ziaristii.com

Etichetă: Emil Boc

  • Banii lui Boc, banii lui Firea. De ce nu e nimeni gelos pe câştigul primarului din Cluj şi de ce nu contează venitul pe hârtie al primăriţei Capitalei

    Gabriela Firea a avut în 2017 un salariu de 119.000 de lei, adică aproximativ 10.000 de lei pe lună, potrivit celei mai recente declaraţii de avere publicată pe site-ul PMB. Acest salariu a fost încasat în funcţia de Primar General al Municipiului Bucureşti, anunţă Business Magazin.Potrivit aceleiaşi declaraţii de avere, Gabriela Firea deţine bijuterii din aur, metale preţioase şi tablouri care însumează 240.000 de euro. Firea mai deţine şase terenuri, dintre care trei intravilane, unul extravilan şi două forestiere, la care primarul deţine o cotă parte. În ceea ce priveşte autoturismele, Gabriela Firea declară că deţine o singură maşină, marca Mercedes, cumpărată în anul 2010.În comparaţie, Emil Boc – care şi-a publicat deja declaraţia de avere aferentă anului trecut – a obţinut în 2018 un venit anual de 150.240 de lei de la instituţia pe care o conduce şi 57.696 lei de la Universitatea Babeş-Bolyai. Potrivit actului publicat pe site-ul Primăriei Cluj-Napoca, Emil Boc are un cont în bancă de 309.000 lei, unul în euro cu suma de 3.000 de euro şi unul cu 6.000 de dolari americani.

    CLUJUL SAU CE N-A VĂZUT MICUL PARIS

    În ciuda acestei diferenţe sensibile de venituri, nimeni nu e gelos pe câştigul primarului din Cluj-Napoca şi puţini iau în serios venitul declarat al Gabrielei Firea.Pentru câştigurile primarului din Cluj-Napoca, concetăţenii săi au toate motivele să se bucure, nicidecum să-l pună la index. Asta deoarece metropola din Ardeal a devenit o bijuterie urbanistică şi socială, o veritabilă capitală de regiune, sub bagheta lui Emil Boc.Despre ascensiunea spectaculoasă a oraşului din Dealul Feleacului, am relatat AICI.Iată un sumar bilanţ:

    • transport public (primul oraş din România care foloseşte autobuze electrice Solaris; în plus, Clujul a cumpărat şi 75 de autobuze noi Mercedes de ultimă generaţie, faţă de hârburile împinse de Firea pe străzile Capitalei)
    • străzi, parcuri şi spaţii publice reabilitate
    • locuri speciale pentru plimbarea animalelor de companie,
    • înfiinţarea de pieţe mobile în cartiere, găzduirea în oraş a diverse competiţii sportive internaţionale (preliminariile Campionatului European de handbal masculin, jocuri ale „Naţionalei Mici” în calificările pentru Campionatul European de fotbal pentru tineret, preliminariile Campionatului European de handbal feminin, Maratonul Internaţional etc.)
    • investiţii în spitalele din localitate, burse pentru elevii cu media peste 8.50, ajutor pentru elevii din familii sărace,a jutor pentru plata chiriei persoanelor defavorizate
    • programe culturale şi pentru tineret, festivalul de film TIFF, festivalul de muuzică UNTOLD etc. etc.

    RADET CRAPĂ PE TOATE PĂRŢILE

    În Capitala Românie însă, viaţa e pe dos. Iar primăriţa Gabriela Firea, deşi câştigă în acte mai puţin decât primarul Clujului, e prea bogată pentru a fi şi pasionată măcar de soarta oraşului. Mărturie stă averea soţului ei, cea din acte şi nu neapărat. Averea şi puterea familiei Firea Pandele sunt invers proporţionale cu starea Bucureştiului.Oraşul se scufundă în dezastru. Zilnic, afli de conducte sparte, în ciuda bugetului imens, care nu permite însă investiţii în RADET. Traficul e un coşmar continuu. Nu mai vorbim de poluarea provocată şi de căsăpirea spaţiului verde, pentru interesele unor imobiliari de partid. Autobuzele sunt turceşti şi dau deja rateuri, deşi sunt noi, în timp ce flota Clujului se umple de Mercedes ultimul tip şi sporeşte cota de vehicule electrice.Metroul bucureştean pe direcţia Drumul Taberei e mort în faza de proiect, iar Clujul turează motoarele pentru acest tip de transport, fără să aibă nicio „tradiţie” în domeniu. Centura Capitalei e infern, Clujul respiră altfel. Spitale noi nu există, deşi partidul promite că face cu nemiluita, iar cele vechi se deşiră managerial, ca personal şi ca dotare. Şcolile sunt „premiate” mai mult pe criterii politice, unele nu au văzut investiţii din vremea lui Ceauşescu. La Cluj e invers. Apar spitale, şcoli, dotări.Managerial, în Bucureşti totul a pornit strâmb odată cu Firea. Înfiinţarea (aberantă) a celebrelor „companii municipale” a fost demontată corect în justiţie. Miliarde fuseseră deja cheltuite degeaba. Cine plăteşte acum pentru risipă şi blocajul generat în serviciile municipale?Gabriela Firea n-a făcut mai nimic în doi ani de mandat, în afară de celebrul spectacol politic, la care se pricepe magistral, şi ceva evenimente culturale (pentru care a alocat bugete complet disproporţionate în raport cu toate celelalte domenii ale vieţii Capitalei).La Cluj, Emil Boc a ridicat mereu ştacheta, a adus continuu pe plus oraşul. Fără să fie vreun „greucean” în partid şi fără să aibă influenţa familiei Firea Pandele. Iar banii săi sunt pe deplin meritaţi. Gabriela Firea ar trebui să-şi doneze măcar salariul. Ar fi cea mai are realizare a sa de primar al Capitalei României.

    VIDEO. AŞA ARATĂ UN BILANŢ ONEST ÎN ARDEAL

  • Ştiţi de ce l-aş vota pe Boc? Pentru ADEVĂR! Face toţi banii

    Ştiţi de ce l-aş vota pe Boc? Pentru ADEVĂR! Face toţi banii

    Filmuleţul cu reuşitele primarului de la Cluj, care face furori în toată România, vorbeşte simplu şi clar despre cum poţi face politică pentru OAMENI, nu pentru grupul tău de interese.

    Evident că Emil Boc nu-i un sfânt, e şi el în politică de multă vreme, deci a lucrat inevitabil cu arma compromisului. Dar diferenţa între el şi oameni ca Dragnea şi Tăriceanu este că patronii „Ciumei Roşii” îşi folosesc funcţiile aproape EXCLUSIV pentru scopuri personale şi cu o doză incomensurabilă, iresponsabilă, de machiavelism politic.

    Practic, şi o demonstrează acum cu vârf şi îndesat, cei doi sunt dispuşi să distrugă o ţară pentru a nu pierde puterea, banul, libertatea. Emil Boc e din alt film. Din filmul pe care îl repostez la finalul acestui comentariu. Unul al ADEVĂRULUI, înainte de toate.

    Clujenii l-au votat din nou primar, după ce fuse călcat în picioare ca prim-ministru, pentru tăierea salariilor bugetare şi impozitarea pensiilor din 2011. O măsură devastatoare pentru multe familii, dar care nu avea legătură cu Boc, ci cu premierul dinaintea lui, Călin Popescu Tăriceanu.

    Acesta a ales şi atunci, ca şi acum, minciuna. Adevăr era, în 2008, în plină criză planetară, ca prim-ministrul Tăriceanu să spună pe şleau poporului:

    „Oameni buni, lumea a intrat în criză. România – ţară cu deficit, care consumă mai mult decât produce, pe datorie – nu are bani. Trebuie să strângem cureaua, ca toate ţările sărace din lume. Eventual, să mai reducem puţin din cheltuielile statului cu salariile şi pensiile, dar măcar să nu le mărim”.

    Aşa ar fi sunat adevărul. Ce-a făcut însă Tăriceanu? A mărit şi mai mult datoria României, conştient că asta îi va exploda în braţe celui care îi va urma la Palatul Victoria. I-a urmat Boc, care avea de ales între două variante:

    1. Ca acum, sub Dragnea, Tăriceanu, Dăncilă, să taie pe şest, să mărească taxe (vezi ordonanţa „lăcomiei”), să dea oameni afară, să îngheţe pensii şi să se împrumute şi mai mult – o cale criminală, pe care am intrat deja de doi ani şi care ne va costa pe toţi şi mai dur decât ne-au costat măsurile de austeritate din 2011
    2. Să taie în carne vie, dureros rău de moment, dar cu garanţia revenirii rapide după o perioadă scurtă de suferinţă

    A ales calea a doua. Doi ani mai târziu, România a început să-şi revină. PSD s-a bucurat de stabilitatea macroeconomică astfel obţinută şi şi-a consolidat puterea în 2016, cu Dragnea şi Tăriceanu la putere.

    De atunci încoace, România a pornit atacul la România, via justiţie şi Europa, iar costurile vor fi probabil insuportabile, mai ales pentru votanţii PSD-ALDE, dar în general pentru toţi românii. De ce? Pentru că suntem guvernaţi, ca şi în vremea lui Tăriceanu, nu de adevăr, ci de minciună.

    Numai că, ştim din viaţă, minciuna are picioare scurte. iar adevărul iese întotdeauna la suprafaţă. Tăriceanu şi Dragnea vor intra în istorie ca sabotori ai României, săpând groapa altora. Aleşii MINCIUNII. Şi ai celor care vor să trăiască în minciună.

    Boc, în schimb, rămâne omul ADEVĂRULUI. Care uneori doare, dar care la final rămâne mereu deasupra şi face întotdeauna dreptate. Prefer un adevăr incomod decât o minciună frumoasă, care va deveni şi mai dureroasă decât adevărul incomod, mai târziu.

    Primarul Clujului va intra în istorie ca un om care nu şi-a înşelat semenii prin politică. Nici când le-a spus că vrea să facă treabă ca primar, nici când i-a anunţat că tăierea salariilor e un rău necesar, care merită suportat după modelul medical: îndepărtezi furuncului pentru ca puroiul să nu-ţi infecteze tot organismul. Ăsta a fost adevărul din 2011, al unei boli naţionale provocate de Tăriceanu şi tratate usturător de Boc.

    De asta l-aş vota şi mâine pe Emil Boc. Pentru ADEVĂR. Chiar dacă nu mai am cum, că nu stau în Cluj, ci în Bucureştiul minciunilor lui Firea. Dar poate viitorul îmi va da ocazia s-o fac.

  • Alooo, Firea! Alo, primari PSD-işti! Priviţi-l pe Boc: dă zăpada cu lopata şi nici nu fură. De neînchipuit, nu?!

    Când vine iarna, Gabriela Firea şi toţi primarii săi tovarăşi de PSD-ism ies la TV, cheamă reporterii printre nămeţi la „breaking-news”-uri de imagine sau dau vina pe toată lumea, mai puţin pe ei, dacă treaba merge prost.

    Clujul lui Emil Boc e doar un exemplu din alt film. Nu degeaba s-a asociat cu celelalte mari oraşe din Ardeal în Alianţa Vestului. Dar dincolo de acţiuni politice sau electorale, Boc rămâne Boc. Nu doar că pune mâna pe coasă sau pe lopată, cum a fost surprins de trecători în imaginea de mai sus, ci se ia la trântă cu firmele plătite din banii cetăţenilor să asigure servicii de calitate oraşului.

    „Firmele de salubritate nu au fost pregătite și nu și-au făcut datoria așa cum s-ar fi așteptat și cetățenii și administrația conform contractelor pe care le au. E plin podul de scuze, de motive, de la lipsa sării de la salină până la faptul că nu mai sunt oameni în Cluj care să se angajeze la aceste firme.”, a declarat Emil Boc, potrivit NewsTeam.ro.

    Foto: Monitorul de Cluj

  • Anti-TeleorMania. Apare AVE – Alianţa Vestului: Cluj-Timişoara-Arad-Oradea

    Faptul că România devine pe zi ce trece „TeleorMania” – o ţară tot mai rudimentară şi coruptă, la mâna unor Dragnea, Tăriceanu, Tudorel Toader, Olguţa Vasilescu, Codrin Ştefănescu, „Mitralieră”&co. – nu înseamnă că părţile ei vii şi pro-europene rămân inerte la dezastrul provocat de guvernările baronilor sud-estului. Acum mai bine de două luni, primarii din Cluj-Napoca, Timişoara, Arad şi Oradea au format  o asociere administrativă menită să intensifice dezvoltarea econonomico-culturală a respectivelor zone, fără a fi la mâna Bucureştiului.

    Azi, la Primăria Timişoara, are loc oficializarea evenimentului care dă practic şah politicii de tip PSD-ALDE şi anunţă apariţia ALIANŢEI VESTULUI:

    „Sâmbătă, 8 decembrie 2018, cei patru primari inițiatori ai proiectului Patrulaterala Vestului, Nicolae Robu, Gheorghe Falcă, Ilie Bolojan și Emil Boc, primarii orașelor Timișoara, Arad, Oradea și Cluj-Napoca vom semna, la Timișoara, la sediul Primăriei, de la ora 15.00, în prezența presei, documentul-temelie al alianței noastre. Având în vedere interesul mare pentru proiect, arătat de alte administrații publice locale din această parte de țară, o dată cu semnarea acestui document, numele asocierii se va schimba din Patrulaterala Vestului în Alianța Vestului – în abreviere: AVE -, pentru a se evidenția caracterul ei deschis.

    Menționăm încă o dată, că, prin această inițiativă, prin excelență în spiritul Declarației de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, dorim să creăm un for informal pentru schimburi de idei și de experiență între noi, edilii orașelor în cauză, și între administrațiile publice locale pe care le conducem, dar și de cooperare pe proiecte mari, în primul rând de conectivitate de mare viteză, dar și în domeniile cultură, educație, sănătate, turism, sport, securitate și dezvoltare, în sens larg”, sună comunicatul transmis de edilul Timişoarei, potrivit Ziua de Cluj.

    La prima vedere, o astfel de structură nu e decât o simplă formă de organizare a primarilor din Ardeal, prin care aceştia să poată fi mai puternici împreună, în lupta cu „cartelurile” de tip TelDrum, care au pus stăpânire pe guvernarea României. Însă pe termen lung, e clar că dacă la Bucureşti regimul Dragnea-Tăriceanu va continua politica desprinderii de UE&NATO şi va văduvi nordul ţării de resursele bugetare şi europene, Alianţa Vestului nu va rămâne doar o simplă adunare de cafenea. Ea poate fi primul pas spre o autonomie a Ardealului, nu în sens etnic, aşa cum cere UDMR, ci în sens pur managerial. Unul în care resursele să nu fie luate de la cei care produc, pentru a fi transformate în şpăgi sociale şi în întreţinerea unui stat mafiot, ci să fie lăsate pentru dezvoltarea celor care muncesc.