ziaristii.com

Etichetă: analiză

  • ANALIZĂ. Trezirea la realitate: după decenii de reduceri, occidentalii au stocuri de armament pentru doar 8-14 zile într-un război total! „Au sacrificat amploarea în favoarea eficienței. Această strategie s-a bazat pe ipoteze eronate”

    O serie de calcule și ipoteze eronate având cauze multiple a făcut ca Occidentul să se trezească acum, în momentul războiului pe scară largă lansat de Rusia împotriva Ucrainei, în postura de a descoperi că n-ar fi capabil să susțină un conflict de amploare și de lungă durată, arată o analiză a cunoscutului RUSI (Institutul Regal de Servicii Unite) din Marea Britanie. Plecând de la realitatea consumului enorm de muniție de pe frontul ruso-ucrainean, experții RUSI demonstrează că armatele occidentale ar avea muniție pentru doar 8-14 zile, dacă ar fi atrase într-un asemenea război!

    Acesta este, de fapt, și motivul pentru care SUA și Europa Occidentală nu pot livra mai mult și mai repede armament și muniții Ucrainei: stocurile lor sunt prea mici, iar micșorarea permanentă a bazei industriei militare a făcut ca azi Occidentul să nu mai poată juca, deocamdată, rolul de “arsenal al democrației”, așa cum a fost în Al Doilea Război Mondial.

    Războiul pornit de Putin în Ucraina arată că epoca războiului industrial încă nu a apus, arată autorul Alex Vershinin în analiza publicată pe Rusi.org.

    Americanii și țările Europei occidentale au comis o gravă eroare, crezând că nu mai sunt posibile, în Secolul XXI, războaie precum cel din Ucraina. Acolo se înfruntă acum sute de mii de oameni, pe un front de sute de kilometri, consumul de echipamente, vehicule și muniții fiind gigantic. Așa ceva poate fi susținut doar de o bază industrială de amploare, revalidându-se vechiul proverb cunoscut printre militari conform căruia cantitatea este o calitate în sine.

    În ultimele decenii, America și Europa occidentală și-au tot redus industriile de armament, simultan cu numărul trupelor și cantitatea de arme și muniții. Dintr-o dată, aliații descoperă însă că un stat dictatorial, o mare putere militară care în tot acest timp s-a înarmat și pregătit de război, poate genera un conflict care să-i surprindă. „Această realitate (a războiului de amploare din Ucraina – n. red.) ar trebui să fie un avertisment concret pentru țările occidentale, care au redus capacitatea industrială militară și au sacrificat amploarea și eficacitatea în favoarea eficienței. Această strategie se bazează pe ipoteze eronate cu privire la viitorul războiului și a fost influențată atât de cultura birocratică din guvernele occidentale, cât și de moștenirea conflictelor de intensitate redusă. În prezent, este posibil ca Occidentul să nu dispună de capacitatea industrială necesară pentru a purta un război pe scară largă“, scrie în analiza RUSI.

    În acest moment, calculele arată că producția anuală de a proiectilelor de artilerie din SUA ar ajunge pentru doar pentru 10-14 zile de război precum cel din Ucraina! „Într-un joc de război recent la care au participat forțele americane, britanice și franceze, forțele britanice au epuizat stocurile naționale de muniție critică după opt zile“, se arată în text.

    Situația este generală. Americanii le-au trimis ucrainenilor 7.000 de rachete Javelin, adică o treime din totalul stocurilor de care dispun. În acest moment, firma producătoare are o capacitate de 2.100 de astfel de rachete antitanc pe an, existând perspectiva să crească producția la 4.000 pe an peste câțiva ani. Dar în războiul de acum, ucrainenii folosesc 500 de rachete Javelin pe zi!

    Situația e similară la rachete. În primele 3 luni de război, Rusia a folosit deja de 4 ori mai mult decât producția anuală de rachete a SUA!

    Acest tablou sumbru este întunecat și mai mult de perspectivă. În timp ce Occidentul își consumă tot mai mult din stocuri pentru a susține Ucraina în luptă, China stă la pândă fără să fi consumat măcar un glonț. E de așteptat ca Beijingul să nu lase Rusia să fie învinsă în Ucraina, mai ales dacă asta ar însemna doar sprijinirea sa cu armament. „Dacă competiția dintre autocrații și democrații a intrat cu adevărat într-o fază militară, atunci arsenalul democrației trebuie mai întâi să își îmbunătățească radical abordarea privind producția de material în timp de război“, este concluzia analizei.

    Mai jos, traducerea integrală a articolului publicat pe Rusi.org.

    „Întoarcerea războiului industrial

    Mai poate Occidentul să furnizeze arsenalul democrației?

    Războiul din Ucraina a dovedit că epoca războiului industrial este încă aici. Consumul masiv de echipamente, vehicule și muniții necesită o bază industrială pe scară largă pentru realimentare – cantitatea are încă o calitate proprie. Lupta la scară largă a opus 250.000 de soldați ucraineni, împreună cu 450.000 de cetățeni mobilizați recent, unui număr de aproximativ 200.000 de soldați ruși și separatiști. Efortul de a înarma, hrăni și aproviziona aceste armate este o sarcină monumentală. Reaprovizionarea cu muniție este deosebit de dificilă și scumpă. Pentru Ucraina, la această sarcină se adaugă capacitățile Rusiei de a aplica lovituri în adâncime care vizează industria militară ucraineană și rețelele de transport în toată țara. Armata rusă a suferit, de asemenea, din cauza atacurilor transfrontaliere ucrainene și a actelor de sabotaj, dar la o scară mai mică. Ritmul de consum de muniții și echipamente în Ucraina poate fi susținut doar de o bază industrială de mare amploare.

    Această realitate ar trebui să fie un avertisment concret pentru țările occidentale, care au redus capacitatea industrială militară și au sacrificat amploarea și eficacitatea în favoarea eficienței. Această strategie se bazează pe ipoteze eronate cu privire la viitorul războiului și a fost influențată atât de cultura birocratică din guvernele occidentale, cât și de moștenirea conflictelor de intensitate redusă. În prezent, este posibil ca Occidentul să nu dispună de capacitatea industrială necesară pentru a purta un război pe scară largă. Dacă Guvernul SUA intenționează să devină din nou arsenalul democrației, atunci capacitățile existente ale bazei militaro-industriale americane și ipotezele de bază care au condus la dezvoltarea acesteia trebuie reexaminate.

    Estimarea consumului de muniție

    Nu sunt disponibile date exacte privind consumul de muniție pentru conflictul dintre Rusia și Ucraina. Niciunul dintre cele două Guverne nu publică date, dar o estimare a consumului de muniție rusă poate fi calculată folosind datele oficiale privind misiunile de bombardament furnizate de Ministerul rus al Apărării în timpul briefingului său zilnic.

    Deși aceste cifre amestecă rachetele tactice cu artileria convențională, nu este nerezonabil să presupunem că o treime din aceste misiuni au fost cu rachete, deoarece acestea formează o treime din forța de artilerie a unei brigăzi de pușcași motorizați, alte două batalioane fiind artilerie clasică. Acest lucru sugerează 390 de misiuni zilnice trase de artileria clasică. Fiecare lovitură de artilerie este efectuată de o baterie de șase tunuri în total. Cu toate acestea, este probabil ca avariile de luptă și de întreținere să reducă acest număr la patru. Cu patru tunuri pe baterie și patru proiectile pe tun, artileria trage aproximativ 6.240 de proiectile pe zi. Putem estima o risipă suplimentară de 15% pentru proiectile care au fost așezate la sol, dar abandonate când bateria s-a deplasat în grabă, proiectile distruse de loviturile ucrainene asupra depozitelor de muniție sau proiectile trase, dar care nu au fost raportate la nivelurile superioare de comandă. Această cifră se ridică la 7.176 de proiectile de artilerie pe zi. Trebuie remarcat faptul că Ministerul Rus al Apărării raportează doar misiunile de foc ale forțelor Federației Ruse. Acestea nu includ formațiunile din republicile separatiste Donețk și Lugansk, care sunt tratate ca țări diferite. Cifrele nu sunt perfecte, dar chiar dacă sunt greșite cu 50%, tot nu schimbă provocarea logistică generală.

    Capacitatea bazei industriale a Occidentului

    Câștigătorul într-un război prelungit între două puteri aproape egale se bazează în continuare pe partea care are cea mai puternică bază industrială. O țară trebuie fie să aibă capacitatea de producție pentru a construi cantități masive de muniție, fie să aibă alte industrii de producție care pot fi convertite rapid la producția de muniție. Din nefericire, Occidentul pare să nu mai aibă niciuna dintre aceste două posibilități.

    În prezent, SUA își diminuează stocurile de muniție de artilerie. În 2020, achizițiile de muniție de artilerie au scăzut cu 36%, ajungând la 425 de milioane de dolari. În 2022, planul este de a reduce cheltuielile cu munițiile de artilerie de calibrul 155 mm la 174 de milioane de dolari. Aceasta este echivalentul a 75.357 de cartușe M795 «proaste» (neghidate – n. red.) de bază pentru artileria regulată, 1.400 de cartușe XM1113 pentru M777 și 1.046 de cartușe XM1113 pentru tunurile de artilerie cu rază extinsă. În cele din urmă, există 75 de milioane de dolari dedicați pentru muniția ghidată cu precizie Excalibur, care costă 176.000 de dolari pe proiectil, totalizând astfel 426 de proiectile. Pe scurt, producția anuală de artilerie a SUA ar ajunge, în cel mai bun caz, doar pentru 10 zile sau două săptămâni de luptă în Ucraina. Dacă estimarea inițială a obuzelor rusești lansate este depășită cu 50%, aceasta ar prelungi artileria furnizată doar pentru trei săptămâni.

    SUA nu este singura țară care se confruntă cu această provocare. Într-un joc de război recent la care au participat forțele americane, britanice și franceze, forțele britanice au epuizat stocurile naționale de muniție critică după opt zile.

    Din nefericire, acest lucru nu este valabil doar în cazul artileriei. Rachetele Javelin antitanc și Stingers de apărare aeriană sunt în aceeași situație. Statele Unite au trimis 7.000 de rachete Javelin în Ucraina – aproximativ o treime din stocul său – și urmează să mai fie trimise și altele. Lockheed Martin produce aproximativ 2.100 de rachete pe an, deși acest număr ar putea crește la 4.000 în câțiva ani. Ucraina susține că folosește 500 de rachete Javelin în fiecare zi.

    Cheltuielile cu rachetele de croazieră și rachetele balistice sunt la fel de masive. Rușii au lansat între 1.100 și 2.100 de rachete. În prezent, SUA achiziționează anual 110 rachete PRISM, 500 de rachete JASSM și 60 de rachete de croazieră Tomahawk, ceea ce înseamnă că, în trei luni de luptă, Rusia a consumat de patru ori producția anuală de rachete a SUA. Rata de producție a Rusiei poate fi doar estimată. Rusia a început producția de rachete în 2015, în serii inițiale limitate, și chiar și în 2016 producția a fost estimată la 47 de rachete. Acest lucru înseamnă că a avut doar cinci-șase ani de producție la scară largă.

    Nu se cunoaște stocul inițial din februarie 2022, dar având în vedere cheltuielile și cerința de a păstra stocuri substanțiale în caz de război cu NATO este puțin probabil ca rușii să fie îngrijorați. De fapt, se pare că au suficiente pentru a cheltui rachete de croazieră de nivel operațional pe ținte tactice. Presupunerea că există 4.000 de rachete de croazieră și balistice în inventarul rusesc nu este nerezonabilă. Această producție va crește, probabil, în ciuda sancțiunilor occidentale. În aprilie, ODK Saturn, care produce motoare de rachete Kalibr, a anunțat crearea a încă 500 de locuri de muncă. Acest lucru sugerează că, chiar și în acest domeniu, Occidentul are doar paritate cu Rusia.

    Ipoteze eronate

    Prima ipoteză cheie despre viitorul luptei este că armele ghidate, de precizie, vor reduce consumul total de muniție, necesitând un singur cartuș pentru a distruge ținta. Războiul din Ucraina pune la îndoială această ipoteză. Multe sisteme «proaste», de foc indirect, obțin o eficacitate foarte mare fără să fie și ghidate. Cu toate acestea, consumul global de muniție este masiv. O parte a problemei constă în faptul că digitalizarea hărților globale, combinată cu o proliferare masivă a dronelor, permite geolocalizarea și țintirea cu o precizie sporită, dovezile video demonstrând capacitatea de a obține distrugerea țintei din prima lovitură prin focuri indirecte.

    A doua ipoteză crucială este aceea că industria poate fi pornită și oprită la discreție. Acest mod de gândire a fost importat din sectorul de afaceri și s-a răspândit în cultura Guvernului SUA. În sectorul civil, clienții își pot mări sau micșora comenzile. Producătorul poate fi afectat de o scădere a comenzilor, dar rareori această scădere este catastrofală, deoarece, de obicei, există mai mulți consumatori și pierderile pot fi repartizate între aceștia. Din păcate, acest lucru nu funcționează în cazul achizițiilor militare. Există un singur client în SUA pentru obuze de artilerie – armata. Odată ce comenzile scad, producătorul trebuie să închidă liniile de producție pentru a reduce costurile și a rămâne în afaceri. Întreprinderile mici se pot închide complet. Generarea de noi capacități este foarte dificilă, mai ales că a rămas atât de puțină capacitate de producție din care să se atragă muncitori calificați. Acest lucru este deosebit de dificil, deoarece multe dintre sistemele vechi de producție de armament necesită multă forță de muncă, până la punctul în care sunt practic construite manual, iar formarea unei noi forțe de muncă necesită mult timp. Problemele legate de lanțul de aprovizionare sunt, de asemenea, foarte dificile, deoarece subcomponentele pot fi produse de un subcontractant care fie își încetează activitatea odată cu pierderea comenzilor sau a retehnologizării pentru alți clienți, fie se bazează pe piese din străinătate, eventual dintr-o țară ostilă.

    Cvasimonopolul Chinei asupra materialelor din metale rare reprezintă o provocare evidentă în acest caz. Producția rachetelor Stinger nu va fi reluată până în 2026, în parte din cauza lipsei de componente. Rapoartele americane privind baza industrială de apărare au arătat clar că accelerarea producției pe timp de război ar putea fi dificilă, dacă nu chiar imposibilă, din cauza problemelor legate de lanțul de aprovizionare și a lipsei de personal calificat, din cauza degradării bazei de producție din SUA.

    În cele din urmă, există o ipoteză privind ratele generale de consum de muniție. Guvernul SUA a minimizat întotdeauna acest număr. Din perioada Vietnamului până în prezent, fabricile de arme de calibru mic s-au redus de la cinci la doar una. Acest lucru a fost evident în timpul războiului din Irak, când SUA a început să rămână fără muniție pentru arme de calibru mic, ceea ce a determinat Guvernul american să cumpere muniție britanică și israeliană în timpul etapei inițiale a războiului. La un moment dat, SUA au fost nevoite să apeleze la stocurile de muniție din Vietnam și chiar la cele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial pentru a alimenta efortul de război cu muniție de calibru .50. Acest lucru a fost în mare parte rezultatul unor presupuneri incorecte cu privire la eficiența trupelor americane. Într-adevăr, Government Accountability Office a estimat că este nevoie de 250.000 de gloanțe pentru a ucide un insurgent. Din fericire pentru SUA, cultura armelor de foc a făcut ca industria munițiilor pentru arme de calibru mic să aibă o componentă civilă în SUA. Nu este cazul altor tipuri de muniție, așa cum s-a arătat mai devreme în cazul rachetelor Javelin și Stinger. Fără acces la metodologia guvernamentală, este imposibil de înțeles de ce estimările Guvernului american au fost greșite, dar există riscul ca aceleași erori să fi fost făcute și cu alte tipuri de muniții.

    Concluzie

    Războiul din Ucraina demonstrează că războiul dintre adversari egali sau aproape egali necesită existența unei capacități de producție la scară largă, la scară industrială, avansată din punct de vedere tehnic și de vârstă industrială. Asaltul rusesc consumă muniție în ritmuri care depășesc masiv previziunile și producția de muniție a SUA. Pentru ca SUA să acționeze ca arsenal al democrației în apărarea Ucrainei, trebuie să existe o analiză majoră a modului și a dimensiunii la care SUA își organizează baza industrială. Această situație este deosebit de critică, deoarece în spatele invaziei rusești se află capitala mondială a producției – China. În timp ce SUA începe să cheltuiască tot mai mult din stocurile sale pentru a menține Ucraina în război, China nu a oferit încă niciun fel de asistență militară semnificativă Rusiei. Occidentul trebuie să presupună că China nu va permite ca Rusia să fie învinsă, mai ales din cauza lipsei de muniție. Dacă competiția dintre autocrații și democrații a intrat cu adevărat într-o fază militară, atunci arsenalul democrației trebuie mai întâi să își îmbunătățească radical abordarea privind producția de material în timp de război.“

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * O apropiată a lui Dan Voiculescu a pus mâna pe Domeniul Știrbey din Buftea la un preț derizoriu, cu complicitatea regimului Iohannis-PSD. Proprietatea are 24 de hectare și construcții istorice

    * Pariul meu cu Peter Imre, tăiat de Patriciu. Olimpiada lui Oprescu

    * Roxana, românca sfâșiată de rechin, era inspector la ANAF Suceava. Dăduse 1.900 de euro pe excursia în Egipt

    * Putin e tot mai singur: chinezul Xi Jinping ar fi refuzat invitația de a vizita Rusia, kazahul Tokaev a promis că va ajuta Europa să facă față crizei energetice

    * VIDEO. Occidentul începe să pompeze cu adevărat armament în Ucraina. Biden: vom livra 140.000 de sisteme antitanc, 600 de tancuri, 500 de tunuri, lansatoare de rachete avansate, sisteme antiaeriene

    * Incredibilul colaps economic al Rusiei. Primele date: producția de mașini a scăzut cu 97,6%, frigidere – 58,1%, mașini de spălat – 59,2%, vagoane de tren – 59,8%

    * VIDEO. O rachetă trimisă de ruși, în Lugansk, s-a întors și a lovit punctul de lansare, provocând o explozie catastrofală!

    * Regimul Putin l-a arestat ca „dezertor” pe portarul naționalei de hochei a Rusiei, vicecampion olimpic în acest an. Legitimat la un club din SUA, Ivan Fedotov va fi dus cu forța la recrutare și, posibil, trimis pe frontul din Ucraina

    * Simona Halep intră ca uraganul în „sferturi” la Wimbledon: 6-1, 6-2 cu jucătoarea nr. 4 a lumii! Parcurs grozav: 8-0 la seturi, 49-22 la ghemuri

  • Leonardo Badea (BNR): De la cauză la efect, deficitele gemene și povara datoriei

    O analiză de Leonardo Badea (BNR)

    România a avut pe ansamblul ultimilor 10 ani o evoluție economică pozitivă din perspectiva dinamicii produsului intern brut. O perspectivă asupra acestei dinamici ne-o oferă datele publicate de Eurostat, care indică o creștere a PIB, exprimat în euro la prețuri curente de piață, de la circa 131,8 miliarde de euro ,în 2011, până la aproximativ 240,2 miliarde de euro în 2021, adică peste 82%, comparativ cu aproximativ 27% la nivel agregat pentru cele 27 de state membre ale Uniunii Europene și, respectiv, 25% pentru cele 19 state membre ale zonei euro.

    În același interval de timp, economiile statelor din zonă au avut la rândul lor rate semnificative de creștere, dar mai reduse prin comparație cu România: circa 51% în Ungaria și Polonia, 64% în Bulgaria și 45% în Cehia. Chiar și în anii de criză 2020 și 2021, economia românească s-a dovedit surprinzător de rezistentă în raport cu așteptările și în comparație cu evoluțiile la nivel regional.

    Acest parcurs favorabil a fost însă umbrit de o serie de dezechilibre structurale cronice care s-au deteriorat în timp, iar în ultimii doi ani au fost amplificate suplimentar de șocuri externe, în special de pandemia de coronavirus și de impactul tensiunilor geopolitice asupra piețelor de materii prime și energie. Sunt pe deplin justificate îngrijorările și discuțiile ample privind nivelul ridicat al deficitului bugetar și al soldului negativ al contului curent.

    Începând cu anul 2015, România s-a evidențiat negativ în regiune printr-o amplificare persistentă a deficitului de cont curent, în condițiile în care în perioada 2015-2019 celelalte state cu care ne comparăm în mod uzual au consemnat excedente de cont curent sau în cel mai rău caz solduri negative de amploare redusă, în jurul a 1% (Figura 1, primul din cele trei grafice suprapuse).

    În cazul României, deficitul contului curent a atins aproximativ 2% în 2016 și apoi a accelerat progresiv până la circa 4,8% în 2019, an în care Polonia, Cehia și Bulgaria au consemnat excedente, iar Ungaria a avut un deficit de sub 1%.

    Chiar și în primul an al pandemiei, când deficitul de cont curent al României s-a adâncit la aproape 5% din PIB, Polonia, Cehia și Bulgaria au continuat să consemneze excedente, iar deficitul de cont curent al Ungariei a continuat să se plaseze în jurul valorii de 1%.

    Anul trecut, pe fondul șocurilor presiunii în creștere de pe piețele materiilor prime și energiei, din eșantionul de țări amintit doar Ungaria a consemnat o deteriorare mai semnificativă a soldului contului curent, în vreme ce pentru România deficitul acestuia a urcat la aproximativ 7%.

    Din perspectiva echilibrului fiscal, al doilea grafic din Figura 1 arată că între 2015 și 2018 toate țările amintite, inclusiv România, s-au menținut în limita europeană conturată de Pactul de stabilitate și creștere, respectiv au consemnat un deficit bugetar de cel mult 3% din PIB. Graficul arată că în Cehia, Bulgaria și Polonia s-a reușit chiar o semnificativă consolidare bugetară.

    În 2019, însă, situația s-a deteriorat pentru o parte dintre țările amintite, inclusiv pentru România, care a consemnat o amplificare a deficitului bugetar la peste 4%, în contrast cu celelalte țări amintite, care au reușit să se mențină în interiorul limitei de 3%. Așadar, așa cum s-a mai scris, șocul pandemic ne-a găsit într-o poziție mult mai vulnerabilă comparativ cu celelalte țări din regiune, astfel că, urmare a efectelor crizei pandemice, în 2020 am avut cel mai amplu deficit de cont curent din regiune.

    În anul 2021, România a reușit totuși o corecție favorabilă mai amplă decât cea a Ungariei, însă nu atât de ambițioasă ca cea a Poloniei, care a trecut la un deficit de sub 2%.

    Ca o consecință directă a evoluțiilor bugetare, vedem tot în Figura 1, în cea de-a treia secțiune, că pe parcursul anilor 2018 și 2019, când toate celelalte țări amintite înregistrau o scădere a poverii datoriei publice exprimate ca pondere în PIB, pe fondul creșterii economice robuste și a efortului menținerii deficitului bugetar în limitele prevăzute de tratatele europene, pentru România aceasta s-a menținut în linii mari nemodificată, în pofida creșterii economice semnificative.

     

    Sursa: Eurostat, Refinitiv, prelucrare proprie

    Am putea spune că, din perspectiva vulnerabilităților reprezentate de nivelul ridicat al deficitului bugetar și de creșterea poverii datoriei publice, imaginea de mai sus arată că în anii 2018 și 2019 nu s-a reușit ajustarea acestora.

    Figura 2 arată că România trebuie să acționeze prompt pentru a curba dinamica datoriei ca pondere în PIB, altminteri riscă în scurt timp să depășească Polonia, care a trecut deja printr-o corecție semnificativă în 2021, grație consolidării fiscale, și care a dovedit în perioada 2013-2019, așa cum se vede și pe grafic, că este capabilă să mențină un mai bun echilibru macroeconomic din această perspectivă.

    Un eventual eșec în gestionarea acestei situații ne va conduce probabil în câțiva ani la o inversare de poziții similară celei care a avut loc între România și Cehia în 2016, vizibilă și în Figura 2. Numai că de data aceasta, dacă vom depăși Polonia ca pondere a datoriei publice în PIB, consecințele ar putea fi mai serioase, având în vedere faptul că economia poloneză este de peste două ori mai mare și mult mai bine plasată din perspectiva percepției pe piețele financiare internaționale. De aceea, un astfel de eveniment ar avea probabil consecințe negative semnificative în cazul poziției noastre pe aceste piețe.

    Sursa: Eurostat, Refinitiv, prelucrare proprie

    Din perspectiva menționată mai sus, este relevant să observăm că deja de o bună perioadă de timp România se confruntă cu nivelul cel mai ridicat din regiune al randamentelor pentru emisiunile de obligațiuni de stat denominate în euro (în cazul de față, pentru maturitatea de 5 ani), deci implicit cu cel mai ridicat cost al datoriei externe nou emise de sectorul public.

    În perioada în care randamentele instrumentelor cu venit fix se plasau la un nivel foarte redus, apropiat de zero, aceste diferențe contau mai puțin în echilibrul macroeconomic general, fiind de mai puțin de un punct procentual.

    De exemplu, așa cum se observă mai jos (Figura 3), în iunie 2021, când Polonia și Cehia se puteau împrumuta în euro pe 5 ani plătind randamente ușor negative, România avea pentru emisiuni similare de datorie un cost de circa jumătate de punct procentual pe an.

    Sursa: Bloomberg, prelucrare proprie

    Odată cu creșterea generală a ratelor dobânzilor pe piețele internaționale, alimentate de amplificarea riscurilor și a așteptărilor privind inflația, aceste diferențe devin tot mai semnificative. Tot în Figura 3 de mai sus vedem că, în această perioadă, obligațiunile de stat în euro pe 5 ani emise de România se tranzacționează la randamente de aproape 3,5% pe an față de puțin peste 1% în cazul Cehiei și, respectiv, puțin peste 2% în cazul Poloniei. Un ecart de peste un punct procentual nu este puțin în condițiile în care stocul datoriei publice a crescut semnificativ pe parcursul anului 2020, în contextul eforturilor de gestionare a efectelor pandemiei, și a continuat să crească și în 2021, chiar dacă într-un ritm mai atenuat.

    O bună imagine a percepției mai nefavorabile a investitorilor față de datoria emisă de România, comparativ cu cea emisă de alte state din regiune, este zugrăvită și de graficul din Figura 4, care arată că o schimbare negativă majoră a percepției investitorilor față de riscul de credit aferent obligațiunilor suverane emise de România a avut loc spre finalul anului 2018. Vorbim, așadar, exact de acea perioadă 2018–2019 care se evidenția atât de clar, tot din perspectivă negativă, și în graficele anterioare referitoare la evoluția deficitului bugetar, a deficitului de cont curent și a datoriei publice.

    Astfel, graficul de mai jos arată că pe parcursul anilor 2018 și 2019 costul asigurării la riscul de neplată pentru obligațiunile pe 5 ani ale României a urcat clar peste cel aferent titlurilor similare emise de Bulgaria și Ungaria, pentru prima dată din 2014. Ulterior s-a menținut la niveluri marginal superioare tuturor celor aferente celorlalte țări din regiune cu care ne comparăm. În ultimii doi ani, respectiv imediat după șocul pandemic inițial din martie 2020 și până în prezent, acest ecart nefavorabil pentru România s-a amplificat semnificativ, mai ales în ultimele luni.

    Dacă acceptăm că prețul acestor instrumente de asigurare pentru riscul de credit sunt relevante din perspectiva percepției investitorilor și coroborând cu datele prezentate anterior privind evoluția costului îndatorării suplimentare pe piețele externe, vedem că devin tot mai oportune acțiuni coerente și ferme pentru ameliorarea așteptărilor investitorilor față de evoluția viitoare a echilibrelor macroeconomice ale României.

    Sursa: Refinitiv, prelucrare proprie

    Sigur că foarte importantă în această ecuație a credibilității este și structura datoriei: ponderea datoriei interne și a celei externe, respectiv ponderea datoriei pe termen lung și a celei pe termen scurt și mediu. Din această perspectivă, România a reușit în ultimii ani ca printr-un bun management să obțină o structură favorabilă a datoriei totale. Totuși, costurile noilor emisiuni de obligațiuni pe piața internă au crescut și ele, așa cum au crescut pentru toate țările din zonă pe fondul evoluției ascendente a inflației și a dobânzilor pe piețele monetare locale. Astfel, costul rostogolirii datoriei existente a devenit în sine un efort bugetar semnificativ pentru toate țările din zonă, inclusiv pentru România, așadar cu atât mai mult ritmul îndatorării suplimentare trebuie încetinit pe cât posibil, iar asta nu se poate realiza altfel decât printr-o consolidare fiscală semnificativă și durabilă.

    Vedem în Figura 5 de mai jos că România a mai reușit și în trecut să reducă ponderea datoriei publice în PIB, de o manieră consistentă și cu consecvență, în perioada 2002-2006, ca un efect combinat al efortului de consolidare macroeconomică ce a precedat aderarea la Uniunea Europeană și al evoluției economice în general favorabile anterioare declanșării crizei financiare globale în a doua parte a anului 2007.

    Sursa: Eurostat, prelucrare proprie

    Au urmat anii 2008–2013, în care au predominat efectele crizei financiare globale și ale crizei datoriilor suverane din unele țări europene, ani care în România au fost caracterizați inițial de deficite guvernamentale ample, iar ulterior de un efort anevoios de consolidare fiscală în condiții de evoluție economică sub potențial. Însă, odată ce echilibrul fiscal a fost readus în limita Pactului european pentru stabilitate și creștere, efectul pozitiv asupra evoluției datoriei publice a devenit din nou vizibil, anii 2015–2017 fiind pe ansamblu ani de reducere a poverii datoriei măsurate ca pondere în PIB, așa cum observăm mai sus.

    Revenind la situația actuală, nu putem ignora problema cu totul deosebită a deteriorării concomitente a echilibrului bugetar și a soldului contului curent. Teoria (ipoteza) deficitelor gemene a fost mult analizată în perioada anilor ’80, când Statele Unite ale Americii s-au confruntat pentru o perioadă semnificativă de timp cu agravarea simultană a situației bugetare și a deteriorării contului curent.

    Din perspectivă teoretică, chiar ecuațiile specifice sistemului conturilor naționale ne oferă factorii macroeconomici determinanți pentru fluctuațiile soldului contului curent. La acestea se adaugă teoria absorbției produsului național brut și legătura sa cu balanța de plăți (Alexander, 1952), modelul IS-LM-BoP (Mundell-Fleming, 1962-1963) și completările propuse ulterior ca urmare a relaxării unor ipoteze inițiale considerate neconcordante cu realitatea sau a adaptării la condiții economice specifice (ex. Dornbusch, 1976).

    Deși subiectul este amplu discutat de economiști de prestigiu, concluziile privind existența unui anumit nivel de interdependență între evoluția deficitului bugetar și a deficitului de cont curent nu sunt întotdeauna în deplină concordanță, din perspectiva rezultatelor cercetărilor empirice.

    • Unii autori (Islam, 1998; Salvatore, 2006; Rault & Afonso, 2009) au găsit în datele analizate o legătură aparent cauzală a impactului deficitului fiscal asupra deficitului extern, așadar confirmând ipotezele teoriilor Mundell-Fleming și keynesiene.
    • Alți autori (Anoruo și Ramchander, 1998; Marinheiro, 2008 și Stiglitz, 2010), au observat și existența unei relații inverse, pornind de la deficitul extern către cel intern. Această relație opusă este de altfel regăsită în literatura de specialitate sub denumirea „current account targeting”, urmând unui articol de referință publicat de Summers în 1988, care arată că deteriorarea contului curent ar putea, în anumite condiții, diminua creșterea economică și indirect reduce veniturile fiscale, ceea ce ar putea conduce la creșterea deficitului bugetar, ceteris paribus.
    • Există studii care arată însă că legătura între cele două deficite ar putea fi de natură bidirecțională. Astfel, Feldstein și Horioka (1980) au observat că investițiile și economiile sunt corelate semnificativ și acest lucru duce la bi-cauzalitate între cele două variabile. Rezultate empirice similare au fost obținute ulterior și de Kalyoncu (2007).
    • Lista tuturor combinațiilor posibile de concluzii pornind de la date empirice este completată de o serie de autori care nu au găsit nicio relație de cauzalitate între cele două deficite (Garcia & Ramajo, 2004; Michalski, 2009), ceea ce este în concordanță cu echivalența ricardiană, care postulează că bugetul și deficitele de cont curent nu sunt interdependente (numit și efectul Ricardo-Barro, considerat însă că ar avea la bază ipoteze nerealiste privind funcționarea piețelor de capital, abilitatea indivizilor de a economisi și a se împrumuta, sau disponibilitatea acestora de a economisi pentru plata unor taxe viitoare mai mari; acest efect a fost infirmat de observațiile empirice în SUA anilor 1976-1985, dar ar putea explica parțial unele evoluții din state europene în perioada ulterioară crizei financiare globale și a crizei datoriilor suverane).

    Dincolo de aceste controverse, pentru analiza noastră este relevant să constatăm o serie de evoluții particulare în cazul României. Astfel, observăm în primul grafic din Figura 6 o aparentă sincronizare pe termen mediu a celor două deficite, ca tendință generală pe parcursul unor perioade mai lungi de timp. Vedem așadar că în ultimii 20 de ani am parcurs succesiv un ciclu de adâncire a deficitelor, urmat de unul de consolidare și ulterior o nouă agravare pe parcursul perioadei 2015-2021. În al doilea grafic din Figura 6 se observă însă că tendința comună vizibilă în linii mari de-a lungul ciclurilor manifestate pe durata mai multor ani nu poate fi confirmată neapărat pentru fiecare dintre anii calendaristici aferenți perioadelor respective. Această observație în cazul României confirmă abordări mai recente ale unor economiști, care aleg să se concentreze asupra particularităților unor perioade și țări sau pe grupuri mai mici ori specifice de țări (Algieri, 2013; Sinicakova et al., 2017).

    Figura 6: Evoluția deficitelor gemene în România

    Sursa: Bloomberg, prelucrare proprie

    Abordarea de la cauză la efect este de fapt un demers util pentru a vizualiza mai larg și mai clar unde avem nevoie să acționăm. Trebuie să alegem să tratăm cauza acestor dezechilibre, iar datele de mai sus arată că în bună măsură deficitul bugetar este o cauză pentru dinamica nefavorabilă a datoriei și a soldului contului curent. Într-un sistem complex, cauzele pot fi un întreg mănunchi, dar odată ce am identificat cu certitudine o cauză semnificativă, este contraproductiv să nu acționăm asupra sa de îndată, preferând întâi să ne canalizăm eforturile spre depistarea și testarea altor cauze posibile și probabile, al căror efect de transmisie este mai complex și mai dificil de estimat. Este greu de crezut că vom reuși să descoperim un tratament mai ușor de administrat, vulnerabilitățile macroeconomice fiind, din păcate, mereu dificil de corectat și implicând efort pentru administrarea lor coerentă, indiferent pe ce căi s-ar face, presupunând că ar exista alternative. În mod evident, este necesar să creștem veniturile bugetare, într-un moment în care, așa cum s-a mai apreciat, structura cheltuielilor este aproape complet lipsită de flexibilitate și prin urmare greu de ajustat în timp util pentru curbarea tendințelor nefavorabile anterior amintite.

    Economia românească a evoluat semnificativ în dimensiuni și complexitate în ultimele trei decenii. Statutul de economie de piață deschisă spre exterior și de dimensiune relativ mică, membră a pieței unice din cadrul Uniunii Europene, face ca legăturile de cauzalitate dintre diferite variabile macro-financiare precum și răspunsul la modificarea condițiilor externe să nu fie deloc simplu de anticipat sau de prognozat, mai ales pe termen scurt spre mediu.

    De aceea, dar și ca urmare a șocurilor externe care se succed și se suprapun, deciziile privind adaptarea mixului de politici se iau în condiții de incertitudine sporită. Poate astăzi, mai mult ca oricând, este necesar să nu pierdem din vedere principiile ce se regăsesc în trunchiul comun al multora dintre variantele contemporane mai sofisticate ale teoriei economice clasice. Tocmai de aceea, mi se pare plin de înțeles și relevant pentru situația noastră actuală ceea ce scria Adam Smith (1776) cu secole în urmă: „Singurul buget corect este un buget echilibrat”, care, în condițiile actuale dominate de incertitudine, trebuie să țină cont de o programare multianuală pe obiective strategice clare.

  • ANALIZĂ. „Rusia a invadat Ucraina ca armata a doua din lume și va ieși din ea pe locul 25-30!”

    Rusia n-a avut un plan inițial rău de invazie a Ucrainei, dar incompetența comandanților săi, dezastrul logistic, starea proastă a echipamentelor, moralul scăzut al trupelor și opoziția înverșunată a apărătorilor au dus-o la un eșec total, afirmă un reputat expert militar, fost maior în armata SUA, într-un amplu interviu pentru publicația Salon.com. Dezastrul nu mai poate fi evitat și înfrângerea se va produce în curând, estimează maiorul John Spencer. Rusia a intrat în război a a doua sau a treia putere militară a lumii și va ieși din el „pe locul 25-30 cel puțin”.

    John Spencer este maior în retragere din armata SUA, președintele departamentului de studii privind războiul urban la Madison Policy Forum, consultant pentru Defense Advanced Research Projects Agency, pentru ONU și pentru alte organizații militare și de securitate națională. Scrie studii de specialitate în New York Times, Washington Post, USA Today, Wall Street Journal, Foreign Policy și alte publicații. În interviul pentru Salon.com, el este categoric când spune că „planul de atac al Rusiei a fost unul solid, dar nu aveau forța militară pe care credeau rușii că o au”.

    „Pe hârtie, armata rusă ar fi trebuit să fie capabilă să domine armata ucraineană și să câștige în trei zlie. Problema cu această predicție este rezistența armată, adică atunci când cetățenii se ridică”

    Maiorul John Spencer spune că rușii au încercat să poarte războiul din Ucraina în stil occidental, de „șoc și uimire”, dar au eșuat lamentabil pentru că nu le permite forța militară să facă așa ceva

    Întrebat dacă armata rusă e chiar așa de rea precum spun analiștii, John Spencer a confirmat: „Absolut. Armata rusă a demonstrat că este, de fapt, atât de rea. La începutul acestui război, probabil că au început ca fiind armata nr. 2 sau 3 din lume în ceea ce privește puterea de luptă. Probabil că armata rusă va părăsi războiul din Ucraina diminuată până la nr. 25 sau 30 cel puțin. Pe hârtie, armata rusă ar fi trebuit să fie capabilă să domine armata ucraineană și să câștige în trei zile, bazându-se pe faptul că armata ucraineană e mai mică. Problema cu această predicție este rezistența armată, adică atunci când cetățenii se ridică. Aceasta poate lua mai multe forme. Nu este vorba doar de unele dintre imaginile pe care le-am văzut cu civili ucraineni înarmați cu AK-47. Guvernul ucrainean a promulgat o lege chiar înainte de invazie care a mărit apărarea teritorială de la circa 200.000 de soldați la aproximativ un milion“.

    Foarte multă lume, începând chiar cu rușii, a subestimat nu doar voința poporului de a se opune invadatorilor, ci și impactul sprijinului militar primit începând cu 2016 din Occident – cum ar fi lansatoarele antitanc Javelin. Sprijinul în materie de informații a jucat de asemenea un mare rol, spune maiorul. Scufundarea navei “Moscova” și generalii ruși uciși nu au fost doar lovituri norocoase, ci rodul unor informații ale serviciilor secrete.

    „Pentru a cuceri Kievul, trebuiau să folosească viteza. Primul pas în invadarea unei țări este de a elimina apărarea aeriană. Rușii au eșuat și aici, iar aceasta a fost o greșeală uriașă“ 

    Strategia Rusiei a fost corectă, dar capacitatea sa n-a fost suficientă, explică expertul: „Planul de atac rusesc de la început nu a fost ridicol. A fost de fapt un plan solid, dar nu au avut forța militară pe care credeau că o au pentru a-l duce la îndeplinire. (…) Ucraina este a doua țară ca mărime din Europa. (…) Unul dintre cele mai mari riscuri pe care și le-au asumat rușii a fost să vină pe șapte fronturi diferite. La început, au avut un singur obiectiv, și anume să cucerească Kievul. Toate celelalte operațiuni militare rusești au fost în sprijinul acestui obiectiv. Pentru a cuceri Kievul, trebuiau să folosească viteza. Primul pas în invadarea unei țări este de a elimina apărarea aeriană. Rușii au eșuat și aici, iar aceasta a fost o greșeală uriașă. (…) Fără această superioritate aeriană, planul lor îndrăzneț de a cuceri capitala – care includea forțe speciale și alte trupe de elită care să atace aeroportul – nu a decurs conform așteptărilor. Rușii urmau, de asemenea, să coboare cu cea mai puternică unitate mecanizată a lor din Belarus, care este cea mai rapidă rută. Planul a fost în esență solid, dar pentru că apărarea aeriană nu a fost eliminată, rușii au fost încetiniți. Și dacă ești încetinit în acest plan îndrăzneț de a folosi surpriza, îndrăzneala și viteza, atunci totul începe să se destrame. Asta face parte din război, desigur, dar trebuie să ai capacitatea de a răspunde. Pentru că rușii nu s-au putut adapta la pierderea impulsului, au încetinit și s-au blocat. Și, bineînțeles, există truismul și înțelepciunea că nu lupta este cea care câștigă războiul, ci logistica“.

    „Rușii au încercat o invazie în stil occidental. Ei încercau să lupte ca o armată occidentală modernă având o forță de tip sovietic. Au eșuat într-o metodă de război care nu se potrivește cu forțele armatei lor“

    Pe scurt, maiorul John Spencer spune că Putin și oamenii săi s-au crezut lei când, de fapt, nu erau: „De-a lungul lanțului de comandă rusesc, au crezut că au o forță pe care nu o aveau. Războiul din Ucraina a fost cel mai mare test al armatei ruse de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace. Rușii au încercat o invazie în stil occidental. Planul a fost să răstoarne guvernul ucrainean și apoi să îl instaureze pe al lor. Trebuia să fie o invazie occidentală, modernă, de tip «șoc și uimire», în stilul Desert Storm sau al Operațiunii Iraqi Freedom. Liderii militari ruși au crezut că pot realiza acest lucru, pe baza a ceea ce credeau că au. Dar instruirea și pregătirea recruților a fost slabă, iar armata rusă nu are soldați înrolați profesioniști. Ei încercau să lupte ca o armată occidentală modernă având o forță de tip sovietic care nici măcar nu era la fel de puternică precum în timpul URSS. Au eșuat, iar acum au fost demascați ca suferind din cauza anilor de improvizații, decădere și credință într-o metodă de război care nu se potrivește cu forțele armatei lor“.

    Absența subofițerilor în armata rusă, care duce lipsă de sergenți și caporali, a dus la rigiditatea deciziilor și a structurii de comandă, precum și la fricțiuni între ofițeri și soldați, arată maiorul John Spencer. Rusiei îi lipsește „coloana vertebrală”: „Au ofițeri, au recruți și soldați contractați. Ei nu au coloana vertebrală a unei armate, care sunt subofițerii, sergenții. Atunci când cauciucul se întâlnește cu drumul, ei sunt acolo la nevoie, pentru a motiva soldații și pentru a avea grijă de sănătatea soldaților. Subofițerii pot lua decizii fără instrucțiuni, iar acesta este cu adevărat liantul armatei. Asta contează, pentru că totul va merge prost în război. Există ceață și fricțiune, iar când se întâmplă lucruri rele, subofițerul este lipiciul pe teren. El poate spune: «Bine, planul acela a mers foarte prost. Știu care este obiectivul general. O să îl execut». Aceasta este puterea oricărei armate. Așa că atunci când Rusia nu are această capacitate, acești oameni, atunci când armata este supusă unui stres extrem, nu poate lua o decizie. Nu poate crea echipe mai mici de soldați motivați. Nu îi poate împiedica pe soldați să facă lucruri rele. Practic, se prăbușește. Rușii ar fi trebuit să știe asta din istorie“.

    Rusia nu va mai recunoaște niciodată granițele Ucrainei ca națiune suverană, dar puterea sa militară începe deja să se destrame și acest lucru se va vedea în perioada următoare încheie ofițerul: „Trebuie să cauți punctele culminante, când o forță militară are atât de multe pierderi încât nu-și va mai putea atinge obiectivele. Este ceea ce am văzut la Kiev. Ei încep să se destrame în formarea lor efectivă ca grup organizat. Acest conflict, într-un sens mai larg, nu se va încheia timp de ani de zile. Rusia va contesta întotdeauna granițele Ucrainei ca națiune suverană. Dar acest război, bătălia pentru Ucraina, se va încheia în câteva săptămâni sau luni. Aceasta este opinia mea. Vom vedea că armata rusă din Ucraina va atinge punctul culminant în curând“.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Șoc la Moscova: Putin l-ar fi dat afară pe șeful Armatei! Generalul Gherasimov a lipsit de la parada de 9 mai, după ce ar fi fost rănit în regiunea Harkov

    * OPINIE. Cu diavolul nu negociezi. Îl calci pe cap și-l zdrobești, nu există altă cale. Iar Putin e diavolul

    * Hodorkovski: „Dacă ucrainenii nu vor rezista în Donbass, gașca de bandiți din jurul lui Putin va cere să fie atacat Kievul”

    * Curajul nebun de a spune adevărul în Rusia. “Putin e un dictator paranoic. Va ajunge la tribunal după război“. Articolele au fost șterse imediat

    * Putin a eliminat aviația de la parada de 9 Mai din motive politico-militare, nu meteorologice! Ar fi fost avertizat că ar putea fi lichidat

    * Șoc la televiziunile rusești, de 9 Mai: „Sângele copiilor ucraineni este pe mâinile voastre”! Hackerii au făcut zob propaganda lui Putin

    * Medic oncolog: „Dacă metastaza a ajuns cu adevărat la oase”, pentru Putin „totul s-ar putea termina în 2022 sau 2023”

    * VIDEO. Insula Șerpilor a devenit cimitir pentru ruși! Atacuri în serie ale ucrainenilor. O dronă Bayraktar a făcut praf un elicopter putinist

    * Se înmulțesc informațiile despre o iminentă lovitură de stat împotriva lui Putin

    * Rusia a început o nouă campanie de propagandă: acuză și Suedia că e nazistă!

    * Pilot pe F-35: NATO „ar distruge complet forțele rusești” în doar câteva zile, dacă alianța ar fi atrasă într-un război convențional. Avioanele occidentale le surclasează pe cele rusești

    * General ucrainean ex-KGB: „SUA și Marea Britanie controlează orice puncte strategice de pe teritoriul Rusiei”

    * Viktor Orban, pe urmele lui Putin: Croația are „mare și porturi” care i-ar fi fost smulse Ungariei! Zagrebul, indignat de revizionismul maghiar; Budapesta, obraznică

    * CTP: „Pacifismul” este ilogic, slujește propagandei lui Putin. România este de partea bună a istoriei

    * Ioan Feher, trădătorul care i-a ajutat pe hackerii ruși să atace instituții ale statului român, e fan AUR și citește site-ul lui Buble. E adept al lui Putin și susține Rusia, dar trăiește la Londra!

    * Silviu Mănăstire pleacă de la B1 TV și trimite săgeți către patronul Sorin Oancea. Nemulțumiri financiare: „Profitul televiziunii a fost de peste 6 milioane de euro”

    * Dat afară de la TVR, „gornistul penalilor”, Ionuţ Cristache, a fost recuperat de condamnatul Dan Andronic. De luni, emisiune la EVZ

    * Guvernul PSD-PNL, înapoi în comunism, la lupta cu chiaburii și burghezii. E înfierată specula: „acumularea de mărfuri”, „limitarea vânzărilor”, prețurile „nejustificat de mari”

    * Minciuna grosolană a lui Ciolacu: zice că nu are dreptul la pensie specială, dar are! Se califică deja la 3.000 de euro pe lună

    * România spre prăpastie: inflația a ajuns la 13,8%! Cartofii s-au scumpit cu 41%, gazele cu 85%, curentul cu 40%, pâinea cu 20%

  • „La Kremlin se formează un pluton de execuție circular, toți cei prezenți își îndreaptă armele unii spre alții. Regimul Putin se clatină pentru prima oară” – analiza profesorului Galeotti, expert în Rusia lui Putin

    Pentru prima oară de la venirea sa la putere, în 1999, Vladimir Putin își vede amenințată poziția, scrie într-o analiză pentru „Daily Mail” profesorul Mark Galeotti, expert în problemele Rusiei contemporane. Războiul eșuat din Ucraina a precipitat lucrurile într-o direcție neașteptată pentru dictatorul rus. Oamenii care l-au sprijinit până acum își văd periclitate privilegiile, în timp ce Putin însuși caută vinovați pentru dezastru.

    Mark Galeotti este profesor onorific la University College London School of Slavonic and East European Studies și autor al cărții „We Need To Talk About Putin” („Trebuie să vorbim despre Puțin”). În ampla analiză din „Daily Mail, el explică de ce, în acest moment, puterea de la Kremlin s-a fisurat, însă criza nu e coaptă încă.

    Generalii FSB (fostul KGB) nu-l susțin pe Putin din entuziasm patriotic, ci din lăcomie și interes. Până acum, drumul lor a mers împreună, dar acum sancțiunile Occidentului i-au lovit foarte puternic. Ei n-au chef să trăiască într-un fel de Coreea de Nord europeană, ci vor să-și petreacă mai departe concediile în insule din Marea Mediterană și la proprietățile luxoase din Occident.

    Putin, aflat în culmea paranoiei, caută vinovații și deja a găsit mai mulți înalți oficiali din serviciile secrete și Armată pe care i-a îndepărtat.

    Însă momentul adevărului va veni doar când sutele de mii de soldați ruși se vor întoarce acasă de pe front, scrie profesorul Galeotti. Abia atunci, când populația va afla adevărul și ororile petrecute în țara vecină, se va produce declicul. Deocamdată, poporul rus crede majoritar ce i se spune la televiziunea de stat: că armata duce o operațiune militară glorioasă împotriva naziștilor, în Ucraina.

    Mai jos, traducerea analizei publicate de profesorul Mark Galeotti în cotidianul britanic Daily Mail.

    Analiza profesorului Mark Galeotti

    „La Kremlin se formează un pluton de execuție circular, toți cei prezenți îndreptându-și armele unii spre alții. Regimul lui Vladimir Putin pare să fie serios amenințat pentru prima dată de la venirea sa la putere.

    Când demonicul despot Iosif Stalin a suferit un atac cerebral grav la moșia sa de la marginea Moscovei, în martie 1953, cei mai apropiați patru apropiați ai săi s-au grăbit să vină la fața locului.

    Niciunul dintre ei, toți candidați la succesiunea dictatorului la conducerea Uniunii Sovietice, nu dorea să-l vadă pe Stalin în viață. Dar toți se temeau de ceea ce s-ar fi putut întâmpla dacă ar fi murit.

    În cele din urmă, șeful poliției secrete, Lavrenti Beria, a luat cuvântul: «De ce sunteți atât de panicați? Nu vedeți că tovarășul Stalin doarme liniștit? Nu-l deranjați!».

    Niciun medic nu a fost chemat timp de ore întregi. Stalin a continuat să se scufunde și a murit câteva zile mai târziu.

    O miasmă similară de indecizie cuprinde astăzi cercul interior al lui Vladimir Putin. Regimul său pare amenințat serios pentru prima dată de la venirea sa la putere în 2000.

    Războiul din Ucraina s-a transformat într-un dezastru și toată lumea caută pe cine să dea vina. Oricine poate fi denunțat ca fiind un belicos sau un trădător, sau chiar ambele.

    Firește, atmosfera clocotitoare de neîncredere este alimentată de serviciile de informații atât în Ucraina, cât și în Occident.

    Campaniile de contraspionaj ale Occidentului vizează în special FSB, succesorul KGB-ului, care este cheia de boltă a Guvernului lui Putin.

    Ofițerii superiori ai FSB sunt oportuniști nemiloși și foarte competenți. Ei nu susțin războiul dintr-o manie patriotică sau pentru că subscriu la cultul personalității cu pieptul gol al lui Putin.

    La fel ca restul slugilor lui Putin, ei sunt motivați de lăcomie și scopul lor este puterea personală.

    Ei vor să facă mulți bani și să-i cheltuiască pe proprietăți în Londra și în Marea Mediterană, sau să-și trimită copiii la școli occidentale.

    În prezent, sancțiunile impuse de Occident fac acest lucru foarte dificil. Prin urmare, aceștia încep să fie îngrijorați – nimeni din FSB nu dorește ca Rusia să devină echivalentul european al Coreei de Nord.

    Dar nu cred că se pregătește o lovitură de stat FSB. Cel puțin nu încă. Rușii își cunosc propria istorie și înțeleg că schimbarea de regim se produce doar atunci când poliția secretă, armata și politicienii acționează împreună – așa cum au făcut în 1991, când președintele Mihail Gorbaciov a fost răsturnat.

    Dar Putin a eliminat figuri-cheie din toți acești trei poli de putere. Primul care a auzit bătăile la ușă a fost generalul-colonel Serghei Beseda, șeful secției de informații externe a FSB, care a fost arestat în urmă cu două săptămâni, împreună cu adjunctul său Anatoli Boliuk, fiind suspectat de deturnare de fonduri din fondul secret destinat mituirii oficialilor străini.

    Dar adevărata sa crimă ar fi putut fi aceea de a încuraja convingerea lui Putin că ucrainenii sunt dornici de o schimbare de regim și că invadatorii ruși vor fi întâmpinați de mulțimi care flutură steaguri și poartă buchete de flori.

    Următorul care a fost tăiat a fost Roman Gavrilov, adjunctul șefului Gărzii Naționale, care este acuzat de scurgere de informații clasificate către Occident și de «risipă de combustibil».

    Adevărul este că Putin este furios pentru că mulți soldați tineri din Garda Națională, o forță paramilitară al cărei rol pe timp de pace era să reprime protestele din orașele rusești, protestează ei înșiși. În Ucraina, ei simt că sunt tratați pe post de carne de tun.
    Se presupune că arestarea lui Gavrilov ridică la 9 numărul total al generalilor scoși pe tușă din cauza invaziei ratate. Nici politicienii nu au fost cruțați, doi dintre cei mai apropiați asociați ai lui Putin alăturându-se listei celor dispăruți.

    Ministrul apărării, Serghei Șoigu, nu a mai fost văzut în public de mai bine de 12 zile, pe fondul zvonurilor privind «probleme cardiace».

    Mulți suspectează că este vorba de un șiretlic diplomatic și că adevărul este că Șoigu a căzut pradă paranoiei galopante a lui Putin după ce fiica sa cea mică, Ksenia, în vârstă de 31 de ani, a postat o fotografie pe rețelele de socializare, pozând cu bebelușul său în culorile albastru și galben ale steagului ucrainean.

    Apoi, există Anatoli Ciubais, considerat în general ca fiind omul care l-a descoperit pe Putin în anii 1990 și i-a lansat cariera politică.

    Ciubais a fost recompensat cu o serie de sinecuri lucrative… dar miercuri și-a înfuriat protejatul, demisionând în semn de protest față de război și fugind în Turcia.

    Niciodată de la prăbușirea Uniunii Sovietice nu au existat zvonuri și contrazvonuri atât de fervente la Kremlin. Se formează un pluton de execuție circular, fiecare îndreptându-și armele unul spre celălalt.

    Iar când recruții vor începe să se întoarcă de pe frontul din Ucraina, aducând cu ei povești de groază despre război, temperatura politică nu va face decât să crească.

    În momentul de față, majoritatea oamenilor obișnuiți din Rusia cred în versiunea televiziunii de stat, potrivit căreia este în curs o operațiune militară de succes pentru a înlătura o cabală neonazistă de la Kiev și pentru a preveni epurarea etnică sau chiar genocidul nuclear împotriva rușilor din Ucraina.

    Când această minciună va fi demascată, oamenii ar putea începe să se întoarcă împotriva celui de la vârf. Felul în care acoliții săi vor răspunde la acest lucru va determina soarta lui Putin.“

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Crapă imperiul: azerii atacă în Nagorno-Karabah, după ce rușii și-au mutat în Ucraina o parte din trupele dislocate în Armenia

    * „Au dispărut!” Toți șefii serviciilor secrete rusești, ministrul Șoigu (Apărare) și generalul Gherasimov (Statul Major General) s-au „evaporat”

    * Anunț oficial al NATO: Rusia a pierdut 40.000 de oameni în Ucraina – morți, răniți, prizonieri și dispăruți în luptă (21% din totalul efectivelor)

    * AUDIO. Generalul rus care ucide civili în Mariupol: „De ce nu e mutilat încă? De ce n-are urechea tăiată? De ce nu șchioapătă acest bastard?” / „Să fie găsit la reanimare și să i se împingă o sticlă spartă de bere! Puneți totul pe seama boschetarilor!”

    * Medic faimos despre Putin: „Trăim lângă un câine turbat. Nu trebuie să-l tachinăm, ci să devenim urgent atât de puternici, încât să nu ne mai fie frică de el”

    * Deportări ca pe vremea lui Stalin: ucrainenii sunt duși de ruși pe insula Sahalin din Extremul Orient, în Pacific!

    * VIDEO. Ucrainenii au distrus o uriașă navă de desant a rușilor, a cărei poziție fusese divulgată într-un film de propagandă al Moscovei

    * Trădare abominabilă: generalul rus Zusko, crescut în Ucraina, s-a întors să-l bombardeze pe fratele său, colonelul Zusko, care a rămas să lupte pentru țara sa. „Ăsta nu e om! Îl blestemă tot satul!”

    * Putin își pregătește buncărul pentru atac nuclear. „Există centre de control subterane pentru a gestiona atât țara, cât și trupele, închise la câteva zeci de metri adâncime. Un oraș întreg”

    * Un militar rus s-a înfuriat pe comandantul său și a trecut cu tancul peste el! Brigada condusă de colonelul Medvedev pierduse 50% din personal pe frontul ucrainean

    * „Măcelarii lui Kadîrov” au fugit din Ucraina în Cecenia, după ce au pierdut sute de luptători. „Toți kadîroviții uciși vor fi cusuți și îngropați în piele de porc”

    * Planul oligarhilor ruși: vor să-l captureze pe Putin și să-l predea Occidentului, în schimbul ridicării sancțiunilor economice! Au însă o problemă: deocamdată nu găsesc sprijin din partea forțelor de securitate

    * VIDEO. Mesajul muzical al lui Putin: „Ucraina și Crimeea, / Belarus și Moldova, / Kazahstan și țările baltice / Sunt țara mea”

    * „Anul acesta va fi ultimul din viața lui Putin, sunt sigur 90%” / „Buncărul este o închisoare, și cineva poate pur și simplu s-o încuie”

    * A fost lichidat și generalul Mordvicev, care-i înarma pe separatiștii din Donbass. Este al 6-lea general rus omorât de ucraineni în 23 de zile

    * Un primar din Siberia a dezvăluit, fără să vrea, două secrete militare care-l incriminează pe Putin

    * A fost arestat generalul Gavrilov, numărul 2 în Garda Națională a Rusiei. Acesta a lucrat și în serviciul de securitate al lui Putin

    * Ce înțeleg rușii prin acord de pace „realist”: anexarea a 20% din teritoriul Ucrainei, „demilitarizarea” și „neutralitatea” acesteia

    * Rușii rânjesc cinic, amintindu-le polonezilor că le-au ucis președintele în 2010, dar și ofițerimea în 1940: „Vino la Smolensk, vorbim”

    * Ucraina îi amenință pe Putin și pe lacheii săi că vor sfârși ca Eichmann (spânzurat) sau ca Bin Laden (împușcat). „Vom veni după voi! Nu vă veți putea ascunde nici în buncărul din Urali!”

    * Un fost președinte al Ucrainei le cere rușilor: „Spânzurați-l pe acest bătrân senil în Piața Roșie, lângă mausoleul lui Lenin!”

    * Senatorul Lavric, lider AUR: „Depinde cine va câștiga, Putin sau globaliștii. Se vrea distrugerea națiunilor creștine”. Rusia devine astfel, din agresor, un erou care luptă pentru libertate

    * Propaganda rusă făcută de „dragnista” Anca Alexandrescu la Realitatea Plus, amendată de CNA cu 40.000 de lei

    * Codruța Kovesi, activitate intensă la Parchetul European. Peste 500 de anchete, cu daune de 5,4 miliarde de euro. Câte dosare sunt din România

    * Condamnări pentru corupție: Vlădescu – 8 ani și 6 luni; cumnatul lui Geoană – 7 ani; Boureanu – 4 ani și 3 luni. Șpăgi de 20 de milioane de euro

    * Șoc în fotbal: Italia, campioana Europei, eliminată acasă de Macedonia de Nord! Al doilea Mondial consecutiv fără cvadrupla campioană a lumii

  • „Ce e în neregulă cu armata rusă?” Analiza amiralului Stavridis, ex-comandant NATO: „Rușii se prezintă nu ca o armată sofisticată din Secolul XXI, ci ca o forță brută din Al Doilea Război Mondial. Modernizarea a eșuat”

    Trei săptămâni de război în Ucraina au scos în evidență eșecul masiv al modernizării armatei Rusiei, care se prezintă, după 10 ani de eforturi intensive și cheltuieli majore, ca o forță brută din Al Doilea Război Mondial și nu ca una sofisticată, din Secolul XXI, arată amiralul James Stavridis, fostul comandant suprem la forțelor NATO, într-o amplă analiză făcută pentru Bloomberg.

    Ofițerul remarcase, cu doar două zile în urmă, că prin tacticile folosite de Rusia „ne întoarcem la războiul din Secolul al XV-lea, reducând orașele la ruine. Aceasta (armata Rusiei – n. red.) nu este o armată profesionistă. Este o forță teroristă”. 

    Deși eșecul este evident, iar cele trei cauze principale ale acestuia – detaliate de amiralul Stavridis în text – nu pot fi eliminate acum, armata Rusiei se adaptează pe măsură ce luptele continuă și încă are de partea sa avantajul forței brute, mai spune experimentatul ofițer.

    Dezastrul logistic, prezența recruților și conducătorii foarte slabi ai armatei sunt principalele cauze ale eșecului rusesc, estimează fostul șef al NATO

    Cele trei cauze imediate ale înfrângerilor suferite de Rusia până acum sunt, scrie fostul comandant al forțelor NATO, sunt dezastrul logistic, numărul mare de recruți și rezerviști și, în sfârșit, planul de luptă foarte prost gândit de Putin și generalii săi.

    Stavridis se arată șocat de numărul uriaș al pierderilor suferite de ruși. America a pierdut 2.000 de militari în 20 de ani de război în Afganistan, în timp ce Rusia a pierdut minimum 4-6.000 în doar puțin peste două săptămâni. Acest bilanț, în continuă creștere, apasă asupra lui Putin, deși președintel rus continuă să-l nege.

    Costurile războiului au devenit pur și simplu prea mari. Fiecare avion doborât de ucraineni costă între 20 și 50 de milioane de dolari. Se fac 200 de misiuni pe zi, ceea ce înseamnă cantități enorme de combustibil, piese de schimb și muniții consumate. În scurt timp, nu vor mai fi resurse pentru a le înlocui. Embargoul impus de Occident a redus mult capacitatea financiară a lui Putin.

    Cucerirea Kievului s-ar putea să fie o sarcină prea grea pentru actuala armată rusă

    Amiralul american arată că pentru trupele rusești de pe teren ce e mai rău încă n-a venit. Asaltul asupra Kievului se anunță un Infern. Stavridis lasă de înțeles că misiunea ar putea fi chiar peste puterile actualei armate a Rusiei, în condițiile în care celor mai bune trupe din lume, cele ale Diviziei I de infanterie marină a SUA, le-au trebuit două luni ca să cucerească Fallujah, un oraș irakian de 10 ori mai mic decât Kievul.

    Concluziile lui Stavridis: Rusia este în continuare în avantaj, dispunând de resurse superioare Ucrainei. Ar putea încerca o strategie de măcinare a adversarului și demolarea orașelor acestuia, unul câte unul. Ar putea lansa și atacuri cibernetice, în timp ce ofensiva în războiul informațional se intensifică.

    Dar nici Putin nu are tot timpul din lume la dispoziție. Mai devreme sau mai târziu, nemulțumirea populară va crește acasă, iar eșecurile militare vor trebui decontate.
    Citiți mai jos traducerea editorialului scris de amiralul James Stavridis, fostul comandant suprem al forțelor NATO, în publicația Bloomberg.com.

    „Putin constată că războiul este un iad costisitor

    Un efort de un deceniu pentru a crește profesionalismul pare să fi eșuat, dar trupele rusești se adaptează în Ucraina și au încă forța brută de partea lor.

    O întrebare pe care o primesc în mod repetat în aceste zile: Ce este în neregulă cu armata rusă? Mulți din Occident au avut convingerea greșită că mașina de război rusă este un adversar dur pentru Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și sunt surprinși de cât de multe probleme are această forță masivă în a supune un vecin mult mai mic și mai puțin echipat, Ucraina.

    În perioada în care am fost comandantul militar al NATO, am petrecut timp cu armata rusă și cu șeful statului major general de la acea vreme, generalul Nikolai Makarov. O figură simpatică, Makarov mi-a vorbit despre eforturile Rusiei de a-și moderniza forțele, începând cu profesionalizarea acestora și renunțarea la un sistem brutal de recrutare. Existau planuri de îmbunătățire a capacităților cibernetice ofensive, a armamentului ghidat cu precizie și a vehiculelor fără pilot.

    Părea încrezător în progrese, dar, din tot ce am văzut în Ucraina, efortul de zece ani nu a avut succes, iar recruții sunt în continuare din abundență. Există puține dovezi și în ceea ce privește îmbunătățirile hardware. Rușii nu se prezintă ca o armată sofisticată a secolului XXI, ci mai degrabă ca o forță contondentă în stilul armatelor din Al Doilea Război Mondial.

    Spre deosebire de Siria, unde forțele rusești au fost eficiente, dar nu au dus bătălii crâncene împotriva unei armate permanente serioase, bătăliile de astăzi, din Ucraina, arată neajunsurile din abordarea rusă în ceea ce privește instruirea, echiparea și organizarea. Trei probleme-cheie merită evidențiate și niciuna nu poate fi rezolvată imediat, ceea ce înseamnă că vor continua să împiedice operațiunile din Ucraina.

    Prima este evidentă: eșecurile logistice. În domeniul militar, spunem adesea că amatorii studiază strategia, dar profesioniștii studiază logistica. A face să ajungă muniția, combustibilul, mâncarea, căldura, electricitatea și echipamentele de comunicații la trupe este crucial. În special, transportul de combustibil s-a dovedit a fi o mare provocare pentru ruși, ceea ce reprezintă o logistică 101 pentru o forță occidentală.

    Imaginea convoiului de tancuri și mijloace de transport blocat pe o distanță de 40 de mile (65 de kilometri – n. red.) în afara Kievului este un bun exemplu de incompetență – orice armată occidentală modernă ar fi elaborat planuri detaliate pentru a se asigura că o astfel de armată ofensivă masivă nu ar staționa zile întregi pe un teren foarte expus. Aprovizionarea unor unități relativ mici în Siria este ușoară în comparație cu asigurarea hranei pentru o forță de 200.000 de militari.

    O a doua provocare este poate mai puțin evidentă, dar mai insidioasă. Un număr semnificativ de trupe care invadează Ucraina sunt recruți sau rezerviști. Nu sunt o forță profesionistă, voluntară, condusă de cadre superioare de carieră. Au existat exemple anecdotice de soldați ruși care nu sunt literalmente conștienți de importanța misiunii lor – unii fiind surprinși să descopere că nu se află într-un exercițiu în Rusia atunci când sunt capturați de ucraineni.

    Cel de-al treilea pas greșit cheie este proasta calitate a planului general și care este absolut evidentă. Planul rusesc cuprindea atacarea Ucrainei din șase direcții diferite, împărțindu-și semnificativ forțele. Un plan de bătălie care răspândește forțele pe șase axe este inerent eronat. Acest lucru poate fi atribuit, fără îndoială, unor ipoteze și informații eronate: generalii ruși trebuie să se fi așteptat ca ucrainenii să îi întâmpine cu flori și vodcă, nu cu gloanțe și cocktailuri Molotov.

    Cifrele rușilor uciși în acțiune sunt uimitoare. În 20 de ani de lupte grele în Afganistan, SUA au pierdut aproximativ 2.000 de soldați uciși în luptă. Rușii, în puțin peste două săptămâni, au pierdut cel puțin 4.000 și posibil chiar dublu. Acest lucru îl va bântui pe președintele Vladimir Putin, chiar dacă încearcă (dar în cele din urmă nu reușește) să țină aceste cifre departe de publicul său.

    Pe lângă sânge, Rusia pierde și averi întregi. Războiul este o chestiune costisitoare, mai ales atunci când sursele tale de valută forte se epuizează din cauza sancțiunilor occidentale. Iar o mare parte din tezaurul de război pe care conta Putin – peste 600 de miliarde de dolari în rezerve – a fost blocat în instituțiile occidentale în urma sancțiunilor.

    Se pare că Rusia își trimite avioanele în 200 de ieșiri pe zi, folosind o cantitate enormă de combustibil și piese de schimb care vor fi din ce în ce mai greu de obținut, având în vedere sancțiunile. Ucraina susține că a doborât peste 50 de avioane, la prețuri cuprinse între 20 și 50 de milioane de dolari fiecare. O estimare recentă a evaluat costul războiului la miliarde de dolari pe zi, iar în acest ritm, Putin va rămâne fără bani chiar înainte de a rămâne fără sprijin public.

    Pentru rușii de pe teren din Ucraina, ce este mai rău abia urmează să vină. Pentru ca Putin să supună Kievul, un oraș de aproape patru milioane de locuitori, va trebui să arunce în luptă un nivel semnificativ de putere de luptă. Diviziei I de pușcași marini a SUA – cele mai performante trupe din lume – i-au trebuit aproape două luni pentru a cuceri Fallujah, un oraș irakian care reprezintă aproximativ o zecime din mărimea Kievului.

    Localnicii (ucraineni – n. red.) cunosc fiecare colț și intersecție din orașul lor, sunt din ce în ce mai bine înarmați de Occident și sunt motivați să lupte cu familiile lor în spate sau evacuate în Polonia. Se anunță a fi o bătălie lungă și sângeroasă.

    Iată avertismentul: în ciuda eșecurilor de până acum ale armatei ruse, aceasta se adaptează și învață pe măsură ce bătălia se desfășoară. Rușii au ținut deocamdată în rezervă tehnologia de atac cibernetic, probabil pentru a păstra anumite capacități pe care să le folosească împotriva Occidentului pe măsură ce sancțiunile se vor aplica din ce în ce mai mult.

    Strategiile de război informațional și de decapitare ale Moscovei par să se intensifice. Cel puțin doi primari ucraineni au fost răpiți. Înregistrarea video în care unul dintre ei este luat cu o pungă pe cap a fost cu siguranță menită să fie un exemplu pentru ceilalți. Iar rușii au de partea lor masa și amploarea absolută, cu mai multe rezerve la care pot apela. Ar putea fi vorba de câteva sute de mii de soldați, în funcție de cât de mult este dispus Putin să mute din alte părți.

    Deocamdată, timpul este de partea rușilor dacă aleg să îi macine pur și simplu pe ucraineni și să reducă orașele la ruine. Dar, pe o perioadă mai lungă, nemulțumirea de acasă, venirea noroiului de primăvară și eșecurile militare se vor agrava pentru Putin.

    Nu detectez nici un gram de renunțare la ucraineni, în special la liderul lor churchillian, Volodimir Zelenski. Acesta se va adresa miercuri Congresului american, iar unul dintre subiectele pe care le va aborda cu siguranță sunt eșecurile tactice ale armatei ruse, dublate de cereri fervente pentru mai multe arme și muniții.

    Cu excepția unui acord de pace, acest război va fi probabil de lungă durată. Bănuiesc că vom afla mai multe atât despre eșecurile tactice, cât și despre slăbiciunile subiacente ale armatei ruse înainte de a se termina“.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Ilustru academician rus: „Putin este un criminal de război la toate categoriile!” / „Are o imaginație iremediabil bolnvă” / „Nu știe nici cât costă înghețata în țara sa. A cumpărat-o de la o angajată a FSB” / „Armata lui e comandată de un parvenit care n-a slujit-o nici măcar o zi”

    * Surse militare britanice: armata Rusiei mai are resurse pentru ofensivă „cel mult 14 zile”, după care „forța de rezistență a Ucrainei ar trebui să devină mai mare decât forța de atac a Rusiei”

    * Putin și Șoigu au ordonat „tăierea totală” a pădurilor și parcurilor din Ucraina, pentru a finanța astfel armata rusă invadatoare

    * China a luat frica sancțiunilor occidentale, după ce a văzut cum a fost pedepsită Rusia. Xi Jinping ezită să-l ajute pe Putin și și-a pierdut elanul în privința invadării Taiwanului

    * Putinista Şoşoacă, plasată oficial de Facebook „sub controlul Guvernului rus”. Senatoarea Urlătoare strigă „Neutralitate!”, adică să ieșim din NATO, ca să ne invadeze Rusia când vrea

    * Panică la Kremlin: Planul A de invazie a expirat, iar un Plan B nu există! În fostul KGB „au loc represiuni”

    * Ucrainenii l-au lichidat pe odiosul colonel rus Porohnia, „măcelarul din Cecenia”. În 1994-1999 a ucis civili pașnici în războaiele din Caucaz

    * Putin a fost trădat, în capturarea Ucrainei, chiar de finul său, care a furat un miliard de dolari din banii alocați „activităților subversive”. După eșecul „Coloanei a 5-a”, Medvedciuk a vrut să se sinucidă

    * Putin e turbat: a destituit deja 8 generali din fruntea armatei și „e furios” pe FSB, care i-a prezentat rapoarte greșite despre puterea Ucrainei. Doi șefi ai agenției sunt în arest la domiciliu

    * Marele trădător al Ucrainei ar fi agent KGB! Au apărut documentele

    * Gravida rănită în bombardamentul maternității din Mariupol a murit. Rușii pretindeau că era o actriță ucraineană pusă să joace rolul mai multor victime

    * AUDIO. Dovada că militarii ruși au primit ordin să omoare civili. „Ni s-a dat porunca să-i f… pe toți, pe toți la rând: civili, copiii nu sunt copii…”

    * Prima trădare majoră a lui Putin de către serviciile secrete rusești! Au trimis Ucrainei informații complete despre comandanții ceceni ai lui Kadîrov, care luptă pentru Putin

    * Locuitorii din Donețk sunt obligați să-i închine ode lui Putin. „Ne-ați dat forțe să eliberăm Ucraina de naziști și trădători” / „Noi zdrobim sancțiunile Occidentului prin credința noastră în victoria armatei voastre și a lui Putin”

    * Ucraina îi amenință pe Putin și pe lacheii săi că vor sfârși ca Eichmann (spânzurat) sau ca Bin Laden (împușcat). „Vom veni după voi! Nu vă veți putea ascunde nici în buncărul din Urali!”

    * Un fost președinte al Ucrainei le cere rușilor: „Spânzurați-l pe acest bătrân senil în Piața Roșie, lângă mausoleul lui Lenin!”

    * Cel mai cunoscut lunetist din lume a ajuns în Ucraina să lupte contra rușilor: “Trebuie să ajut”

    * Ministrul Apărării din Ucraina: „Acesta va fi sfârșitul unui criminal în serie și violator care-și atacă vecinii!”

    * O rușine mondială: directorul Teatrului Național București, numit recent de ministrul Romașcanu (PSD)! Mircea Rusu se opune solidarizării cu Ucraina, pe motiv că „se știe ce pățesc românii la Cernăuți și Cahul”, iar „ucrainenii ne-au făcut multe rele”

  • Politolog: „Căcăcioasa stângă radicală europeană trădează din nou. În 1939, socialiștii francezi se întrebau: de ce să murim pentru Polonia? În anul următor, Hitler se plimba triumfător prin Paris“

    Conferențiarul Valentin Naumescu, profesor de relații internaționale, acuză în termeni foarte duri stânga radicală europeană că, din lașitate și complicitate, e gata să trădeze din nou cauza democrației și e gata să pactizeze cu agresorii țărilor mai mici – în speță, Rusia –, exact așa cum a făcut și în anii 1930 în fața Germaniei și Italiei.

    Expertul, autor și coautor la lucrări de valoare privind relațiile internaționale și arhitectura securității europene în ultimul secol, afirmă că „partidele marxiste și neo-marxiste” se ascund în spatele așa-zisului pacifism pentru a bloca mobilizarea democrațiilor occidentale în fața dictatorilor.

    Intervenția se încheie cu o pildă din 1939: socialiștii francezi s-au opus vehement ca țara lor să apere Polonia în fața Germaniei, întrebându-se de ce ar muri ei pentru o altă țară. Un an mai târziu, când Hitler se plimba pe Champs-Elysees, aceiași socialiști francezi se întrebau, înspăimântați, cine va muri pentru ca țara lor să redevină liberă.

    Textul dur al profesorului de relații internaționale Valentin Naumescu

    „CĂCĂCIOASA STÂNGĂ RADICALĂ EUROPEANĂ, PREGĂTITĂ SĂ TRĂDEZE DIN NOU? (*conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, căcăcios înseamnă laș, fricos)
    Ca mai mereu în istoria Europei, stânga europeană extremă, marxistă sau neo-marxistă, este pregătită să trădeze din nou și să pactizeze cu agresorii țărilor mai mici, sub acoperirea ipocrită a discursului pacifist, care face întotdeauna jocul puterilor agresoare și expansioniste și încurcă atât cât poate articularea unei reacții puternice de apărare din partea democrațiilor occidentale.

    Stânga radicală și populistă spaniolă nu dorește implicarea Spaniei, a UE și a NATO în susținerea Ucrainei. Deși guvernul Spaniei în ansamblu, condus de un premier socialist moderat, a exprimat sprijin ferm pentru acțiunile NATO pe Flancul Estic, PODEMOS, parte a coaliției de guvernare, nu este de acord cu suplimentarea militară și consolidarea Flancului Estic.

    La rândul său, Secretarul de stat pentru Agenda 2030, comunistul Enrique Santiago, a afirmat pe Twitter: «extinderea NATO spre Rusia este o greșeală gravă pentru Europa, amenință pacea și este stângace din punct de vedere strategic: prețurile gazelor și petrolului și inflația vor crește».

    * În mai 1939, socialiștii francezi se întrebau – «De ce să murim pentru Polonia?» Foarte «inteligenți». În vara anului următor, Hitler se plimba triumfător prin centrul Parisului… iar socialiștii francezi se întrebau panicați, cine va muri acum pentru eliberarea Franței?“

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Răspunsul năprasnic al NATO către Putin: „Rusia să-și retragă trupele din Ucraina, Georgia și Moldova”, unde nu le-a chemat nimeni!

    * Felicitări, Iohannis! Sondaj INSCOP: 1. PSD; 2. AUR; 3. PNL. Ne-am întors la tandemul din 2000, PSD-PRM

    * Fiul baronului Buzatu, numit secretar de stat de premierul Ciucă. Acum, toată familia de PSD-iști e „pe funcții” la vârful statului român

    * AUR face liste negre cu presa indezirabilă și își incită ultrașii să „se implice”. Un deputat AUR îi numește pe jurnaliști „cozi de topor”

    * Șoșoacă, trompeta Rusiei: „România ar trebui să joace cartea neutralității. Nu avem nevoie ca NATO să-și aducă toate mașinăriile și invențiile să le încerce pe români“

    * Rusofilul Călin Georgescu, instalat președinte onorific al AUR. Vrea să ne scoată din NATO și din UE. A fost promovat intens de Sputnik și de Dan Puric

    * AUR și propaganda rusă nu au spor. Sondaj: 64% din români consideră Rusia o amenințare, doar 18% nu vor mai multe trupe NATO în țara noastră

    * Cum pot fi concediați angajații STB. La ce riscuri s-au expus prin continuarea grevei după ce a fost declarată ilegală de instanță

    * Anti-vaccinistul Zenovie, starețul-zombi, a scăpat neumplut de solzi, dar a ajuns în spital, bolnav de Covid

    * SERIAL: „Sfârșitul Ceaușeștilor” (74) / La Miliție

  • 5 erori majore care au dus la criza politică. Autorii lor: Iohannis, Cîțu, Stelian Ion, PNL, USR-PLUS. Analiza unui fost președinte al PNL

    O analiză interesantă a crizei politice în care a fost aruncată România, de o săptămână, a fost făcută luni seară, la Digi 24, de Valeriu Stoica, fost ministru al Justiției (1996-2000) și fost președinte al PNL (2001-2002).

    Valeriu Stoica a reperat 5 erori care au declanșat și escaladat criza politică, erori comise de: Klaus Iohannis, Florin Cîțu, Stelian Ion, PNL și USR-PLUS. Concluzia fostului președinte al PNL: Cîţu nu mai poate rămâne prim-ministru!

    Valeriu Stoica mai lansează o idee spectaculoasă: să fie resetate alegerile pentru președinția PNL, astfel încât să mai poată fi înscrise și alte candidaturi la preşedinţia partidului, în afară de Ludovic Orban și Florin Cîțu.

    ”S-a produs o sarabandă a erorilor. S-au comis 5 erori grave într-un timp foarte scurt, care au generat această criză. Iar erorile acestea, comise într-un timp foarte scurt, sunt determinate de cauze mult mai profunde”, a spus Valeriu Stoica la Digi 24.

    Prima eroare: „Stelian Ion l-a ignorat pe președintele Klaus Iohannis. Tudorel Toader a mai făcut asta”

    • „Prima eroare: există un anumit echilibru între instituţiile statului, inclusiv între cele care, într-un fel sau altul, au atribuţii judiciare. Mă refer, în primul rând, la Ministerul Public. Pentru ca Ministerul Public să funcţioneze bine, e nevoie de mai mulţi factori care să colaboreze, să înţeleagă ce vor fiecare în parte. Este vorba de procurorul general, ministrul Justiţiei, Secţia de procurori din CSM şi preşedintele României. Dacă între aceste structuri nu există echilibru şi un acord fin, orice contradicţie naşte crize.”
    • „Din păcate, ministrul Stelian Ion nu a înţeles ce înseamnă acest acord fin între aceste patru structuri. A avut o iniţiativă personală, care este foarte bine pusă în pagină sub un slogan foarte generos – lupta împotriva corupţiei –, numai că, aşa cum bine ştim, drumul spre iad este pavat cu bune intenţii. Dacă nu ştii cum să pui în operă o reformă instituţională, efectul este invers. Şi care a fost eroarea? A ignorat rolul procurorului general al Parchetului ÎCCJ, a deplasat multă putere către Secţia de procurori a CSM şi l-a ignorat pe preşedinte. Preşedintele a mai fost pus în situaţia asta de ministrul Tudorel Toader.”
    • „E greu de înţeles pentru preşedintele României, care spera să aibă o bună colaborae cu miniştrii, cu majoritatea parlamentară, să vadă că există o încercare de golire a atribuţiilor sale în această privinţă de un ministru, care nu e Tudorel Toader. În cazul ministrului Stelian Ion, este vorba despre lipsă de maturitate şi de lipsă de experienţă insituţională.”

    A doua eroare: „Florin Cîţu a fost la al doilea act de cezarism – primul a fost cu  Vlad Voiculescu –  fără legiuni în spate şi cu Cezar pe celălalt mal al râului”

    • „A doua eroare este cea comisă de Florin Cîţu. La fel de mare, poate chiar mai mare decât cea comisă de Stelian Ion. Pentru că nu este înţelept să invoci doar procedurile ministeriale guvernamentale când faci revocarea unui ministru. Ca să poţi să faci o revocare de ministru,  ai nevoie de suport politic.”
    • „Florin Cîţu a fost la al doilea act de cezarism – primul a fost cu  Vlad Voiculescu –  fără legiuni în spate şi cu Cezar pe celălalt mal al râului. Dacă procedezi aşa, nu trebuie să te miri că ai după aceea efectul de bumerang pe care l-au avut aceste mişcări.”

    A treia eroare: „Singura opţiune a USR-PLUS era demisia, ieşirea din Guvern”

    • „A treia eroare mare a fost comisă de USR-PLUS. Dacă voiau să protesteze, să-şi arate numumulţumirea şi să aibă o reacţie instituţională clară, singura opţiune era demisia, ieşirea din Guvern.”
    • „La criza din decembrie 1997, din perioada guvernării Ciorbea, PD a ieşit de la guvernare, nu a făcut moţiune împotriva propriilor miniştri. Au zis că ies de la guvernare şi revin doar dacă pleacă Ciorbea. Şi atunci, preşedintele Emil Constantinescu a refuzat această idee, pentru a nu da satisfacţie PD. Nu a vrut să dea satisfacţie PD-ului. După trei luni, preşedintele Constantinescu a înţeles că soluţia este să renunţe la Ciorbea, singura cale pentru a readuce PD în Guvern, să refacă coaliţia de guvernare.”
    • „În cazul premierului Radu Vasile, a fost nevoie ca propriii miniştri să-şii dea demisia pentru a-şi da şi el demisia.”
    • „Sunt dovezi de neînţelegere, blocaj mental în mijlocul unor crize, care – dacă sunt înţelese bine – au şi soluţii.”

    A patra eroare: „PNL n-a înțeles ce se întâmplă, n-a înţeles că mandatul lui Cîţu este terminat”

    • „A patra eroare fundamentală a fost făcută de PNL, pentru că n-a înțeles ce se întâmplă, n-a înţeles că mandatul lui Cîţu este terminat, ca prim-ministru. Florin Cîţu nu mai are nicio şansă ca prim-ministru în România. Poate să mai rămână o lună, două, trei, patru, dar asta ar fi ca să se scufunde corabia cu PNL cu tot şi eventual cu România.”
    • „Eroarea făcută de PNL este că s-a pus în spatele lui Florin Cîţu şi a spus: «Nu dăm un pas înapoi», adică a răspuns unui gest imatur al USR  cu un alt gest imatur.”

    A cincea eroare: „Klaus Iohannis a sprijinit actul de cezarism al lui Florin Cîţu”

    • „A cincea eroare a fost făcută de preşedinte. Are o răspundere mare în această criză. Pentru că dacă Stelian Ion are scuza că e imatur, că nu are experienţa instituţională, dacă PNL a avut o criză de orgoliu, să spunem, preşedintele trebuie să fie lucid şi să vadă la rece care sunt soluţiile posibile.”
    • „Mai întâi, faptul că a sprijinit actul de cezarism, al doilea, al lui Florin Cîţu, nu a fost o decizie înţeleaptă, pentriu că e limpede că a fost un sprijin în această privinţă.”

    Singura soluție: „Preşedintele să spună clar că s-a încheiat mandatul lui Florin Cîţu”

    • „Există o singură cheie: preşedintele să cheme la masa discuţiilor şi PNL, şi USR-PLUS, să spună clar că s-a încheiat mandatul lui Florin Cîţu, să caute un alt prim-ministru. Şi există în PNL oameni cu experienţă politică, administrativă, care se bucură de o carieră de succes. Câteva exemple: Ilie Bolojan, Emil Boc, Cătălin Predoiu.”
    • „Congresul PNL din 25 septembrie este un impediment major, însă nu e insurmontabil pentru soluţionearea actualei situaţii politice.”
    • „Au fost cazurile Andrei Marga şi Victor Ponta, aleşi peste noapte lideri la PNŢCD, respectiv la PSD. PNL poate să facă acelaşi lucru. Se va spune: «Păi, nu se mai poate, că s-au depus candidaturile şi a expirat termenul». Congresul este cel care face legea în partid. Dacă la Congres se decide că se poate înscrie în competiţie în aceeaşi zi cineva, se poate face acest lucru sau se mai poate amâna Congresul.”
    • „Singura soluţie adevărată este să se refacă această coaliţie PNL – USR-PLUS – UDMR, altfel se iroseşte toată lupta politică din ultimii ani. Însuşi preşedintele îşi iroseşte mandatele. Dacă eşuează în a reface coaliţia, este şi eşecul lui.”
    • „PNL avea nevoie de reformă internă. Nici Orban nu e o alternativă pentru PNL.”

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * PSD, PNL-Cîțu și UDMR au blocat și a patra oară moțiunea de cenzură! Cei 17 senatori și deputați care au lipsit de la ședința Birourilor Permanente Reunite

    * Dan Barna: „Sunt dezamăgit. Întâlnirea cu Klaus Iohannis a fost mai degrabă formală, benignă… N-a prezentat vreo soluție, nu s-au analizat scenarii”

    * Revoltă în PNL: 32 de parlamentari pro-Orban îi cer lui Cîțu să nu facă înțelegeri cu PSD

    * DOCUMENT. „Tabăra Cîțu” încearcă să blocheze două săptămâni moțiunea de cenzură, pentru a ajunge la vot după Congresul PNL

    * Drulă dă cu levierul în Cîțu: „Plec din cauza unui premier iresponsabil, care nu înțelege că e terminat politic“. I s-a adresat ca baronului sindical Rădoi: “Florine, s-a terminat!“

    * Orban, acuzații-șoc: „Un personaj foarte important din România a decretat ca Orban să nu mai fie președinte. Cîțu trebuia să devină guvernator BNR”

    * Scrisoarea secretă a lui Cîțu către talibani

    * Mișu Negrițoiu despre Florin Cîțu, pe care l-a dat afară de la ING: „Un mic satrap, foarte învechit. Nu știe să lucreze în echipă”. Despre Klaus Iohannis: „Plutește” / „Orban este singurul care poate să ducă PNL mai departe, voi îl îngropați. Nu-mi pasă, dar păcat de țară!”

    * VIDEO. Șoșoacă și fanii ei au atacat un centru de vaccinare. 12 pacienți netransportabili – nevoiți să se imunizeze în localitățile vecine

    * Duminica neagră: a murit și actorul Ion Caramitru! În aceeași zi cu Ivan Patzaichin, și tot la Spitalul Elias

  • Simulare pentru alegeri: PNL – 146 de parlamentari, PSD – 132, USR-PLUS – 90, Pro România – 28, PMP – 27, UDMR – 25, minoritățile – 17

    PNL și USR-PLUS ar putea să guverneze singure, alături de reprezentanții minorităților, în viitoarea legislatură, relevă o proiecție a centrului de analiză politică “The Strategy Group” publicată de jurnalistul Emilian Isailă pe site-ul spotmedia.ro.

    Potrivit analizei respective, PNL și USR-PLUS ar urma să ia la alegerile parlamentare din 6 decembrie circa 236 de locuri (163 în Camera Deputaților și 73 în Senat) din cele 465 disponibile, așadar 50,75% din total. Avantajul este mai confortabil la Senat (73 de locuri din totalul de 136, adică 53,68%) decât la Camera Deputaților (163 de locuri din totalul de 329, deci 49,54%). Diferența provine din faptul că, la Camera Deputaților, există și un grup de 17 parlamentari care reprezintă minorități naționale – altele decât cea maghiară. Dacă ar obține susținerea acestora, coaliția PNL – USR-PLUS ar urca la 54,7% în Camera Deputaților.

    Aceasta, în condițiile în care – atenție! – simularea nu ia în calcul voturile românilor din Diaspora, unde USR-PLUS este mare favorit și are șanse să mai culeagă câteva sute de mii de voturi.

    The Strategy Group a optimizat scorul de la alegerile locale din 27 septembrie, luând în calcul faptul că USR-PLUS nu a avut candidați în 35% dintre localitățile țării. De aici și scorul subevaluat raportat la procentajul real al acestei formațiuni politice.

    Potrivit datelor The Strategy Group, publicate de spotmedia.ro, distribuția mandatelor după alegerile din 6 decembrie ar trebui să fie următoarea:

    O altă analiză, făcută de Agenția de Rating Politic, dă mari câștigătoare PNL, PSD și Pro România. Dar nu sunt luate în calcul voturile pentru USR-PLUS din Diaspora și din 35% dintre localitățile țării

    O proiecție a făcut și Agenția de Rating Politic, conform căreia PNL ar avea (față de analiza The Strategy Group) 13 locuri în plus, PSD – 12, ProRomânia – 13, PMP – 3. Principalul pierzător, în această analiză, ar fi USR-PLUS, cu 40 de mandate mai puțin. UDMR ar pierde un mandat față de proiecția prezentată mai sus.

    Această a doua analiză are însă câteva lacune majore. Agenția de Rating Politic n-a luat în calcul cele 35% din localitățile țării unde USR-PLUS n-a avut candidat la alegerile locale, de unde vor veni în mod sigur voturi suplimentare pentru această formațiune. De asemenea, a exclus din socoteli voturile românilor din Diaspora.
    Din aceste motive, cea de-a doua analiză pare foarte departe de situația reală.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • ANALIZĂ COVID-19. Situația nu e critică în România, ci doar în Muntenia! Marele focar e în Argeș

    Explozia pandemiei de coronavirus nu se manifestă la nivelul întregii Românii. Regiuni întregi, precum Ardealul și Dobrogea, nu au motive de îngrijorare. În schimb, în Muntenia e dezastru. Acolo e mama focarului!

    Cifrele au explodat începând din ziua de miercuri, 8 iulie. Brusc, de la 259 (pe 6 iulie) și 397 de cazuri (pe 7 iulie), bilanțul a sărit la 555 de infectări la cifrele raportate pe 8 iulie.

    De atunci, cifrele au luat-o vijelios în sus, bătând record după record:

    • 8 iulie ….. 555 de cazuri
    • 9 iulie ….. 614
    • 10 iulie … 592
    • 11 iulie … 698
    • 12 iulie … 496
    • 13 iulie … 413
    • 14 iulie … 637
    • 15 iulie … 641
    • 16 iulie … 777
    • 17 iulie … 799
    • 18 iulie … 889
    • 19 iulie … 767

    Situația cea mai gravă e în zona Argeș – Dâmbovița – Prahova

    Vom analiza cifrele raportate zilnic de Grupul de Comunicare Strategică în perioada 8-19 iulie. Sunt cele 12 zile în care pandemia a luat viteză. E important să vedem care sunt județele sau regiunile care au contribuit masiv la această erupție epidemică. Pe aceste 12 zile vom pune lupa.

    Analiza cifrelor, județ cu județ, ne oferă o surpriză uriașă și o concluzie solidă.

    Surpriza: pe primul loc, în perioada 8-19 iulie, nu se află București, care a devenit lider în clasamentul general al pandemiei (detronând Suceava chiar ieri, 18 iulie). Capitala a raportat 896 de noi cazuri în perioada critică (8-19 iulie), dar există un județ care a înregistrat mai multe infectări: Argeș, cu 930 de cazuri!

    Concluzia: privind spre Top 7, observăm că erupția epidemică nu a avut loc în toată România, ci doar în Muntenia (Argeș, București, Prahova, Dâmbovița, Buzău) și în două județe vecine – unul din Ardeal (Brașov) și unul din Moldova (Galați).

    Aceste 7 unități administrative (6 județe + Capitala) sunt singurele care au raportat peste 300 de noi îmbolnăviri în perioada 8-19 iulie.

    Observație specială: Suceava, marele focar al României din urmă cu 3-4 luni, este acum un județ curățat de Covid: doar 159 de cazuri în 12 zile, adică o medie de 13 cazuri pe zi. În schimb, Argeșul a ajuns acum la o medie de 78 de cazuri pe zi, iar Bucureștiul la 75. În perioada 8-19 iulie (critică pentru România), Suceava e abia pe locul 14 la nivel național, după ce multă vreme a fost lider detașat.

    Creșterea numărului de cazuri în perioada 8-19 iulie 

    Județul …………… 7 iulie …. 19 iulie ….. Plus

    1. Argeș ………….…….. 1.030 ….. 1.960 ….. +930
    2. București …………… 3.464 ….. 4.360 ….. +896
    3. Brașov ……….……… 1.743 ….. 2.328 ….. +585
    4. Prahova …………..….. 614 ….. 1.099 ….. +485
    5. Dâmbovița ………….. 697 ….. 1.169 ….. +472
    6. Galați ………….…….. 1.105 ….. 1.571 ….. +466
    7. Buzău …………………….. 651 ….. 967 ….. +316
    8. Gorj ……………..…..……. 299 ….. 545 ….. +246
    9. Timiș ………………….…… 546 ….. 780 ….. +234
    10. Vrancea …………….. 1.148 ….. 1.362 ….. +214
    11. Ilfov ……………….……. 816 ….. 1.009 ….. +193
    12. Olt …………………..……… 301 ….. 493 ….. +192
    13. Bacău …………………….. 686 ….. 868 ….. +182
    14. Suceava ……………. 4.098 ….. 4.257 ….. +159
    15. Cluj ……………….……….. 712 ….. 867 ….. +155
    16. Brăila …………………….. 253 ….. 392 ….. +139
    17. Constanța ……………… 492 ….. 624 ….. +132
    18. Ialomița ……………..….. 455 ….. 585 ….. +130
    19. Vâlcea ………….……..…… 86 ….. 214 ….. +128
    20. Bistrița-Năsăud ……… 582 ….. 702 ….. +120
    21. Mehedinți …………..…… 218 ….. 334 ….. +116
    22. Vaslui …………………….. 198 ….. 312 ….. +114
    23. Dolj ………………….……. 339 ….. 452 ….. +113
    24. Iași ……………….….. 1.031 ….. 1.136 ….. +105
    25. Hunedoara ……….……. 665 ….. 765 ….. +100
    26. Mureș …………………….. 767 ….. 860 ….. +93
    27. Alba ……………..……..…. 469 ….. 561 ….. +92
    28. Sibiu ………………….…… 676 ….. 763 ….. +87
    29. Arad ……………….………. 707 ….. 786 ….. +79
    30. Harghita …………..……. 348 ….. 421 ….. +73
    31. Neamț …………………. 981 ….. 1.054 ….. +73
    32. Covasna ………..…….…. 302 ….. 359 ….. +57
    33. Maramureș ………..…… 216 ….. 270 ….. +54
    34. Călărași …………………. 183 ….. 236 ….. +53
    35. Botoșani ……………. 1.050 ….. 1.102 ….. +52
    36. Giurgiu …………………… 278 ….. 328 ….. +50
    37. Teleorman ……………… 168 ….. 218 ….. +50
    38. Tulcea ……………….…… 191 ….. 231 ….. +40
    39. Bihor ………………….…… 697 ….. 723 ….. +26
    40. Caraș-Severin …….…. 119 ….. 145 ….. +26
    41. Sălaj ………………….….. 121 ….. 127 ….. +6
    42. Satu Mare ……………..….. 81 ….. 84 ….. +3

    Ultimele 24 de ore: apare și Oltenia!

    E interesant să vedem și un Top 10 al cazurilor noi raportate în 24 de ore (pe 19 ulie). Și aici, tot Muntenia domină vârful ierarhiei, dar… atenție la Oltenia! Două județe, Olt și Dolj, își fac loc în Top 10, după ce multă vreme județele Olteniei au avut cifre mici, părând ocolite de pandemie.

    Top 10 – Duminică, 19 iulie

    1. București …………… 100
    2. Argeș …………..…….. 98
    3. Prahova …………….. 61
    4. Galați ……………..….. 57
    5. Brașov ………..……… 32
    6. Dâmbovița …….….. 32
    7. Buzău …………….….. 26
    8. Olt ………………….…… 24
    9. Cluj …………….……… 22
    10. Dolj ……………….……. 22

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

  • Dan Voiculescu recunoaște că PSD „e prăbușit sub 20%” și că Tăriceanu „are un mare dușman: trendul negativ”

    Dan Voiculescu recunoaște că PSD „e prăbușit sub 20%” și că Tăriceanu „are un mare dușman: trendul negativ”

    Mogulul cleptocrat al Antenelor, Dan Voiculescu, a publicat pe blogul său un text în care comentează șansele principalilor candidați la Președinția României. „Varanul” face o analiză surprinzător de obiectivă.

    Principalele concluzii ale lui Voiculescu:

    • „dreapta se pregătește să defileze spre turul 2”, cu Iohannis și Barna;
    • „stânga se străduiește să se peticească pentru a obține un scor decent”;
    • PSD e „prăbușit oricum sub 20%”;
    • Dăncilă nu are nicio șansă;
    • „marele dușman al lui Tăriceanu este trendul negativ”;

    Evident că Voiculescu păstrează și nostalgii USL-iste, dar acestea sunt strivite de realitățile anului 2019, care sunt radical diferite de cele din 2011-2012.

    Analiza lui Dan Voiculescu

    „Pe dreapta, situația este clară. Klaus Iohannis și Dan Barna își vor împarți voturile, încrederea și speranțele electoratului tânăr din marile centre urbane. Pentru moment, ascendentul președintelui în funcție, viitor musafir al Casei Albe, este evident. Dan Barna, care înainte de asumarea candidaturii avea un discurs echilibrat și ferm, pare foarte apăsat de noul statut, șovăind între necesitatea de a-l combate pe Klaus Iohannis și teama de a nu deranja anumite inerții. Nu-i mai puțin adevărat că nici domnul Iohannis nu se grăbește să intre în lupta cu președintele USR. Cei doi par tentați doar să se «julească amical» până în turul doi, unde speră să meargă împreună.

    Pe stânga, situația este, pentru prima dată după foarte mulți ani, destul de încurcată.

    Viorica Dăncilă – locotenentul aruncat în linia întâi de Liviu Dragnea și ajuns, datorită unor conjuncturi imprevizibile și unor necesare merite personale, președintele unui PSD destabilizat – se străduiește încă să atingă scorul electoral al partidului său, prăbușit oricum sub 20%. Pentru actualul premier, această candidatură este, mai curând, un război cu propriile limite, pe care, și dacă îl câștigă pe plan personal, se pare ca îl pierde în planul luptei electorale efective.

    Călin Popescu Tăriceanu, purtător al unei moșteniri liberale incontestabile, încă mai speră să devină candidatul unic al stângii social-democrate. Pentru acest obiectiv – rămas, totuși, foarte îndepărtat –, domnul Tăriceanu negociază, fără discriminări, și cu PSD-ul (încă) mare al Vioricăi Dăncilă, și cu PSD-ul mic al lui Victor Ponta. Din păcăte pentru fostul președinte al Partidului Național Liberal, scorul obținut de ALDE în recentele alegeri europarlamentare a generat multă prudență printre posibilii săi parteneri. În prezent, marele dușman al domnului Tăriceanu este trendul negativ. În politică și nu numai, când ceva o ia la vale, nu se oprește ușor.

    Victor Ponta a declarat că nu va candida în 2019. Decizia sa e de înțeles. Însă partidul pe care l-a înființat are nevoie să participe activ în campania electorală pentru a-și proteja scorul obținut la europarlamentare. Așadar, lui Victor Ponta îi este necesar un candidat. Și dacă nu va găsi pe nimeni care să îi asigure o creștere pentru propriul partid, este posibil să intre el in competiție, chiar dacă nu-și dorește. Dar, și în acest caz, perspectiva turului doi este extrem de fragilă.

    Concluzia la momentul august 2019: dreapta se pregătește să defileze spre turul doi, iar stănga se străduiește să se peticească pentru a obține un scor decent. Totuși, experiența mă învață că, în ciuda realității prezente, jocurile nu sunt încă făcute. Într-o construcție politică serioasă există întotdeauna și un plan B. O rupere de ritm. Un candidat-surpriză.

    P.S. Nu am inclus-o în această analiză pe Ramona Ioana Bruynseels, asumând că orice referire la candidatul umanist ar avea o inevitabilă încărcătură subiectivă.”

    Donați AICI pentru a susține proiectul ZIARISTII.COM!

    CITIŢI ŞI:

    * Cumpănașu l-a pus pe tatăl Alexandrei să facă o scrisoare-blestem în apărarea sa. Criticii „Vărului” sunt considerați „necreștini”

    * Dezvăluire-șoc sau mizerie à la Gâdea? „Mătușa Alexandrei era destul de des în preajma lui Dincă. Servicii sexuale contracost”. Cumpănașule, ești cu familia sau cu Gâdea?

    * Cazul Caracal: Băsescu îi ridiculizează pe „impostorul Tonel”, „unchiul Cumpănașu”, „guriștii investigatori Zară și Lăzăruș”

    * DOCUMENT. Iată cine a ucis-o pe Alexandra! PSD și ALDE au scos din pușcării 3.592 de „Gheorghe Dincă” în 20 de luni

    * RECONSTITUIRE. Alexandra cerea ajutor, iar șeful Poliției Olt și-a continuat cheful cu somon, fripturi și șampanie

    * Oltul, Sicilia României. Mafia PSD Olt care a condamnat-o pe Alexandra: Iordache – Vâlcov – Stănescu – Ciocan

    * STENOGRAME. Apelurile Alexandrei la 112. Dialoguri dureroase. Disperarea fetei e tratată de polițiști cu ironii criminale

    * Clanul Mocanu conduce Ministerul Culturii cu specialiști de la Apă, Crematorii și Cimitire, plus un tractorist!

    * „Adio, țară de căcat!” Bătut în fața casei sale, umilit de „112”, batjocorit la spital, scriitorul Gabriel Bota va părăsi România

    * FOTO-VIDEO. Un zâmbet larg de peste Ocean. Sorina a scăpat de spaimele unei Românii care-și terorizează copiii