Tragedie în lumea sportului: Kobe Bryant, una dintre legendele baschetului american, a murit la numai 41 de ani, într-un accident de elicopter, lângă Los Angeles (California). Niciuna dintre cele 9 persoane aflate la bord nu a supraviețuit.
Kobe Bryant și fiica sa cea mare, Gianna Maria (căreia îi spuneau GiGi), mergeau la Academia Mamba, să joace baschet. Ei se deplasau cu elicopterul privat al legendarului sportiv. La bord se aflau, în total, 9 persoane, incluzându-i și pe membrii echipajului.
Academia Mamba se află în apropierea orașului Thousand Oaks, lângă Los Angeles. Elicopterul n-a mai ajuns însă la destinație, prăbușindu-se în Calabasas. N-a existat niciun supraviețuitor.
Elicopterul zbura deasupra orașului Calabasas când un incendiu a izbucnit la bordul său. Aparatul a început să se învârtă haotic în aer, până la prăbușire.
„Deplângem moartea tragică și prematură a unei personalități californiene și legende a baschetului, Kobe Bryant”, a transmis guvernatorul statului California într-un comunicat.
Kobe Bryant era căsătorit cu Vanessa şi aveau patru fiice: Gianna Maria, Natalia, Bianca și Capri, ultima născută în iunie 2019.
Vanessa Bryant și cele trei fiice mai mici (Bianca, Natalia și Capri) nu au fost implicate în accident. Ele nu se aflau la bordul elicopterului.
Kobe Bryant și familia sa
Kobe Bryant s-a retras din activitatea sportivă în aprilie 2016, după 20 de ani petrecuţi la Los Angeles Lakers. A câştigat cinci titluri de campion în liga nord-americană de baschet profesionist (NBA), cu Los Angeles Lakers: trei purtând tricoul cu numărul 8, două pe cel cu numărul 24.
În urma lui Kobe rămân mii de momente de magie în tricoul celor de la Los Angeles Lakers. Pentru a-i cinsti o carieră incredibilă, clubul californian a retras tricourile cu numerele 8 și 24, cele pe care Bryant le-a purtat de-a lungul vremii.
A copilărit în Italia
Kobe Bryant s-a născut pe 23 august 1978 în Philadelphia, statul Pennsylvania. Prenumele „Kobe” vine de la denumirea cunoscutei fripturi japoneze, care a impresionat-o pe mama sa.
Kobe și-a petrecut o parte din copilărie în Italia.
A intrat în baschetul profesionist american imediat după absolvirea liceului, devenind în scurt timp un marcator important.
În ultimele sezoane jucate în NBA, randamentul său a fost afectat de accidentări. Kobe Bryant a fost depășit de Lebron James în clasamentul marcatorilor din toate timpurile, căzând pe locul 4 al topului.
S-a retras din activitate în 2016, după 20 de sezoane la Los Angeles Lakers.
VIDEO: Imagini memorabile cu Kobe Bryant
Cifrele lui Kobe Bryant în baschet
* Cel mai bun jucător din NBA în 2008.
* De două ori cel mai bun marcator din NBA (2006, 2007).
* De 5 ori campion al NBA.
* De două ori ales MVP-ul finalei NBA (2009, 2010).
* 18 prezențe în All Star Game.
* De 4 ori ales MVP-ul All Star Game.
* De 11 ori selecționat în echipa ideală a NBA.
* A marcat 33.643 de puncte în carieră (medie: 25 pe meci).
* A făcut 7.047 de recuperări (medie: 5,2 pe meci).
În turneul său din Moldova, organizat din interese de partid, Viorica Dăncilă s-a deplasat dintr-un județ în altul cu elicopterul. Premierul zice că aparatul de zbor a fost închiriat de partid, dar asta rămâne de verificat. În alte situații similare, oficiali PSD au folosit resursele statului.
Premierul Viorica Dăncilă a recunoscut vineri că s-a deplasat în turneul din Moldova cu un elicopter, despre care zice că e închiriat de PSD.
Într-o conferință de presă la Iași, unde a venit din județul Suceava, Dăncilă a spus că e prima dată când vine cu elicopterul. Poate la Iași, că pe la Neamț și în alte părți tot cu elicopterul a fost, în mandatul de prim-ministru!
Revoltător: Virginel Iordache, senator PSD de Suceava, a fost transportat cu elicopterul SMURD la București, deși nu avea o afecțiune periculoasă sau riscantă. Managerul spitalului zice că medicii i-au dat recomandare pentru elicopter sub presiunea senatorului, care făcea scandal și amenința.
Senatorul Virginel Iordache susține că nu a solicitat elicopter SMURD pentru a fi transportat de urgență de la Suceava la București, decizia a fost a medicilor de la Spitalul de Urgență „Sf. Ioan cel Nou” din capitala Bucovinei.
Managerul spitalului, Vasile Râmbu, îl contrazice însă pe senatorul PSD. Râmbu spune că acesta a refuzat ambulanța, a țipat la doctori și i-a amenințat pentru a-i fi pus la dispoziție un elicopter.
În schimb, managerul Vasile Râmbu spune că medicii suceveni au luat decizia de a solicita elicopter sub presiune și amenințări.
„Înțeleg că acum toată lumea îi învinovățește medicii suceveni pentru că au solicitat transferul cu elicopterul SMURD pentru așa un diagnostic. Dar medicii au luat această decizie sub presiune și sub amenințări. A țipat la toată lumea. A amenințat. A cerut să fie transferat și a refuzat ambulanța. Ce puteau face medicii?! Să-l ducă unul cu mașina personală?! La «Matei Balș» a primit același diagnostic și același tratament. I-au mai dat în plus o pastilă de Tamiflu”, a declarat Vasile Rîmbu pentru „Obiectiv de Suceava”.
Elicopterul SMURD, ajuns de urgență la Suceava, l-a transferat pe Iordache de la secția de Boli Infecțioase a Spitalului Județean Suceava către Institutul „Matei Balș” din București, cu diagnosticul de enterovirus. „În ciuda neîncrederii în medicii suceveni, diagnosticul a fost confirmat în Capitală: un virus aerogen, o formă ușoară de boală, ceva dureri de cap, amețeală și diaree”, a mai scris obiectivdesuceava.ro
Comunicatul senatorului Virginel Iordache (PSD)
„Senatorul Virginel Iordache a fost internat la Spitalul «Sfântul Ioan cel Nou» din Suceava în data de 14 mai 2019, unde a fost supus unor investigații medicale. Ca urmare a lipsei diagnosticului concludent și fiind suspectat de meningită bacteriană, cu o stare de sănătate vizibil alterată, în data de 16 mai 2019 medicii au hotărât transferul acestuia la Institutul Național de Boli Infecțioase «Matei Balș» din București.
Din fericire, în urma investigațiilor amănunțite a fost infirmată suspiciunea de infecție cu meningococ.
Decizia transportării de urgență cu elicopterul a pacientului, dată fiind starea degradată a sănătății acestuia, a aparținut exclusiv medicilor spitalului «Sfântul Ioan cel Nou» din Suceava. Apreciem profesionalismul personalului medical din spitalele din Suceava și București și totodată le mulțumim și le suntem recunoscători.
Senatorul Virginel Iordache nu a făcut nici o cerere referitoare la un transport preferențial pentru transferul intraspitalicesc, interacțiunea cu personalul medical a fost una de respect reciproc, neexistând nici un episod din cele relatate nerealist în presă. Parlamentarul PSD este recunoscător faptului că face parte din comunitatea suceveană, formată din oameni deosebiți și valoroși.
În prezent, starea de sănătate a senatorul este stabilă, cu diagnostic endocardită infecțioasă. Acesta se află internat la Institutul Național de Boli Infecțioase «Matei Balș» din București.”
Cu ce valori au plecat Ceauşeştii de la Snagov? E o întrebare care a stârnit multe controverse de-a lungul anilor. Unii “văd” conturi, cifruri, parole secrete şi milioane de dolari cash. Alţii vorbesc despre “pâine, apă şi mere”. Fragment din volumul “Sfârșitul Ceaușeștilor”.
Maiorul Florian Raţ: “Femeia care avea grijă de vilă, acolo, a întrebat: «Unde merge Tovarăşul?». Eu i-am spus că nu ştiu, iar ea a zis să ne pună ceva pentru drum. I-am spus să pună pâine, mere, apă, că nu ştiu unde mergem. A făcut un pachet aşa, învelit în hârtie albă, pe care l-a adus la elicopter”. Cu acest pachet, voluminos şi misterios, ne vom mai întâlni de-a lungul acestei călătorii.
Şi mapa-plic a Elenei Ceauşescu, luată din sediul CC, a fost adusă din nou în elicopter. De ea avea grijă căpitanul Marian Rusu, garda de corp a Tovarăşei. “Era la Marian Rusu, la el am văzut-o când ne-am urcat în elicopter ”, a povestit maiorul Florian Raţ, garda de corp a lui Nicolae Ceauşescu.
Căpitanul Rusu a recunoscut: “Bobu a venit cu geanta neagră la elicopter. Ceauşescu ne-a spus: «Voi doi mergeţi mai departe cu noi!», adică eu şi Raţ, şi «ei rămân aici», adică Emil Bobu şi Manea Mănescu. Bobu mi-a dat mie acea geantă şi mi-a spus să am grijă de ea ca de ochii din cap, că este a Tovarăşei. Şi am luat cu mine în elicopter acea geantă neagră, care de fapt era o mapă-plic”.
Sărutul
Manea Mănescu
Decizia a fost, aşadar, ca Manea Mănescu şi Emil Bobu să nu mai urce în elicopter. Erau prea mulţi pasageri şi aparatul risca să se prăbuşească.
La despărţire a avut loc o scenă memorabilă, pe care maiorul Florian Raţ a descris-o astfel: “Soţii Ceauşescu au ieşit din clădire şi au mers spre elicopter. Pe aleea care ducea spre elicopter, Ceauşescu le-a spus lui Bobu şi lui Mănescu să rămână acolo. Am văzut că Manea Mănescu a dat mâna cu ei, iar lui Nicolae Ceauşescu i-a sărutat mâna. Ceauşescu le-a mai spus că mergem noi cu ei, arătând spre mine şi spre Rusu Marian”.
Înainte de a părăsi Snagovul, problema care-l preocupa cel mai mult pe Ceauşescu era să facă rost de o gardă adevărată, o gardă militară bine înarmată. Una care să-l însoţească în zborurile pe care le mai avea de făcut.
Vasile Maluţan: “Ceauşescu mi-a cerut să-i raportez generalului Rus că are nevoie de două elicoptere mari, cu trupe pentru însoţire, că se simţea descoperit. Nu avea gardă ca lumea. Şi a insistat pe treaba asta. Am luat legătura cu Rus, care zice: «Discută direct cu Tenie şi raportează-i ce mi-ai raportat mie!». Adică, ordinul lui Ceauşescu”.
“Vasile, orientează-te!”
Colonelul Petru Tenie se afla la comanda flotilei prezidenţiale de la Snagov. Maluţan continuă: “Am făcut cum mi-a ordonat generalul Rus, mi s-a dat legătura, am vorbit cu Tenie. Şi Tenie zice: «Vasile, fii atent că, din momentul de faţă, nu se mai ridică niciun elicopter! Aşa că orientează-te!». Lucrul acesta m-a încurajat extraordinar. Discuţia avea loc la ieşirea din Palat. Ceauşescu a stat pe scări, lângă mine, să audă ce vorbesc. M-a auzit ce am vorbit… A dat din mână nemulţumit… Dar el pe Tenie nu l-a auzit! N-a ştiut că Tenie mi-a spus treaba asta. Eu lui Ceauşescu i-am raportat că elicopterele se pregătesc şi… or să vină. Îmi pregăteam o minciună – că voiam să plec de la Snagov – şi să-i zic că trebuie să schimbăm elicopterul, că l-am suprasolicitat la decolarea de pe CC şi nu prezintă garanţie. Dacă vrea să plece de aici şi să decoleze din nou, eu nu-i mai garantez că ajungem întregi!”
“Da’ pe noi cui ne laşi?”
Nicolae Ceauşescu, gânditor, n-a reacţionat imediat. S-a băgat în ciorbă Elena Ceauşescu. Povesteşte Maluţan: “Am încercat să-l mint. La care, Madam Ceauşescu zice: «Da’ pe noi cui ne laşi, dacă tu pleci cu ăsta…?» «Vin cu celălalt, de rezervă. Cu ăla bun». Eu voiam să mă văd plecat de-acolo… Mai cu seamă că, după aia, iar am intrat înăuntru, iar Rusu Marian s-a apropiat de mine şi mi-a spus: «Vasile, vezi că a căzut Televiziunea!». Am înţeles că a fost ocupată de demonstranţi. Şi mi-am dat seama că, din momentul ăsta, trebuie să se întâmple ceva… Adică, trebuie să «divorţăm» de Ceauşescu – aşa am gândit-o eu atunci. După care m-am dus la elicopter. Am vorbit cu băieţii: «Uite, măi băieţi, am încercat şi treaba asta, să reuşim să-l păcălim, să fugim cu elicopterul la unitate. N-a fost de acord». Eu nu ştiam ce forţe au ei acolo. Că dacă ştiam că sunt numai doi soldaţi şi nu ştiu ce… porneam motoarele şi fugeam”.
Afirmaţia că “a căzut Televiziunea” trebuie interpretată astfel: a fost ocupată de manifestanţii anti-Ceauşescu, însă nu a început să emită în favoarea Revoluţiei. Acest lucru avea să se întâmple puţin mai târziu, când Ceauşeştii se aflau în zbor spre judeţul Dâmboviţa.
“Îmi făceam planul cum să fug, să scap de ei”
Emil Bobu
Dar aventura de la Snagov nu se încheiase. Pilotul prezidenţial îşi continuă povestea. “Am fumat o ţigară şi mă cheamă iar în interior. «Băi, ia, mă, legătura din nou cu ăştia, ce dracu’ întârzie atâta? Să chemi elicopterele!». El o credea pe aia: că vin elicopterele. Am luat legătura cu unitatea… cu Tenie, bineînţeles, că vorbeam de formă. Zic: «Ce faceţi cu elicopterele?! Uite, tovarăşul preşedinte aşteaptă elicopterele alea». Iar Tenie: «Băi, ţine-l de vorbă!». Eu îmi făceam planul cum să fug de aici. Cum să scap de ei. A doua oară… Iar am plecat către elicopter. Dar m-au mai chemat o dată! «Băi, vino înapoi şi dă din nou telefon, să vină ăştia!». Mă întorc înapoi – iar telefonul de formă… Acelaşi telefon – degeaba… Şi am plecat. «Eu mă duc şi vă aştept la elicopter». Dar le spun că nu mai pot să-i iau pe toţi, de acolo nu mai pot decola cu toţi, că n-am unde să-i dau drumul la vale, aşa cum am făcut de pe CC. Şi zic: «Intru în copaci… Nu se poate!» Atunci, Manea Mănescu şi cu Bobu au zis că se descurcă ei cu vreo maşină, ceva…”
Fuga-fuga, că pleacă elicopterul!
“După ce mi-a spus Rusu că a căzut Televiziunea, Ceauşescu mă trage de mânecă şi mă întreabă dacă «servesc cauza». La care m-am uitat aşa, puţin… că eu nu am mai auzit cuvântul ăsta! Era vreo parolă între cei care lucrau în CPEx… Nu i-am răspuns nimic. Am cerut permisiunea să plec la elicopter. Acolo, zic: «Băieţi, nu ştiu cum ieşim din povestea asta, dar oricum, noi pornim motoarele». M-am înţeles cu mecanicul – zic: «Înainte de a apărea ei, tu eşti atent; dacă am pornit şi al doilea motor şi ţi-am făcut semn că suntem gata de decolare, te-ai urcat, ai tras uşa şi… am şters-o!» Cu scările lăsate, ca şi cum îi aşteptam pe ei… Zic: «Şi dacă apar cumva, o să poată să dea ordin la ăştia să tragă în noi. Deci, pornim motoarele şi o ştergem la unitate, că pe traseu nu ne dă nimeni jos». Ştiam noi cum să ajungem să nu ne dea nimeni jos: să nu ne ridicăm prea sus! Şi pornesc primul motor. Când au auzit zgomotul motorului, au venit alergând către elicopter. N-am avut ce face! Dacă dădeau ordin să se tragă? Dacă trag, ne omoară ca pe nişte proşti. Că nu ştiam ce au în cap”, povesteşte Maluţan.
Escala de la Snagov
* Locul: Palatul de la Snagov
* Aterizarea: 22 decembrie, ora 12.21 (cu elicopterul)
* Decolarea: 22 decembrie, ora 12.47 (cu elicopterul)
* Durata escalei: 26 de minute
* Personaje: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, Emil Bobu, Manea Mănescu, mr. Florian Raţ (garda de corp a lui Ceauşescu), cpt. Marian Rusu (garda de corp a Elenei), col. Vasile Maluţan (pilot), col. Mihai Ştefan (copilot), maistru militar Stelian Drăgoi (mecanic de bord), personalul Palatului.
– Va urma –
———————————————
Dacă doriți CĂRȚILE LUI GRIGORE CARTIANU despre evenimentele din decembrie 1989(„Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com. Menționați și un număr de telefon!
Tot aici puteți comanda și celelalte cărți publicate de Grigore Cartianu: „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, „600.000 – #Rezist”, „Hora de la miezul nopții”, „Hagi”.
În 12 minute, „Genialul” şi „Ilustra” au schimbat sediul CC al PCR cu Palatul de la Snagov. Nici acolo nu se simțeau însă în siguranță. Căutau un loc liniştit, în care să li se recunoască statutul de conducători. El visa să se instaleze într-un centru de comandă sigur, de unde să organizeze rezistența. Deziluziile s-au ținut lanț. Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.
22 decembrie 1989, ora 12.09, Comitetul Central al Partidului Comunist Român. Elicopterul Dauphin 203, de culoare albă, se ridică greu de pe acoperişul clădirii de şase etaje. Jos, în Piaţă, două cuvinte electrizează mulţimea: “Fuge Ceauşescu!”. Zeci de mii de oameni preiau cuvintele din zbor şi le transmit mai departe, ca pe o parolă izbăvitoare. Până atunci, înainte de a pronunţa numele Ceauşescu, trebuia să te uiţi în jurul tău, să vezi dacă te aude cineva. Acum, în câteva secunde, toată Piaţa ştie: fuge Ceauşescu! De fapt, Ceauşescu este evacuat.
Dar ce se-ntâmplă? Elicopterul intră în cădere, se lasă brusc pe lângă ferestrele clădirii… etajul 6… 5… 4… Entuziasmul Pieţei se intersectează cu un or de spaimă: se prăbuşeşte peste noi! Aparatul se redresează însă şi începe să ia înălţime, suficient cât să nu se ciocnească de clădirile înalte din preajmă. Apoi se duce ca o libelulă spre o destinaţie necunoscută, până când se pierde în zare.
Filiera Stănculescu – Rus – Tenie – Maluțan
Colonelul Vasile Maluţan e transfigurat. Elicopterul pilotat de el zboară spre nord, peste Arcul de Triumf, şi se îndreaptă spre… Colonelul aşteaptă detalii despre destinaţie. O spaimă nu-i dă pace: dacă trage vreun nebun şi ne doboară? Zbura cu Ceauşescu de mulţi ani, iar din 1985 era pilotul său favorit, dar niciodată nu simţise o asemenea frică.
În creierul lui Maluţan rulează filmul absurd al ultimelor 40 de minute. Se afla la Otopeni, la baza flotilei prezidenţiale, în dubla sa calitate de pilot şi de locţiitor al comandantului de escadrilă. La ora 11.33 a primit ordin de la şeful său, colonelul Petru Tenie, să zboare spre Piaţa Palatului. Tenie primise ordin, la rândul său, de la generalul Iosif Rus, comandantul Aviaţiei Militare. La capătul firului se afla generalul Victor Atanasie Stănculescu, proaspăt numit ministru al Apărării chiar de către Ceauşescu.
Maluţan nu mai e printre noi, ca să vorbească. A murit stupid, pe 26 mai 1995, zdrobit după ce elicopterul său – care efectua lucrări agricole în zona Fundulea – a agăţat un fir de înaltă tensiune. El se destăinuise însă cu doar o zi înainte, pe 25 mai 1995, când fusese audiat de Comisia Senatorială “Decembrie 1989”. Teribilă coincidenţă! Maluţan vorbise mult, poate mai mult decât trebuia…
„Aveau niște figure transfigurate”
“De obicei, aterizam în faţa Palatului. Când am ajuns deasupra Pieţei, venind dinspre Athénée Palace, am raportat prin radio că nu se poate ateriza din cauza mulţimii. Am fost întrebat: «Pe clădire poţi să aterizezi?». «Da, bineînţeles că pot», i-am răspuns. Şi am aterizat pe terasă. Terasa era pregătită, pentru că am văzut antene de televizor care erau culcate jos, aveau un sistem de rabatare. Am aşteptat douăzeci şi ceva de minute. Pe timpul staţionării n-am redus motoarele, le-am lăsat la relanti. Oricând puteam să… Când soţii Ceauşescu au apărut la elicopter, cei din gardă îi aduceau mai mult pe sus. Erau atât de speriaţi! Aveau nişte guri transfigurate. S-au urcat buluc în elicopter, iar mecanicul de zbor de-abia a avut loc să închidă uşa. Eram prea mulţi. Mecanicul s-a aşezat între scaunul lui Ceauşescu şi uşă, aşa, puţin înghesuit, ca şi cum ar stat în braţe. Şi am decolat.”
Nicolae şi Elena Ceauşescu s-au aşezat în spatele piloţilor, pe cele două fotolii VIP, cu care de altfel erau obişnuiţi. El în stânga, ea în dreapta. Emil Bobu, Manea Mănescu şi cei doi aghiotanţi s-au înghesuit pe bancheta din spate.
Pilotul Vasile Maluţan a descris pericolul care-i păştea pe toţi. “Când ne pregăteam de decolare, norocul a fost că cei care s-au urcat pe terasă n-au venit către elicopter. Că dacă se agăţau câţiva de elicopter, nu mai puteam să decolez. Ba, poate mai rău, încercam să decolez şi ne prăbuşeam peste mulţime. Se întâmplau alte nenorociri.”
Panică în garda președintelui
Dintre cei nouă oameni aflaţi în elicopter, doi erau “intruşi“: Manea Mănescu şi maiorul Florian Raţ. Mănescu a fost luat la bord doar pentru că şeful Guvernului, Constantin Dăscălescu, s-a întors să-şi ia paltonul şi s-a încuiat în WC-ul de la etajul 1, ca să scape de Ceauşescu. În locul lui Raţ trebuia să fie un alt ofiţer din Direcţia a V-a, locotenent-colonelul Vasile Tălpeanu, care era de serviciu în ziua aceea ca aghiotant al lui Ceauşescu. Tălpeanu a dispărut, “s-a ascuns” – a declarat Maluţan – “pentru că n-a vrut să mai apară lângă Ceauşescu”. În schimb, Florian Raţ, care nu era de serviciu în garda preşedintelui, s-a agăţat de elicopter. În 1990, la propriu-i proces, a fost întrebat: “De ce te-ai urcat, totuşi?” “Mi-a fost frică să rămân acolo! Am văzut ce vine în urma noastră…” În urma lor veneau zeci, sute de revoluţionari furioşi.
Destinația: „Balta Mică”
Colonelul Maluţan lasă palatul în urmă şi se concentrează asupra absurdului care domină zborul. Martor de preţ rămâne stenograma audierii sale din 1995. “După ce am luat înălţimea de siguranţă, am intrat în viraj către nord şi mi-am dat jos căştile de pe urechi, ca să pot să comunic cu Ceauşescu, căci el nu avea căşti. Când voia să-mi spună ceva, mă bătea pe umăr, iar eu întorceam capul. L-am întrebat: «În ce direcţie…?» Zice: «Ai luat legătura cu judeţele astea apropiate, cu Argeşul, cu Doljul…?» Zic: «N-am luat legătura cu nimeni». Nu mai răspundea nimeni la radio prin reţeaua lor. Ceauşescu s-a sfătuit puţin cu Madam şi mi-a indicat să merg către Snagov. Atunci, eu am comunicat la bază că mergem către «Balta Mică». Aşa era ştiut Snagovul: «Balta Mică»”.
De ce nu a aterizat la Otopeni
Fostul lider comunist Emil Bobu a declarat că, înainte de a urca în liftul din sediul CC, Nicolae şi Elena Ceauşescu se sfătuiau dacă n-ar fi mai bine să meargă la Uzinele “23 August“. Cei doi păreau înţeleşi în privinţa acestei destinaţii, dar în elicopter n-au pomenit de ea.
Când a trecut pe deasupra Aeroportului Otopeni, Maluţan a fost întrebat de un coleg de la bază: “De ce nu aterizezi aici?”. “Deocamdată respect un ordin”, a răspuns pilotul. Peste ani, avea să explice: “Mă gândeam la el, că era încă preşedinte şi…”
La ora 12.21, elicopterul a aterizat în curtea Palatului Snagov, pe un “ochi” de iarbă din mijlocul livezii.
* Viteza medie: 150 km/oră * Vehicul: elicopter Dauphin (bimotor) * Înălţimea de zbor: 250–300 metri * Echipaj: col. Vasile Maluţan (pilot), col. Mihai Ştefan (copilot), maistru militar Stelian Drăgoi (mecanic de bord) * Pasageri: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, Emil Bobu, Manea Mănescu, mr. Florian Raţ (garda de corp a lui Nicolae Ceauşescu), cpt. Marian Rusu (garda de corp a Elenei Ceauşescu).
– Va urma –
———————————————
Dacă doriți CĂRȚILE LUI GRIGORE CARTIANU despre evenimentele din decembrie 1989(„Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com. Menționați și un număr de telefon!
Tot aici puteți comanda și celelalte cărți publicate de Grigore Cartianu: „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, „600.000 – #Rezist”, „Hora de la miezul nopții”, „Hagi”.
Momentul balconului a fost picătura care a umplut paharul. După tentativa ratată de a se adresa demonstranţilor, Ceauşescu n-a mai stat pe gânduri: părăseşte sediul. Fragment din volumul „Sfârșitul Ceaușeștilor”.
Locotenent-colonelul Ion Tălpeanu, unul dintre aghiotanţii lui Ceauşescu, a văzut cât de rapidă a fost decizia de plecare spre lifturi. „După încercările nereuşite de a vorbi mulţimii, m-a trimis să-i aduc paltonul. Îşi ţinea hainele în spatele cabinetului. Am luat de acolo paltonul, fularul, pălăria. I le-am adus, iar când am ajuns, am văzut că se hotărâseră să plece. În momentul în care i-am dat hainele, Ceauşescu ori vorbea cu soţia, ori vorbea singur: «Plecăm, sunt muncitori şi nu se poate trage! Plecăm şi vedem ce-o să facem!».”
Ceauşescu şi însoţitorii săi nu au plecat spre terasă cu cele două lifturi din faţa Cabinetului 1, pentru că, din construcţie, acestea urcau doar până la etajul 5. De aceea, „iubitul conducător” şi „cea dintâi femeie a ţării” au fost conduşi pe holul principal, spre dreapta, până la alte două lifturi. Acestea erau situate în zona destinată personalului de serviciu şi chelnerilor aflaţi în slujba preşedintelui.
În apropierea lifturilor se află două WC-uri, pe lângă care Ceauşeştii au trecut în fugă. Au avut ocazia să vadă, pentru ultima oară, o ctitorie care dăinuieşte şi după 20 de ani: cele două fotograme care indică „Bărbaţi” şi „Femei”. Profilul lor este, evident, al lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu.
Până să părăsească holul principal, Ceauşescu duce un dialog al surzilor cu cei din apropierea cabinetului său. Nu-l mai ascultă nimeni. Un etaj mai jos, revoluţionarii sunt la uşile clădirii şi încearcă să pătrundă în sediu. Salvarea e o chestiune de secunde. Drumul spre elicopter devine o cursă contracronometru. Orice clipă pierdută poate însemna linşajul.
Edificatoare este relatarea generalului Stănculescu: „Nu am văzut atunci decât nişte oameni speriaţi, asta era imaginea. S-au răspândit ca potârnichile. Câţiva i-au urmat pe soţii Ceauşescu şi au plecat cu un lift care era plin”.
Istoricul Alex Mihai Stoenescu: „Când Ceauşescu a plecat cu liftul de la etajul 1, generalul Iulian Vlad, şeful Securităţii, a dat ordinul de deschidere a uşilor palatului”.
Liftul trădător
Ultimul drum al lui Nicolae Ceauşescu în sediul Comitetului Central a fost cu liftul. De la etajul 1 până la… pardon, până aproape de etajul 6. Liftul s-a blocat între etajele 5 şi 6, cu două palme înaintea destinaţiei. Iniţial, însoţitorii au crezut că este mâna revoluţionarilor, însă unii martori din CC spun că, de emoţie, e posibil ca Elena Ceauşescu să lovit uşa liftului.
Aghiotantul lui Nicolae Ceauşescu, maiorul Florian Raţ, a însoţit cuplul dictatorial în lift. El avea să declare: „Era aproximativ ora 11.45 şi am urcat în lift cu Elena şi cu Nicolae Ceauşescu, să ajungem la etajul 6, unde aterizase elicopterul. Când să mai avem vreo 30 de centimetri până la etajul 6, s-a oprit liftul, probabil că a umblat cineva la el. Atunci Ceauşescu mi-a spus să sparg geamul, că poate deblocăm uşa. Am dat cu patul automatului şi am spart geamul, dar tot nu s-a putut. Atunci, cineva de afară a băgat mâna şi a declanşat rotiţa de sus şi s-a deschis uşa. Am ieşit eu întâi, am dat mâna şi i-am ajutat şi pe ei să iasă. Acolo era generalul Stănculescu. A spus să mergem pe terasă, că ne aşteaptă elicopterul. I-am spus că nu ştiu unde este, că, deşi sunt de 17 ani în CC, nu am fost niciodată acolo”.
Una dintre legendele Revoluţiei spune că, înainte de a urca în lift, Elena Ceauşescu i-ar zis lui Stănculescu: „Victoraş, ai grijă de copii!”, referindu-se probabil la Valentin, Zoia şi Nicuşor. Generalul spune însă că o asemenea replică n-a existat, iar martori care să susţină contrariul nu au ieşit la rampă.
Stănculescu i-a condus pe soţii Ceauşescu până la elicopter, care-i aştepta cu motoarele pornite. În aparat urcaseră deja Emil Bobu şi Manea Mănescu.
Semnalul de la Moscova
Istoricul Ioan Scurtu sesizează un aspect important al evenimentelor de atunci: interesul sovieticilor.
„După ce, timp de o săptămână, conducerea sovietică a evitat să-şi exprime public poziţia faţă de România, în dimineaţa de 22 decembrie, Congresul Deputaţilor Poporului al URSS a fost informat de Gorbaciov că a primit veşti de la Ambasada sovietică la Bucureşti, despre evenimentele din noaptea precedentă, drept care a propus elaborarea unei declaraţii politice. «Congresul Deputaţilor Poporului al URSS îşi exprimă îngrijorarea serioasă în legătură cu ştirile referitoare la evenimentele dramatice din România, care au dus la victime omeneşti. Aceasta trezeşte un sentiment de profund regret. Ne exprimăm speranţa că, în cel mai scurt timp, în România vor fi găsite posibilităţi de reglementare paşnică a problemelor apărute, în spiritul răbdării, umanismului şi respectării drepturilor omului». În timp ce la Moscova se adopta acest document, în Bucureşti, revoluţionarii pătrundeau în clădirea Comitetului Central, iar militarii din interior, deşi aveau la dispoziţie armament şi muniţie, nu au opus rezistenţă.”
– Va urma –
———————————————
Dacă doriți CĂRȚILE LUI GRIGORE CARTIANU despre evenimentele din decembrie 1989(„Sfârșitul Ceaușeștilor”, „Crimele Revoluției”, „Teroriștii printre noi”, „Cartea Revoluției”) sau filmul pe DVD „Moartea Ceaușeștilor – Trei zile până la Crăciun” (scenariul Grigore Cartianu, regia Radu Gabrea), trimiteți mesaj pe e-mail, la adresa: redactia@ziaristii.com. Menționați și un număr de telefon!
Tot aici puteți comanda și celelalte cărți publicate de Grigore Cartianu: „Jurnalul unui puci ratat”, „Miracolul din noiembrie”, „600.000 – #Rezist”, „Hora de la miezul nopții”, „Hagi”.
Colonelul Vasile Maluţan e transfigurat. Elicopterul pilotat de el zboară spre nord, peste Arcul de Triumf, şi se îndreaptă spre… Colonelul aşteaptă detalii despre destinaţie. O spaimă nu-i dă pace: dacă trage vreun nebun şi ne doboară? Zbura cu Ceauşescu de mulţi ani, iar din 1985 era pilotul său favorit, dar niciodată nu simţise o asemenea frică.
“De obicei, aterizam în faţa Palatului. Când am ajuns deasupra Pieţei, venind dinspre Athénée Palace, am raportat prin radio că nu se poate ateriza din cauza mulţimii. Am fost întrebat: «Pe clădire poţi să aterizezi?». «Da, bineînţeles că pot», i-am răspuns. Şi am aterizat pe terasă. Terasa era pregătită, pentru că am văzut antene de televizor care erau culcate jos, aveau un sistem de rabatare. Am aşteptat douăzeci şi ceva de minute. Pe timpul staţionării n-am redus motoarele, le-am lăsat la relanti. Oricând puteam să… Când soţii Ceauşescu au apărut la elicopter, cei din gardă îi aduceau mai mult pe sus. Erau atât de speriaţi! Aveau nişte guri transfigurate. S-au urcat buluc în elicopter, iar mecanicul de zbor de-abia a avut loc să închidă uşa. Eram prea mulţi. Mecanicul s-a aşezat între scaunul lui Ceauşescu şi uşă, aşa, puţin înghesuit, ca şi cum ar stat în braţe. Şi am decolat.”