă de 25 de ani de închisoare când a decis să se înregimenteze în PMC Wagner; a fost lichidat în Donbass în iunie 2023.
Rețeaua:
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Cei doi veterani care l-au încadrat pe președintele rus Putin în tribună, pentru a asista la parada din acest an organizată pe 9 mai de Ziua Victoriei, nu sunt militari participanți la Al Doilea Război Mondial, și foști membri ai NKVD și KGB, relevă publicația rusă independentă Agențvo. În mod simbolic, unul dintre cei doi veterani a participat, de fapt, la represiunea organizată de Stalin în Ucraina, în spatele frontului, după 1944, iar celălalt a participat în 1968 la invadarea Cehoslovaciei și zdrobirea Primăverii de la Praga.
Cel din dreapta lui Putin este Iuri Dvoikin (veteranul cu șapcă), în vârstă de 98 de ani. În 1942, Dvoikin s-a înrolat în armată ca voluntar, la 17 ani, dar nu a ajuns niciodată pe front. După terminarea școlii de lunetiști, în 1944, a fost trimis în unitățile NKVD din regiunea Lvov „pentru a efectua operațiunea de lichidare a rezistenței naționaliste pe teritoriul Ucrainei de Vest”.
Dvoikin și-a amintit, într-un interviu, în ce a constat activitatea sa patriotică: „La acea vreme știam puține lucruri despre banderiți (Bandera a fost un lider naționalist ucrainean de extremă dreapta care a luptat pentru independența Ucrainei mai întâi împotriva polonezilor, apoi a sovieticilor. Arestat de Gestapo în 1941, a fost eliberat de nemți în 1944 și s-a refugiat în Germania de Vest, unde a fost asasinat de KGB în 1959). Erau la vânătoare de oameni: în două zile au împușcat peste 5.000 de oameni, se simțeau ca niște stăpâni în Lvov, în Ucraina. Noi măturam întreaga regiune de naționaliști, îi prindeam în păduri, în ferme abandonate”. În realitate, așa cum relevă documente apărute din arhivele Kremlinului după 1986, multe crime au fost comise de NKVD și puse pe seama naționaliștilor.
În stânga lui Putin a stat Ghennadi Zaițev (în fotografie cu chipiul de la uniformă). Zaițev s-a născut în 1934 și nu a participat la Al Doilea Război Mondial. A fost înrolat în 1953, a rămas în armată după terminarea serviciului militar și s-a alăturat KGB-ului în 1959.
În 1968, Zaițev a participat la invadarea Cehoslovaciei, pentru a reprima protestele antisovietice și Primăvara de la Praga. Zaițev a condus un grup al Direcției a 7-a a KGB-ului în Operațiunea Dunărea, așa cum a fost denumită intrarea trupelor rusești în Cehoslovacia. El a condus ocuparea clădirii Ministerului Afacerilor Interne din Praga. În anii 1970, Zaițev a condus grupul antiterorist Alfa, creat de Iuri Andropov, șeful KGB devenit ulterior liderul Uniunii Sovietice.
Parada din acest an din Piața Roșie a avut cel mai mic număr de militari începând din 2008 încoace și cea mai puțină tehnică militară etalată vreodată de Ziua Victoriei la ruși. N-a existat show aerian și prin fața lui Putin a defilat un singur tanc: un T-34 recondiționat, datând din Al Doilea Război Mondial.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
„Noua barbarie se pregătește nu doar de conspiraționiști ticăloși, ci și de guvernanți inepți și parlamentari inculți”. Intelectualii sunt oripilați de reforma lui Iohannis, care elimină chimia, fizica și biologia din liceu
Rusofila Diana Iovanovici-Șoșoacă și-a trimis la Chișinău fosta consilieră de la Senat – ieșeanca Iulia Medeleanu, la rându-i avocată – pentru a se întâlni cu agentul FSB (ex-KGB) Iurie Roșca, coordonatorul de facto al Sputnik.md. Medeleanu îl va reprezenta pe Roșca în instanță, împotriva statului român, la solicitarea explicită a senatoarei Șoșoacă, dezvăluie site-ul Podul.ro.
Iurie Roșca va fi asistat de partenera Dianei Șoșoacă într-o acțiune prin care solicită ridicarea interdicției dispuse de statul român la adresa sa, pe o perioadă de 5 ani (septembrie 2020 – septembrie 2025), de a intra pe teritoriul României.
Autorul articolului de pe Podul.ro, Răzvan Gheorghe, punctează: „Scopul acțiunii este acela de a provoca scandal public și de a facilita percepția că agentul FSB-ist Iurie Roșca s-ar bucura de susținere în România, și nu oriunde, ci chiar în Senatul de la București, de unde iată că pornește acest demers mizerabil (via Diana Șoșoacă și Iulia Medeleanu). Asta și pentru că, mi-a explicat una dintre surse, «în ultimii ani, mulți dintre agenții Rusiei care vin la Chișinău vin, în special, prin București sau Iași, au cetățenii românești și sunt legendați ca „patrioți”, deși ei servesc doar Moscovei»”.
VIDEO: Legătura ombilicală Șoșoacă – Medeleanu
August 2022: întâlniri Șoșoacă – Roșca la Chișinău
Potrivit surselor Podul.ro, primele aspecte ce țin de pregătirea acestei acțiuni subversive au fost stabilite de Iurie Roșca și Diana Șoșoacă în luna august a anului trecut, când senatoarea a aterizat la Chișinău. Cu prilejul acelei descinderi, Șoșoacă s-a întâlnit în repetate rânduri cu agentul FSB-ist Iurie Roșca („oare cu câți alții s-o mai fi întâlnit?”).
Șoșocă plănuia să ajungă și la Orhei, unde avea programate o serie de întrevederi cu personaje din siajul infractorului rusofil Ilan Șor (condamnat fugar și regizor de așa-zise ”proteste”, la comanda FSB/GRU), însă nu s-a mai deplasat până acolo – probabil că întâlnirile cu Roșca i-au fost suficiente.
Aleksandr Dughin – Iurie Roșca (București, aprilie 2017)
Deturnarea putinistă a unui moment istoric românesc
Marți, 24 ianuarie 2023, când românii de pe ambele maluri ale Prutului au sărbătorit Unirea Principatelor, avocata Iulia Medeleanu și-a făcut timp, între întrevederile cu Iurie Roșca, și pentru o acțiune prin care s-a urmărit deturnarea unui eveniment pro-românesc organizat în acest context festiv.
Cu ocazia acestui eveniment, Universitatea de Stat a Republicii Moldova – finanțată constant de statul român – a găzduit un eveniment organizat de Asociația Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” – la rându-i, o instituție fanion a românismului în spațiul dintre Prut și Nistru, ca și Universitatea de Stat.
Inițial, în prezidiul alcătuit din patru persoane, printre care și istoricul Anatol Petrencu, președintele Asociației, s-a aflat și Igor Șarov, rectorul Universității (ex-ministru al Educației). La începutul evenimentului, Șarov s-a ridicat și a anunțat că are o urgență și că trebuie să plece degrabă, chemându-l să ia loc în prezidiu, îl locul său, pe juristul și fostul deputat Alexandru Arseni, care, potrivit surselor Podul.ro, în urmă cu câteva zile îl telefonase pe Petrencu și se autoinvitase la eveniment.
Alexandru Arseni, agentul șoșocar de la Chișinău
Niște „oaspeți de la Iași” despre Uniunea Europeană: „o groapă de gunoi”, o „închisoare”!
În a doua parte a festivității, Alexandru Arseni a anunțat că în sală se află „niște oaspeți de la Iași” care vor să ia cuvântul. Prima căreia i-a oferit microfonul a fost avocata Iulia Medeleanu – adică avocata FSB-istului Iurie Roșca, apărută acolo neinvitată!
Imediat după ce a pus mâna pe microfon, Iulia Medeleanu – „ambasadoarea” Dianei Șoșoacă – s-a dedat la cea mai purulentă propagandă putinistă, insistând că Uniunea Europeană ar fi „o groapă de gunoi” și o „închisoare”! Totodată, individa a avertizat că se va alege praful și pulberea de Republica Moldova dacă va urma calea integrării europene!
Când Anatol Petrencu i-a oprit delirul, atrăgându-i atenția că organizatorii evenimentului au vederi pro-europene și pro-unioniste, avocata șoșocară a lui Iurie Roșca s-a apucat să-i contrazică pe cei din prezidiu, ca o țață, perturbând întregul eveniment.
Iulia Medeleanu – agitatore conspiraționistă în pandemie
Imediat după acest episod, același Alexandru Arseni i-a întins microfonul altui „oaspete de la Iași”, venit împreună cu Iulia Medeleanu, care, fără pic de rușine, s-a urcat la prezidiu și a început să repete papagalicește aceleași narațiuni anti-UE, militând pentru „înțelegere” și „pace” cu Rusia.
Spre cinstea sa, tot profesorul Anatol Petrencu a fost cel care a oprit și acest ”discurs”, vizibil surprins de toate cele care se întâmplau.
Italianul anti-UE și anti-NATO: „Uniunea Europeană – un loc unde nu există libertate și fericire”
Profitând de confuzia generală, Alexandru Arseni a mai anunțat un – citez întocmai – „oaspete rar”, și s-a grăbit să-i întindă microfonul. De data aceasta, vorbitorul a fost un bărbat care s-a adresat publicului în limba italiană, dar ale cărui mesaje erau traduse în gura mare de o femeie care l-a urmat în fața asistenței, fiind prezentată drept „translatoarea”.
Folosind același punctaj ca Iulia Medeleanu & „oaspeții de la Iași”, italianul parașutat la Chișinău a insistat că Uniunea Europeană este „o groapă de gunoi”, „un loc unde nu există libertate și fericire”. De asemenea, a lansat un apel către basarabeni ca nu cumva să accepte o apropiere de UE sau NATO, fiindcă asta ar reprezenta „distrugerea” Republicii Moldova!
Anatol Petrencu a oprit pentru a treia oară microfonul, însă evenimentul s-a finalizat în această notă confuză.
VIDEO: Ea e șoșocara Iulia Medeleanu, avocata KGB-istului Iurie Roșca!
.
Iurie Roșca către cecenul Kadîrov: „Șoșoacă și dumneavoastră sunteți eroii noștri!”
Iurie Roșca – KGB
În luna mai 2022, în plină agresiune barbară a Rusiei în Ucraina, vechiul agent KGB-ist Iurie Roșca („adevăratul coordonator al puroiului Sputnik.md”, conform Podul.ro) le ridica osanale liderului criminal al Ceceniei, Ramzan Ahmatovici Kadârov, și senatoarei Diana Iovanovici-Șoșoacă.
Momentul a fost remarcat de publicistul basarabean Ștefan Secăreanu, care amintea, pe Facebook, cine sunt aceste personaje insalubre.
„Citesc, din întâmplare, pe contul de Facebook al agentului rus I. Roșca (contul se numește «Planul Roșca») un comentariu la o postare video cu ucigașul Kadîrov. I. Roșca, ca orice ucigaș, îl promovează insistent pe acesta, fiind încântat mai ales de discursurile musulmanului: «Șoșoacă și dumneavoastră sunteți eroii noștri».
Observ că sunt și unii din lista mea care dau like-uri acestei propagande ruse mizerabile, pe care evident îi voi elimina din listă.
La noi (în Basarabia – n. red.), după cum am mai spus, șoșoacele, roșcații și kadîrovii se numesc dodoni!”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Se face tot mai multă lumină în jurul morții subite a ministrului de Externe din Belarus, Vladimir Makei. Un fost ministru de Externe al Ucrainei spune că, de fapt, ar fi vorba despre o execuție comandată de la Kremlin, fiindcă diplomatul belarus i-ar fi divulgat dictatorului Aleksandr Lukașenko informații importante despre tiranul rus Vladimir Putin. Makei, care era agent KGB din 1980, s-ar fi despărțit total de regimul de la Moscova la scurtă vreme după invazia asupra Ucrainei.
Scenariul a fost dezvoltat de Vladimir Ogrîzko, fost ministru al Afacerilor Externe din Ucraina în perioada 2007-2009 și coordonator al Centrului de Studii Ruse, într-un interviu acordat postului de radio Novosti Vremia.
„Ar putea exista o poveste destul de interesantă când el (Makei – n. red.) ar fi putut începe să dezinformeze Moscova despre ceea ce se întâmplă în Belarus. Belarus este astăzi un alt district federal al Federației Ruse. Prin urmare, este guvernat nu de la Minsk, ci de la Moscova”, a punctat Ogrîzko.
„Putin încearcă să atragă cu disperare măcar pe cineva din Belarus, în speranța că 30.000 – 40.000 de militari belaruși vor putea sparge situația”
Novosti Vremia:Kremlinul a adoptat o opțiune radicală de implicare a Belarusului în agresiunea armată a Rusiei împotriva Ucrainei. Potrivit unor surse din conducerea militară rusă, Moscova intenționează să-l elimine pe Lukașenko pentru a obține controlul asupra forțelor armate din Belarus. Asta ne anunță analiștii Institutului Robert Lansing. Acest lucru poate fi tratat diferit, dar la summitul CSTO de la Erevan am văzut că sprijinul pentru dictatorul Vladimir Putin se estompează în fața ochilor noștri. Și Lukașenko își permite anumite declarații dure, afirmând că organizația se poate destrăma. Ce rămâne pentru Putin, în opinia dumneavoastră? Își poate permite să anexeze Belarusul sau să înceapă un fel de acțiuni active în acele țări vecine care erau considerate partenere ale Rusiei?
Vladimir Ogrîzko (fost ministru de Externe al Ucrainei): Din păcate, cred că practic nu are o astfel de oportunitate, cu excepția Belarusului. Toate republicile din Asia Centrală îi spun clar că nu se vor alătura în niciun caz acestei aventuri. De o importanță deosebită este cu siguranță Kazahstanul. După cum ne amintim, în urmă cu câteva luni, China i-a asigurat pe kazahi că garantează integritatea teritorială și independența Kazahstanului. Au fost o mulțime de cazuri când așa-zișii politicieni ruși au vorbit despre teritoriile kazahe din nord, despre artificialitatea lor și așa mai departe. Prin urmare, să-mi imaginez că Kazahstanul se va implica în acest război, cred că aceasta este o fantezie politică.
Să nu mai vorbim de țările din Asia Centrală, unde nivelul de pregătire al trupelor este zero sau minus, acest lucru este clar pentru toată lumea. De aceea, rămâne doar Belarusul. Și ceea ce se întâmplă acolo acum este o dovadă că Putin încearcă să atragă cu disperare măcar pe cineva din Belarus pentru a-și întări capacitățile, în speranța că 30.000 – 40.000 de militari belaruși vor putea sparge situația. Dar cred că aceasta este o altă greșeală de calcul.
Vladimir Ogrîzko, fost ministru de Externe al Ucrainei
„Trebuie să vedem ce s-a întâmplat cu domnul Makei în 1980. Din acel moment, a început să lucreze pentru KGB-ul Uniunii Sovietice. Și era ofițer KGB. Da, știa limbi străine, a absolvit Institutul de Limbi Străine din Minsk”
Novosti Vremia:Pe fundalul acestui context, ministrul Afacerilor Externe al Belarusului, Vladimir Makei, a murit brusc. El este la putere în Belarus de mulți ani, un om al sistemului, a fost foarte apropiat de Lukașenko, deși în ultimii ani, se spune, și-a pierdut oarecum autoritatea. Cum ați primit vestea morții lui? Și este adevărat că Makei era considerat un tip moderat pro-occidental care a încercat să normalizeze cumva relațiile dintre Belarus și Occident?
Vladimir Ogrîzko: Am auzit, am citit o mulțime de opinii ale experților noștri despre Makei. Și aproape toți l-au definit ca un diplomat de succes. Desigur, dacă ați citi biografia oficială, ați crede că așa este. Dar, de fapt, cred că motivul pentru ceea ce s-a întâmplat acum câteva zile este că trebuie analizat totul puțin mai profund.
Trebuie să vedem ce s-a întâmplat cu domnul Makei în 1980. Din acel moment, el a început să lucreze pentru KGB-ul Uniunii Sovietice. Și era ofițer KGB. Da, știa limbi străine, a absolvit Institutul de Limbi Străine din Minsk. Adică, el era exact ceea ce căutau ofițerii KGB, să folosească un tip atât de tânăr pentru propriile lor scopuri. Și a avut o carieră destul de bună: în mai puțin de 12 ani, a devenit colonel. Acest lucru nu însemna deloc că prindea stelele de pe cer, dar indica faptul că în mod normal se mișca pe această scară KGB.
Apoi URSS s-a prăbușit, dar KGB-ul nu. El a rămas. În Rusia, a fost înlocuit de FSB, în Belarus nici măcar nu și-a schimbat numele. Și cred că la Moscova au decis că este nevoie de un angajat atât de promițător în Belarus. După cum au spus atunci, el a fost „introdus” în Ministerul Afacerilor Externe al Belarusului deja aparent independent. Acolo a început să urce toate aceste scări, încheind legenda unui diplomat de succes.
FSB a decis pe urmă că diplomația este diplomație, dar este necesar să-l supună lui Lukașenko. Și devine asistent al lui Lukașenko, apoi șeful administrației sale. Poate exista, desigur, o altă versiune: că, la un moment dat, Makei a devenit un agent dublu. Adică, ar putea să depună un jurământ de credință lui Lukașenko și să spună: «Tată, voi fi cu tine până la sfârșit». La care «tatăl» ar putea răspunde: «Cât voi fi (și voi fi pentru totdeauna), până la moartea mea fizică, atât de mult vei fi». Ar putea exista o poveste destul de interesantă când el ar fi putut începe să dezinformeze Moscova despre ceea ce se întâmplă în Belarus.
Dar nici prima variantă nu mi se pare prea mitică, pentru că nu există foști ofițeri KGB. Vedem chiar și în exemplul Ucrainei că FSB a reușit să pună în scaun fie asistenți ai președinților Ucrainei, fie șefi de administrații ai agenților acestora.
Aici nu putem decât, desigur, să speculăm. Dar mi se pare că mâna Moscovei în acest caz este evidentă. Este greu de spus cum s-a întâmplat acest lucru în ultimele zile, dar atrage atenția faptul că a murit la două zile după încheierea acestei adunări a CSTO. Noviciokul (otravă puternică – n. red.) cred că nu a dispărut nicăieri din arsenalul serviciilor speciale ruse.
„Nu exclud că Makei, fiind agent dublu, ar fi putut avea câteva informații despre acele planuri care există în privința patronului. Și, poate, le-ar fi putut împărtăși cu Lukașenko, ceea ce a devenit cunoscut la Moscova”
Novosti Vremia:Va influența această moarte ceva în Belarus? Se va schimba situația? Și cine poate conduce Ministerul de Externe acolo? Poate există vreo speranță că aceasta ar putea fi o persoană bună?
Vladimir Ogrîzko: Conceptul de «persoană bună» este un lucru relativ. Bun pentru cine și pentru ce? Cred că ar trebui să vorbim aici despre încercările reale ale Kremlinului de a-l muta pe Lukașenko într-un fel. Nu exclud că Makei, fiind agent dublu, ar fi putut avea câteva informații despre acele planuri care există în privința patronului. Și, poate, ar fi putut împărtăși aceste planuri cu Lukașenko, ceea ce a devenit cunoscut la Moscova. Apoi, astfel de agenți dubli sunt îndepărtați instantaneu.
Cât despre persoana care va fi numită de Lukașenko în locul lui Makei, vă spun sincer: cred că nu contează acum. Pentru că nu Lukașenko este cel care determină politica externă în Belarus, aceasta este determinată la Moscova și Lukașenko are timp să o traducă uneori în limba belarusă, să o difuzeze cumva fie pentru piața internă, fie pentru lumea exterioară. Prin urmare, în opinia mea, nu contează.
Ar putea fi oricine. Acest lucru nu va schimba cursul politicii externe într-o țară totalitară, pentru că acolo totul este determinat nu de miniștri, nu de deputați, ci de dictatori. Atât în Rusia, cât și în Belarus.
„O persoană nu schimbă sistemul în regimurile totalitare. El fie o întărește, fie o slăbește într-o anumită măsură, dar nu o schimbă”
Novosti Vremia:În ceea ce privește planurile Kremlinului de a-l muta pe Lukașenko, informațiile de la Institutul Robert Lansing arată că actualul secretar general al CSTO, Stanislav Zas, poate prelua președinția Belarusului. Ce știm despre această persoană?
Vladimir Ogrîzko: Aceasta este iarăși din categoria acelor considerații care se nasc din oameni care trăiesc și au trăit toată viața într-o societate democratică. Din anumite motive, ei cred că schimbarea numelui poate schimba sistemul. O persoană nu schimbă sistemul în regimurile totalitare. El fie o întărește, fie o slăbește într-o anumită măsură, dar nu o schimbă.
Iar aceasta, mi se pare, este o mare concepție greșită a partenerilor noștri occidentali. Ei cred că «acum îl vom înlocui pe Putin cu Pupkin și totul se va schimba în Rusia» sau îl vom schimba pe Lukașenko pur și simplu cu altcineva și ceva se va schimba. Aceasta este o greșeală fundamentală a tuturor politologilor și analiștilor occidentali care trăiesc în propria lor civilizație occidentală și cred că ea există peste tot.
Belarusul este astăzi de fapt un alt district federal al Federației Ruse și este guvernat nu de la Minsk, ci de la Moscova. În consecință, numele celui care va sta în scaunul președintelui sau al președintelui interimar (sau cum îi numesc ei acum) nu schimbă nimic. Cred că acum trebuie să pornim de la asemenea considerații.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Vestea morții unui putinist cu greutate, Nikolai Gorban, a fost anunțată de colonelul ucrainean Anatoli Ștefan pe canalul său de Telegram. Site-ul Obozrevatel.com dezvăluie că “denazificatorul“ de top al Kremlinului era colonel la Centrul Forțelor Speciale FSB (ex-KGB), unde avea funcția de șef de secție.
În calitate de coordonator în cadrul Centrului cu destinație specială din FSB, Nikolai Gorban a participat activ la războiul din Ucraina. Avea 36 de ani și a pierit pe câmpul de bătălie la data de 2 august. Ocupanții l-au și înmormântat recent, fără a preciza vreun detaliu despre camaradul lor.
Conform jurnalistului Anton Pavlușko, spionul Gorban a luptat de două ori în “operațiunea specială” din Siria, fiind răsplătit atunci de regimul de la Moscova cu două Ordine ale Curajului. El urma să fie avansat la gradul de general-maior la finalul conflictului sângeros din Ucraina. Deținea funcția de șef al Secției 4 din cadrul Departamentului 1 al Centrului de Operațiuni Speciale al FSB.
Colonelul ucrainean Anatoli Ștefan:“Colonelul Nikolai Gorban de la Centrul cu destinație specială FSB al Federației Ruse a făcut un pas de bunăvoință – denazificat și demilitarizat oficial. Slavă Națiunii, moarte dușmanilor!”
Obozrevatel.com: “De asemenea, militarii ucraineni au distrus două mașini cu comandanți ruși care se întorceau de la o întâlnire. Pe rețea a apărut un videoclip cu o lovitură precisă a Forțelor Armate ale Ucrainei asupra inamicului. Apărătorii au lichidat 11 invadatori, dintre care majoritatea erau ofițeri ai armatei ruse”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
O corespondență strict secretă a principalului serviciu de informații al Rusiei, FSB (succesor al KGB-ului din perioada sovietică), arată planurile incredibile ale Kremlinului de înmormântare a militarilor putiniști care-și pierd viața pe frontul de război din Ucraina. Aceștia ajung să fie îngropați și pe teritoriul Belarusului, fără acordul dictatorului local Aleksandr Lukașenko. Între FSB-ul de la Moscova și KGB-ul de la Minsk a fost semnat un acord confidențial.
Informațiile despre ascunderea mormintelor invadatorilor de către FSB, cu evidenta complicitate a KGB-iștilor din Belarus, a ieșit la iveală după ce hackerii au piratat corespondența unui ofițer al serviciilor secrete ruse din Tiumen, pe numele său Serghei Șațki.
Dovezile au intrat și în posesia site-ului Obozrevatel.com. Din ele reiese că FSB trimite scrisori de recomandare către autoritățile locale, marile întreprinderi, școli, universități cu privire la “modul corect” de înmormântare a ocupanților.
În urma studierii corespondenței au fost identificați următorii ofițeri FSB:
Serghei Șațki – un angajat al Centrului 18 de securitate a informațiilor;
Valeri Nuss – fost șef al departamentului pentru combaterea infracțiunilor economice și combaterea corupției, demis pentru luare de mită;
Andrei Tulin – șeful serviciului UFSB.
“Mormintele militarilor ruși ar trebui să fie împrăștiate în jurul cimitirului, pentru ca nimeni să nu observe rândurile de înmormântări proaspete”
Site-ul Ziaristii.com vă prezintă dezvăluirile șocante care au “transpirat” din corespondența agentului FSB. Fiecare înmormântare, incluzând și amenajarea locului de veci, este atent supravegheată de lucrători ai FSB. Iar acolo unde nu se realizează după criteriile impuse de securiști, personalul însărcinat cu această responsabilitate este tras la răspundere.
Documentul FSB
“FSB controlează nu numai mass-media și rețelele sociale. Își trimite scrisorile cu recomandări către autoritățile locale, marile întreprinderi, școli, universități etc. Se presupune că scrisoarea are un caracter de recomandare, dar de fapt este imposibil să se refuze implementarea unor astfel de sfaturi fără consecințe.”
“De exemplu, administrațiilor de cimitire le-au fost transmise informații cu privire la modul de înmormântare «corectă» a ocupanților. Mormintele militarilor ruși ar trebui să fie împrăștiate în jurul cimitirului, pentru ca nimeni să nu observe rândurile de înmormântări proaspete.”
“Există și cerințe pentru mormintele în sine. Accesoriile militare sunt strict interzise. Dacă rudele vin la mormânt și lasă în urmă orice semne care leagă ocupantul de războiul împotriva Ucrainei, de forțele armate, administrația este obligată să pună lucrurile în ordine cât mai curând posibil.”
“Măsurile de decorare a locurilor de înmormântare sunt efectuate pentru a crea impresia că în cimitirele rusești nu există gropi comune ale militarilor morți”
“FSB a creat o întreagă competiție rusească pentru înnobilarea mormintelor. Cei care decorează cel mai bine mormântul din cimitir vor fi trimiși la competiția regională, iar apoi la competiția federală.”
“De asemenea, se oferă premii în numerar în valoare de aproximativ 10.000 de ruble (circa 800 de lei – n. red.). Inițial, în condițiile concursului, nu s-a spus că ar trebui decorate mormintele ocupanților.”
“Cu toate acestea, după cum reiese din scrisoare, măsurile de decorare a locurilor de înmormântare sunt efectuate în primul rând pentru a crea impresia că nu există gropi comune ale militarilor morți în cimitirele rusești.”
“Am reușit să găsim și o scrisoare care mărturisește pregătirea unei operațiuni speciale pe teritoriul Belarusului. Pentru a face acest lucru, FSB a stabilit contacte cu KGB-ul din Belarus, ocolindu-l pe autoproclamatul președinte Aleksandr Lukașenko și, de asemenea, a trimis aproximativ 2.000 de angajați «adormiți» pe teritoriul statului vecin.”
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Ultimul președinte al KGB din fosta Uniune Sovietică, Vadim Bakatin, a decedat la Moscova, la vârsta de 84 de ani. Știrea a fost prezentată de canalul propagandistic al Kremlinului, NTV, pe contul de Telegram, fiind preluată de site-ul Gazeta.ru. Fostul șef al spionilor sovietici va fi înmormântat în cimitirul Troekurovski din capitala Rusiei.
Vadim Bakatin s-a născut la 6 noiembrie 1937 în orașul Kiselevsk din regiunea Novosibirsk (acum Kemerovo). În 1960 a absolvit Facultatea de Hidrotehnică a Institutului de Inginerie Civilă din Novosibirsk, iar mai târziu, în 1985, și Academia de Științe Sociale din cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist al URSS.
În 1983, Bakatin a preluat funcția de inspector în Comitetul Central al PCUS. În 1988, președintele de la acea vreme al URSS, Mihail Gorbaciov, i-a oferit postul de ministru de Interne, deținut anterior de Aleksandr Vlasov.
Sub conducerea lui Bakatin, KGB-ul a fost împărțit în mai multe servicii speciale independente. În 1991, șeful KGB a devenit unul dintre candidații la alegerile prezidențiale din RSFSR (Rusia sovietică), dar fără succes în fața lui Boris Elțîn.
Elțîn: “Bakatin a fost pus în fața misiunii de a distruge acest sistem teribil de suprimare, care se păstrase încă din vremea lui Stalin”
Vadim Bakatin a ajuns în fruntea serviciilor secrete sovietice într-o perioadă de mari tulburări sociale. A fost numit șeful suprem al KGB la data de 29 august 1991, când Mihail Gorbaciov era încă secretar general al Partidului Comunist al URSS și președinte al Uniunii Sovietice, dar și ținta unui puci eșuat.
Bakatin a primit această funcție la insistențele lui Boris Elțîn, cel care în luna iulie a acelui an devenise primul președinte ales democratic în Rusia sovietică. Prin statutul său de ministru, Bakatin avusese sarcina să reorganizeze și să reformeze KGB-ul.
Mai târziu, în memoriile sale, Elțîn a explicat scopul acestei numiri: „El (Bakatin – n. red.) a fost pus în fața misiunii de a distruge acest sistem teribil de suprimare, care se păstrase încă din vremea lui Stalin”.
Bakatin preluase cârma KGB-ului la doar 9 zile distanță de la plecarea lui Vladimir Putin din serviciile secrete. Actualul terorist-șef al Federației Ruse demisionase atunci formal din instituția spionilor. A primit gradul de locotenent-colonel. El a renunțat la KGB a doua zi după anihilarea loviturii de stat împotriva lui Mihail Gorbaciov.
După 8 ani de la acel episod, Putin a preluat la un moment dat funcția de director al Serviciului Federal de Securitate (FSB, format din rămășițele KGB), pe care a deținut-o în perioada 9 august 1999 – 7 mai 2000, în timp ce era și premier al Rusiei, numit – mare eroare! – de Boris Elțîn.
A fragmentat KGB-ul într-un număr de departamente independente
Începând să reformeze KGB-ul cu 4 luni înainte de destrămarea URSS, Vadim Bakatin a considerat inacceptabile inițiativele cele mai radicale privind soarta acestui serviciu de spionaj: desființarea completă, concedierea tuturor angajaților săi și recrutarea de personal nou într-o altă structură a spionilor. Metoda a funcționat în RDG (STASI a fost dizolvată în 1989) și în Cehoslovacia (SGB-ul s-a desființat în 1990, iar angajații săi au fost supuși lustrației).
Bakatin s-a ghidat pe câteva principii de reformă. Le-a menționat în memoriile sale.
Dezintegrare – Fragmentarea KGB-ului într-un număr de departamente independente, care s-ar echilibra și ar concura între ele.
Descentralizare – Acordarea independenței complete agențiilor de securitate ale republicilor din URSS în activitatea de coordonare a structurilor inter-republicane. Respectul pentru statul de drept, drepturile și libertățile omului.
Deideologizare – Renunțarea la ideologia stalinistă a serviciilor secrete.
Eficiență – Accentul principal s-a pus pe influența criminală externă asupra afacerilor interne, lupta împotriva crimei organizate, care reprezintă o amenințare la adresa securității țării.
Transparență – Societatea trebuie să înțeleagă și să sprijine scopurile serviciilor speciale. Ele nu dăunează securității țării.
Bakatin: „Multe structuri, cu plăcere nedisimulată, au părăsit auspiciile KGB, deoarece acest lucru a dus la o creștere a statutului lor”
Măsurile luate de Bakatin într-un an de șefie la cârma KGB:
Înlăturarea anumitor structuri din KGB al URSS.
Reatribuirea lor către alte departamente sau acordarea unui statut independent au început chiar în august 1991, în prima săptămână a președinției sale.
Ce spunea Bakatin în 1991: „Multe structuri, cu plăcere nedisimulată, au părăsit auspiciile KGB, deoarece acest lucru a dus la o creștere a statutului lor”.
Câteva zeci de mii de cadre ale forțelor speciale au fost retrase de sub controlul KGB, fiind transferate armatei sovietice prin decret al președintelui URSS.
Direcția a 9-a a KGB din URSS, care era responsabilă cu protecția celor mai importanți oameni din stat, a fost transferată direct președintelui URSS și a devenit Direcția de securitate din cadrul Biroului președintelui URSS.
Direcția KGB pentru Moscova și Regiunea Moscova a trecut de la Gorbaciov la Elțîn
Complexul de departamente responsabile cu partea de comunicații guvernamentale, criptarea și inteligența electronică a fost retras din KGB. Pe baza acestora s-a creat Comitetul de comunicare guvernamentală, sub controlul președintelui URSS.
Direcția KGB a URSS pentru Moscova și Regiunea Moscova a fost îndepărtată din aparatul central și reatribuită KGB-ului din Rusia sovietică. Adică, s-a transferat de la ultimul președinte al URSS, Mihail Gorbaciov, la primul președinte ales al Rusiei, Boris Elțîn.
Prima Direcție Principală a KGB-ului din URSS (informații străine) a devenit un departament independent. Unul dintre susținătorii înfocați ai retragerii informațiilor a fost șeful PGU, generalul locotenent Leonid Șebarșin.
În septembrie 1991, Șebarșin a părăsit KGB-ul din cauza unor neînțelegeri cu Bakatin și cu șeful Serviciului Central de Informații al URSS, iar apoi și cu directorul Serviciului de Informații Externe al Rusiei, Evgheni Primakov, numit la inițiativa lui Bakatin.
Trupele de frontieră ale URSS au fost, de asemenea, retrase din subordinea KGB și au devenit o structură independentă – Comitetul pentru Protecția Frontierei de Stat a URSS.
Unitățile structurale rămase au stat la baza Serviciului de Securitate Inter-republican, principalul succesor al KGB. La 6 noiembrie 1991, prin decret al președintelui URSS, Bakatin a fost numit șef al Serviciului de Securitate Inter-republican.
Sarcina prioritară a acestui serviciu nou înființat ar fi trebuit să fie aceea de a desfășura activități de contrainformații pentru a suprima activitățile serviciilor și organizațiilor speciale străine care sunt în detrimentul URSS.
Bakatin a refuzat postul de ambasador al Rusiei în SUA
Consolidarea juridică finală a reorganizării serviciilor speciale sovietice a fost parafată prin Legea URSS din 3 decembrie 1991, adoptată de Consiliul neconstituțional al Republicilor Sovietului Suprem al URSS. În schimb, s-au creat trei structuri independente: Serviciul Inter-republican de Securitate, Serviciul Central de Informații și Comitetul pentru Protecția Frontierei de Stat a URSS, cu comanda unificată a Trupelor de Frontieră.
La 9 decembrie 1991, Viktor Ivanenko, directorul general al Agenției Federale de Securitate a Rusiei sovietice, l-a informat pe Bakatin despre semnarea acordului privind dispariția URSS și i-a cerut să nu se opună autorităților ruse. Două săptămâni mai târziu, pe 24 decembrie, Bakatin și-a părăsit biroul din Piața Lubianka, de la Moscova.
La 15 ianuarie 1992, prin decretul președintelui Rusiei Boris Elțin, Bakatin a fost demis oficial din funcție. Un decret similar nu a fost emis însă și de președintele URSS, Mihail Gorbaciov, înainte de demisia sa din 25 decembrie 1991.
Elțîn i-a oferit lui Bakatin postul de ambasador al Rusiei în SUA, dar acesta l-a refuzat.
Șefii KGB (Comitetul Securității Statului) de la înființare până la dizolvarea URSS
Generalul de armată Ivan Aleksandrovici Serov (1905-1990): între 13 martie 1954 și 8 decembrie 1958.
Aleksandr Nikolaevici Șelepin (1918-1994): 25 decembrie 1958 – 5 noiembrie 1961.
Generalul-colonel Vladimir Efimovici Semiciastnîi (1924-2001): 13 noiembrie 1961 – 18 mai 1967.
Generalul de armată Iuri Vladimirovici Andropov (1914-1984): 18 mai 1967 – 26 mai 1982.
Generalul-colonel Vitali Vasilievici Fedorciuk (1918-2008): 26 mai 1982 – 17 decembrie 1982.
Generalul de armată Viktor Mihailovici Cebrikov (1923-1999): 17 decembrie 1982 – 1 octombrie 1988.
Vladimir Aleksandrovici Kriucikov (1924-2007): 1 octombrie 1988 – 28 august 1991.
Generalul-locotenent Vadim Viktorovici Bakatin (1937-2022): 29 august 1991 – 3 decembrie 1991.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Iuri Voronov, directorul general al companiei de logistică Astra-Shipping care se ocupă de contractele Gazprom, a fost găsit mort în piscina palatului său din regiunea Leningrad, scrie Radio Europa Liberă Ucraina. Informația este confirmată din numeroase alte surse independente. Voronov este cel de-al 6-lea manager de top legat de Gazprom care-și găsește sfârșitul în circumstanțe dubioase, de la începutul anului și până acum.
Multimilionarul a fost găsit plutind pe burtă în piscina reședinței sale de lux. Prezenta o rană prin împușcare în cap și anchetatorii au stabilit, bineînțeles, că Iuri Voronov (61 de ani) s-a sinucis. Au apărut și mărturiile rudelor, care susțin că oligarhul pierduse mulți bani din cauza problemelor pe care le-ar fi avut firma Astra-Shipping.
Compania asigura transportul pentru firma de stat Gazprom în zona arctică. Ca toți ceilalți manageri ai firmelor conectate la companiile de stat rusești din energie, era și el dependent în totalitate de Putin. Voronov era multimilionar prin bunăvoința președintelui rus, care cu un singur gest putea să-l falimenteze dacă decidea rezilierea contractelor.
Cadavrul oligarhului a fost descoperit luni, în jurul orei 14.00. În preajmă se afla un pistol marca Grand Power, iar pe fundul piscinei în care plutea milionarul s-au găsit mai multe tuburi de cartușe folosite.
Interesant este că, din cei 6 oligarhi Gazprom morți până acum în 2022, trei și-au găsit sfârșitul într-o arie restrânsă, în același cartier de lux din suburbiile Sankt Petersburg-ului, orașul de baștină al KGB-istului Vladimir Putin.
Russian executive linked to Putin energy giant Gazprom is found shot dead in his swimming pool in latest mystery death of country’s tycoons. This is crazy. People connected with Gazprom are dropping like flies. https://t.co/paJCYwJQf9
Soția lui Voronov le-ar fi spus anchetatorilor că acesta credea că a fost înșelat cu „o mulțime de bani” de către antreprenori și parteneri „necinstiți”.
Teoria sinuciderii trebuie luată însă cu circumspecție tocmai în contextul „epidemiei” care a lovit directorii Gazprom și ai companiilor din jurul acestui gigant de stat al gazelor naturale și petrolului. Până acum, astfel de lucruri nu se întâmplau. Acum, brusc, o molimă a sinuciderilor a lovit oligarhii ruși.
Șase cazuri de „sinucidere”, la vârste cuprinse între 43 și 61 de ani
În Rusia sunt zvonuri că, de fapt, ar fi omoruri au fost înscenate pentru a părea sinucideri. Alexander Tiulakov (61 de ani), un înalt funcționar financiar și de securitate al Gazprom, a fost găsit spânzurat în casa sa din exclusivistul cartier Leninski, de către o amantă, în luna februarie. Anchetatorii au stabilit că acesta s-a sinucis, dar rapoartele locale au afirmat că trupul său prezenta urme de bătaie – sugerând că spânzurarea a fost înscenată.
Cu trei săptămâni mai devreme, în același complex rezidențial, Leonid Șulman (60 de ani) a fost găsit înjunghiat mortal în baia sa. Șulman era șeful departamentului de transport al Gazprom Invest, o filială a gigantului energetic care se ocupă de proiectele de investiții.
Miliardarul Alexander Subotin (43 de ani), fost director executiv la gigantul energetic Lukoil, a fost, de asemenea, găsit mort în luna mai, după ce „a urmat sfaturi de la șamani”. Una dintre teorii ar fi că, de fapt, a fost otrăvit cu venin de broască, substanță letală care a declanșat un atac de cord.
În aprilie, bogătașul Vladislav Avaiev (51 de ani), fost oficial al Kremlinului, pare să se fi sinucis și el, dar nu înainte de a-și fi ucis soția Elena (47 de ani) și fiica de 13 ani. Avaiev avea legături la nivel înalt cu principala instituție financiară rusă Gazprombank și se spune că avea acces la secretele financiare ale elitei de la Kremlin.
Câteva zile mai târziu, multimilionarul Serghei Protoșenia (55 de ani) a fost găsit spânzurat în Spania, după ce și-ar fi ucis cu un topor soția Natalia (53 de ani) și fiica lor adolescentă, Maria. El a fost vicepreședinte al Novatek, o companie de asemenea strâns legată de Kremlin. Ca și în cazul lui Avaiev, se crede că ar fi fost, de fapt, un asasinat aranjat să pară sinucidere.
Săptămâna trecută, multimilionarul Evgheni Palant (47 de ani), din domeniul telefoniei mobile, și soția sa Olga (50 de ani) au fost găsiți înjunghiați mortal, într-un alt caz care a ridicat semne de întrebare. Palant și soția sa, ambii de origine ucraineană, au fost găsiți de fiica lor, Polina (20 de ani), zăcând înjunghiați de mai multe ori cu cuțitul. Și în acest caz, poliția rusă a transmis presei că femeia și-a luat viața într-o criză de gelozie după ce Palant a spus că o părăsește. Această versiune a fost puternic contestată de cel mai bun prieten al cuplului.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
România este singura țară din Estul Europei în care planul KGB de cosmetizare și conservare a sistemului comunist a reușit, afirmă istoricul și scriitorul francez Thierry Wolton într-un interviu acordat jurnalistei Magda Grădinariu, de la SpotMedia.ro. Din motivul enunțat mai sus, România continuă să sufere cel mai mult dintre toate țările ex-comuniste, fiind sufocată de corupția foștilor comuniști și securiști convertiți, după 1989, în oameni de afaceri și politicieni – cel mai adesea, social-democrați, adaugă francezul.
Revoluția a fost furată, în România, după un plan stabilit la Moscova și executat de KGB cu sprijinul activiștilor de partid și al Securității, vechiul sistem perpetuându-se până în zilele noastre sub o altă mască. Țara noastră a fost singura în care poporul nu a răsturnat socotelile rușilor, pentru că în Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia națiunile n-au fost de acord cu ceea ce li se pregătise și și-au croit propriul destin, spune Thierry Wolton. Consecința a fost că România a suferit și încă suferă cel mai mult.
O responsabilitate, atrage atenția cel intervievat, aparține și adevăraților social-democrați europeni, mai ales socialiștilor francezi și laburiștilor britanici, care i-au acceptat pe securiștii și comuniștii deghizați în social-democrați din fostul bloc comunist (în România e vorba de PSD) fără a-i verifica și fără a le cerceta trecutul malefic. Așa s-a perpetuat corupția pretutindeni în Europa de Est.
Thierry Wolton e specializat în istoria regimurilor comuniste și influența sovietică în Occident. Editura Humanitat i-a tradus mai multe cărți: „Roșu-brun: Răul secolului”, „KGB-ul la putere: Sistemul Putin”, “O istorie mondială a comunismului”, „Negaționismul de stânga”.
Afirmații făcute de Thierry Wolton în interviul pentru SpotMedia
– Mai întâi de toate, cazul României este unul foarte particular, deoarece, cum mai spunean, este singura țară în care planul sovietic, croit de către KGB, a reușit.Adică a fost pusă în practică teoria gorbaciovistă de a se debarasa de vechii zbiri comuniști, de a-i înlocui cu alții “cu față umană”, care să facă niște reforme pentru a-i atrage pe occidentali să investească și în felul acesta să salveze sistemul.Doar că în alte părți nu a reușit, deoarece nu a ținut cont de ce vrea poporul. Or, poporul din Cehoslovacia, Polonia sau Ungaria nu a ținut cont de ce voiau conducătorii și au dejucat acest plan.
– Revoluția română a fost deturnată de cei interesați, l-au lichidat sumar pe Ceaușescu și au luat puterea. Și în alte țări ex-comuniste – dar în România efectul a fost mai puternic – s-a ezitat mult în a face lustrație profundă, lucru care a permis multor foști comuniști să se reconvertească, mai întâi de toate ca social-democrați.
– Marea responsabilitate a adevăraților social-democrați europeni, mai ales a socialiștilor francezi și a laburiștilor britanici, este că i-au acceptat pe acești oameni fără a-i lua deloc la întrebări, le-au ignorat complet trecutul comunist. Iată cum mulți comuniști și-au recăpătat fecioria politică, ca să spun așa. Alții au preluat filiere economice de pe vremea comunismului, multe controlate anterior de fostele poliții politice.
– Așa a apărut corupția peste tot, și în Polonia, și în Cehoslovacia, și în Ungaria. România a suferit cel mai mult, suferă și acum, după mai bine de 30 de ani, pentru faptul că revoluția i-a fost furată, lustrația nu s-a făcut în niciun fel, iar corupția este enormă, după standardele occidentale.
– Eu, din fericire, nu am trăit, precum românii, comunismul. Dar datoria mea, ca intelectual occidental, este să ajut la înțelegerea propriei noastre responsabilități, a Occidentului, și anume orbirea noastră la ce se întâmpla. Marea noastră eroare este că nu am insistat să se facă lustrația la timp.
– Cu toată admirația pentru rolul lui Adam Michnik în deșteptarea conștiinței polonezilor, eu cred că a fost o eroare de-a dreptul istorică (să militeze pentru iertarea comuniștilor – n. red.). Exact atunci trebuia profitat pentru a face curățenie, imediat după căderea comunismului trebuiau să se debaraseze de toți acei așa-numiți “tehnocrați”, în realitate administrație comunistă.Se putea astfel spera, nu neapărat să pornească de la zero, dar măcar să scăpe definitiv de comunism.“
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
