Mitropolitul Ilarion Alfeiev, un soi de diplomat-șef sau chiar de creier al decerebratei și descreștinatei Biserici Ortodoxe Ruse, îl declară eretic pe Patriarhul ecumenic de la Constantinopol și-l acuză că „a invadat Ucraina”.
Minciunile rușilor sunt atât de sfruntate, încât, dacă n-ar muri oameni în Ucraina, ți-ar veni să râzi. După acești mincinoși patologici, Ucraina e invadată de NATO + diviziile reunite ale Papei și ale Patriarhului ecumenic, iar rușii o păzesc, așa cum apără dreapta credință în dreptul Moscovei de a ucide și cotropi în voie.
Asta ne spune ceva și despre marea unitate a ortodoxiei, pe care am avut (vezi, Doamne) îndrăzneala s-o tulbur de Paști cu sugestia de-a sărbători Învierea împreună cu majoritatea creștinilor, după calendarul corect și după ortodoxia niceeană, nu aiurea doar de dragul unei unități ortodoxe inexistente. Așa unite sunt ortodoxiile naționale, că nu sunt în stare să-și recunoască una alteia teritoriul canonic (vezi Basarabia, „invadată” de episcopiile BOR, dacă ar fi să-i asculți pe ruși).
Nu văd ce comuniune poți avea cu o biserică ai cărei ierarhi binecuvântează crima, cu preoții care sfințesc obuze, cu KGB-iștii cu ștaif ca Alfeiev sau Kiril, cu „ortodocșii” care bombardează o altă țară ortodoxă de Crăciun și de Paști, pe stil nou și vechi.
În realitate, Moscova se separă tot mai mult de restul ortodoxiei, și în general de restul umanității și civilizației. Ar trebui lăsați singuri, cu biserica lor KGB-istă și satanizată, sărbătorind Crăciunul și Paștele după sfântul calendar stabilit de Sosigenes înainte de Hristos, singurul după care se aprinde lumina aeropurtată. Mă rog, nu chiar singuri, ci alături de prietenii lor de pe la noi, elevii generalului Iulian Vlad și alți nenorociți, manipulați de vechii securiști care i-au propulsat în carieră în anii ’90, vânduți pe câteva ruble triste, ahtiați după bani și voturi, indiferent de public/electorat, sau pur și simplu prea tâmpiți pentru a înțelege ceva din lumea în care trăiesc.
Un incident absolut șocant a avut loc în dimineața zilei de duminică, 2 aprilie, într-o biserică ortodoxă din orașul ucrainean Hmelnițki, unde un preot închinat Moscovei l-a luat la bătaie pe un soldat venit de pe front, relatează cotidianul Pravda. Întregul eveniment a fost înregistrat cu telefonul mobil, în imagini observându-se cum preotul, foarte agresiv, îl lovește cu picioarele pe om chiar în biserică, apoi îl târăște afară, ajutat de alți credincioși pro-ruși.
Viktor Burlik, un consilier local din orașul Hmelnițki, a fost cel care a relatat primul incidentul, ulterior poliția confirmând întreaga întâmplare.
Pe soldat îl cheamă Artur Ananiev. Acesta s-a înrolat voluntar după declanșarea invaziei rusești și a mers pe front în cadrul Batalionului 19 de pușcași. În luptă a suferit o comoție foarte puternică și leziuni cerebrale.
În timpul slujbei, Ananiev a întrebat: „Câți oameni trebuie să mai fie uciși pentru ca voi să încetați să vă mai închinați Patriarhiei Moscovei?“. Conform Poliției, militarul „a aruncat Evanghelia de pe masă pe podea și a intrat într-un conflict verbal cu preotul care citea liturghia de rugăciune”.
Preotul rusofil și-a pierdut mințile și s-a năpustit asupra bărbatului, lovindu-l cu picioarele. Enoriașii i-au sărit în ajutor preotului aservit Moscovei, iar la sosirea polițiștilor au spus că militarul a început bătaia.
Situația din Ucraina este foarte tensionată, pentru că autoritățile au descoperit că, în bisericile și mănăstirile rămase fidele Bisericii Ortodoxe Ruse, clericii fac o intensă activitate de propagandă și spionaj în favoarea invadatorilor.
Anchetatorii au găsit în bisericile și mănăstirile afiliate Patriarhiei Moscovei cărți și broșuri de propagandă rusească, dar și dovezi că preoții și călugării au furnizat rușilor coordonate și informații sensibile, inclusiv despre mișcări de trupe și baze militare.
În toată Ucraina, aceste așezăminte de cult transformate în cuiburi de spionaj rusesc se fac anchete și epurări, mulți fiind expulzați. Operațiunea este instrumentată de propaganda rusească, inclusiv în România, fiind prezentată drept o acțiune a Guvernului-marionetă de la Kiev împotriva drept-credincioșilor ortodocși, la comanda sataniștilor care conduc Occidentul.
În țara noastră, Antena 3, România TV și Realitatea TV au dus, la începutul anului, o campanie de dezinformare care a durat săptămâni în șir. Cele trei posturi de televiziune deținute de oligarhii Dan Voiculescu, Sebastian Ghiță și Maricel Păcuraru l-au prezentat pe un preot din Cernăuți ca victimă a represiunii ucrainene împotriva românilor. În realitate, respectivul individ era preot închinat Patriarhului Kiril al Moscovei și nu avea nicio legătură cu Biserica Ortodoxă Română ori cu România. Dimpotrivă, preotul Longhin se remarcase în ultima perioadă prin atacuri violente la adresa Patriarhului Daniel, a BOR și a Mitropoliei Moldovei, chemându-i pe enoriași să se răscoale și să-i alunge pe preoții români din biserici.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Părintele Calistrat Chifan, de la Mănăstirea Vlădiceni (județul Iași), a recunoscut că a bătut o femeie miercuri seara, în curtea bisericii, justificându-se că aceasta era „o măciucă isterică nemăritată”, la fel ca și sora ei! Preotul, simpatizant AUR care acum nici două săptămâni a făcut în biserică o emisiune cu Călin Georgescu, omul Rusiei propus de George Simion ca premier al României, consideră că „mare problemă nu s-a întâmplat”.
Calistrat Chifan e mare vedetă pe site-urile și conturile video cu tematică religioasă. Este puternic promovat și de așa-zișii naționaliști care preiau subiectele propagandei rusești. Tocmai de aceea evenimentul de miercuri seara a șocat. După slujbă, popa s-a apropiat tiptil, pe la spate, și a lovit cu pumnul, cu toată forța, o femeie care protesta. Ghinionul lui Calistrat Chifan a fost că un enoriaș filma cu telefonul mobil scandalul.
Pus în imposibilitatea de a mai nega altercația, preotul a dat, în emisiunea BZI Live, explicații de-a dreptul bizare, trădând o gândire care poate fi catalogată oricum, numai nu creștină. După ce le-a bătut, Calistrat Chifan s-a apucat să le denigreze și să le insulte pe cele două femei. A subliniat că sunt „măciuci nemăritate”, că „au deviații de comportament sau puțină isterie”, le-a acuzat că „au început să agațe femeile din biserică” (!!!), dar și de preoți și călugări!
Preacuviosul a continuat cu justificările: „Am 60 de ani, tu eşti o mucoasă, nu sunt bărbatul tău! Vii în ograda manăstirii şi ţii autoritate tutelară de stăpân. Dumnezeu să o ierte şi cei ce s-au uitat să nu creadă vreo prostie. Nu sunt agresiv, sunt cel mai paşnic om, dar mă scoţi din papuci dacă eşti aşa. Aseară şi-a întrecut limita“.
Preotul a adăugat că „oamenii s-au bucurat“, insistând că femeia pe care a agresat-o nu are bărbat: „Vii tu, o măciucă nemăritată, să faci teatru în faţă la câteva sute de oameni“. El a pretins că a îmbrâncit-o, deși în filmarea de la incident se vede că-și ia elan și o lovește puternic, cu pumnul, din spate. Din cauza loviturii, femeia s-a prăbușit la pământ.
Declarația preotului-vedetă Calistrat Chifan, care a bătut miercuri o femeie în curtea bisericii
„Mare problemă nu s-a întâmplat. Unu. Acolo este un cimitir într-o coastă, unde mai vin enoriaşi din afară şi îşi iau locul. Iar fetele astea au 2-3 locuri şi cred că au deviaţii de comportament sau puţină isterie. Pentru că de când au luat locurile de acolo, au început să creeze un conflict printre credincioşii de la biserică. Şi eu le-am spovedit de câteva ori, că au mama moartă de Covid. Şi s-au dus la un preot mai tânăr, frumușel, dar cuminte… Și eu i-am zis să aibă grijă cu ele. Apoi el s-a dus la o mănăstire şi a stat vreo săptămână acolo că era răcit, şi s-au dus după el. L-au căutat și acasă, la mama lui.
Eu le-am interzis, în paraclis cât stau eu aici şi spovedesc, voi nu mai aveţi ce căuta aici. Eu le-am provocat la discuţii, să vorbim corect.
La un moment dat, au început să agaţe femeile din biserică. Dar ce fel de femei? Femei care au o mai mare apropiere de preoţi. Noi acolo unde spovedim, totul e transparent. Şi le-am spus, aici nu mai intraţi şi atunci s-au luat de Haralambie. Apoi de Petrachim. Şi părintele le-a spus să nu mai filmeze, să nu mai fotografieze. Şi le-au luat la rând, pe o profesoară de matematică i-au stricat oglinda, o alteia i-a spus că de ce pune aghiazma în sticluţă… După aia s-au luat de unul domn Bogdan care cânta la strană…
Eu le-am zis, călugării nu se însoară, nu fac copii, să se ducă, că mai sunt bărbați în oraș. Şi au zis că mă dau în judecată că le-am stricat imaginea. Una a zis că mă dă în judecată, că e magistrat din ăsta… Şi apoi au început să scoată oamenii din Biserică.
Mi-e jenă de ele, că sunt două femei cu probleme de comportament… Dumnezeu să le lumineze!
Aseară au scos o avocată din biserică de la Maslu, şi i-au spus ‘Cârpo, o să ştergem cu tine pe jos! Iar ai venit?’
Eu citeam moliftele sfântului Vasile şi era clar că erau pregătite de isterie. Şi eu le-am explicat cele 4 puncte conform legiii pe care ele le încălcau. Că nu au voie să filmeze, să se ia de lume, să jignească persoane. Și mi-au zis ‘Ştii tu, gunoiule, legea!’
Și au început să mă filmeze. Şi am luat o pe una şi am împins-o. Şi au ieşit afară şi mi-au spus că mă blesteamă.
Eu m-am dus în continuare la spovedit, şi între timp a venit agentul de poliţie, chemat tot de ele. Şi oamenii care erau acolo au dat declaraţii. Dar ele au mai făcut scandal şi în altă parte. Că ele au reclamat că nu e drept dealul în cimitir.
Eu am crezut că e o chestie banală, nu ştiam că a ajuns şi pe aici.
Nu vreau să acuz pe nimeni, poate să fie şi un aranjament sau o simplă coincidenţă.
Facem teatru în faţa oamenilor şi nu a mai călcat de atunci. Am 60 de ani, tu eşti o mucoasă, nu sunt bărbatul tău. Vii în ograda manăstirii şi ţii autoritate tutelară de stăpân. Dumnezeu să o ierte şi cei ce s-au uitat să nu creadă vreo prostie. Nu sunt agresiv, sunt cel mai paşnic om, dar mă scoţi din papuci dacă eşti aşa. Aseară şi-a întrecut limita. Dacă nu-mi punea piedica sora sa, nu reacţionam nici eu. Sor-sa mă filma cu telefonul mobil şi ea a încălcat toate regulile mănăstirii. Oamenii s-au bucurat şi au zis că dau toţi declaraţii.
Mai multă lume a avut tangenţe cu ele. Sunt uşor deviante, sunt două suflete nevinovate. Dar până la ce limită poţi răbda. Când faci chestii obraznice, doreşti să spurci imaginea mănăstirii. Vii tu o măciucă nemăritată să faci teatru în faţă la câteva sute de oameni. Ce să discut eu cu ea? Eu le-am zis doar să nu filmeze. Ce e prea mult strică. Mai mult a fost ficţiune”.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
Unde era Dumnezeu când oamenii din Ucraina erau băgați în gropi comune? Dormea Dumnezeu când inocenții erau legați cu mâinile la spate și primeau un glonț în cap? Când femeile erau violate de fiare cu chip de om? Când în Teatrul din Mariupol 600 de oameni erau uciși de bomba de jumătate de tonă a lui Putin. Există Dumnezeu?
Unde e Dumnezeu când milioane de copii iau calea refugiului, alături de mame care-și plâng soții rămași să lupte? Cum de nu au căzut la pământ turlele falnicei biserici din Bucha, lângă care soldații ruși au săpat groapa comună a celor pe care i-au ucis? Există Dumnezeu? Ce rost are să crezi într-un Dumnezeu absent din creația Sa, ce a abandonat lumea?
Însuși Dumnezeu a venit printre noi. Nu doar că nu ne-a abandonat, dar a luat corp omenesc. Iar de cum s-a născut la Betleem, am vrut să-l ucidem. Bebelușul Iisus și-a început viața ca refugiat, în Egipt. Ca și copiii Ucrainei, Iisus fugea cu părinții Săi tot de un Putin. Doar că-l chema Irod.
Când ne întrebăm unde e Dumnezeu când oamenii ucid, să ne amintim că El Însuși a fost ucis, tot de oameni. Venit printre noi să ne arate Iubirea, Însuși Dumnezeu a fost judecat, torturat, bătut, scuipat și ucis. Unde e Dumnezeu? Acolo unde L-am pus. Pe cruce.
Ucidem fără discriminare. Deicid și fratricid. Istoria biblică a oamenilor începe cu o crimă. Cain îl ucide pe Abel. Nu știm, nu vrem să trăim altfel. Întrebarea e „Unde ar trebui să fie Dumnezeu?” Înăuntrul nostru. „Împărăția cerurilor e înăuntrul vostru”, ne spune Dumnezeu. Cât Dumnezeu avem înăuntru, atât dăm în afară. Cât Rai avem în noi, atât e și printre noi.
Dacă Iisus ar veni personal pe străzile din Mariupol, Putin i-ar zbura capul cu o ghiulea. E mai rapid. Crucea e demodată. Oamenii aduc pe pământ binele și răul. Pacea și războiul. Dragostea și egoismul. Suntem liberi.
Președintele Colegiului Medicilor, Daniel Coriu, a declarat recent că Organizația Mondială a Sănătății va trimite o delegație în România. Scopul vizitei experților OMS este „să înțeleagă ce se întâmplă, de ce într-o țară cu acces la toate vaccinurile posibile avem o rată de vaccinare așa scăzută”.
Ceea ce pentru OMS pare a fi o situație de neînțeles, bizară și extrem de periculoasă, refuzul românilor de a se vaccina anti-Covid-19 este relativ ușor de înțeles pentru cine este familiarizat cu realitățile „mioritice”.
Să încercăm să oferim o mână de ajutor celor de la OMS, pentru a le risipi mirarea.
Românii – un popor neîncrezător în propriul stat și în democrație
Într-un sondaj realizat de IRES în vara anului 2020, adică în plină pandemie, românii declarau că au cea mai mare încredere în Armată (76%), în Biserică (60%) și în Uniunea Europeană (52%). Față de structurile statului, românii au exprimat un nivel de încredere scăzut: Parlament (18%), Guvern (23%) și Președinție (37%).
Conform sondajului, cele mai mari temeri ale românilor sunt corupția (16%), locurile de muncă / șomajul (14%) și educația / pensiile (11%). Aceste temeri exprimă, indirect, neîncrederea în mecanismele statului și ale Justiției de a combate fenomenul corupției (unul endemic, România ocupând, alături de Ungaria și Bulgaria, locul 1 la corupție în UE). Totodată, se observă că românii nu au încredere în economia românească, în sistemul de învățământ public și nici în posibilitatea de a se bucura de o bătrânețe tihnită.
Prin urmare, nu este defel o surpriză faptul că, în același sondaj, 57% dintre români au declarat că autoritățile au exagerat gravitatea pandemiei, iar 64% consideră că mass-media a prezentat exagerat situația sanitară generată de pandemie.
Lipsiți de un stat care să funcționeze eficient și în interesul lor, românii consideră că funcționarea democrației este foarte puțin importantă (9%) în comparație cu siguranța sănătății cetățenilor (72%). Paradoxal, însă, deși foarte atașați de sănătatea proprie (până la a sacrifica democrația, adică drepturile și libertățile cetățenești), românii nu au susținut măsurile restrictive impuse de guvern pentru combaterea pandemiei Covid-19.
În schimb, conform unui alt sondaj IRES, din mai 2021, românii au oferit susținere publică, într-un procent de 75%, măsurilor de relaxare adoptate de guvern la mijlocul acestui an, când reprezentanții autorităților declarau cu emfază că „pandemia a fost învinsă” și „campania de vaccinare a fost un succes”.
Românii – dependenți de „teoria conspiraționistă”, de superstiții și de falsele tradiții de la marginea Bisericii
Românii au înghițit pe nemestecate sumedenia de teorii conspiraționiste despre pandemia Covid-19, promovate pe rețelele de socializare și la posturile de televiziune de diferite figuri macabre, printre care cei mai stridenți dovedindu-se a fi politicienii din siajul AUR și diverși „influenceri” – unii, aflați probabil în solda unor puteri străine.
România este singura țară din Uniunea Europeană al cărei popor a trimis în Parlamentul național un partid – Alianța pentru Unirea Românilor – în al cărui discurs public mesajul antivaccinist și conspiraționist a avut întâietate. Apariția și succesul AUR (foarte probabil cu ajutorul unei forțe străine de statul român, a cărei existență este deja intuită, dar fiind deocamdată dificil de dovedit) reprezintă expresia politică, extrem de periculoasă și de toxică pentru democrație, a voinței românilor a căror singură modalitate de a supraviețui unei crize este apelul la „teoria conspirației”, la superstiții și la false atitudini eroice.
Discursul conspiraționist și propaganda naționalistă au venit pe un teren deja pregătit. Românii sunt nu numai cel mai credincios popor din Europa (în sensul de credință în existența lui Dumnezeu și de încredere sporită în Biserică), ci și un popor infestat de superstiții și false tradiții, aflate la margine de Biserică creștină.
Chiar și aderența la creștinism este, pentru majoritatea românilor, una formală, nu duhovnicească. Altfel nu ne putem explica faptul că românii ocupă locuri pe „podium” în statisticile privid avortul (Să nu ucizi!), corupția (Să nu furi!), fetele minore rămase însărcinate (Să nu preacurvești!) etc.
Dacă românii ar fi cu adevărat credincioși, astfel de statistici nu ar exista pentru România.
Satele tot mai depopulate, dar și mahalele inculte ale marilor orașe românești sunt sufocate de superstiții, care-i însoțesc pe români fie în marile evenimente ale vieții (cununie, botez, înmormântare), fie – uneori – zi de zi. În multe situații, din interes pecuniar, inclusiv preoții Bisericii acceptă practicile superstițioase legate de diferite slujbe religioase ale Bisericii, astfel că acest fenomen a crescut, netulburat, chiar în ograda Bisericii. Totodată, conform sondajelor realizate în ultimii 10 ani, foarte mulți români cred în horoscop, în zodii, în noroc, în deochi și în ghinionul adus de ziua cu data de 13 etc.
Lipsa unei educații științifice în școală și, deopotrivă, a unei catehizări corecte din partea preoților Bisericii i-au transformat pe mulți dintre români în superstițioși, prin falsele tradiții asumate, și în farisei, prin formalismul lipsit de efecte practice al relației lor cu Biserica.
Precaritatea (inexistența) educației științifice și pentru viață în învățământul public
Succesul propagandei conspiraționiste, care (alături de indolența și proasta organizare a autorităților) a provocat eșecul campaniei pro-vaccinare din România, a fost aproape garantat de incultura științifică și medicală a majorității românilor.
După Decembrie 1989, în învățământul public românesc nu s-a reușit aplicarea unei reforme structurale și de conținut. Dimpotrivă, sistemul a fost politizat, birocratizat și grav afectat de corupție.
O mare dezbatere publică (încă nefinalizată) a provocat subiectul educației sexuale în școală. Biserica nu a reușit să propună o alternativă corectă (educația pentru viață), iar susținătorii educației sexuale nu au reușit, la rândul lor, să-și impună agenda (suspectată în mediile bisericești a fi una pro-LGBT). Incapacitatea guvernanților de a modera acestă dezbatere publică a provocat și provoacă dramele fetelor minore rămase însărcinate și alimentează numărul înfiorător de mare al avorturilor comise de femeile românce (una din principala cauză a regresului demografic al națiunii române).
Dacă educația sexuală rămâne, deocamdată, o „castană fierbinte” pe care nimeni dintre politicienii din Parlament și Guvern nu-și asumă să o scoată din foc, educația științifică, cel puțin formal, se predă în școală. Rezultatele sunt aproape nule!
Românii care au beneficiat de educație în învățământul public, după 1990, nu au beneficiat de o educație științifică reală. Probabil că nu întâmplător, conform statisticilor, în rândul generațiilor post-decembriste, vaccinarea este un eșec: 65,1% nevaccinați (vârsta între 25 și 49 de ani) și 68,2% nevaccinați (vârsta între 18 și 24 de ani), conform Euorpean Center for Disease Prevention and Control (statistica din 20 oct. 2021).
Pe de altă parte, după Decembrie 1989, românii au beneficiat de predarea Religiei în școală. Eșecul „orei de Religie” este evident. Din perspectiva asumării poruncilor dumnezeiești și a învățăturii Bisericii, românii pot fi considerați niște rătăciți de la credință: corupție, avorturi, violență în familie etc.
În schimb, mulți dintre români practică un pseudocreștinism dubios, infestat de teorii conspiraționiste, de naționalism de grotă, filetism și antisemitism.
Mai multe voci din ierarhia clericală a Bisericii Ortodoxe Române – între care se remarcă ÎPS Teodosie al Tomisului și PS Ambrozie al Giurgiului – au promovat fățiș un discurs anti-vaccinare și conspiraționist, influențând negativ probabil zeci de mii de credincioși și determinându-i să refuze asumarea măsurilor anti-pandemie.
Reacțiile pro-vaccinare ale oficialilor Patriarhiei Române au fost tardive și cu un conținut mai alambicat decât profețiile Oracului din Delphi. O coincidență stranie face ca Patriarhia Română să se exprime ceva mai limpede pe subiectul vaccinării (prin încurajarea credincioșilor de a urma sfatul medicilor) abia după dezvăluirile șocante făcute de jurnaliștii de la Recorder despre afacerile necurate pe care administrația bisericească le face cu banii publici.
ÎPF Daniel
Incompetența și indolența clasei politice din România – cauză principală a dezastrului
Anul acesta, în luna mai, prim-ministrul liberal posta pe pagina sa de Facebook, un videoclip în care declara glorios și festivist: “Am învins pandemia. Ne întoarcem la normalitate!”.Președintele Iohannis, ceva mai prudent, anunța cu un optimism rezervat: “Așadar, vom avea o relaxare pas cu pas. Am elaborat calendarul, care cuprinde acești pași până pe 1 septembrie, urmând ca la sfârșitul verii să avem o reevaluare, pentru a stabili măsurile pentru toamnă. Aceste relaxări sunt condiționate de doi factori extrem de importanți – pe de-o parte, de evoluția pandemiei și, evident, de măsurat prin rata de incidență, pe cealaltă parte, gradul de vaccinare.”
Știm ce a fost în această vară: calendarul privind relaxarea treptată nu s-a aplicat, românii au invadat terasele restaurantelor, stațiunile de vacanță, concertele în aer liber etc. A fost un festin care atunci părea unul al eliberării de pandemie, dar care s-a transformat, în această toamnă, într-un festin al morții.
Probabil că situația nu era suficient de gravă, în mintea politicienilor care conduceau coaliția aflată la guvernare (PNL-USR-UDMR), așa că la începutul lunii septembrie, aceștia au declanșat o criza politică mortală. Rezultatul este că, de aproximativ două luni, România este un stat neguvernat și neguvernabil.
Inconștiența și indolența în care zac partidele care au majoritatea în Parlamentul României este completată de cinismul înfiorător al partidelor din Opoziție – PSD și AUR.
Liderii PSD rânjesc de pe margine, bucuroși că PNL se prăbușește și le oferă țara pe tavă. Evident că, dincolo de discursurile patriotarde ipocrite, pentru PSD nu este defel important că odată cu PNL se prăbușește și statul român. Ținta liderilor PSD nu este salvarea țării, ci cucerirea puterii politice. După ce vor ajunge iarăși „la butoane”, soluția va fi simplă: ăia de la PNL și USR sunt de vină, au lăsat o „moștenire dezastruoasă”!
Cel mai toxic și antiromânesc partid al Opoziției rămâne însă AUR. Înfășurați până la gât în Tricolor, liderii George Simion și Claudiu Richard Târziu au promovat permanent un discurs de un naționalism grotesc și legionaroid, împănat cu nostalgii ceaușiste, teorii conspiraționiste și cu un evident mesaj anti-vaccinare („împachetat” în lozinci care s-ar vrea a fi un apel la apărarea libertății „amenințate” de măsura privind vaccinarea obligatorie).
Dacă AUR a înregistrat un eșec rușinos în Republica Moldova (în ciuda sprijinului indirect primit de la Moscova și de la agenții de influență ruși din zonă), în România, AUR este în plină ofensivă și într-o permanentă creștere în sondaje. Născută din fricile, obsesiile și frustrările românilor de la marginea cetății, abandonați și trădați de partidele postdecembriste mai vechi, Alianța pentru Unirea Românilor reprezintă cea mai puternică forță anti-UE, anti-NATO și implicit pro-Rusia de pe scena politică românească. Într-un stat cu democrație stabilă, liderii AUR se aflau, la acest moment, sub anchetă penală pentru discursurile lor legionare, antisemite (unele rostite chiar de la tribuna Parlamentului!), dar și pentru acțiunile lor de zădărnicire a combaterii pandemiei Covid-19.
România este însă un stat la margine de prăpastie, așa că AUR prosperă. Cunoscătorii Istoriei vor regăsi în situația actuală toate zbaterile mortale din viața politică a Germaniei interbelice, din anii ’20-’30 ai secolului trecut. Se poate deduce, cu ușurință, păstrând proporțiile, ce partid din România joacă rolul NSDAP-ului…
„Last but not least” – incompetența, slaba pregătire profesională, politizarea și indolența personalului medical din sistemul de sănătate publică
Trebuie sfâșiată și aruncată la gunoi imaginea romantică și glorioasă fabricată de mass-media despre cadrele medicale din spitalele românești, care ar lupta eroic cu pandemia.
Nu! Nu toți cei îmbrăcați în „halate albe” sunt „eroii din linia întâi” de pe frontul luptei împotriva pandemiei Covid-19! Dimpotrivă, o bună parte a personalului medical din spitalele românești este formată de indivizi mediocri, care și-au câștigat postul în spital, de cele mai multe ori, prin „șpagă” și/sau prin intervenția Partidului.
Nivelul de pregătire profesională al absolvenților universităților de medicină din România este, în general, unul mediocru spre submediocru. Să ne reamintim că universitățile de medicină, ca de altfel întreg sistemul de învățământ universitar de stat din România, se află sub controlul discreționar al clanurilor de familie și de partid. Corupția, nepotismul și amantlâcul din universitățile de medicină continuă toxic în spitalele publice, cu efectele mortale deja cunoscute.
Ca un exemplu de statistică, în raportul privind „Starea sănătății în Uniunea Europeană” pentru anul 2019 (deci, înainte de pandemie), România ocupa locul 4 în clasamentul mortalității din cauze tratabile. La fiecare 100.000 de locuitori, 208 români au murit din cauza unor boli care pot fi tratate, vindecate. O dovadă în plus că sistemul de sănătate publică din România este incapabil să funcționeze în parametri normali și eșuează până și în tratarea bolilor de care te poți vindeca!
Spitalele publice din România sunt conduse, fără excepție, de manageri numiți de Partid. Managerii sunt obligați să servească interesele Partidului, fie prin contracte de achiziții „cu dedicație” pentru firmele agreate de Partid, fie prin angajări de personal. Rezultă ineficiență în actul medical și o jefuire permanentă a banilor publici.
Renumele spitalelor publice românești de „lagăre ale morții” a fost însă generat, înainte de toate, de faptul că destui medici uită să-și respecte jurământul de loialitate față de deontologia profesională. Rămâne șocant faptul că, deși salariile din sistemul de sănătate publică românesc au crescut substanțial, în continuare, există medici și asistente medicale care pretind și/sau acceptă bani de la pacienții internați în spitalele publice.
Toate acestea, în condițiile în care o legislație mai mult decât permisivă le oferă medicilor posibilitatea ca, în fiecare zi, să ponteze mai multe activități, prin care își procură venituri foarte mari: medic în spitalul de stat, medic la cabinetul medical privat, cadru universitar la universitatea de medicină, medic asociat în studii clinice etc.
În acest context, rezultă că prăbușirea rețelei de Secții ATI are legătură nu numai cu numărul imens de cazuri grave de infectare cu Covid-19, ci și cu starea deja gravă de dezorganizare, lipsă de profesionalism, politizare și birocratizare din spitalele publice românești.
Pandemia Covid-19 a testat „sistemul imunitar” al spitalelor românești și l-a prăbușit rapid pentru că acesta era unul precar și total ineficient.
O concluzie mirosind a moarte
Experții OMS (îngrijorați că în România se poate dezvolta o nouă tulpină și mai periculoasă a Covid-19) trebuie să înțeleagă un adevăr macabru: națiunea română este pe moarte, iar statul român este în comă profundă.
Probabilitatea ca mecanismele democratice, politice și inclusiv (la nevoie!) militare de care dispune România să găsească soluția la această criză înfiorătoare este una foarte mică.
Doar o minune ne mai poate salva! O minune pe care o poate face nu Uniunea Europeană, nu OMS-ul, ci numai Dumnezeu! Aici am ajuns… la marginea gropii.
Educația sexuală e cartoful fierbinte ce revine sporadic în dezbatere publică. Ipocrit, personaje amorale mimează pudoarea. Unii resping ideea, alții o aprobă cu mențiuni. În România, chestiunea educației sexuale moare la naștere, sufocată între bigotism și ignoranță. Singurii păgubiți: elevii.
Dramatice realități ale societății aruncă o lumină tot mai proastă asupra școlii românești, rămasă în urma timpului său. Numărul mare al mamelor minore și al copiilor abandonați la naștere, începerea vieții sexuale la vârste tot mai fragede și ravagiile bolilor cu transmitere sexuală, toate la un loc impun o schimbare fundamentală a educației tinerilor din România.
Este ora de Educație Sexuală parte a soluției? Răspunsul e DA. Avem nevoie, imperativ, de o astfel de materie în școală. Ultima statistică anuală a Uniunii Europene pune România pe locul 2 la numărul de mame minore: 16.639. Cauza principală e lipsa educației, spun experții.
Pentru ca tinerele României să nu mai devină mame la vârsta păpușilor, avem nevoie de educație. Ce cuvânt îi asociem, „sexuală” sau nu, e altă discuție. Mamele minore trăiesc ratarea propriei copilării, iar copiii lor, prejudecățile societății românești, care stigmatizează ce nu înțelege. Bebelușii devin o povară de nedus pentru mame, dar și pentru statul român, ineficient și dezamăgitor.
Dacă unii resping integral ideea Educației Sexuale în școli, alții o acceptă, dar lansează întrebări.
Cum va arăta programa școlară a orei de „Educație Sexuală”?
Cine o va preda?
Este ea o tentativă de ideologizare, iar nu de educare? Pornografizăm sau educăm?
Cine va preda orele de Educație Sexuală? Ce pregătire au acești oameni? Vor fi supuși ei testelor psihologice, astfel încât elevii să nu încapă pe mâna unor obsedați sexual, cu percepție deviantă asupra vieții?
Iată, elemente importante ale chestiunii, de care depind, esenţial, succesul și eficiența.
În acest demers, Statul trebuie să colaboreze cu Biserica. Omul e dihotonic, trup și spirit, iar educarea elevilor trebuie făcută în acest registru. Biserica are prezența lui Hristos, dar și experiența bimilenară a Sfinților Părinți, ambele necesare ca libertatea să nu devină libertinaj, iar ora de „Educație Sexuală” să nu se transforme în „Educație Pornografică”.
Statul, prin Ministerul Sănătății și cel al Educației, are mijloacele și datoria de a lucra la sănătatea trupească a cetățenilor săi. Doar duetul Biserică – Stat, după lungi și temeinice discuții, poate naște soluția problemelor.
„Educație Sexuală” e o formulare reducționistă, ce limitează percepția asupra omului doar la funcția sa reproductivă. Sarcinile la mame minore, bolile cu transmitere sexuală, viața sexuală începută prematur, toate acestea sunt consecințe. Cauzele sunt mult mai adânci decât lipsa educației strict sexuale. E lipsa educației existențiale. Nu e de-ajuns să-i învățăm pe elevi despre sex, dacă nu-i învățăm să-și pună viața, suflet și trup, în armonie.
Dezbaterea necesității Educației Sexuale în școli trebuie să aibă loc dincolo de ortodoxism bigot și anticlericalism cronic. Doar pe tărâmul dialogului sincer și realist, societatea românească poate să pună capăt măcelăririi inocenților, a căror singură vină e că s-au născut.
Subiectul Educației Sexuale în școlile din România riscă, din nou, să dispară prin evanescență. Clasa politică nu dorește să-și asume, până la capăt, acest demers. Electoratul conservator și-ar lua înapoi milioanele de voturi, iar odată cu ele ar dispărea politicieni și partide. Între timp, cea mai tânără bunică din lume e româncă și are 23 de ani. Mamele minore și bebelușii abandonați rămân măsura unui popor ce se privește prea rar în oglindă.
A început Postul Mare şi mă gândeam că mulţi ar vrea să-i mai dea o şansă lui Dumnezeu. Nu e despre înfometare şi însetare, despre autoflagelări însângerate, feţe morocănoase şi iritate stări emoţionale. E despre dragoste.
Postul nu e pentru trup, ci pentru inimă. E despre a găsi un duhovnic în care iubirea de om n-a pierit, care te face să simţi că eşti unic, tu şi viaţa ta pe pământ. Fiecare întâlnire cu el are bucuria şi uimirea celei dintâi. Problema, chinul, drama mea sunt ale lui. El nu vrea banii, ci fericirea mea. Nu vrea să-mi arate cine-i şeful şi cine subordonatul. Depresia, deznădejdea, lacrimile mele trec şi prin fiinţa sa. Nu sunt singur. Pentru el, nu sunt un număr dintr-o serie, un „altul la rând” în catastiful unui funcţionar bisericesc, plictisit, sătul.
Adevăratul preot duhovnic e multiplicarea lui Iisus în lume. Iisus, cel bun, blând, răbdător, iubitor de om până la propria-i moarte. E omul căruia îi spun despre cele mai ridicole fapte şi gânduri, fără teama că va râde, ironiza, judeca, certa, pedepsi, tuna şi fulgera. Fiecare întâlnire cu el deschide uşa Raiului, miroase a iubire din altă lume şi mă aduce aproape de mine însumi. Pentru el, nu sunt un păcătos, ci un sfânt care a avut o zi proastă. Un Petru, ce a călcat în străchini, un fiu risipitor ajuns acasă, un Iuda, căruia-i spune mereu: „Lasă ştreangul, dragul meu. Sunt aici.”
El însuşi, preotul duhovnic, ştie că e un păcătos iertat de alt duhovnic, la rândul său. Şi el a fost dezarmat de iubirea unui preot, ce l-a luat în braţe şi l-a învelit în dragoste. Şi el, preotul, a avut de mărturisit gânduri şi fapte ruşinoase, urâte, mizerabile. Nu vrea să pară sfânt infailibil, imun la ispitele vieţii. Nu doreşte să impresioneze. Şi el a pus în braţele unui preot propria depresie, deznădejde, lacrimi şi suspine. Ştie greul venirii omului în faţa sa, neîncrederea, timiditatea, ruşinea, lupta teribilă între da şi nu. Şi el a venit la duhovnic ca ultimul dintre oameni şi a plecat ca primul dintre ei. Şi lui cerul îi părea mai senin, soarele mai strălucitor şi viaţa mai frumoasă.
Dacă vă îndoiţi de spusele mele, dacă ce scriu vi se pare ideal şi atât, utopic şi nimic mai mult, vă înşelaţi. Eu însumi exist şi scriu tocmai datorită unui asemenea duhovnic. Astfel de preoţi există. Da, sunt rari, dar şi diamantele sunt rare, tocmai de aceea toţi le vor.
„Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.” (Matei 7 : 7)
În anul 1990, prima competiţie de skandenberg din România avea loc la Târgu Mureş, pe o masă adusă de la Budapesta. Începea povestea frumoasă a unui sport nobil, dar puţin cunoscut de români, la nivel profesionist. Acum, în 2021, prinde contur Federaţia Română de Skandenberg, iar Campionatul Naţional va fi organizat la Rădăuţi, la ediţia a XV -a.
Istoria Campionatelor Naţionale de Skandenberg a început modest, în chiar primul an post-comunist. Nu exista o masă de concurs în România, organizatorul, culturistul Eugen Dunca, fiind nevoit să o aducă tocmai de la Budapesta. Aşa pornea circuitul competiţional românesc, pentru un sport necunoscut, dar iubit de către cei care-l practicau: Skandenberg-ul.
În anul 1998 avea loc prima mare competiţie de Skandeberg, la barul Sidney, din Piaţa Victoriei, la Bucureşti. Organizarea anuală a Campionatului Naţional de Skandenberg a început în anul 2001, la 4 iulie, când o mână de entuziaşti organizau Cupa „Power Zone”, la care au participat 57 de sportivi. Competiţia a fost câştigată de Ion Oncescu, cel care a dat startul prezenţei sportivilor români de skandenberg pe podiumul european şi mondial.
Cupa „Power Zone”, 4 iulie 2001 (sursa foto: Bratdefier.ro)
Pe fondul totalei lipse de reprezentativitate instituţională, în anul 2003 a fost creată Asociaţia Română de Skandenberg „Braţ de Fier”, care, în anul 2004, a fost afiliată Federaţiei Europene şi Mondiale de Skandenberg. În prezent, se depun eforturi intense ca în România să existe Federaţia Română de Skandeberg. Astfel, sportivii români ar beneficia de toate drepturile pe care statul român le garantează celor care sunt parte a Federaţiilor sportive.
Sigla Asociaţiei Române de Skandenberg „Braţ de Fier” (sursa foto: Facebook)
Dacă în urmă cu 20 de ani românii vedeau skandenberg-ul ca recreere între elevii din curtea şcolii, azi, acest sport este unul iubit de tineri, care se organizează în cluburi şi asociaţii sportive de profil. Un exemplu, Clubul Sportiv „Bucovina Skandenberg”, de la Rădăuţi, judeţul Suceava, condus de Andrei Chipreanov, vicecampion mondial, campion european şi campion naţional al României la Skandenberg.
A XV -a ediţie a Campionatului Naţional de Skandenberg, în 2021, va fi organizată în inima Bucovinei, la Rădăuţi, între 9 şi 11 aprilie. Zona este o pepinieră pentru tinere talente sportive, lucru dovedit la cel mai recent Campionat Naţional de Skandenberg, la Piteşti, în anul 2020. Atunci, sportivii legitimaţi la Clubul Sportiv „Bucovina Skandenberg” au reuşit performanţe extraordinare. Preşedintele Clubului, Andrei Chipreanov a devenit Campion Naţional al României.
Andrei Chipreanov, campion naţional la Campionatele Naţionale de Skandenberg, Piteşti, 2020
Vedete internaţionale şi naţionale din lumea skandenberg-ului, mass-media regională şi naţională, dar şi numeroşi sponsori şi-au anunţat prezenţa la Campionatul Naţional de Skandenberg, de la Rădăuţi. Evenimentul se anunţă a fi unul ce pune în valoare zona Bucovinei, dar şi pe cei care doresc să se afirme în acest sport. Andrei Chipreanov, campion naţional şi organizator, a declarat pentru Ziariştii.com:
„Vă aştept la Rădăuţi, între 9 şi 11 aprilie, la Campionatul Naţional de Skandenberg, 2021. Sunteţi invitaţi la o competiţie de mare valoare sportivă, organizată în oraşul meu natal. Îmi doresc să vă cunosc, mai ales pe cei care nu aţi mai luat parte la un concurs profesionist de skandenberg. E drumul spre afirmare naţională, europeană şi mondială. Ştiu că sunteţi talentaţi, cu un potenţial extraordinar, nu doar în Bucovina, dar în toată România. Treceţi la nivelul următor.”
Categoriile competiţionale la Campionatul Naţional de Skandenberg din 2021 sunt: Juniori, Seniori şi Master, pentru ambele sexe. De asemenea, există şi o secţiune pentru sportivii cu dizabilităţi. Formularul de înscriere se găseşte la link-ul de mai jos, al Asociaţiei Române de Skandenberg „Braţ de Fier”:
Claudiu Târziu, co-preşedinte al AUR, motivează excluderea senatoarei Diana Şoşoacă cu o exprimare scurtă şi lămuritoare: „S-a umplut paharul”. Aşadar, paharul mofturos se umple şi dă pe-afară după alegeri, nu înainte, când Şoşoacă era „cloşca” cu voturi de AUR.
Şoşoacă nu urlă de azi, de ieri, dar AUR o dă afară abia acum. Mugetul ei prelung se auzea încă din vară, când îşi răgea aberaţiile cu crucea în mână, îmbrăcată în sfânta ie naţională, din autocarul mitic AUR. Atunci era bună madam Şoşoacă. Ştiţi de ce? Pentru că atrăgea un electorat pe care Simion, Lavric sau Târziu nu ar fi reuşit să-l convingă: românii ancoraţi în superstiţii, oameni săraci, trişti şi frustraţi, de o precară cultură teologică şi civică.
Diana Şoşoacă, senatoare. (sursa foto: Google)
La pelerinajul de la Iaşi, Şoşoacă s-a erijat în eroina ce a redat-o pe sfânta Parascheva poporului credincios, cea care apără credinţa ortodoxă de hoardele atee ale premierului Orban. Din nou, asta convenea AUR, lui Lavric, Simion, Târziu. Nimeni nu i-a tăiat microfonul Şoşoacei, chiar dacă femeia le scotea la fel ca ieri, în Parlament: Covid nu există, vaccinul e moarte, iar masca e botniţă.
Diana Şoşoacă, la pelerinajul de la Iaşi, 2020 (sursa foto: Google)
Să nu credeţi că lui Lavric sau Târziu nu le era ruşine cu Şoşoacă, ce-i făcea de râs şi panaramă public, dar au tăcut. Aveau nevoie de voturi. E ca atunci când ai o mătuşă la ţară, neşlefuită şi incultă, dar bogată. O iei la oraş, o plimbi, chiar dacă te face râs, şi te rogi să moară curând. Ei, Şoşoacă a murit când AUR a intrat în Parlament, iar moştenirea a rămas unor băieţi deştepţi. Aceştia n-au crezut o clipă prostiile Şoşoacei, deşi au târâit-o prin România cu autocarul şi au pus-o să recite „Tatăl nostru” prin sate şi oraşe.
Sfârșit cutremurător al incidentului din timpul unui botez la Suceava: bebelușul de o lună și jumătate înecat de preot în cristelniță n-a mai putut fi salvat de doctori la Spitalul Județean.
Copilașul a murit în noaptea de duminică spre luni, în jurul orei 1.00, la mai puțin de o zi după ce echipajul SMURD sosit la biserica “Sfinții Constantin și Elena”, din cartierul sucevean Zamca, reușise să-l resusciteze.
În timpul botezului, bebelușul a înghițit prea multă apă. Preotul a sesizat că micuțul “s-a moleșit”, conform spuselor protopopului Doru Budeanu, citat de Ziar de Suceava.
Același protopop a confirmat că preotul l-a scufundat complet în apă pe bebelușul de 6 săptămâni, pentru că “botezul se face prin întreita scufundare, după rânduielile Bisericii”.
Afirmația protopopului e contrazisă de protocoalele aflate în vigoare în bisericile legale din România. Conform acestora, nou-născuții trebuie doar udați pe cap, nu scufundați în cristelniță.
Părinții disperați au sunat la 112, iar echipajul SMURD a găsit copilul în stop cardio-respirator. A reușit să-l resusciteze și să-i pornească din nou inimioara, apoi l-a dus la Spitalul Județean, unde a fost internat la Terapie Intensivă, intubat și ventilat mecanic, conform doctorului Dan Teodorovici, purtător de cuvând al unității medicale.
După decesul micuțului, Poliția a anunțat că a deschis dosar penal pentru ucidere din culpă.
Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!
