ziaristii.com

Etichetă: corneliu coposu

  • Revolta unui fost lider al PNȚCD față de unele afirmații ale lui Nicolae Manolescu despre Corneliu Coposu. „Era un om politic redutabil, dar nu era și un om de stat”, a scris președintele Uniunii Scriitorilor

    Într-un editorial publicat recent în revista „România literară” (pe care o conduce), Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor, a făcut câteva afirmații riscante la adresa regretatului Corneliu Coposu, liderul PNȚCD și al Opoziției anti-FSN din prima jumătate a anilor ’90 (1990-1995). Secretarul general al PNȚCD din acea vreme, Liviu Petrina, a reacționat prompt.

    În calitate de președinte executiv al Partidului Corectei Guvernări (PCG), partid fondat și condus de foști fruntași ai PNȚCD, Liviu Petrina a trimis revistei „România literară” un Drept la replică, pe care revista nu i l-a publicat.

    Ziaristii.com publică această luare de poziție, ca o formă de solidarizare cu memoria unui Om cu „O” mare: Corneliu Coposu.

    Dreptul la replică

    „Către conducerea revistei «Romania literară»

    Rugăm publicați Precizarea, în virtutea dreptului la replică. Mulțumim.

    Precizare: Timeo Danaos et dona ferentes.

    Domnul Nicolae Manolescu face afirmații stranii cu privire la patriotismul Seniorului Corneliu Coposu (vezi «România literară», nr. 21 / 22 mai 2020, pag. 28).

    Este un joc de cuvinte penibil să spui despre Corneliu Coposu: «era un om politic redutabil, dar nu era și un om de stat»; «nu România a avut-o Corneliu Coposu în vedere, ci PNȚCD-ul»; «tacticile subterane ale mult iubitului și deopotrivă mult detestatului Corneliu Coposu».

    Corneliu Coposu este parte a Elitei Românești care s-a opus comunismului – care năvălise peste Neamul nostru -, gata a plăti cu libertatea, cu viața, cum au și făcut Iuliu Maniu, Ion Mihalache și ceilalți martiri ai PNȚ-ului.

    Corneliu Coposu este liderul renașterii demnității naționale și a democrației în România, al rezistenței anti-criptocomuniste realizate de PNȚCD după 1989.

    Iuliu Maniu și Ion Mihalache, Corneliu Coposu, frații Matei și Ioan Boilă, Ion Puiu, Ion Diaconescu, Ioan Bărbuș si ceilalți fruntași, în temnițele comuniste, iar în exil Ion Rațiu și Ion Varlam etc., au mărturisit – repet: fie și cu prețul vieții! – dragostea lor față de Neamul Românesc, față de libertate și democrație. Nu au fost preocupați de un anume partid, ci de Patria Română. Așa au fost liderii PNȚCD și după sfărâmarea comunismului.

    Începând cu Decembrie 1989, fiecărui patriot român i s-a oferit posibilitatea deplină să participe la opera de eliberare și re-democratizare a țării, după o jumătate de secol de ocupație sovieto-comunistă.

    Fiecare patriot român trebuia să se alăture, cât mai curând, unuia dintre cele trei partide istorice – în primul rând, PNȚ-ului devenit Creștin-Democrat prin diligențele lui Ioan Alexandru, Liviu Petrina, Iftene Pop, ale grupării acestora; sau PNL-ului sau PSDR-lui-Cunescu.

    Cine s-a dus cu Iliescu, cine nu s-a alăturat unuia din cele trei partide, până la alegerile din mai 1990, să nu ne vorbească de patriotism!

    Domnul Manolescu îl descria pe Iliescu, în 1990, om cu O-MARE (sic!) și considera că partidele politice nu mai au ce căuta în Istorie, pleda numai pentru fronturi, alianțe și alte închipuiri efemere dragi manipulatorilor din formațiunile totalitare.

    Domnul Manolescu își amintește de o ofertă făcută Convenției Democrate de Iliescu, prin 1992: dincolo de ponderea în Parlament, Președinția Senatului să revină CDR-ului. Iliescu a fost de acord să renunțe la acel post, dar «i-a pus o condiție lui Coposu: președinția Senatului să nu revină în niciun caz PNȚCD-ului».

    Domnul Manolescu – care afla, zice, mai târziu că Iliescu îl prefera pe dânsul în capul Senatului – este surprins că liderii PNȚCD, care conduceau CDR-ul, nu au acceptat funcția oferită CDR-ului, spunând că nu au încredere în Iliescu: Timeo Danaos… Teme-te de comuniști și când fac daruri! Era în 1992, azi e și mai evident: Brucan și Iliescu preconizau plasarea și pe stânga, și pe dreapta a cripto-marxiștilor.

    Citind aserțiunile domnului Manolescu, un fost coleg, diplomat, m-a întrebat dacă «nu era oare mai bine pentru țară să participe la putere și CDR»? A adăugat: și Iuliu Maniu, în 1944, poate era bine să accepte oferta rușilor și să preia funcția de prim-ministru.

    Nu, colega! Nu era bine. Și Maniu, și Coposu știau/aplicau sacra regulă a politicii superioare: principiile nu se negociază!

    Și rușii au pus tot «o singură condiție: renunțarea la Basarabia și la nordul Bucovinei». Patriot impecabil, Maniu le-a răspuns: Aiasta una nu se poate! Carta Atlanticului, lansata de anglo-americani la izbucnirea Războiului și semnată apoi și de Domniile Voastre, de URSS, stipulează clar: nicio acaparare teritorială dincolo de granițele de la 1 septembrie 1939 nu va fi validată la Conferința de Pace…

    Și istoria mai recentă ne învață.

    Domnul Manolescu greșește: în 1996, nici CDR, nici PNȚCD nu au câștigat alegerile. CDR a obținut numai 37,5%, din care PNȚCD două treimi, adică numai 25% din locurile din Parlament. Atunci, CDR și Emil Constantinescu și l-au alăturat pe Petre Roman cu jumătate din FSN. Rezultatul: catastrofal nu numai pentru CDR, pentru PNȚCD, dar, mai ales, pentru România…

    Dacă mai trăia în/după 1996, Corneliu Coposu ar fi continuat să se țină ferm de principii și ar fi servit întotdeauna interesul general, Țara sa.”

    Liviu Petrina

    Președinte executiv al Partidului Corectei Guvernări (PCG)

    Fost secretar general al PNȚCD sub președinția lui Corneliu Coposu

    Fost membru al Parlamentului României

    București, 26 mai 2020

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Din mormânt, Corneliu Coposu îl acuză pe Iliescu: „Lupta cu teroriștii, o oribilă înscenare”!

    În volumul „Mărturisiri. Corneliu Coposu în dialog cu Vartan Arachelian”, carte apărută la editura „Fundația Academia Civică”, în anul 2014, regăsim viziunea clară și argumentată prezentată publicului de către Corneliu Coposu, președintele PNȚ-CD de după 1990, fost consilier al lui Iuliu Maniu și deținut politic în perioada comunistă, în legătură cu revoluția din 1989.

    Liderul țărănist, decedat în noiembrie 1995, a descris rolul lui Ion Iliescu în evenimentele tulburi de la sfârșitul lunii decembrie 1989. Mărturia lui Corneliu Coposu rămâne ca o acuzare peste timp a fostului președinte al României, judecat astăzi pentru crime împotriva umanității.

    „Am văzut şi am asistat – nu pot să zic că am participat – la această revoltă populară care era aşa de pornită, încît cred că ar fi reuşit chiar dacă mitralierele ar fi secerat 50.000 de oameni”, își amintește Corneliu Coposu, într-un dialog cu Vartan Arachelian, fost realizator de emisiuni pentru TVR.

    „Revoluţia ar fi reuşit oricum, pentru că în faţa pornirii, plină de indignare, a opiniei publice, nici chiar mitralierele nu pot să reziste. S-a lansat ideea că de cînd s-a inventat mitraliera, au dispărut revoluţiile. Nu-i adevărat. Dacă există o pornire nestăvilită împotriva unei nedreptăţi strigătoare la cer, chiar dacă 50 de rînduri cad secerate de mitralieră, pînă la urmă se termină încărcătura mitralierei şi valul de oameni protestatari îi copleşeşte pe asasini“, povestea Corneliu Coposu.

    Descrierea lui despre furia și neliniștea oamenilor ieșiți pe stradă în acele zile surprinde emoția și determinarea acestora de a-l goni pe Ceaușescu și de a trimite la groapa istoriei comunsimul din România.

    „Acum, lumea din Apus afirmă că nici n-a existat o revoluţie, că a existat o lovitură de palat susţinută de ruşi. Lucru neadevărat. A existat o revoluţie. Această revoluţie a fost cîştigată de generaţia tînără, care a determinat fuga dictatorului şi prăbuşirea comunismului. Ce a urmat este o altă secvenţă”, povestea Corneliu Coposu.

    Acesta făcea o distincție clară între revolta populară care l-a dat jos pe Ceaușescu și deturnarea acesteia de către un grup de conspiratori strânși în jurul lui Ion Iliescu și care aveau sprijinul Moscovei.

    „… a aparţinut grupului de veleitari care, pentru a-şi asigura şi consolida puterea, a montat această oribilă înscenare, adică pretinsa luptă cu teroriştii, care a costat atâtea vieţi. Povestea cu teroriştii este o invenţie, în realitate, oamenii aceştia au avut cinismul să pună armata să se împuşte reciproc pentru a crea impresia unei rezistenţe ceauşiste pe care ei, neocomuniştii, au lichidat-o. Prin această înscenare sîngeroasă au vrut să fie legitimaţi ca salvatori ai revoluţiei. O minciună comunistă, ca multe altele. O minciună criminală“, a spus acuzator, la momentul realizării interviului, Corneliu Coposu.

    El l-a acuzat pe Ion Iliescu de faptul că a creat o diversiune în care grupuri înarmate din diferite unități militare s-au împușcat reciproc pentru a crea senzația de rezistență din partea trupelor fidele lui Ceaușescu.

    După prăbușirea regimului Ceaușescu au murit în confruntările violente care au urmat 954 de persoane, alte câteva mii fiind rănite.

    Ion Iliescu, fostul președinte al României, judecat astăzi în Dosarul Revoluției, a scris un text publicat pe blogul său în care spune că această căutarea a vinovaților pentru ce s-a întâmplat atunci ar trebui să înceteze.

    Klaus Iohannis, într-un discurs ținut la Timișoara, cu ocazia comemorării a 30 de ani de la începutul revoluției din 1989, a spus că nu e posibil ca după trei deceneii „călăii să umble liberi” pe străzi.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Blasfemia „ciumei roșii”: PSD vrea să-și schimbe numele în PNȚCD, cu ajutorul lui Pavelescu

    Conform unor surse din PSD, Marcel Ciolacu și Paul Stănescu se pregătesc să propună în CEX ca temă pentru viitorul congres schimbarea numelui PSD.

    Aceștia vor să realizeze o formulă de asociere cu Aurelian Pavelescu, omul cu ștampila la PNȚ-CD, și să preia numele partidului istoric care după 1990 a fost condus de Corneliu Coposu.

    Ciolacu și Stănescu se gândesc că astfel PSD scapă de toată încărcătura negativă a guvernăriilor toxice și acuzațiile de corupție, scapă de asocierea cu comunismul, dar realizează o legătură și cu votanții săi din mediul rural prin termenul de „țărănesc”.

    Aurelian Pavelescu, cel care deține marca și documentele oficiale ale PNȚ-CD, este un apropiat al PSD. Liviu Dragnea l-a cultivat pe acesta multă vreme, un indiciu că avea de gând ca la un moment dat să propună și el această mișcare.

    Pavelescu se comportă ca un propagandist PSD și nu va fi decât o problemă de contractuală predarea către Ciolacu și Stănescu a numelui gloriosului partid istoric.

    „Klaus Iohannis a câștigat și el alegerile la un scor astronomic, 65%, dar tot ca Ion Iliescu. Dacă Ion Iliescu a câștigat cu mesajul că țărăniștii sunt moșierii care vin și iau pământurile la săraci, iar PNȚCD a tras în țărani la 1907 – deși PNȚ nici nu exista atunci, s-a înființat în 1926 -, DECI TOT PE DISCURSUL MANIPULĂRII ȘI URII, Klaus Iohannis a câștigat aruncând în spinarea PSD tot răul guvernărilor din ultimii 30 de ani, din care 20 de ani au fost la putere Președinți ai dreptei! Timp în care guverne de dreapta, de la CDR, Alianța DA, PNL, PDL, USL, Cioloș au avut responsabilități la fel de mari ca și guvernele PSD-iste, dar care, dintr-o dată, au fost exonerate printr-o propagandă de tip fascist! Nimeni nu poate contesta astăzi că PSD este un partid democratic, prin cele făcute în timpul guvernării!”, scria Aurelian Pavelescu într-o postare făcută luni, 25 noiembrie, după victoria lui Klaus Iohannis din alegerile prezidențiale.

    Despre această posibilitate ca PSD să devină PNȚ a scris și sociologul Barbu Mateescu într-o postare pe Facebook.

    Dacă această dorință a liderilor PSD se confirmă, ea va stârni un scandal monstru în societatea românească. PNȚ a fost o forță politică în perioada interbelică, avându-l ca lider pe Iuliu Maniu, părinte al Marii Uniri, mort la Sighet, în 1953, fiind aruncat în închisoare de comuniști.

    De asemenea, Corneliu Coposu, președintele PNȚ-CD de după 1990, a fost cea mai importantă figură a opoziției democratice în confruntarea cu Ion Iliescu, profitorul Revoluției din 1989.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Cumpănașu înființează Fundația „Alexandra Măceșanu”, ca să stoarcă bani de la naivi. Cu ONG-ul a sifonat milioane de la stat

    * VIDEO. Dialogul aspru al lui Mălin Bot cu deputatul „Mitralieră”. PSD-istul a devenit agresiv. Ziaristul a refuzat să dea mâna „cu hoții și cu mafioții”

    * VIDEO. Mesajul superb al Sorinei, de la New York. Fetița scoasă cu greu din captivitatea familiei Șărămăt vorbește deja engleza

    * În timp ce românii erau gazați în Piața Victoriei, Dragnea chefuia la Scroviștea. Ți-a plăcut, Bușcule? S-au asortat icrele negre cu șampania franțuzească?

    * El e individul din MAI care a făcut legătura între Carmen Dan, jandarmi și huligani pe 10 august! S-a deplasat cu motocicleta, fiind o piesă-cheie în planul criminal al lui Dragnea

    * La pușcărie, găzarilor! Documentele din 10 august, ferecate de Carmen Dan, au fost desecretizate şi trimise la DIICOT

    * PSD și-a ucis candidatul și de data asta: fake news-uri scandaloase, care înfurie și mobilizează electoratul PNL/USR

    * Rezultate finale pentru primul tur: câte voturi și ce procente au obținut cei 14 candidați. Top 3 în fiecare județ

    * Nu scapă nici sluga borfașilor! Guvernul Orban îl „ievaluează” pe Tudorel Toader și-l retrage din Comisia de la Veneția

    * Birchall are dovada: Dăncilă a vrut Ordonanța 13, conform mesajelor schimbate de cele două în februarie 2017

    * Jaful României prin metoda „Al Capone” şi buget „dublu”. Iese la iveală falimentul de ţară după PSD

    * Un nou „caz Sorina”, în Caraş Severin! Încă o asistentă maternală blochează, în faţa casei, o sentinţă definitivă de adopţie

    * Guvernul PNL distruge conspirația construită de Dragnea la CEDO împotriva statului român

  • Sora lui Corneliu Coposu: „Cât de jos să fii ca om, să faci ceea ce i se face Codruței Kovesi?” / „Nu se poate să moară România, îngropată de netoții ăștia! Nu vă uitați la Dragnea ăsta? Securiștii ăștia, PSD-iștii ăștia…”

    Într-un interviu grozav făcut de Eugen Istodor pentru Hotnews.ro, cu surorile lui Corneliu Coposu, adevărurile și buna-credință izvorăsc precum apa limpede dintr-un izvor de munte. Flavia Bălescu și Rodica Coposu gândesc, trăiesc în matricea morală a ilustrului lor frate.

    Rodica Coposu: 

    • „Despre Corneliu a scris Ion Băieșu că era «dușmanul clasei muncitoare». Asta în timp ce el (Corneliu – n. red.) stătea și tremura că vine Securitatea, că iar pleacă la pușcărie. Scria Băieșu că, la Canal, Coposu se plimba pe șantier și mânca somon și bea numai cafele. Și că a stat în Franța în timpul comunismului.”

    Flavia Bălescu

    • „Eu sper doar în viitorul României. Nu se poate să moară. Nu se poate! E prea mult sacrificiu la baza României ca să piară așa ridicol, îngropată de netoții ăștia. Nu vă uitați la Dragnea ăsta? Cum de a ajuns să țină în mână o țară? Securiștii ăștia, PSD-iștii ăștia. Înseamnă că-i are la mână cu ceva, că toți sunt murdăriți.”
    • „Eu nu cred că au o motivație precisă, de ură pentru cineva. Dar dacă privim după 1989 la felul în care a fost tratat Corneliu, cred că poate fi vorba și de asta. Cred că este ură pentru cei care nu pot fi șantajați cu ceva. Coposu, de student, scria scrisori politicienilor. Niște scrisori destul de acide. El a intrat într-un conflict uriaș cu regele Carol (al II-lea – n. red.), fiindcă îl apăra pe Maniu. Era mereu cu valiza gata ca să fie băgat în pușcărie de Carol. Asta nu o știați. Așa a fost. Corneliu ura orice fel de teroare. Și el a făcut garagațe de astea și de comuniști. Brucan, în 1944, a cerut condamnarea la moarte. Și ne-am întrebat în 1989 ce democrație putea apăra Brucan când ceruse condamnarea asta la moarte.”
    • „Ce ne-au scornit! Că era homosexual, ca și Maniu, păi da, pentru că-i ducea servieta lui Maniu, care avea ciorapi de mătase. Săracul Maniu! Tot felul de porcării inimaginabile.”
    • „Cât de pervertit să fii încât să sucești capetele oamenilor cu manipulări de acest fel? Cât de jos să fii ca om, să faci ceea ce i se face Laurei Codruța Kovesi? Cât de jos? Ți se bagă în cap că albul e negru, numai pentru că așa vrea Puterea. Și pentru ce? Pentru o poziție de ministru? Păi, astea-s trecătoare.”
    • „Nu vedeți cum se promite acum? Ce se promite? Pensii, salarii. Nemernicii ăștia de acum nu fac decât astfel de promisiuni. Să facă, de pot! Eu cred că există un fund al sacului.”
    • „Pe 13 iunie 1990 (la mineriadă – n. red.), era seara pe la vreo 11 – urlete, zbierete, aici în stradă. Și la un moment dat, un telefon, o femeie isterică ne întreabă dacă este numele nostru, casa noastră. Zicem da. «Ca șobolanii o să ardeți, nemernicilor!». Și eu m-am speriat. Și întorc capul. Ușa, geamul ard în flăcări. Corneliu era bolnav, avea febră. Și eu zic: «Dragă, eu plec. Dacă tu vrei să rămâi erou, mori. Eu nu vreau». Dar am avut curajul să ies afară, am fost nebună complet, să sting focul. Ce s-a întâmplat? A venit o mașină. A dat cu cocktail Molotov. Și a aruncat sticla în fereastră. Noroc că fereastra era închisă. A venit altă mașină. S-a spart sticla, gazele s-au împrăștiat pe geam și a ars până sus sub balconul vecinilor. După care s-a aprins lumina vizavi, la vecini. Nici nu știam cine sunt. A încetat nebunia. I-am spus: «Cornel, dragă, te rog frumos, hotărăște-te! Să plecăm de acasă. Vin și ne omoară. Nu vreau să fim eroi. Tu ai stat în pușcărie atâția ani». Și a găsit greu niște prieteni să vină să ne ia. Cornel era foarte calm tot timpul, parcă-l văd cum fuma. Nici nu-i păsa.”
    • „A doua zi dimineața, în Piața Romană am văzut o scenă. Odioasă. Un tânăr cu ochelari traversa spre Academia Comercială. O femeie multă, grasă, blondă, cu niște sprâncene ca de fluture, urla: «Omorâți-l, că-i golan!». Mi s-a făcut rău. Doamne, Dumnezeule! Au tăbărât pe el, praf l-au făcut. Bietul copil… Ajungem la metrou. O matahală de miner cere: «Legitimățiile!». Era o doamnă în vârstă, niște piciorușe subțiri, tremurând – i-a făcut vânt pe scară. Strig: «Nenorocitule!». Mă duc la ea s-o ridic. Avea sânge pe genunchi și tremura, așa… Cum am putut, am luat-o pe sus. Și am intrat în stație la Romană. Eram disperată, enervată de tot. Am rugat pe cineva s-o ducă acasă.”