ziaristii.com

Etichetă: analiză

  • O nouă lovitură teribilă pentru reputația armamentului rusesc: „invincibilul“ sistem antiaerian S-400, distrus de rachete stealth cu rază lungă de acțiune lansate de Ucraina

    Rachete ucrainene de mare precizie cu rază lungă de acțiune au lovit și distrus un sistem antiaerian S-400, pe care propaganda Rusiei îl declara infailibi. Este un nou eșec major al armelor-minune cu care se lăuda regimul Putin, după ce s-a dovedit că nici tancurile T-14 Armata, rachetele Kinjal și avioanele stealth Suhoi-57 fie nu se ridică la înălțimea reclamei, fie sunt de-a dreptul neoperaționale.

    Lovitura dată sistemului S-400 este la Henișesk, 120 de kilometri depărtare de linia frontului, chiar la intrarea în peninsula Crimeea. Modulul de comandă al sistemului antiaerian – adică partea cea mai importantă și mai scumpă – a fost făcut praf.

    Faptul că atacul s-a produs la o distanță atât de mare sugerează că lovitura s-ar fi putut da cu o rachetă stealth cu rază lungă de acțiune de tipul Storm Shadow, dintre cele livrate de britanici și francezi.

    Dincolo de distrugerea unui sistem antiaerian foarte important și greu de înlocuit, marea lovitură este dată reputației pe care rușii s-au chinuit ani întregi s-o construiască în jurul S-400. Acesta a fost prezentat adesea drept formidabil și invincibil, capabil să intercepteze orice zboară pe o rază de 400 de kilometri de jur-împrejur.

    Eșecurile armelor „de înaltă tehnologie“ ale rușilor în războiul din Ucraina au îngrijorat deja foarte tare principalii clienți ai Moscovei în privința exportului de armament. India a pus deja pe hold mai multe comenzi și Franța a profitat deja de situație, fiind pe cale să devină al doilea exportator mondial, după Statele Unite.

    Semne de întrebare cu privire la capacitatea reală a sistemelor antiaeriene rusești au apărut încă de acum 6 ani, în timpul războiului civil din Siria. Raiduri ale aviației israeliene și atacuri cu rachete lansate de americani, turci ori israelieni asupra unor obiective militare ale regimului Bashar al-Assad ori asupra teroriștilor ISIS n-au fost nici măcar detectate de bateriile rusești S-300 și S-400.

    Mai jos, câteva detalii despre acest sistem S-400, dincolo de propagandă, prezentate de expertul Alex Hollings în publicația Sandboxx.us anul trecut, sub titlul „Mitul S-400: de ce puterea apărării antiaeriene a Rusiei este exagerată“.

    „Potrivit Rusiei, sistemul S-400 a fost testat în total de 32 de ori în șase exerciții de luptă fără eșecuri, ceea ce este aproape sigur o minciună. Este mult mai probabil ca Rusia pur și simplu să nu dezvăluie eșecurile testării“

    „S-400 Triumf al Rusiei, denumit adesea SA-21 Growler în cercurile NATO, este prezentat pe scară largă drept unul dintre – dacă nu cel mai capabil – sisteme de apărare aeriană din lume. Cu capacitatea de a folosi o varietate de rachete pentru a ataca diferite amenințări aeriene, o rază de angajare de aproape 250 de mile (400 de kilometri – n. red.) și capabilități contra tehnologiei stealth apreciate pe scară largă, S-400 și-a câștigat reputația ca unul dintre puținele sisteme capabile să contracareze dominația aeriană a Americii.

    Dar reputația înfricoșătoare a lui S-400 este într-adevăr meritată, sau este doar un alt sistem de arme rusesc care beneficiază de pe urma manipularii mass-media bine pregătite a Kremlinului în interesul de a promova vânzările de arme în străinătate?

    Rusia a fost în mod intenționat opacă relativ la istoria S-400 în timpul testelor, iar în puținele situații în care S-400 s-a găsit în condiții reale de luptă, performanța sa a stârnit mai multe întrebări decât răspunsuri. Dar, printr-o cercetare extinsă asupra dezvoltării și utilizării sistemului, susținută de evaluări ale experților dintr-o varietate de națiuni, există două concluzii aparent contraintuitive despre S-400 pe care le putem trage.

    În primul rând: sistemul nu este atât de capabil pe cât este adesea perceput a fi. În al doilea rând: este, totuși, printre cele mai capabile sisteme de apărare aeriană utilizate astăzi.

    (…)

    Eșecuri reale ale S-400 din Rusia și ale sistemelor aferente

    Potrivit Rusiei, sistemul S-400 a fost testat în total de 32 de ori în șase exerciții de luptă fără eșecuri, ceea ce este aproape sigur o minciună. După cum au subliniat cercetătorii Shea Cotton și Jeffrey Lewis în analiza lor pentru „Inițiativa privind amenințarea nucleară“, este mult mai probabil ca Rusia pur și simplu să nu dezvăluie eșecurile testării – ceea ce, suprapus cu transparența testelor făcute de americani, creează o percepție sporită a priceperii Rusiei.

    Shea Cotton și Jeffrey Lewis notează în „Cursa globală de apărare antirachetă: înregistrări puternice de testare și performanță operațională slabă“: „În timpul acestor teste, forțele ruse au tras un număr necunoscut de interceptori, interceptând un număr necunoscut de ținte cu capacitate necunoscută. Mai mult, Rusia a raportat presei că 100% dintre încercările de interceptare S-400 au avut succes. Până în prezent, nu am reușit să identificăm niciun raport de teste de interceptare eșuate care implică S-400. La fel ca ipoteza noastră care implică India, aceasta sugerează că Rusia își ascunde majoritatea testelor de dezvoltare sau alte interceptări nereușite”.

    În ciuda succeselor pretinse ale Rusiei în testare, au existat o serie de eșecuri importante ale S-400 și ale sistemelor asociate în ultimii ani.

    Necesitatea unei integrări ample într-un IADS (Integrated Air Defense Systems – Sisteme Integrate de Apărare Aeriană – n. red.) mai mare a fost demonstrată în mod clar în aprilie 2017, când forțele americane și aliate au lansat lovituri cu rachete de croazieră împotriva țintelor siriene în apropierea sistemelor S-400 rusești. În ciuda pretențiilor Rusiei de a apăra spațiul aerian la distanțe de 400 de kilometri cu S-400, sistemul nu a reușit să intercepteze rachetele de croazieră subsonice cu zbor jos înainte de a-și găsi ținta – baza aeriană Shayrat din Siria – la doar 175 de kilometri de S-400 cu sediul în Latakia.

    „Toate discuțiile despre cum am noi asigurat întreg spațiul aerian sirian sunt fluierări artistice”, a declarat atunci Pavel Felgengauer, un analist militar din Moscova, la Radio Europa Liberă. „Poți apăra mai mult sau mai puțin un perimetru de aproximativ 40 de kilometri.”

    Sistemele rusești S-300 care folosesc rețelele radar Nebo-M nu au reușit în mod constant să prevină atacurile dronelor mici precum Bayraktar TB2 din Turcia și rachetele de croazieră israeliene în locuri precum Siria și, mai recent, în conflictul din Nagorno-Karabah.

    Limitările sistemelor de apărare aeriană ale Rusiei în această luptă au fost subliniate de Shaza Arif, cercetătoare la Centrul pentru Studii Aerospațiale și de Securitate (CASS) al Forțelor Aeriene Pakistaneze, în luna ianuarie a acestui an. Evaluarea ei a fost ulterior republicată de Universitatea Aeriană a Forțelor Aeriene din SUA: „Pentru a distruge sistemele de apărare antiaeriană, Azerbaidjanul a folosit avioane-capcane pe teritoriul armean, care au fost doborâte de sistemele de apărare antiaeriană desfășurate. Această acțiune a expus locațiile acelor sisteme de apărare antiaeriană, care au fost apoi neutralizate de drone. Sistemele rusești de apărare aeriană, cum ar fi 2K12 Kub, 9K35 Strela-10, 9K33 Osa și 2K11 Krug, nu au putut intercepta o serie de drone, care fie și-au atins țintele vizate, fie au distrus sistemul de apărare antiaeriană în sine. Azerbaidjanul a susținut, de asemenea, că a distrus mai multe baterii ale sistemelor de apărare aeriană S-300 și a difuzat imagini în acest sens. Acest lucru este extrem de îngrijorător, deoarece sugerează că S-400, care este succesorul lui S-300, ar putea avea vulnerabilități similare”. Citatul provine din studiul „Achiziția de către India a sistemului de apărare aeriană S-400: implicații și opțiuni pentru Pakistan”, de Shaza Arif, pentru Centrul pentru Studii Aerospațiale și de Securitate (CASS).

    Succesul larg al atacurilor similare cu drone din Ucraina în ultimele cinci luni demonstrează și mai mult această vulnerabilitate foarte reală a acestor sisteme de apărare aeriană foarte apreciate.

    S-400 nu este o amenințare atât de mare pe cât cred oamenii, dar nici nu este doar propagandă

    După câteva mii de cuvinte îngrămădite despre vulnerabilitățile și defecțiunile S-400, este important să clarificăm încă o dată că multe dintre deficiențele acestui sistem nu sunt unice pentru S-400 sau sistemele rusești de apărare aeriană în general: este la fel de avansat ca și apărarea antiaeriană integrată modernă. Problemele prezentate de încercarea de a opri o mare varietate de ținte aeropurtate sunt pur și simplu atât de monumentale încât niciun sistem în serviciu pentru nicio țară nu poate valorifica performanța adesea atribuită S-400 în discuțiile populare.

    Adevărul este că S-400 și succesorul său recent instalat, S-500, sunt într-adevăr sisteme de apărare aeriană foarte capabile, dar rămân limitate de constrângerile fizice, financiare și geografice ale mediului lor operațional și de capacitățile de apărare ale țărilor care le folosesc: Ca toate sistemele de arme, valoarea lor reală poate fi descoperită doar atunci când sunt integrate corespunzător într-un aparat defensiv mai mare bazat pe o doctrină de luptă funcțională și eficientă.

    Aproape sigur, S-400 nu este scutul antiaerian care învinge tehnologia stealth, așa cum se pretinde de obicei, dar este un sistem foarte eficient, cu capabilități scalabile dacă e susținut de rețea.

    Ar trebui să se sperie America de marele și răul S-400? Cu sisteme precum F-35 și F-22 în funcțiune și platforme precum B-21, NGAD și F/A-XX în dezvoltare activă, unchiul Sam cu siguranță nu ar trebui să tremure în cizme… dar nu vă lăsați înșelați: subestimarea S-400 în luptă s-ar putea dovedi o greșeală costisitoare, indiferent pe ce avioane zburați.“

  • ANALIZĂ. „Discuția despre înfrângere ia amploare în Rusia. E timpul să ne gândim care sunt costurile și oportunitățile pentru Rusia după îndepărtarea lui Putin“ – șeful catedrei de filosofie politică din Moscova

    În Rusia, oamenii au început să discute frecvent despre posibilitatea unei înfrângeri în Ucraina – lucru de neimaginat inițial, scrie Greg Iudin, șeful catedrei de filosofie politică de la Școala de Științe Sociale și Economice din Moscova (Șaninka), într-o foarte interesantă analiză. Profesorul spune că a venit timpul ca rușii să reflecteze asupra câtorva întrebări: cum va arăta înfrângerea?, a cui va fi această înfrângere?, ce oportunități se vor deschide după înlăturarea lui Putin?

    Sociologul arată că Putin încearcă să țină mai departe legată populația în jurul său descriind un scenariu apocaliptic dacă are loc o înfrângere – Moscova ocupată, femeile violate, copiii crucificați etc. Sunt, evident, niște minciuni, spune Iudin, și trebuie văzut cum se poate dezlega ideea înfrângerii de cea a catastrofei.

    Putin păstrează o capacitate semnificativă de a mobiliza alți oameni și de a reprima opoziția, însă realitatea e că armata are un moral foarte scăzut și Iudin spune că, deși nu e militar, își dă seama că ar fi suficiente câteva înfrângeri ca să aibă loc o prăbușire.

    E clar că și poporul rus are o vină, admite profesorul, dar aceasta trebuie totuși despărțită de cea a lui Putin, direct responsabil pentru ordinul invaziei. „În loc să încercăm să ne dăm seama ce parte a Ucrainei va fi suficientă pentru Putin (răspunsul meu este întotdeauna Dresda), este timpul să ne gândim care sunt costurile și oportunitățile pentru Rusia după înfrângerea și îndepărtarea lui Putin”, mai scrie Grigori Borisovici Iudin.

    Mai jos, analiza postată de acesta pe contul său de Twitter.

    „Rusia a pierdut deja când a fost lansat acest război – țării i s-a făcut un rău de nedescris. Încheierea acestui război prin recunoașterea granițelor recunoscute internațional ale tuturor țărilor nu este o înfrângere pentru Rusia, ci un început al renașterii“

    Defeat. A thread 1/23

    — Greg Yudin (@YudinGreg) May 9, 2023

    „Un indicator important pentru mine este cât de des vorbesc oamenii din Rusia despre o posibilă înfrângere. Trebuie să mărturisesc că acum se întâmplă foarte des, ceea ce reprezintă o schimbare dramatică față de primele luni ale războiului.

    O bună bucată de vreme, nimeni nu a avut pe buze cuvântul „înfrângere”, chiar dacă considera că invazia a fost o alegere nebunească. Acest lucru s-a schimbat.

    În timp ce majoritatea din Rusia rămâne detașată și preferă să evite gândurile negre, cei care îndrăznesc să gândească acceptă din ce în ce mai mult faptul că războiul se va încheia probabil cu o înfrângere.

    Acest lucru se aplică poate mai ales celor care tind să-l susțină pe Putin în acest război dintr-un motiv sau altul (în principal pentru că nu reușesc să facă diferența între interesele lui Putin și cele naționale). Este o stare de spirit pe care o observ la oameni din diverse domenii, toate destul de elevate.

    O stare de spirit similară se revarsă în sfera publică. Atât Prigojin, cât și Kadîrov își fac jocurile lor, dar printre rânduri lasă să iasă la iveală evaluarea comună a situației. Kadîrov spune că „este foarte dificil”, în timp ce Prigojin avertizează asupra unei catastrofe iminente.

    Întreaga luptă publică între lorzii feudali ai războiului face extrem de dificil să ne imaginăm că această armată va obține vreun succes. Limbajul lor proiectează o înfrângere, și asta aud deseori – „Nu știu cum se poate încheia cu o victorie”.

    Nu sunt expert militar, dar am o viziune mai bună asupra moralului din armata rusă. Acesta este foarte scăzut, iar cele două motive pentru a merge la război rămân (1) șansa rară de a câștiga niște bani și (2) supunerea.

    Nu m-ar mira ca armata rusă să se prăbușească după câteva eșecuri. Nu am idee cât de probabil este acest lucru (capacitățile ofensive ale Ucrainei sunt deseori dezbătute), dar consider că este o posibilitate clară.

    Mass-media controlată de stat pregătește publicul pentru posibilele eșecuri.

    Capacitatea lui Putin de a recruta mai mulți soldați rămâne semnificativă, dar limitată. Important este că este afectată de situația de pe câmpul de luptă. Nimeni nu vrea să facă parte dintr-o armată care pierde, dar acest lucru contează mai mult pentru tipul de motivație dominant în rândul soldaților ruși.

    Toate acestea sunt semne timpurii, bineînțeles, iar Putin va stinge constant flăcările. Pentru a se traduce în acțiune, aceste atitudini ar trebui să se bazeze pe o anumită viziune despre cum ar putea arăta viitorul.

    Aceasta pune o întrebare dificilă. Cum ar putea arăta o înfrângere?

    Putin a avansat ideea că o înfrângere va însemna invadarea Rusiei, țara dezmembrată, femeile rusești violate, copiii măcelăriți și crucificați, străinii conducând țara. Chiar și Kovalev (oligarhul considerat regele imobiliarelor din Rusia, care acum câteva zile a avut o postare foarte critică față de desfășurarea războiului – n. red.) termină prin a sublinia că o înfrângere ar fi o catastrofă.

    Mulți ruși sunt convinși că țara este amenințată mortal de forțele NATO. De mai multe ori mi s-a spus de către oameni pe care îi respect ca fiind cu realiști că totul este extrem de rău, dar ce putem face – „dacă nu luăm Kievul, ei vor lua oricum Moscova”.

    Conversația despre înfrângere ia amploare în Rusia și este important să dezlegăm ideea de înfrângere de teama de catastrofă. A cui va fi această înfrângere? Aceasta este o altă întrebare.

    Deși nu există nicio îndoială că poporul rus își va asuma o responsabilitate semnificativă pentru acest asalt brutal asupra Ucrainei – este totuși important să discutăm despre responsabilitatea diferențiată. Înfrângerea planurilor atroce ale lui Putin ar trebui să fie separată de înfrângerea Rusiei.

    Rusia a pierdut deja când a fost lansat acest război – țării i s-a făcut un rău de nedescris. Încheierea acestui război prin recunoașterea granițelor recunoscute internațional ale tuturor țărilor nu este o înfrângere pentru Rusia, ci un început al renașterii.

    Nu este o coincidență faptul că Zombie TV (Rossia 1, postul public de la Moscova – n. red.) încearcă să convingă publicul că „toată lumea va merge la Haga dacă pierdem”.

    Aceasta este însă o minciună care nu trebuie susținută. Ei (elitele politico-militare și economice ale Rusiei – n. red.) vor pierde și se vor duce în iad, iar ei știu acest lucru. În timp ce NOI (adică poporul rus – n. red.) am pierdut deja când a început acest război, iar noi va trebui să reconstruim țara și să începem să restabilim relațiile cu vecinii.

    Această nouă atitudine emergentă oferă noi oportunități. În loc să încercăm să ne dăm seama ce parte a Ucrainei va fi suficientă pentru Putin (răspunsul meu este întotdeauna Dresda), este timpul să ne gândim care sunt costurile și oportunitățile pentru Rusia după înfrângerea și îndepărtarea lui Putin.

    Aceasta este o sarcină atât pentru conversația dintre ruși, cât și pentru un dialog internațional. Nu există nicio îndoială că Putin va face tot posibilul pentru a exclude această conversație. Dar cu cât mai repede apare soluția, cu atât mai repede se va încheia acest război în mod drept și corect.“

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * „Luați-i gâtul!“ Hăndrălăii lui George Simion, aduși de AUR în București, i-au agresat pe deputații Ludovic Orban și Csaba Botond când încercau să intre în Parlament

    * Ariadna Cîrligeanu, agitatoarea AUR care a băgat în Parlament 4 gloanțe: ultras de stadion, îi numea „porci care horcăie“ pe parlamentari și promitea că va intra cu biciul în Parlament

    * La umbra diversiunilor AUR, PSD tocmai l-a pus pe Zgonea șef la ANCOM, cu salariu de 10.000 de euro pe lună. Zgonea a scăpat de pușcărie prin intervenția CCR, care a eliminat probele din dosar

    * „Austeritatea” lui Ciolacu/Ciucă a început cu 60 de mașini cumpărate fără licitație de Budăi la Ministerul Muncii. Ghinea: „Trăim în Ferma Animalelor, unde porcii conduc”

    * Rețeta Guvernului PSD-PNL pentru miliardele din PNRR: o parte „s-au pierdut”, o parte „s-au furat”! Kovesi: „În România avem trei anchete în desfășurare”

    * Neamul bugetarilor PSD fericiți. Toată familia Daea lucrează la stat: nevasta, fiica, ginerele și nora sunt angajați la Ministerul Agriculturii, APIA și alte instituții subordonate

    „Noua barbarie se pregătește nu doar de conspiraționiști ticăloși, ci și de guvernanți inepți și parlamentari inculți”. Intelectualii sunt oripilați de reforma lui Iohannis, care elimină chimia, fizica și biologia din liceu

    * Șoșoacă a aniversat Ziua Victoriei împreună cu ambasadorul rus Kuzmin. Pentru România, momentul din 1945 a însemnat trecerea totală sub control sovietic

    * VIDEO. Un singur tanc și niciun avion la parada de 9 mai, în Piața Roșie! Putin, discurs paralel cu realitatea: „Noi salvăm lumea de nazism. Elitele vestice și globaliștii provoacă conflicte”

    * Prietenul lui Ponta e anchetat pentru că le-a dat rușilor (prin fugarul Șor) Aeroportul Chișinău. Iurie Leancă a fost prim-ministru, i-a făcut galerie lui Ponta la prezidențiale și a luat șpagă de la Șor

  • ANALIZĂ. Evoluția tacticii militare folosite de Rusia în războiul din Ucraina: cum s-a ajuns de la Faza I, a Blitzkrieg-ului în aer, pe apă și pe uscat, la Faza IV, a asalturilor de infanterie ca-n Primul Război Mondial

    În anul care aproape a trecut de la invazia lansată de Rusia în Ucraina, forțele regimului lui Putin și-a schimbat de mai multe ori tactica, arată expertul Volodimir Dacenko într-una dintre cele mai complete și complexe analize apărute până acum în spațiul public. Pe măsură ce capacitatea de luptă a forțelor sale s-a degradat, Rusia a trecut de la războiul-fulger (Blitzkrieg) complex lansat în primele zile la tactici din doctrina militară sovietică folosită în Al Doilea Război Mondial, iar acum ne aflăm într-un război de infanterie asemănător cu cel din Primul Război Mondial.

    Privit retrospectiv, planul inițial al rușilor de invadare a Ucrainei a fost unul destul de bun – lucru remarcat și de analistul ucrainean. Era prevăzută o acțiune fulgerătoare, în care forțele rusești acționau combinat din aer, de la sol și de pe mare, fiecare armă urmând să-și îndeplinească propria misiune. Prima lovitură cu rachete trebuia să fie nimicitoare, să distrugă capacitatea de apărare antiaeriană ucraineană și să dezorganizeze centrele de comandă ale forțelor Kievului. Apoi erau lansați parașutiștii, care urmau să captureze Aeroportul Hostomel, de lângă Kiev, precum și alte obiective-cheie. Imediat urmau să fie transportate acolo noi trupe, cu avioane mari Iliușin, în timp ce coloane blindate uriașe urmau să pătrundă în țară din toate direcțiile.

    Kievul urma să fie cucerit în 2-3 zile, marile orașe ucrainene blocate, căile de aprovizionare pentru forțele ucrainene tăiate. Cea mai importantă parte a armatei ucrainene urma să fie încercuită în estul țării.

    Acest plan a eșuat în nord, în principal, din două motive, scrie Volodimir Dacenko: rezistența ucrainenilor a fost mult peste ce se așteptau rușii să întâmpine, iar capacitatea de apărare antiaeriană s-a păstrat, împiedicându-i pe ruși să obțină controlul asupra cerurilor. În schimb, în sud rușii au avut un succes parțial.

    După ce a devenit clar că acest plan a eșuat, rușii au schimbat tactica, recurgând la bombardamente de artilerie urmate de atacuri masive cu blindate care urmau să străpungă liniile defensive inamice, o strategie din Al Doilea Război Mondial care se preda în școlile militare din perioada sovietică.

    Această strategie a fost un eșec total din simplul motiv că azi suntem în Secolul XXI, iar marile concentrări de blindate pot fi ușor urmărite cu ajutorul dronelor și al sateliților. Odată depistate, ele devin o țintă pentru artilerie.

    Pierderile masive de echipamente înregistrate în primele două faze au dus, treptat, la reducerea ponderii pe care o aveau tancurile în tactica invadatorilor. Rușii au încercat să copieze tacticile de luptă ale ucrainenilor, trecând la atacuri cu grupe mici susținute de câteva blindate. Această strategie a avut o vreme succes, la începutul verii lui 2022.
    Acum, Rusia se află într-o altă fază care a regresat până la nivelul Primului Război Mondial. Se organizează asalturi cu vaste valuri de infanteriști, rareori susținuți de forțe blindate. Pierderile sunt uriașe, dar Putin și generalii nu pun mare preț pe acești oameni care deocamdată sunt deținuți înregimentați în trupele Wagner sau bărbați mobilizați astă-vară, cărora li s-a dat minimum de echipament posibil și sunt trimiși să-i copleșească numeric pe apărători.

    Volodimir Dacenko a fost analist și editorialist la Forbes Ucraina și este membru al SC Ukroboronprom, un grup de companii de stat din sectorul industriei apărare din Ucraina.

    Citiți mai jos analiza tacticilor folosite de Rusia în anul scurt de la începerea războiului.

    How Russia’s tactics have changed since the beginning of the war – 4 strategies of the Russian command 1/#russianlosses #Russiawar #UkraineRussiaWar pic.twitter.com/wgakM0LtX4

    — Volodymyr Dacenko (@Volodymyr_D_) January 23, 2023

    „Cum s-a schimbat tactica Rusiei de la începutul războiului – 4 strategii ale comandamentului rusesc

    Faza I – Blitzkrieg

    Inițial, atacul Rusiei a fost planificat ca o operațiune rapidă pe scară largă din aer, de pe uscat și de pe apă. Acesta a fost planificat în 4 acte:

    Actul 1: Un atac cu rachete pe scară largă trebuia să suprime sistemul de apărare aeriană ucrainean și să creeze haos în managementul apărării;

    Actul 2: Rolul principal a fost planificat pentru operațiunile aeropurtate. Acestea trebuiau să captureze rapid obiective cheie și să captureze clădirile guvernamentale din principalele orașe – Kiev, Harkov și Odesa.

    Rusia a planificat să folosească sute de elicoptere, cel puțin 18 avioane mari Il-76 și o forță navală de debarcare.

    Pentru a captura Kievul, se plănuia să fie lansați câteva sute de parașutiști purtați de 24 de elicoptere de transport Mi-8, însoțite de 10 elicoptere de luptă Mi-24 și Ka-52, precum și 12 avioane de vânătoare la Gostomel (aeroportul de la nord de Kiev).

    Apoi, Gostomel urma să devină o bază pentru a primi avioanele mari de transport Il-76 care să transporte principalele forțe ale operațiunii aeropurtate. În câteva ore, trupele rusești urmau să pătrundă în Kiev și să pună stăpânire pe principalele clădiri administrative.

    Actul 3: Convoaie mari de vehicule blindate urmau să blocheze orașele-cheie de sprijin și să suprime rezistența.

    Este evident că unitatea de debarcare în sine nu ar fi fost capabilă să își mențină poziția pentru o perioadă lungă de timp. Coloane uriașe de vehicule blindate au pornit în sprijinul acesteia.

    Trupele blindate ar fi trebuit să blocheze toate orașele importante, să stabilească puncte de control și să taie rutele logistice de sprijinin pentru armata ucraineană. Curățarea orașelor și suprimarea acțiunilor publice urmau să fie asigurate de Garda Rusă, care mărșăluia în același eșalon cu tancurile.

    Actul 4: încercuirea trupelor ucrainene în est.

    Principalele forțe ucrainene (conform planului Kremlinului) urmau să rămână blocate în estul Ucrainei. Trupele „LDNR” (milițiile din Lugansk și Donețk – n. red.) urmau să le distragă atenția prin numeroase atacuri.

    În câteva zile, apărarea ucraineană urma să piardă capacitatea de luptă. Trebuia să fie paralizată și tăiată de aprovizionare. Iar Guvernul ucrainean urma să fie distrus sau forțat să accepte capitularea.

    A spune că acest plan este complet greșit și că nu a funcționat nicăieri este o eroare. A funcționat în sud, unde apărarea aeriană era cea mai slabă și unde nu exista o coordonare a acțiunilor unităților ucrainene. În special, această tactică a făcut posibilă capturarea orașului Herson.

    Armata Ucrainei spune că nu a fost posibilă construirea apărării Hersonului deoarece forța de debarcare a Rusiei a capturat poduri și alte facilități logistice cheie din regiunea Herson în primele ore ale dimineții. Trupele Ucrainei au fost nevoite să se îndrepte spre malul drept pentru a nu fi încercuite.

    În nord, însă, planul Rusiei s-a dovedit a fi un eșec. Motivul principal este reprezentat de 2 factori: păstrarea capacității de apărare antiaeriană și rezistența locală ucraineană.

    Rezistența locală a orașelor ucrainene din nord a reușit să izoleze trupele rusești semnificative, fără combustibil și muniție.

    În ciuda bombardamentelor aeriene masive și a bombardamentelor de artilerie, orașe precum Cernihiv, Priluki, Putivl, Gluhiv etc. nu au fost capturate de Rusia. Fără acestea, Rusia a pierdut șansa de a bloca Kievul.

    Faza II – străpungerea cu tancuri

    În aprilie și mai, Rusia își schimbă tactica. Rușii se regrupează și trec la războiul sovietic clasic. Baraje masive de artilerie. După aceea, BTG (Grupuri de Batalioane Tactice – n. red.) efectuează un atac concentrat, încercând să străpungă linia de apărare și să creeze un cap de pod pentru dezvoltarea atacului.

    Această tactică amintește foarte mult de cel de-Al Doilea Război Mondial. Dar în condițiile în care inamicul te poate vedea din drone și de pe sateliți, orice coloană mare de blindate devine o țintă ușoară pentru artilerie.

    Ultimul atac în acest stil a fost efectuat în apropiere de Bilogorivka, în luna mai. La vadul râului, rușii au pierdut până la 100 de vehicule blindate. După aceea, Rusia nu a mai desfășurat astfel de atacuri.

    Faza a III-a – sondarea apărării

    Din iunie, Rusia a atacat mai ales în grupuri mici (câteva tancuri și BMP-uri). Pușcașii marini și forțele VDV (parașutiștii – n. red.) sunt mai des implicate în astfel de atacuri. Sarcina lor nu a fost de a străpunge linia de apărare, ci de a găsi un punct slab în apărare.

    Această tactică are cel mai mult succes în direcția Popasnaia și Lisiceansk. Unde rușii reușesc să cucerească relativ repede un teritoriu semnificativ, profitând de poziția dezavantajoasă a ucrainenilor.

    Dar există și multe eșecuri. Ultimul a fost asaltul de la Pavlivka (Vuglerdar), care s-a încheiat cu pierderi grele pentru forțele rusești.

    În toamnă, majoritatea trupelor profesioniste ale Federației Ruse, inclusiv pușcașii marini și forțele de debarcare, au suferit pierderi grele. De asemenea, au fost pierdute multe tancuri și vehicule blindate. Rusia nu-și mai putea permite să efectueze asalturi ale VDV și ale pușcașilor marini.

    Faza a IV-a – asalturi de infanterie

    În timpul iernii, Rusia trece la tacticile din Primul Război Mondial – multă infanterie și artilerie. Rușii încearcă să împingă unitățile ucrainene și să le ocupe tranșeele. Și apoi să ia cu asalt următoarele tranșee.

    Această acțiune foarte lentă durează de 2 luni. Rușii pierd o mulțime de infanteriști. Dar unitățile de asalt nu au, de fapt, nicio valoare pentru Kremlin. La urma urmei, aceștia sunt în mare parte prizonieri din grupul „Wagner”.

    Ei sunt urmați de soldați mobilizați „ieftini”, cărora Rusia le-a dat căști vechi din epoca sovietică și veste antiglonț. Costuri minime pentru fiecare soldat. Mobilizații trebuie să țină pozițiile ocupate și să respingă contraatacurile Ucrainei.“

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Șoșoacă sare în ajutorul unui agent KGB: și-a trimis tovarășa putinistă, avocată și ea, să-l susțină în procesul împotriva statului român. Iurie Roșca are interdicție 5 ani de a intra în România

    * VIDEO. Blestemele drăcești ale preotului Longhin Jar, trompeta Moscovei. „Ți-e sete, Bartolomeu, nesăturatule și spurcatule! Jgheab bătrân și împuțit ce ești!”

    * „Lista rușinii”: cei 19 europarlamentari care au votat pro-Rusia. Maria Grapini a pus România lângă extremiștii din alte 10 țări, care au votat împotriva înființării Tribunalului Internațional pentru crimele Rusiei în Ucraina

    * BOR îi plesnește pe Gâdea și Ciutacu și demolează propaganda rusă de la Antena 3 – RTV: „Preoții comunităților de etnie română” aparțin de Biserica Rusă! Sunt condamnați cei care „încearcă să justifice, inclusiv religios, războiul și crimele în masă”

    * România și alte 7 țări europene încearcă să înșele Comisia Europeană pentru a primi banii din PNRR fără să facă reformele promise – analiză „Le Monde”

    * Trompetele penalilor. Răzvan Savaliuc și oamenii săi sunt anchetați de DNA pentru grup infracțional organizat și favorizarea infractorului

    * Drulă: USR va discuta o nouă susținere a lui Nicușor Dan la primărie în 2024. „În niciun caz nu lăsăm Bucureștiul iar pe mâna Gabrielei Firea”

    * Înalt oficial BNR: pensiile speciale mănâncă 0,85% din PIB, iar în 2-3 ani vor ajunge la 1,5%. „Sunt o cheltuială bugetară nu doar inacceptabilă, ci și insuportabilă”

    * Măciuca liberală: Silviu Mănăstire, „scula lui Bode”. De la „dosar de politician” la amenințări de tip interlop: „să am timp să mă ocup de niște băieți, ca pe vremuri”, „fără milă și fără regrete”

    * Decimarea mercenarilor Wagner: din 50.000 de combatanți au mai rămas 10.000, după bătălia pentru Soledar. Restul au fost uciși sau au dezertat

  • ANALIZĂ. General australian: „Diferențele culturale și strategice dintre Ucraina și Rusia sunt relevate de stilul în care se atacă Bahmut și Kreminna“

    Stilul în care Rusia și Ucraina desfășoară ofensivele din Bahmut și, respectiv, Kreminna relevă marile diferențe culturale și de gândire strategică dintre cele două țări, scrie generalul australian Mick Ryan într-o amplă analiză apreciată de colegi de-ai săi, ofițeri și experți militari din diferite țări.

    În aparență, cele două operațiuni ofensive – Rusia în zona Bahmut – Soledar, Ucraina în zona Kreminna – Svatove – seamănă. Ambele au loc iarna, implică lupte crâncene, război de tranșee și lupte de stradă, dueluri de artilerie și confruntări corp la corp ori de la foarte mică distanță cu infanterie și tancuri.

    În spatele acestor asemănări, deosebirile sunt mult mai mari și de substanță.

    Rusia vizează în zona Bahmut obiective cu importanță mică la nivel strategic și mare la nivel propagandistic. Putin are nevoie de o victorie pentru a se prezenta cu ceva în fața poporului său înaintea aniversării unui an de la declanșarea invaziei.

    Pentru atingerea acestei ținte, rușii au făcut sacrificii umane uriașe.

    Acest lucru e pricinuit și de graba lui Putin de a-și asigura „ceva“, un obiectiv pe care să-l poată declara atins.
    Ucraina vizează în zona Kreminna obiective strategice de o mare importanță. O victorie aici ar însemna retezarea căilor de aprovizionare rusești, pierderea probabilă a Luganskului și afectarea frontului din nordul Donețkului. Mergând mai departe, dacă trupele Kievului câștigă aici, e probabil ca rușii să fie siliți să folosească trupele strânse acum pentru ofensiva din primăvară ca să acopere o nouă linie a frontului.

    Zelenski nu se grăbește. El nu-și presează comandantul armatei să obțină cât mai rapid victorii, ceea ce permite elaborarea unor planuri militare fără interferențe politice.

    Referindu-se de gândirea operațională, generalul Mick Ryan observă că rușii au ales să atace tocmai cea mai întărită zonă a frontului ucrainean, sfidând manualele de specialitate. Ucrainenii, din contră, încearcă să exploateze urmarea unui alt succes, repurtat astă-toamnă, legat de ofensiva din Harkov.

    Over the northern hemisphere winter, eastern Ukraine has been the scene of bitter and intense combat. The offensives around #Bakhmut & #Kreminna highlight the different strategic & cultural approaches that Ukraine and Russia have applied in this war. 1/23 🧵🇺🇦 pic.twitter.com/g3tFgRH9au

    — Mick Ryan, AM (@WarintheFuture) January 18, 2023

    Faptul că la ruși există două forțe concurente, mercenarii Wagner și armata regulată care-și dispută întâietatea și meritele în îndeplinirea misiunilor, contrastează cu situația de la ucraineni, unde există o singură forță militară condusă de un comandament unic.

    Și vechea teorie a voinței națiunii de a lupta este ilustrată aici. La ruși, o mare parte dintre trupe sunt alcătuite din deținuți cărora li s-a promis absolvirea de pedeapsă dacă luptă. La ucraineni, trupele sunt alcătuite în mare parte de voluntari care știu de ce au venit și pentru ce luptă.

    Mai jos, ampla analiză a generalului Mick Ryan.

    „Putin are nevoie de ceva înainte de aniversarea de un an de la invazia sa în Ucraina pe care să îl poată prezenta poporului rus ca fiind demn de costurile sale. Zelenski nu este disperat după o victorie cu orice preț. El poate fi mai răbdător“

    „În timpul iernii din emisfera nordică, estul Ucrainei a fost scena unor lupte aprige și intense. Ofensivele din jurul Bahmut & Kreminna evidențiază abordările strategice și culturale diferite pe care Ucraina și Rusia le-au aplicat în acest război.

    Ambele ofensive au prezentat un război de tranșee și urban, dueluri de artilerie, confruntări cu rază foarte scurtă de acțiune între infanterie și tancuri, precum și lovituri cu rază lungă de acțiune asupra locațiilor de aprovizionare și a cartierelor generale.

    Există însă diferențe.

    Una dintre diferențele-cheie este o asimetrie între gândirea operațională rusă și cea ucraineană. Pentru această ofensivă rusă, s-a pus accentul pe securizarea unor orașe precum Bahmut & Soledar, care au o utilitate strategică limitată.

    În principal, pierderile masive suferite de ruși pentru aceste orașe nu sunt justificate de câștigurile minore pe care le prezintă.

    Lupta din nord dusă de ucraineni este cu totul diferită. Regiunea Kreminna-Svatove-Starbil’s’k este importantă pentru nodurile sale de transport. Dacă Rusia pierde aceste orașe, își pierde rutele cheie de aprovizionare către Lugansk și multe dintre rutele nordice către Donețk.

    Rezultatul final al succesului ucrainean în această privință ar putea să-i vadă recucerindu-și oblastul Lugansk și compromițând schema de apărare rusă în nordul Donetsk. Acest lucru ar însemna că rușii ar putea fi nevoiți să redistribuie forțele destinate ofensivei din 2023 pentru a apăra regiunea.

    Legat de această gândire operațională diferită este faptul că rușii au ales să atace o zonă în care ucrainenii sunt cei mai puternici. Donbassul este locul unde Ucraina a avut la dispoziție opt ani pentru a pregăti linii defensive multiple și de întărire.

    Atacarea zonelor în care inamicul este cel mai puternic și cel mai bine pregătit nu este, în general, recomandată în război.

    Ucrainenii, pe de altă parte, au efectuat un avans rapid prin Harkov și în Lugansk la sfârșitul anului 2022, deoarece au identificat o zonă în care Rusia era slabă. Apoi s-au poziționat pentru operațiunile actuale, mai metodice.

    O altă diferență importantă evidențiată de aceste două ofensive este reprezentată de tipurile de forțe utilizate. Pentru Ucraina, este vorba de o operațiune condusă de militari profesioniști și teritoriali și supravegheată de un comandament unificat.

    Rușii au adoptat o abordare diferită.

    Bătăliile din jurul Bahmut, Soledar și din zonele înconjurătoare sunt purtate de un amestec de forțe concurente ale armatei ruse și de mercenari. Acest lucru este exemplificat de revendicările Wagner de victorie în Soledar și de văicărelile lor cu privire la faptul că Rusia nu a recunoscut-o.

    De asemenea, acest lucru spune multe despre abordarea celor două națiuni în acest război. În ceea ce privește Ucraina, armata sa este întărită de un flux constant de voluntari care își înțeleg scopul și care au demonstrat timp de aproape unsprezece luni disponibilitatea de a se sacrifica pentru apărarea națiunii lor.

    Rusia, pe de altă parte, a fost nevoită să recurgă la folosirea mercenarilor – mulți dintre ei deținuți grațiați, «încurajați» de oamenii din spatele lor cu mitraliere – pentru cea mai importantă campanie a sa în Ucraina.

    Teoreticianul prusac Carl von Clausewitz a scris pe larg pe tema «voinței» în conflict. Aceste abordări diferite față de oamenii lor evidențiază o asimetrie în ceea ce privește motivația și voința națională în acest război.

    În cele din urmă, aceste două ofensive sunt semnificative pentru mentalitățile liderilor politici din Rusia & Ucraina. Putin este disperat după o victorie de orice fel. Armata sa nu a fost capabilă să atingă obiectivele politice ale lui Putin – securizarea celor cinci regiuni anexate în 2022.

    Prin urmare, Putin are nevoie de ceva înainte de aniversarea de un an de la invazia sa în Ucraina pe care să îl poată prezenta poporului rus ca fiind demn de costurile sale. Soledar și Bahmut se potrivesc acestui obiectiv.

    Zelenski are o provocare diferită. Forțele sale au încheiat anul 2022 în ascensiune. Obținuseră victorii semnificative pe câmpul de luptă împotriva rușilor la Herson și Harkov. Ajungând în 2023, ele au impulsul și moralul care vor sta la baza ofensivei din acest an.

    Zelenski nu este disperat după o victorie cu orice preț. El poate fi mai răbdător și îi dă comandantului său șef timpul necesar pentru a planifica cu atenție strategia militară din 2023. Acestea fiind spuse, el are încă nevoie de multe alte victorii pe câmpul de luptă – și de sprijin occidental – pentru a recuceri multe regiuni din Ucraina.

    Abordările acestor bătălii din Donbass demonstrează culturile și valorile naționale și militare diferite ale celor doi beligeranți din acest război.

    Și, deși ambele bătălii pot fi importante pentru fiecare parte în prezent, ele ar putea păli și deveni nesemnificative având în vedere ofensivele care vor fi lansate în 2023.

    Și tocmai aici se află pericolul. Niciuna dintre părți nu își poate permite să se angajeze prea mult în aceste bătălii. Ele trebuie să își aloce resursele pentru campaniile militare din est și din sud în 2023. Urmează multe luni sângeroase și costisitoare.“

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Bișnița cu bilete TVR la Mondialul din Qatar avea dimensiuni industriale: 712 bilete, în valoare de 200.000 de euro! Bișnițarul-șef Oprean mințise că a luat „doar” 64. Conducerea TVR i-a făcut plângere penală

    * Măciuca liberală: Silviu Mănăstire, „scula lui Bode”. De la „dosar de politician” la amenințări de tip interlop: „să am timp să mă ocup de niște băieți, ca pe vremuri”, „fără milă și fără regrete”

    * ICR Londra organizează ziua lui Eminescu cu 4 zile întârziere, pentru că șefa filialei a jucat în piesa „O casă de păpuși”, la București, pe 15 ianuarie!

    * Conspiraționistul rusofil Ion Cristoiu e considerat de Ciolacu un candidat pe care PSD l-ar susține cu mândrie la președinția României!

    * VIDEO. Sforăitul gros al ministrului Petre Daea, în direct, la Antena 3. Râsete și ghionturi în studio. PSD-istul zice că o fi sforăit altul!

    * Un nou kompromat împotriva Emiliei Șercan. Pe Facebook se plătesc reclame care o calomniază pe jurnalistă, promovând un site-fantomă, cu “anchete” nesemnate

    * VIDEO. Nicușor Dan anunță că a reușit să stingă datoriile Capitalei lăsate de administrația Firea-PSD: „Bucureștiul a trecut pe lângă faliment. Au fost 3 miliarde de lei datorii curente. De acum încep investițiile”

    * Propaganda pro-Putin și cea pro-AUR l-au lăsat pe Robert Turcescu fără emisiune la B1 TV

    * EDITORIAL CARTIANU. Boicotacii. O campanie de tip AUR-ist în care s-au implicat și oameni serioși. Sau cum poți să faci rău convins fiind că faci bine

    * Un comandant al mercenarilor Wagner a fugit din Rusia în Norvegia, unde a cerut azil politic. Vrea să depună mărturie împotriva lui Prigojin

  • Analiză CNN: după ce a subestimat potențialul de răutate al Moscovei, Occidentul supraestimează potențialul său ca amenințare. Frica de Rusia ar trebui să scadă în Europa și SUA

    La ce trebuie să se aștepte Occidentul din partea Rusiei, pe măsură ce această țară își pierde armata, prestigiul și puterea, se întreabă într-un amplu articol Nick Paton Walsh, editorul pe probleme de securitate internațională al CNN? Desigur că nu la lucruri bune, dar în același timp nu e cazul ca Europa și SUA să fie mai îngrijorate decât ar fi cazul, răspunde tot autorul, oferind și argumente.

    Până acum, absolut toate prezumțiile majore cu referire la ce va face Rusia au fost greșite, aliații occidentali supraestimând în mod constant capacitățile și posibilitățile Kremlinului, scrie Nick Paton Walsh.

    S-a crezut, înainte de 24 februarie, că „Moscova este suficient de sănătoasă la cap” ca să nu pornească războiul. Cei care au îmbrățișat această idee au greșit.

    S-a crezut că armata rusă va defila prin Ucraina, dar din nou a fost o eroare.

    Foarte mulți au considerat că Rusia are o armată suficient de modernizată și de bine informată încât să lupte altfel decât „să bombardeze la întâmplare zone civile cu artilerie îmbătrânită”. Din nou, cei care credeau asta s-au înșelat.

    Apoi, toți aceia care au mizat pe faptul că nu se mai poate ca în 2022 să ameninți la nimereală inamicii cu bombe nucleare au trebuit să constate că acest lucru nu e valabil și în cazul Kremlinului.

    Dar anul 2022 a scos la iveală, scrie jurnalistul american, că armata considerată cândva a treia cea mai puternică din lume, cu miliarde cheltuite pe modernizare, este de fapt „o farsă”. Rușii nu sunt în stare să-și aprovizioneze trupele aflate la câțiva kilometri depărtare de propriile granițe, iar ucrainenii nu sunt entuziasmați de „denazificare” decât în mintea unui Putin dezinformat de yesmeni.

    De cealaltă parte, Occidentul a lăsat deoparte dezbinarea și pozițiile diferite, arătându-se dispus să ajute Ucraina în ciuda presupunerii greșite a lui Putin că nu va exista solidaritate.
    La ce ne aputem aștepta în 2023, scrie jurnalistul? E prematur să se vorbească despre victorie, dar realitatea este că ucrainenii au moralul mai puternic și continuă să se întărească în timp ce rușii gâfâie în încercarea de a menține aprovizionat cu muniție frontul.

    Va dura decenii până când Moscova va reuși să redreseze imaginea făcută praf a armatei sale.

    În același timp, amenințarea nucleară vânturată periodic de Putin nu este chiar atât de credibilă. Rusia a înțeles de la occidentali că, dacă va folosi arme nucleare, va suferi consecințe convenționale devastatoare. Mesaje dure s-au primit și de la aliații Moscovei, China și India, care au transmis clar, oficial și neoficial, că nu vor accepta escaladarea atomică a războiului.

    O mare temere bântuie acum culoarele Kremlinului: s-ar putea ca nici butonul nuclear să nu funcționeze, așa cum nimic n-a funcționat în armata rusă până acum. Aceasta ar fi lovitura de grație pentru Rusia.

    În consecință, Occidentul ar trebui să depășească faza păcii menținute prin frică. Trebuie să se acționeze pentru ca declinul Rusiei, absolut evident, să fie cât mai puțin haotic, ca să se evite surprizele.

    Citiți în continuare articolul analitic publicat de CNN.

    „Marea întrebare a Europei: Ce va face în continuare o Rusie diminuată

    Războiul Rusiei în Ucraina a dovedit că aproape toate ipotezele au fost greșite, iar Europa se întreabă acum ce mai poate presupune în mod sigur.

    Invazia sa din februarie a reușit să surprindă din toate punctele de vedere. Pentru cei care credeau că Moscova este suficient de sănătoasă la cap pentru a nu încerca o asemenea întreprindere masivă și nesăbuită. Celor care credeau că armata rusă va valsa pe un teritoriu de 40 de milioane de oameni și va trece la operațiuni de curățare în 10 zile. Și celor care credeau că au avut abilitățile tehnice și de informații pentru a face mai mult decât să bombardeze la întâmplare zone civile cu artilerie îmbătrânită; că armata Kremlinului a evoluat de la nivelarea Groznîi din Cecenia în anii ’90.

    Și, în cele din urmă, pentru cei care considerau că sabotajul nuclear era un oximoron în 2022 – că nu puteai amenința la întâmplare oamenii cu bombe nucleare, deoarece distrugerea pe care acestea o aduceau era completă, pentru toată lumea de pe planetă.

    Cu toate acestea, pe măsură ce se apropie anul 2023, Europa rămâne să se confrunte cu un set de necunoscute cunoscute, inimaginabile încă din ianuarie. Să recapitulăm: o armată considerată cândva a treia cea mai formidabilă din lume și-a invadat vecinul mai mic, care cu un an în urmă excela mai ales în domeniul IT și agricultură.

    Rusia a cheltuit miliarde de dolari pentru a-și moderniza aparent armata, dar se pare că a fost, în mare măsură, o farsă. A descoperit că lanțurile sale de aprovizionare nu funcționează la câteva zeci de kilometri de propriile granițe; că evaluarea sa despre Ucraina ca fiind disperată să se elibereze de propriul „nazism” este produsul distorsionat al unor yes-meni care dau din cap, hrănind un președinte – Vladimir Putin – cu ceea ce voia să audă în izolarea pandemiei.

    Rusia a întâlnit, de asemenea, un Occident care, departe de a fi divizat și reticent, a fost în schimb fericit să trimită o parte din munițiile sale la granița sa estică. Oficialii occidentali ar putea fi, de asemenea, surprinși de faptul că liniile roșii ale Rusiei par să se schimbe constant, pe măsură ce Moscova realizează cât de limitate sunt opțiunile sale non-nucleare. Nimic din toate acestea nu ar fi trebuit să se întâmple. Așadar, ce face și pentru ce se pregătește Europa, acum că s-a întâmplat?

    Cheia este cât de neașteptat de unificat a fost Occidentul. În ciuda faptului că au fost divizate în privința Irakului, fracturate în privința Siriei și parțial reticente în a cheltui cei 2% din PIB pentru securitate pe care Statele Unite îi cereau de mult timp membrilor NATO, Europa și SUA au vorbit după același scenariu în privința Ucrainei. Uneori, Washingtonul poate că a părut mai precaut și au existat cazuri aberante de autocrație, cum ar fi Ungaria. Dar schimbarea este spre unitate, nu spre disparitate. Aceasta este o surpriză destul de mare.

    Declarațiile potrivit cărora Rusia a pierdut deja războiul rămân premature. Există variabile care ar putea duce în continuare la un impas în favoarea sa, sau chiar la o răsturnare de situație. NATO și-ar putea pierde răbdarea sau nervii în privința transporturilor de arme și ar putea căuta oportunitățile economice în detrimentul securității pe termen lung, făcând presiuni pentru o pace nefavorabilă Kievului. Dar acest lucru pare, în acest moment, puțin probabil.

    Rusia se baricadează pe partea estică a râului Nipru, în sudul Ucrainei, și are avantajul că liniile de front Donețk și Lugansk din estul Ucrainei sunt mai aproape de granița sa. Cu toate acestea, provocările sale sunt imense: personalul slab instruit și recrutat cu forța reprezintă 77.000 de soldați din trupele sale de pe linia frontului – și asta conform evaluării optimiste exprimate de Putin. Se luptă pentru muniții și asistă în mod regulat la critici interne deschise la adresa lanțului său de aprovizionare pe timp de iarnă.

    Ucraina se află pe teritoriul național, cu un moral încă ridicat și cu arme occidentale care continuă să sosească. De la prăbușirea grupului de forțe ale Moscovei din jurul orașului nord-estic Harkov în septembrie – unde liniile lor de aprovizionare au fost tăiate de o forță ucraineană mai inteligentă – dinamica a fost toată împotriva Moscovei.

    Perspectiva unei înfrângeri a Rusiei se află într-o imagine mai largă: faptul că nu a câștigat rapid împotriva unui adversar inferior. Portavocile de la televiziunea de stat au vorbit despre necesitatea de a „scoate mănușile” după Harkov, ca și cum nu ar fi expus un pumn deja ofilit. Dezvăluită aproape ca un tigru de hârtie, armata rusă se va lupta timp de decenii pentru a recâștiga măcar o aparență de statut de egalitate cu NATO. Aceasta este poate cea mai mare pagubă pentru Kremlin: anii de eforturi depuse pentru a reconstrui reputația Moscovei ca un inamic inteligent și asimetric, cu forțe convenționale care să o susțină, s-au evaporat în aproximativ șase luni de proastă gestionare.

    Problema forței nucleare persistă încă, în principal pentru că lui Putin îi place să o invoce în mod regulat. Dar chiar și aici amenințarea Rusiei a fost diminuată. În primul rând, NATO a trimis semnale fără echivoc cu privire la devastarea convențională pe care forțele sale ar urma să o provoace în cazul în care s-ar folosi orice formă de dispozitiv nuclear. În al doilea rând, aliații de bună credință ai Rusiei, India și China, au evaluat rapid seria de înfrângeri și au admonestat public retorica nucleară a Moscovei. (Mesajele lor private au fost probabil mai aprige).

    Și, în cele din urmă, Moscova rămâne cu o întrebare la care nimeni nu vrea să afle vreodată răspunsul: dacă lanțurile sale de aprovizionare cu motorină pentru rezervoarele aflate la 40 de mile de granița sa nu funcționează, atunci cum pot fi siguri că Butonul va funcționa, dacă Putin se întinde nebunește să îl apese? Nu există un pericol mai mare pentru o putere nucleară decât să dezvăluie că rachetele sale strategice și capacitatea de represalii nu funcționează.

    În ciuda acestui declin palpabil al Rusiei, Europa nu întâmpină o eră de securitate sporită. Apelurile pentru cheltuieli mai mari în domeniul apărării sunt mai puternice și sunt ascultate, chiar dacă vin într-un moment în care Rusia, timp de decenii problema definitorie a securității europene, se arată mai puțin amenințătoare.

    Europa își dă seama că nu poate depinde doar de Statele Unite – și de oscilațiile sale sălbatice între polii politici – pentru securitatea sa.

    Între timp, mii de ucraineni nevinovați au murit în încercarea egoistă și eronată a lui Putin de a reînvia un imperiu țarist. În sens mai larg, autoritarismul a fost expus ca fiind un sistem dezastruos cu care se pot purta războaie de alegere.

    Cu toate acestea, ceva bun a ieșit din această debandadă. Europa știe că trebuie să renunțe imediat la dependența sa de gazul rusesc și, pe termen lung, de hidrocarburi în general, deoarece dependența economică de combustibilii fosili ai dictatorilor nu poate aduce stabilitate pe termen lung.

    Așadar, cum se comportă Occidentul cu o Rusie care a suferit această colosală pierdere de imagine în Ucraina și care se ofilește încet-încet din punct de vedere economic din cauza sancțiunilor? Este o Rusie slabă ceva de temut sau doar slabă? Aceasta este necunoscuta cu care Occidentul trebuie să se lupte. Dar nu mai este o întrebare atât de terifiantă.

    Timp de peste 70 de ani, rușii și Occidentul au ținut lumea în ghearele distrugerii reciproce asigurate. A fost o pace bazată pe frică. Dar frica de Moscova ar trebui să scadă încet, iar odată cu aceasta vine și riscul de a face calcule greșite. De asemenea, se ridică o perspectivă mai puțin înfricoșătoare: că Rusia – la fel ca multe autocrații dinaintea ei – ar putea să se stingă, subminată de propria dependență stângace de frică pe plan intern.

    Provocarea Europei este acum de a face față Rusiei într-o stare de negare haotică, sperând în același timp că va evolua într-o stare de declin controlat. O consolare permanentă ar putea fi faptul că, după ce a subestimat potențialul de răutate al Moscovei, riscul pentru Europa ar fi acela de a supraestima potențialul său ca amenințare.“

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Un fost deputat traseist a ratat de două ori să se sinucidă de Revelion. Băgat în Parlament de PP-DD, Răzvan Rotaru a trecut la PSD, via PC și UNPR, iar anul trecut a migrat la APP

    * VIDEO. Tzeapă Uraganu. De Revelion, peste 1.000 de maneliști maramureșeni au fost păcăliți de Tzancă Uraganu. Explicațiile penibile ale țeparului

    * A început atacul regimului Iohannis-PSD la pensiile private ale românilor, pentru a alimenta pensiile speciale de la stat! Pilonul II, în pericol de moarte. „Obsesia lui Dragnea-Vâlcov-Diaconu trebuie dusă până la capăt”

    * Revolta unui profesor universitar: „Un general de vârsta mea s-a pensionat cu 30.000 de lei pe lună. Era obosit sărmanul. Eu mai am de așteptat vreo 20 de ani. Pensia mea va fi de 6-7 ori mai mică“

    * Marele fâs al șantajului rusesc: prețul gazelor naturale în Europa a scăzut sub cel de acum un an! Cotația petrolului e la aproape același nivel ca în decembrie 2021

    * VIDEO. Dana Budeanu în prime-time, la Antena 3 „CNN”: „Putin e omul anului 2022! Din politică, din orice. Pe pozitiv”. Conspirații și delir, cu Gâdea „copil de mingi”

    * EDITORIAL CARTIANU. Boicotacii. O campanie de tip AUR-ist în care s-au implicat și oameni serioși. Sau cum poți să faci rău convins fiind că faci bine

    * O uriașă afacere penală în Redacția Sport a TVR: bișnița cu bilete. La Mondialul din Qatar, 64 de bilete au fost vândute „unor prieteni” ai lui Cristian Oprean, în mandatul lui Dorin Chioțea. Toate – la semifinale și finală, unde prețurile pe „piața neagră” explodează

    * VIDEO. Viața, gloria și moartea unui fotbalist de legendă: Pelé. L-a urmat în Ceruri, după doi ani, pe rivalul său Maradona. Singurul triplu campion mondial a fost răpus de cancer, la 82 de ani

    * Messi e campion mondial, dar Cristiano Ronaldo va avea cel mai mare salariu din istoria sportului! Contractul fabulos pentru care portughezul va juca în Arabia Saudită: o jumătate de miliard de euro în doi ani și jumătate!

  • „SUA trebuie să se pregătească deja de prăbușirea finală a Uniunii Sovietice, care va fi dizolvarea Federației Ruse”. Analiză excepțională a unui celebru expert în securitate. Obiectivele, ipotezele și provocările care urmează

    Occidentul și conducerea politică a Statelor Unite în special trebuie să se pregătească de prăbușirea finală a Uniunii Sovietice, care va consta în dizolvarea Federației Ruse, avertizează unul dintre cei mai importanți experți în securitate și politici externe, americanul Luke Coffey. Evenimentul este socotit inevitabil de către autorul textului, care spune că SUA și Occidentul ar trebui să învețe din erorile anilor 1990 și să nu se mai focuseze pe democratizarea Rusiei – care în mod evident e utopică –, ci să se pregătească de provocările, dar și uriașele oportunități izvorâte din acest eveniment major care urmează în anii următori.

    Într-o analiză geopolitică absolut excepțională, publicată în 14 decembrie de către Luke Coffey, cercetător senior la Hudson Institute (una din cele mai importante organizații de cercetare care promovează conducerea și direcțiile strategice ale Americii), autorul arată că abia acum, la 33 de ani distanță de momentul oficial, Uniunea Sovietică se pregătește să dispară definitiv din istorie.

    Momentul va fi marcat prin destrămarea imensei Federații Ruse, scrie Luke Coffey, care va face implozie nu din cauza acțiunilor Occidentului, ci de pe urma gravelor erori comise de actuala conducere de la Moscova. Rusia este compusă din aproape 100 de regiuni, multe dintre ele cu alte popoare și alte culturi decât cea rusă, unde au apărut deja mugurii unor mișcări de independență. Putin a comis grava eroare de a arunca în luptă, în Ucraina, preponderent recruți din republici foarte îndepărtate și sărace, locuite de popoare diferite de cel rus. Aceste zeci de mii de oameni foarte bine pregătiți militar se vor întoarce acasă, la finalul războiului, pentru a descoperi că nu au locuri de muncă și nicio perspectivă socială ori profesională. Dintre ei se vor recruta viitorii luptători pentru independență, dar și mercenarii armatelor private de tip Wagner care vor pune stăpânire pe Rusia. Analiza e amplă și merită citită pe îndelete și cu atenție.

    Experiența anilor 1990 trebuie luată în seamă de conducătorii Occidentului, atrage atenția Luke Coffey. Nu mai trebuie repetată eroarea de a pompa sute de miliarde de euro în Rusia post-Putin, sperând – cum s-a întâmplat după dispariția URSS, că țara se va democratiza. Indiferent cine va veni după actualul lider de la Kremlin, va fi vorba tot de un personaj autocrat și agresiv. Rusia, slăbită și prăbușită, nu va renunța niciodată la ambițiile sale imperialiste. Așa că SUA și aliații săi ar trebui să-și concentreze eforturile spre extinderea spațiului de securitate și prosperitate prin acceptarea în UE și NATO a unor țări care bat de multă vreme la ușă, dar până acum au fost oprite de agresivitatea Moscovei. Acolo unde nu se va putea extinde umbrela de securitate trebuie căutată o cooperare economică și militară strânsă cu diverse grupuri de state, astfel încât violența și anarhia în care se va prăbuși Rusia să nu fie exportate peste granițele acesteia.

    Un alt obiectiv major ar trebui să fie rezolvarea cât mai rapidă a tuturor conflictelor înghețate provocate de Rusia și revenirea unor teritorii enclavizate la țările lor de drept – precum Transnistria la Moldova, Osetia de Sud la Georgia ori Crimeea la Ucraina.

    Citiți mai jos traducerea extraordinarei analize a lui Luke Coffey asupra perspectivelor care așteaptă omenirea în următorii 10-20 de ani, odată cu destrămarea Federației Ruse.

    Pregătirea pentru prăbușirea finală a Uniunii Sovietice

    Căderea Zidului Berlinului în 1989 și demisia lui Mihail Gorbaciov din funcția de președinte al Uniunii Sovietice în 1991 au marcat începutul prăbușirii URSS – dar nu și prăbușirea în sine. Deși URSS a încetat să mai existe ca entitate juridică după 1991, prăbușirea URSS are loc și astăzi. Cele două războaie cecene, invazia Rusiei în Georgia în 2008, anexarea Crimeei de către Rusia în 2014, încăierările de la granița dintre Kârgâzstan și Tadjikistan și cel de-al doilea război din Karabah în 2020, între Armenia și Azerbaidjan, sunt doar câteva exemple care arată că Uniunea Sovietică se prăbușește și astăzi.

    Cu toate acestea, istoricii din viitor vor descrie probabil invazia Rusiei din februarie 2022 în Ucraina ca fiind cel mai important moment, dacă nu chiar momentul final al prăbușirii Uniunii Sovietice. Nu se știe când se va încheia războiul din Ucraina, dar probabil că va marca dizolvarea Federației Ruse (succesorul legal al Uniunii Sovietice) așa cum este cunoscută astăzi. Este incontestabil că Rusia a suferit o lovitură majoră pentru economia sa, o devastare a capacității sale militare și o degradare a influenței sale în regiunile în care a avut cândva influență. Granițele Federației Ruse nu vor mai arăta probabil la fel ca acum pe o hartă peste 10 sau 20 de ani. Pe măsură ce se desfășoară prăbușirea finală a Uniunii Sovietice și Federația Rusă se confruntă cu perspectiva de a se dizolva, factorii de decizie politică trebuie să înceapă să planifice pentru noua realitate geopolitică din masa continentală eurasiatică.

    Scopul acestui memoriu politic nu este de a pleda pentru schimbarea regimului din Rusia – aceasta va fi o chestiune care va fi de competența poporului rus. De asemenea, acest document nu prezice cu exactitate modul în care Rusia și regiunea eurasiatică mai largă vor apărea după prăbușirea finală a Uniunii Sovietice și dizolvarea Federației Ruse. În schimb, stabilește obiective realiste pentru factorii de decizie occidentali, prezintă ipotezele pe care se bazează aceste obiective și subliniază întrebările pe care factorii de decizie ar trebui să și le pună acum pentru a se pregăti mai bine pentru viitor.

    Obiective

    După dizolvarea Federației Ruse, Statele Unite ar trebui să urmărească un set de obiective realizabile care să se concentreze în mod restrâns pe interesul național american. În mod specific, SUA vor trebui:

    – Să fie realiste în ceea ce privește perspectivele democratice și de piață liberă ale Rusiei. Anii ’90 au arătat că schimbările geopolitice (de exemplu, dizolvarea legală a Uniunii Sovietice) nu au transformat automat societatea rusă, așa cum mulți sperau. SUA și partenerii săi ar trebui să învețe lecțiile eșuate ale anilor ’90 și să nu irosească resursele încercând să transforme societatea, economia sau guvernul rus într-o democrație de tip occidental. Încercările au eșuat în anii 1990 și probabil că vor eșua din nou. Factorii de decizie politică ar trebui, în schimb, să recunoască cu umilință limitele influenței occidentale în a crea o Rusie democratizată.

    – Să limiteze orice repercusiuni ale luptelor interne din Rusia. Revoluția, insurecția și războiul civil – atât la nivel național, cât și regional – ar putea apărea după dizolvarea Federației Ruse. Îngrădirea/limitarea oricăror lupte interne în interiorul granițelor actuale ale Rusiei recunoscute la nivel internațional ar trebui să fie o prioritate absolută pentru SUA și partenerii săi.

    – Să se țină cont de stocul de arme de distrugere în masă al Rusiei. În Rusia există aproape 6.000 de focoase nucleare, iar țara este cunoscută ca având un important program de arme chimice și biologice. Contabilizarea acestor arme ar fi în interesul comunității internaționale.

    – Să răspândească stabilitatea la periferia Europei prin extinderea integrării euro-atlantice și aprofundarea relațiilor bilaterale. Integrarea euro-atlantică a fost unul dintre cei mai mari factori de stabilitate în Europa începând cu 1949. Când Federația Rusă se va dizolva, NATO și Uniunea Europeană ar trebui să profite de slăbiciunea Moscovei și să facă presiuni pentru o extindere „big bang” pentru țările candidate și aspirante rămase. Planificarea în acest sens, inclusiv activitatea pregătitoare pentru orice reformă instituțională necesară pentru adăugarea de noi membri, ar trebui să înceapă acum. În cazul în care aderarea la NATO sau la UE nu este oportună, SUA ar trebui să urmărească relații mai puternice pe baze bilaterale sau multilaterale – în special prin valorificarea grupărilor regionale precum GUAM1 sau Organizația Statelor Turce.

    – Să mențină o forță militară superioară în Europa. După încheierea Războiului Rece, mulți factori de decizie politică au sperat la un așa-numit „dividend al păcii” în Europa. Pe baza acestei speranțe, mai multe administrații au redus cheltuielile militare și au diminuat poziția de forță a Americii în Europa. Dar dividendele păcii nu s-au concretizat niciodată, iar SUA și aliații săi au fost slab pregătiți pentru agresiunea Rusiei. America nu ar trebui să facă aceeași greșeală acum. Unii vor susține că sfârșitul Federației Ruse va elimina orice nevoie de o prezență militară puternică a SUA în Europa. Dar nimeni nu știe ce fel de Rusie va apărea după domnia lui Vladimir Putin. Așadar, SUA și partenerii săi ar trebui să ia măsuri pentru a atenua, marginaliza, limita, descuraja și, dacă este necesar, învinge Rusia în viitorul apropiat.

    – Atunci când este posibil, trageți-i la răspundere pe cei din Rusia pentru atrocitățile comise în Ucraina. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a făcut o propunere interesantă, susținută de diverse organisme parlamentare occidentale, de a crea un tribunal special pentru pedepsirea crimei de agresiune împotriva Ucrainei. Tribunalul ar urma să tragă la răspundere cei mai înalți lideri politici și militari ai Rusiei pentru comiterea crimei de agresiune împotriva Ucrainei. Chiar dacă posibilitatea de a condamna liderii politici și militari ruși este îndepărtată, comunitatea internațională ar trebui să încerce totuși. O situație haotică în interiorul Rusiei ar putea crea oportunități pentru comunitatea internațională de a-i trage la răspundere pe acești făptași.

    Ipoteze de planificare

    Deși nimeni nu poate prezice ce fel de Rusie va apărea după sfârșitul guvernării lui Putin, unele ipoteze rezonabile pot ajuta factorii de decizie politică să planifice mai bine. Aceste ipoteze de planificare includ:

    – Rusia se va fragmenta în continuare. Dizolvarea Federației Ruse, fie de facto, fie de jure, ar putea spulbera Rusia din punct de vedere geopolitic. Această fragmentare suplimentară nu va fi probabil la fel de simplă sau „curată” ca apariția celor 15 noi state după dizolvarea legală a URSS în 1991. Factorii de decizie politică ar trebui să presupună că fragmentarea ulterioară a Rusiei va fi mai degrabă asemănătoare cu cea a Ceceniei din 1994 (conflict brutal) decât cu cea a Estoniei din 1991 (pașnică și simplă), de exemplu.

    – Anumite regiuni rusești vor avea o populație semnificativă de șomeri veterani de război. Un număr însemnat de soldați ruși din Ucraina provin din doar câteva regiuni ale Federației Ruse. Mii de tineri din minoritățile etnice vor avea experiență de luptă din Ucraina și se vor întoarce în regiunile lor de origine cu un viitor economic sau social redus. Multe dintre aceste regiuni au fost predispuse în trecut la mișcări de independență și insurecție. Acest lucru ar putea face ca luptele interne să fie mai probabile.

    – China și Turcia vor încerca să umple vidul de putere din întreaga Eurasie. China și Turcia vor concura pentru influență în Asia Centrală și în Caucaz, unde Moscova a avut în mod tradițional o mare influență. Concurența ar putea apărea și în Orientul Îndepărtat rusesc.

    – Grupurile armate private vor prolifera. Este posibil să se înregistreze o proliferare a numărului de „armate private” (de exemplu, Grupul Wagner) sau de grupuri armate subnaționale (de exemplu, Regimentul special motorizat cecen 141, denumit în mod obișnuit Kadîroviți) atunci când statul rus se va prăbuși. Aceste grupuri și liderii lor vor deveni agenți importanți de putere într-o Rusie post-Putin – în special într-o societate care va avea zeci de mii de veterani ai invaziei rusești în Ucraina.

    – Înlocuitorul lui Putin nu va fi Thomas Jefferson. În perioada imediat următoare regimului președintelui Putin, oricine îl va înlocui va fi la fel de naționalist și autoritarist. Factorii de decizie occidentali ar trebui să înceteze să mai spere într-un lider rus „moderat” care dorește pace cu vecinii săi și reforme acasă.

    – Rusia se va întoarce. Indiferent cât de gravă ar putea fi înfrângerea Rusiei în Ucraina și indiferent cât de degradate vor deveni economia și armata rusească ca urmare a acesteia, Moscova nu va renunța niciodată la planurile sale imperiale asupra Europei de Est. Chiar dacă reînarmarea și reconstrucția vor dura câteva decenii, Moscova va fi o amenințare pentru vecinii săi. Statele Unite și NATO trebuie să își bazeze postura de forță și strategiile pe această ipoteză.

    Șapte întrebări pe care factorii de decizie politică ar trebui să și le pună acum

    Nimeni nu poate oferi recomandări concrete pentru factorii de decizie politică cu privire la o Rusie post-Putin. Cu toate acestea, aceștia ar trebui să își pună șapte întrebări acum, luând în considerare obiectivele și ipotezele menționate mai sus, pentru a se pregăti mai bine pentru prăbușirea finală a Uniunii Sovietice și dizolvarea Federației Ruse.

    1. Ce ar trebui să facă SUA pentru a coordona un răspuns internațional la apelurile la independență și autodeterminare care vor apărea probabil în întreaga Rusie? Federația Rusă este formată din 83 de entități federale. Multe dintre ele cuprind populații cu o cultură, o istorie și o limbă comune, diferite de populația slavă a Rusiei. Unele dintre aceste entități au deja mișcări de independență la nivel redus. În urma dizolvării Federației Ruse, factorii de decizie politică ar trebui să se aștepte ca unele dintre aceste entități federale să își declare independența. Statele Unite trebuie să colaboreze cu partenerii săi pentru a coordona un răspuns la aceste apeluri la autodeterminare într-un mod care să fie aliniat cu interesele SUA și să fie în conformitate cu dreptul internațional.

    2. Cum pot SUA și partenerii săi să împiedice extinderea conflictelor armate interne după dizolvarea Federației Ruse? Destrămarea Federației Ruse va duce probabil la lupte interne între diferite centre de putere. Este în interesul Americii ca luptele și conflictele să rămână în interiorul granițelor actuale ale Federației Ruse și să nu afecteze țările vecine. Prin urmare, SUA și partenerii doritori vor trebui să consolideze cooperarea bilaterală în întreaga masă continentală eurasiatică pentru a îmbunătăți capacitățile militare, de securitate a frontierelor, de aplicare a legii și a sectorului de securitate.

    3. Cum pot SUA și partenerii săi să coordoneze un răspuns internațional pentru a proteja stocurile de arme de distrugere în masă ale Rusiei? Miile de arme nucleare ale Federației Ruse, împreună cu programele sale de arme chimice și biologice, reprezintă un risc pentru stabilitatea globală dacă nu există securitate sau responsabilitate. Această problemă ar trebui să fie un motiv de îngrijorare comună pentru comunitatea internațională. Statele Unite ar trebui să se gândească acum la modul în care vor conduce eforturile de abordare a acestei probleme. Pentru început, trebuie să investească mai mult în capacități de detectare mai bune la punctele de trecere a frontierei din întreaga regiune.

    4. Ar trebui ca NATO și UE să profite de slăbiciunea Moscovei și să facă presiuni pentru o extindere „big bang” pentru țările candidate și aspirante rămase? Există mai multe țări din Europa care aspiră să adere într-o zi fie la Uniunea Europeană, fie la NATO, fie la ambele. Pentru țări precum Georgia și Ucraina, principalul obstacol a fost presiunea și agresiunea armată din partea Rusiei. În cazul în care Federația Rusă se va dizolva, UE și NATO ar trebui să ia în considerare accelerarea procesului de aderare pentru anumite țări.

    5. Cum pot SUA și partenerii săi să coordoneze asistența economică și de reconstrucție pentru regiunile aflate sub ocupație rusă care vor fi eliberate? Nu numai că dizolvarea Federației Ruse va duce probabil la apeluri la independență din partea anumitor regiuni din interiorul Rusiei, dar și locurile în care Rusia ocupă în prezent teritorii în afara granițelor sale vor fi probabil eliberate. Printre acestea se numără Transnistria din Moldova, regiunile Abhazia și Tskhinvali (cunoscută și sub numele de Osetia de Sud) din Georgia, precum și Crimeea și alte locuri din Ucraina aflate în prezent sub ocupație rusă. Washingtonul va avea o ocazie unică de a ajuta acești parteneri ai Americii să își restabilească integritatea teritorială în interiorul granițelor lor recunoscute la nivel internațional. Cu cât mai repede și mai eficient se va face acest lucru, cu atât mai stabilă va deveni situația.

    6. Ce trebuie să facă SUA pentru a coordona un răspuns internațional sau regional în vederea soluționării disputelor de frontieră existente între Federația Rusă și unii dintre vecinii săi? Printre acestea se numără insulele disputate Ukatnîi, Jețki și Mali Jemșujnîi din Marea Caspică, granița de facto dintre Estonia și Rusia, statutul teritoriilor nordice și, eventual, chestiunea kareliană. Acestea ar putea părea probleme minore pentru factorii de decizie occidentali aflați la mii de kilometri distanță, însă fiecare dintre ele are potențialul de a deveni o problemă regională care ar putea avea implicații globale.

    7. Ce pot face SUA și partenerii săi pentru a reduce influența Rusiei în alte părți ale lumii cum ar fi în Siria, Libia și în unele părți din Africa Subsahariană? Din cauza invaziei Rusiei în Ucraina, influența Moscovei în anumite părți ale lumii a scăzut deja. Dacă Federația Rusă se prăbușește, statele clientelare și forțele proxy ale Kremlinului din Orientul Mijlociu și Africa vor fi, de asemenea, afectate. SUA trebuie să înceapă să lucreze acum cu partenerii săi pentru a dezvolta o strategie privind modul în care să crească influența occidentală în regiunile în care influența rusă este în declin.

    Concluzie

    Invazia Rusiei în Ucraina în februarie 2022 a schimbat situația de securitate în regiunea Atlanticului de Nord într-un mod nemaiîntâlnit de la cel de-al Doilea Război Mondial. Masa terestră eurasiatică nu va resimți pe deplin consecințele invaziei Rusiei – mai ales dacă Ucraina va fi victorioasă – decât peste ani. Factorii de decizie politică trebuie să recunoască amploarea istorică a situației și să înceapă să se pregătească în consecință.

    Succesul Ucrainei pe câmpul de luptă împotriva Rusiei ar putea oferi o oportunitate unică în viață de a pune Rusia înapoi în cutia sa geopolitică pentru o generație. Acest lucru ar crea o nouă realitate geopolitică nemaiîntâlnită de o generație. În timp ce factorii de decizie politică planifică această nouă realitate geopolitică, aceștia ar trebui să învețe lecțiile din anii 1990, când factorii de decizie occidentali au sperat naiv la o guvernare democratică și la reforme economice în Rusia, care nu s-au materializat niciodată. Dacă comportamentul Moscovei pe scena mondială din 1991 încoace a demonstrat ceva, este că este puțin probabil ca Rusia să devină un actor global responsabil în viitorul apropiat. În loc să se concentreze pe ceea ce nu se poate realiza, factorii de decizie americani ar trebui să urmărească politici pragmatice și realiste care să promoveze interesul național al SUA.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * Adrian Papahagi: „Fără Europa nu suntem nimic. Singurul patriotism românesc adevărat e cel european”

    * VIDEO. Dana Budeanu în prime-time, la Antena 3 „CNN”: „Putin e omul anului 2022! Din politică, din orice. Pe pozitiv”. Conspirații și delir, cu Gâdea „copil de mingi”

    * La Iași s-a ținut ședința prietenilor Rusiei. Lista „suveraniștilor” invitați: Piperea, Tucă, Nistorescu, Severin, Palada, Marga, Cerva, Lasca, Tudorel Toader, Iosefina Pascal, Capsali, Diplan etc.

    * EDITORIAL CARTIANU. Boicotacii. O campanie de tip AUR-ist în care s-au implicat și oameni serioși. Sau cum poți să faci rău convins fiind că faci bine

    * „În realitate, frontiera noastră de vest e un șvaițer. Breșele din ea au crescut monstruos în 2022.“ Adevărul șocant despre imigrația ilegală prin România, într-o investigație „Captura”: Austria are dreptate!

    * Restaurație totală: PSD-ista care vedea „coarnele diavolului” la protestele #Rezist, numită de Ciucă șefă la Directoratul Național de Securitate Cibernetică!

    * Jaf pe banii PNRR: nașa PSD-istului Alfred Simonis și verișoara ei câștigă contracte în serie, pentru „consultanță IT” de „digitalizare a instituțiilor”. 40 de contracte de peste 500.000 de euro doar în 2022!

    * VIDEO. Ministrul Daea jignește grav un ziarist, iar PSD și Ciucă îl țin în brațe pe grobian! „Nu prea e bine, la mărimea pe care o aveţi, să luaţi un kilogram de jumări. Vă ajunge 100 de grame” / „Nu vă fac gras, vă fac cum sunteți”

    * O uriașă afacere penală în Redacția Sport a TVR: bișnița cu bilete. La Mondialul din Qatar, 64 de bilete au fost vândute „unor prieteni” ai lui Cristian Oprean, în mandatul lui Dorin Chioțea. Toate – la semifinale și finală, unde prețurile pe „piața neagră” explodează

    * Cea mai tare finală din istorie! Argentina – Franța 3-3, Messi – Mbappé 2-3, Argentina e triplă campioană mondială! Ștafeta Kempes – Maradona – Messi

  • Ploaia de rachete s-a întors împotriva Rusiei! „Un eșec monumental. Nu au atins niciun obiectiv militar, dar au apropiat și mai mult aliații NATO de Ucraina”

    Atacurile cu rachete lansate la începutul săptămânii de armata rusă împotriva Ucrainei au fost „un eșec monumental”, generând tocmai efectul invers celui sperat de Moscova, concluzionează un reputat analist militar american din Portland (statul Oregon).

    Tyler Rogoway, redactorul-șef al site-ului specializat pe subiecte militare The War Zone și analist militar cu mare credibilitate, a scris pe pagina sa de Twitter: „Este greu de explicat cât de stupide au fost cu adevărat «atacurile de răzbunare» ale Rusiei pentru Podul Kerci, chiar și dacă faci abstracție de țintirea flagrantă a civililor”.

    Rogoway face un rezumat al efectelor atacurilor cu rachete lansate luni împotriva Kievului și a mai multor orașe din întreaga Ucraină.

    Analiza în 7 puncte a lui Tyler Rogoway

    1. Rușii și-au irosit din rachetele de croazieră prețioase pe care le mai au pentru a ataca ținte fără nicio valoare militară.

    Tyler Rogoway: „Luptând într-un război pe care simt că-l pierd, unul în care n-au atins niciodată supremația aeriană și în care nu pot ataca majoritatea țării cu forțele lor aeriene, rușii își folosesc singurele arme care pot lovi aceste locuri împotriva unor ținte fără valoare, pentru a arăta «puternici» în termeni de brutalitate nebunească, pentru publicul de acasă. Efectele au fost slabe chiar și în această privință”.

    2. Această decizie a accelerat masiv primirea de către Ucraina a unui sistem modern de apărare anti-aeriană integrată din Occident.

    Tyler Rogoway: „Un eșec monumental pentru Rusia, care trebuie să fie în negare completă cu privire la cum vor arăta capabilitățile anti-aeriene ale ucrainenilor după primirea unor astfel de sisteme. Drone și rachete vor putea în continuare să fie folosite pentru atacarea unor ținte din Ucraina, oprirea acestora fiind dificilă chiar și pentru cele mai bune sisteme integrate de apărare aeriană. Însă primirea unui astfel de sistem va face extrem de riscantă operarea oricăror avioane rusești deasupra Ucrainei și chiar dincolo de granițele sale, anulând practic orice speranță pe care rușii ar putea s-o mai aibă în privința obținerii supremației aeriene. Acum este un vis iluzoriu, dar în viitor va deveni aproape imposibil”.

    3. Primirea unui astfel de sistem de către Ucraina înseamnă că dronele pe care le au în dotare forțele armate ale Rusiei, precum și alte aeronave fără pilot pe care le-ar putea cumpăra în viitor de la Iran, vor deveni mai puțin eficace și vor putea opera pe o rază mai restrânsă.

    4. Atacurile rachetelor rusești nu au atins niciun obiectiv tactic sau strategic.

    Tyler Rogoway: „Niciunul!”. Analistul adaug[ că războiul merge mai departe, Ucraina își plânge morții și are de făcut reparații, dar dincolo de aceste lucruri, atacurile au fost un spectacol gol, care a arătat mai mult a slăbiciune decât a forță.

    5. Europa va investi masiv în apărare anti-aeriană și cu rachete pe întreg continentul.

    Tyler Rogoway: „O chestie uriașă. Moscova a urât Aegis Ashore. Posibilitatea ca sistemele Arrow 3 și Patriot să acopere cu o «umbrelă» antiaeriană 14 țări europene este la un cu totul alt nivel”.

    Când menționează Aegis Ashore, analistul se referă la sistemul de apărare împotriva unor rachete balistice („scutul de la Deveselu”). Informația despre cele „14 țări” face trimitere la faptul că România și alte 13 țări NATO au semnat joi o scrisoare de intenție pentru achiziționarea în comun de sisteme de apărare anti-aeriană precum Arrow 3 și Patriot.

    6. Asemenea investiții masive vor da un imbold puternic dezvoltării tehnologice și vor consolida apărarea aeriană a Europei tocmai în fața amenințărilor specifice reprezentate de armamentul din dotarea armatei ruse.

    Tyler Rogoway: „Nu subestimați asta, sume uriașe de bani vor alimenta ce urmează!”.

    7. Atacurile cu rachete lansate de ruși la începutul săptămânii au dus din nou la apropierea tuturor aliaților din NATO între ei și cu Kievul. Multe țări au anunțat deja că vor trimite noi arme Ucrainei în lupta sa împotriva unui inamic comun.

    Tyler Rogoway: „Colaborarea atrânsă între aliații NATO reprezintă cea mai mare amenințare pentru Rusia. Iar rușii au fost incredibilii arhitecți tocmai ai lucrului pe care îl disprețuiesc. Deci da, această campanie de lovituri aeriene de la distanță față de explozia de la Podul Kerci a fost orice altceva decât «șah 4D»”.

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * „Ucraina va elibera Crimeea cel târziu vara viitoare. Aceasta este ultima iarnă în care Rusia va mai perturba economia Europei” – fostul comandant al trupelor SUA în Europa

    * Șeful spionajului britanic: „Rusia rămâne fără arme în războiul din Ucraina. Pierderile lor sunt uluitoare. Putin e izolat și face greșeli”

    * VIDEO. Portretul generalului rus Surovikin, noul „măcelar din Ucraina”: pușcăriaș recidivist, a călcat oameni cu tancul la Moscova în 1991, a făcut crime de război în Siria și a vândut inamicului armamentul propriilor trupe

    * Dezastru total: România e pe cale să piardă 17 miliarde de euro din fonduri UE, din cauza miniștrilor PSD-iști Daea și Chesnoiu. Comisia Europeană a avut 370 de obiecții!

    * Licitația de 47 de milioane de euro pentru Biblioteca Virtuală a fost câștigată de șeful campaniei online din 2014 a lui Iohannis. La firma acestuia lucra și soțul actualului ministru al Educației, fostă consilieră la Cotroceni

    * Fratele baronului Marian Neacșu (PSD), parașutat în conducerea Autorității Aeronautice Civile, deși e agricultor! Numirea a fost semnată de ministrul Sorin Grindeanu, zis și „Ordonanța 13”

    * Se fâsâie încă o fumigenă rusească: nu va fi nicio criză energetică la iarnă! Țările UE au depozitele pline cu gaz peste 90%, iar prețul gazelor a scăzut la mai puțin de jumătate față de luna august

    * Firea, desființată de Astra Arad: „Suntem ofensați de aberațiile dvs. Cu o nerușinare greu de înțeles, atacați încontinuu tramvaiul fabricat de Astra. Vă ştiam specialistă în motoare turceşti, nu ştiam că v-aţi specializat şi în motoare germane”

    * Pierdere uriașă: celebra soprană Mariana Nicolesco, „Primadonna Assoluta”, a decedat într-un spital din București

    * „Antrenorul” Gigi Becali face de râs România: 0-10 cu o modestă echipă daneză! FCSB e cea mai slabă din Conference League. CFR Cluj îi dă o lecție usturătoare: dublă victorie cu puternica Slavia Praga!

  • Analiza unui influencer rus: Putin „va arunca oase rusești sub roțile mașinăriei militare ucrainene. Totul pentru a amâna inevitabila înfrângere a Kremlinului“, care trăiește după principiul „azi moare toată lumea, mâine eu“

    Putin a rupt miercuri, prin decretul privind mobilizarea parțială, un pact tacit pe care-l făcuse cu societatea rusă: oamenii erau lăsați în pace atât timp cât nu se amestecau în politică, explică bloggerul și influencerul rus Mihail Pojarski într-un text postat pe canalul său de Telegram. Lucrurile sunt simple: după ce decenii la rând a folosit un sistem de inspirație medievală, prin care oamenii erau excluși din viața Rusiei și eliminați de la masa deciziilor, Kremlinul ar vrea acum să-i vadă implicați într-o manieră militantă, naționalistă. Puterea de la Moscova se conduce după proverbul rusesc: „Toți muriți azi, eu mâine”.

    Mihail Pojarski scrie că decretarea mobilizării este doar un gest disperat prin care actuala putere încearcă să mai amâne puțin înfrângerea inevitabilă, aruncând oase de ruși sub șenilele mașinăriei de război occidentale cu care au fost echipați ucrainenii. Putin știe că rușii n-au niciun motiv să lupte în Ucraina, de aceea se practică și o mobilizare treptată, pentru ca să nu intre sub arme simultan un număr prea mare dintre acești cetățeni care se opun războiului.

    După ce 22 de ani le-a cerut să nu se implice deloc în viața socială și politică, Putin vrea acum de la ruși patriotism și disponibilitate să moară pentru puterea de la Kremlin

    În cei 22 de ani de domnie, Putin a construit parodia unui stat medieval, detaliază Pojarski. În Evul Mediu, regele/împăratul colecta taxe de la popor și atât. În rest, oamenii erau lăsați să-și ducă viața așa cum considerau. Războaiele erau purtate cu mercenari angajați special pentru acest lucru.

    Ulterior, paradigma s-a schimbat și în epoca statelor naționale poporul a fost chemat sub arme cu promisiunea că va primi drepturi cetățenești (dreptul la vot, dreptul la proprietate, la justiție egală etc).

    Rusia lui Putin a funcționat până acum în prima dintre aceste paradigme: oamenii își plăteau taxele și aveau parte de un patriotism de canapea. Se uitau la televizor cum „băieții noștri” luptă și obțin victorii în Cecenia, Georgia, Siria, Ucraina. Războaiele erau duse cu mercenarii Wagner și cu militarii sub contract. Putin a avut, dealtfel, grijă să sublinieze de multe ori, în primele 6 luni ale invaziei în Ucraina, că nu se pune problema unei mobilizări, garantând într-un fel că nu-și va încălca partea lui de contract cu poporul rus.

    Însă prin răsturnarea de situație de acum, totul se schimbă. Putin vrea să rămână la partea de înțelegere de tip medieval prin care poporul n-are drepturi și să preia partea de înțelegere din perioada naționalistă privind mobilizarea generală.

    Când descoperi că războiul nu e doar un fel de sport pe care-l urmărești cu popcorn la televizor

    Acum, rușii descoperă că războiul nu mai este doar un fel de sport la TV, ci a coborât de pe micile ecrane și i-a luat de pe canapelele lor confortabile ca să-i ducă direct pe front.

    Numai că oamenii mobilizați n-au niciun ideal care să-i determine să moară în Ucraina. Un popor exclus 20 de ani din viața politică a propriei țări, care n-a fost întrebat dacă vrea sau nu „operațiunea specială” din 24 februarie, nu este animat de nimic altceva în afara dorinței de a scăpa de moarte.

    Putin nu va obține, crede bloggerul rus, decât o amânare a înfrângerii, dar cu prețul vieții a foarte mulți ruși.

    Mai jos, traducerea textului publicat de bloggerul rus Mihail Pojarski pe contul său de Telegram.

    „Tu ești mobilizat astăzi, eu voi fi mobilizat mâine“

    Decretul privind mobilizarea este redactat în stilul tipic național, de ștampilă din cauciuc. Se vorbește de „parțial”, dar nu se precizează nicio restricție – adică, teoretic, oricine poate fi mobilizat. O „mobilizare parțială” într-un război nedeclarat. Pactul tacit dintre Guvernul rus și societate poate fi considerat oficial rupt. Acest pact presupunea ceva de genul: „Dacă nu te amesteci în politică, nu ne vom atinge de tine”. În realitate, desigur, oamenii au fost atinși în tot felul de moduri, pur și simplu prin mecanisme ascunse. Dar nu v-au trimis, de exemplu, la război.

    Autocrația rusă a fost construită ca un fel de parodie a sistemului european medieval – „vechea ordine”. Împăratul sau regele deținea toată puterea politică, dar trăia departe și purta propriile războaie. Supușii plăteau o taxă, dar nimeni nu intervenea în viața lor de zi cu zi și nu le cerea să-și sacrifice viața. Războiul a fost purtat de aristocrați sau de mercenari (condotieri, Landsknecht etc.). Naționalismul a apărut în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Atunci au apărut armate de recrutare în masă, dar exista și o schimbare a termenilor acordului. Noul pact era: „Mobilizare în schimbul drepturilor civile”. Acordul formatului „ordinii vechi” (fără drepturi, dar și fără mobilizare) pare corect, la fel și acordul statului-națiune (mobilizare în schimbul drepturilor). Ceea ce nu pare corect este „mobilizarea fără drepturi”, dar societățile totalitare care au practicat această abordare s-au dovedit instabile și sunt acum o bestie destul de rară.

    Propaganda rusă a lucrat ani de zile pentru a crea la noi o parodie de depolitizare medievală, producând genul de cinic care este „în afara politicii” (am avut un clip recent despre asta). Dar, în același timp, puteți urmări la televizor „victoriile noastre în Siria” și altele asemenea. Astfel de victorii erau ceva de genul transmisiunilor sportive gratuite, pentru că nu necesitau să te ridici de pe canapea – condotierii luptau pentru un salariu bun (soldații sub contract, mercenarii). În cazul Ucrainei, calculul a fost același – lupta cu condotieri, menținând în același timp „stabilitatea” și patriotismul de la televizor. Dar, după cum putem vedea, în cazul operațiunilor de luptă pe scară largă, armata națională masivă încă nu are alternative. Așadar, după ce și-a dat seama de amploarea dezastrului (după ofensiva Pugaceva de lângă Harkov), Kremlinul încearcă acum să schimbe dramatic paradigma de la „medievală” la „naționalistă”.

    Va reuși? Doar aparatul represiv nu este suficient pentru a realiza o mobilizare de masă. Oamenii trebuie să fie motivați, cel puțin în majoritatea lor, de un sentiment sincer de patriotism. Iar ceea ce nu avem, nu avem. După șase luni de expunere televizată, singurul lucru care a reușit este crearea unei culturi de „încurajare a poporului nostru” cu popcorn în fața ecranului TV, așa cum s-a întâmplat în Georgia, Siria etc. Și, judecând după sociologie, a influențat grupul demografic care nu este supus mobilizării din cauza vârstei. Dar, în acel grup care este supus mobilizării, starea de spirit este diferită. Fiecare națiune, atunci când pleacă la război, se ghidează după o idee. Este vorba fie de exportul valorilor lor „corecte” (cum ar fi valorile Revoluției Franceze), fie de un viitor național (scuzați-mă, „spațiu vital”), fie de apărarea împotriva invaziei inamice. Rusia de astăzi nu are o astfel de idee – și nu este clar ce altceva mai poate face propaganda pentru a vinde publicului ideea de mobilizare, după ce ani de zile a vândut depolitizare și războaie sportive la televizor.

    Totuși, acest lucru nu înseamnă că mâine vom asista la o explozie de nemulțumire spontană. Cu siguranță Kremlinul înțelege riscurile și de aceea mobilizarea va fi într-adevăr „parțială” – vor trimite grupuri mici în cuptor, în timp ce alte grupuri tremură, ghidate de ideea noastră rusească „tu mori azi, eu mâine”. Cu toate acestea, este ușor de observat că această abordare contrazice obiectivul principal de a învinge UAF (armata ucraineană – n. red.). Mobilizarea în grupuri mici nu va permite formarea unei mase critice pe front care să poată opri ucrainenii diabolici cu arme occidentale. Presupun că așa va decurge această mobilizare: vor arunca oase rusești sub roțile mașinăriei militare ucrainene – mașina va stagna, va încetini, dar nu se va opri. Totul pentru a amâna puțin inevitabila înfrângere a Kremlinului, care, de asemenea, trăiește după principiul „azi moare toată lumea, mâine eu”. Cred că până și Igorievici își va da seama în curând de acest lucru și se va plictisi din nou.“

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * VIDEO. Teroare în Rusia: bărbații arestați pentru proteste anti-război sunt încorporați cu forța, la circa de poliție! Mitinguri în orașe, cozi uriașe la ieșirile din țară și pe aeroporturi

    * Capcana lui Putin: rușii care vor să scape de încorporare sunt invitați să sune la un număr care aparține, de fapt, Comisariatului militar!

    * Ilustru general american: Dacă Rusia folosește arme nucleare tactice în Ucraina, SUA va scufunda flota rusă din Marea Neagră! „Vom riposta cu o lovitură devastatoare”

    * Rusia își creează baza pentru atacuri nucleare: organizează brusc „referendumuri” de anexare în teritoriile ocupate Herson, Zaporojie, Donețk și Lugansk. Ce urmărește Putin

    * VIDEO. Fiul „portavocii” lui Putin, comportament abuziv când a fost păcălit să se prezinte la încorporare. „Numele meu este Peskov! Dacă nu înțelegeți, voi aborda această problemă la un alt nivel!”

    * SUA dezvăluie: Rusia a investit cel puțin 300 de milioane de dolari, după 2014, în coruperea partidelor și a politicienilor din peste 20 de țări! Milioane au ajuns și la diverși candidați la Președinție

    * Scandalos! În plină criză, parlamentarii și-au dat salarii mai mari cu 25%! PSD a votat mărirea, dar zice că nu e de acord cu ea! Boloș (PNL): „Dacă mă uit la salariile demnitarilor din Vest, pot să fiu invidios”. USR – singurul partid care a votat împotrivă

    * PNL pune Capitala la picioarele Gabrielei Firea și ale PSD! Liderii partidului cer organizației PNL București să-i retragă sprijinul primarului Nicușor Dan și să blocheze toate proiectele pentru oraș

    * Anarhista rusofilă Diana Șoșoacă are o beizadea cu pronunțat profil infracțional. La 20 de ani, Andrei e recidivist pe șosele: conduce beat și fuge de polițiști. Senatoarea zicea ceva și de droguri, și de „tipe băgate pe filiera lui”

    * STENOGRAME. Perversiunile preotului Visarion Alexa, care a abuzat sexual o enoriașă la spovedanie. „Eram prea concentrat pe sânul ei” / Întrebat de femeie de ce a făcut-o într-un loc sfânt, i-a răspuns: „Nu te stresa, sfânt e tot universul, e făcut de Dumnezeu” / Amenințare: „Să nu cazi în ispita dorinței de a te răzbuna! Răzbunarea te rănește mai ales pe tine”

  • ANALIZĂ. Cum a fost distrusă armata Rusiei de cultura minciunii. Toată lumea își minte superiorii, astfel încât Putin și șefii Armatei n-au nicio idee despre realitatea din teren

    O cultură a minciunii instituționalizate, ca parte a corupției care a mâncat tot statul rus pe dinăuntru, face Putin și generalii săi să n-aibă habar de situația reală a armatei în războiul din Ucraina, arată o analiză a istoricului militar și cercetătorului britanic Chris Owen. În Rusia, toată lumea minte pe toată lumea, dar se minte mai ales de jos în sus. Pe lanțul ierarhic, toți raportează mai sus situații mai bune decât în realitate – uneori, falsificând grosier adevărul –, ceea ce face ca, în final, pe masa comandanților supremi să ajungă rapoarte fără nicio legătură cu situația din teren. Acest sistem generează înfrângeri, moartea a nenumărați militari ruși și incapacitatea cronică a armatei de a răspunde adecvat pe câmpul de luptă.

    În Rusia, sistemul minciunilor „în oglindă”, moștenit din perioada comunistă, s-a perpetuat și a fost amplificat de regimul Putin, care s-a folosit de contrafacerea realității până când, la momentul adevărului, s-a confruntat cu cealaltă față a acestei organizări sociale.

    Falsificarea producției industriale și a cifrelor privind nivelul de trai al populației, umflarea numărului de soldați și a celui de tancuri ori regizarea exercițiilor militare erau, pe timp de pace, doar niște modalități (nocive, dar totuși fără efect la nivel macro) de a înșela opinia publică și internă în timp ce se furau niște bani. Acest sistem, despre care toată lumea știa că era contrafăcut, s-a dovedit însă pe timp de război catastrofal, cu consecințe mortale nu doar pentru eficiența trupelor, ci și pentru tot statul rus.

    Se raportează triumfal capturarea unor obiective controlate în continuare de inamic sau executarea unor raiduri aeriene inexistente. În consecință, la nivelul armatei se iau decizii bazate pe aceste informații false, iar soldații mor stupid, în timp ce trupele sunt mutate pe hartă în poziții absurde

    În armata rusă se minte cât vezi cu ochii. Comandanții raportează că și-au instruit soldații, trimițând fotografii aranjate de pe câmpul de instrucție, dar în realitate fură fondurile destinate pregătirilor militare. Mai departe, ajunși pe front, ei raportează triumfal că au cucerit obiective aflate mai departe în mâinile inamicului. Într-un caz, comandantul frontului a venit în inspecție să vadă pădurea cucerită, dar ucrainenii erau mai departe pe baricade și generalul a fost rănit, fiind nevoie să fie evacuat cu transportorul blindat de pe front.

    În acest timp, comandanții forțelor aeriene raportează ieșiri de luptă inexistente sau mult umflate, anunțând mai departe, în fals, că țintele au fost distruse și drumul e liber pentru infanterie. În baza acestor rapoarte mincinoase, Statul Major al armatei decide să trimită trupele la sol, care sunt însă întâmpinate de un foc nimicitor, fiind distruse.

    Comandanții de batalioane raportează mai sus că dispun de mai mulți militari decât în realitate. Atacurile executate cu 26 de oameni sunt raportate mai sus ca fiind executate de 126. Și tot așa, exemplele pot continua la nesfârșit.

    Concluzia este că armata rusă, construită și perpetuată într-o cultură a corupției și a minciunii, este la ora aceasta nereformabilă, efectiv incapabilă, structural vorbind, să câștige războiul din Ucraina. Fiecare eșalon de comandă, de la batalion în sus, trecând prin brigadă, divizie, corp de armată și armată până la Ministerul Apărării și apoi la Puțin, cosmetizează cifrele și rapoartele. Astfel că, în final, pe masa conducerii Rusiei ajung date și informații fără nici cea mai mică legătură cu situația de pe front.

    Așa se explică și dezastrul de la Harkov, în fața căruia Rusia e în continuare paralizată și fără replică. Nici măcar acum nu se știe dacă Putin știe clar ce s-a întâmplat acolo. În consecință, deciziile la nivelul conducerii Rusiei se iau în necunoștință de cauză, iar schimbarea acestei situații este imposibilă în actuala conjunctură.

    Mai jos, analiza istoricului militar Chris Owen despre starea armatei ruse în acest moment.

    „Vă amintiți diviziile inexistente ale lui Hitler, cu care urma să redreseze situația pe front, să oprească armata rusă din mișcare, s-o învingă și deja să contraatace și toate cele? Avem cam aceeași imagine acum. Planificarea se bazează pe rapoarte. Iar rapoartele sunt diferite de imaginea reală“

    „A contribuit o cultură a minciunii instituționalizate la recentul dezastru al Rusiei la est de Harkov, oferind comandanților săi superiori o imagine distorsionată și falsă a adevăratei situații de pe teren?

    În timp ce citeam relatările personale ale soldaților ruși din convorbirile telefonice interceptate date publicității și din relatările personale, am văzut un aspect menționat în mod repetat: Ofițerii armatei ruse își mint frecvent superiorii cu privire la situația unității lor.

    În memoriile sale devenite celebre, fostul parașutist Pavel Filatyev se plânge cu amărăciune de «sistemul de rapoarte foto, care este acum atât de răspândit în armată, când comandamentul ascunde problemele». Așadar, ce este acest sistem și cum funcționează el?

    La fel ca în armatele de pretutindeni, ofițerii ruși trebuie să scrie rapoarte către superiorii lor cu privire la situația unității lor. În cazul Rusiei, rapoartele par să fie completate cu fotografii făcute de ofițeri sau de oamenii aflați sub comanda lor, care să descrie activitățile acestora.

    Ofițerii ruși par să folosească rapoartele foto pentru a disemina informații false despre unitățile lor. Relatările personale ale soldaților ruși descriu utilizarea rapoartelor foto pentru a falsifica exerciții de antrenament, probabil pentru a însoți rapoartele false de respectare a ordinelor.

    Potrivit lui Gleb Irisov, fost locotenent al forțelor aeriene rusești, comandanții organizează mai puține exerciții decât ar trebui și maschează numărul lor real, astfel încât să poată fura resursele prevăzute în buget pentru acestea. Acest lucru constituie, probabil, o explicație a utilizării rapoartelor false pentru exerciții.

    Un medic din armată, Pavel Zelenkov, a constatat, în unitatea sa: «Toată medicina a fost redusă la o simplă vitrină. Înainte de o excursie pe teren [adică un exercițiu] te îmbraci ca pentru o mascaradă, ești fotografiat – se trimite un raport la comandament, fiecare se întoarce la locul lui».

    Soldatul Daniil Frolkin spune că, în timpul antrenamentului în unitatea sa, «noi doar trimiteam rapoarte foto. Ajungeam la un poligon de tragere și stăteam cu pușca îndreptată spre țintă. Și, de îndată ce erai fotografiat, erai liber să pleci».

    Chiar mai periculos – pentru toate părțile implicate -, rapoartele foto ar fi fost folosite în Brigada Independentă 64 de pușcași motorizați de Gardă a lui Frolkin pentru a susține afirmațiile false ale comandanților cu privire la succesele de luptă! Acest lucru a pus în pericol direct viețile soldaților, spre dezgustul lor ușor de înțeles.

    Într-un caz, potrivit unui soldat care a vorbit cu publicația militară rusă independentă iStories, comandanții i-au forțat pe soldați să pozeze pentru rapoarte fotografice pe un fundal de vehicule de luptă. Aceștia măturau praful din jurul lor, în timp ce în apropiere aterizau obuze.

    Comandantul brigăzii le-ar fi cerut soldaților săi să furnizeze rapoarte fotografice pentru a le permite să raporteze superiorilor săi că «nu a fost distrus doar un tanc, ci trei! Nu – cinci!». Nu este de mirare că o astfel de raportare falsă a avut consecințe nefaste pentru el și pentru oamenii săi.

    Frolkin spune: «El raportase că pădurea a fost cucerită, iar apoi a sosit ministrul adjunct al Apărării. Și s-a dovedit că pădurea nu fusese cucerită deloc». Comandantul a fost rănit când ucrainenii au atacat și a trebuit să fie evacuat în vehiculul blindat al lui Frolkin.

    Este probabil ca mulți soldați ruși să fi murit sau să fi fost răniți ca urmare directă a raportărilor false. Relatările soldaților vorbesc despre comandanți care au raportat în mod fals succese în luptă, iar atacurile ulterioare au fost lansate pe baza informațiilor false.

    De exemplu, potrivit fostului infanterist Viktor Șiaga, cu o ocazie, opt elicoptere au primit ordin să sprijine un atac. «Doar două din cele opt elicoptere au decolat. Celelalte erau fie avariate, fie nu aveau combustibil».

    «Doar unul dintre elicoptere a tras cu succes asupra obiectivului. Nu toate obiectivele au fost atinse. Sau, de fapt, 80% dintre obiective nu au fost lovite. Cu toate acestea, comandantul acestei operațiuni a raportat conducerii sale că totul este în regulă și că toate țintele au fost lovite…», spune el.

    După cum notează Șiaga: «Comandantul superior crede că, dacă toate țintele au fost lovite, atunci poate trimite infanteria cu tancuri să atace această zonă». Soldații au fost trimiși în mod repetat în zone puternic apărate despre care li s-a spus că au fost curățate, suferind pierderi grele.

    «De două ori, înainte de atacuri, ni s-a spus că totul va fi în regulă, că artileria inamică a fost suprimată, că în fața noastră alte unități ale noastre avansează deja și că trebuie doar să ajungem la ele. Dar de fiecare dată acest lucru s-a dovedit a fi o minciună și s-a soldat cu pierderi absurde pentru noi.»

    Nu este surprinzător, spune Șiaga, «din cauza minciunilor constante nu mai puteam crede în comandamentul nostru».

    Acest lucru a fost profund demotivant pentru soldați, care au simțit că sunt tratați ca niște vite.

    Soldații ruși s-au plâns de relatările false în convorbirile telefonice interceptate și publicate de ucraineni.

    Un soldat s-a plâns: «Comandantul armatei vorbește prostii la comandamentul superior că totul aici este al naibii de grozav, că totul funcționează, că avem o mulțime de oameni. De exemplu, vor înainta date… dacă 26 de persoane vor ataca, vor înainta date că 126 de persoane vor ataca».

    Un alt soldat dintr-o unitate grav epuizată a spus: «Au date atârnate pe peretele din cartierul general că personalul brigăzii noastre este de 87%. Vă vine să credeți ce fac homosexualii ăștia? Nu vom avea nici măcar 10% aici, la naiba! La naiba cu rahatul ăsta!».

    Bloggerii militari ruși au condamnat astfel de informații false. Canalul Telegram Zа (V)Побѣду («Pentru (V) Victorie») a comentat această problemă, despre care s-a spus că ar fi o problemă pe frontul din Harkov, în urmă cu câteva zile: «Vă amintiți diviziile inexistente ale lui Hitler, cu care urma să redreseze situația pe front, să oprească armata rusă din mișcare, să o învingă și deja să contraatace și toate cele? Avem cam aceeași imagine acum. Planificarea se bazează pe rapoarte. Iar rapoartele sunt diferite de imaginea reală. În realitate, unitățile sunt încadrate doar în rapoarte, echipamentul este [doar] în stare de funcționare și încadrat în funcție de stat, așa-numitele batalioane de voluntari și alte PMC-uri (Compania Militară Privată, adică mercenarii Wagner – n. red.) sunt, de asemenea, în flăcări».

    Consecințele acestei minciuni și înșelăciuni e probabil să fi fost foarte grave pentru armata rusă, precum și pentru soldații săi individual. Soldații au vorbit despre instruirea și echipamentul inadecvat, care i-a făcut să nu fie capabili să facă față cerințelor războiului.

    După cum am văzut, deciziile de comandă – unde și când să atace și, probabil, și să se apere – au fost luate în mod clar pe baza unor informații false. Acest lucru este probabil să fi cauzat multe pierderi inutile și eșecuri militare. După cum spune Zа (V)Побѣду: «Cu doar un atac ușor, unitățile care există 50% doar pe hârtie se așază [adică se prăbușesc] în mod natural. Nu pentru că există un fel de atac fără precedent de grav, ci pentru că aceste unități sunt [doar] foarte limitat pregătite pentru luptă».

    Practica raportării false este în mod clar larg răspândită. A fost semnalată la unități rusești de pe toate fronturile și de toate specializările, de la parașutiști la infanterie mecanizată. Probabil că se întâmplă și în forțele navale, aeriene și de rachete.

    Efectul raportărilor false este probabil să fie agravat pe măsură ce urcă în lanțul de comandă. Rapoartele false de la comandanții unităților mici pot fi agregate cu alte rapoarte false de la nivel superior, la care ofițerii superiori adaugă propriile lor rapoarte false.

    În cele din urmă, în momentul în care rapoartele ajung la vârful lanțului – conducerea Ministerului Apărării rus și Putin însuși – este foarte probabil ca acestea să fie atât de distorsionate și inexacte încât oamenii care conduc războiul să aibă o imagine foarte nerealistă a ceea ce se întâmplă pe teren.

    Probabil că nu există un singur motiv pentru care se întâmplă acest lucru. Cel mai probabil, este o combinație de corupție instituțională, un accent pe bifarea rubricilor mai degrabă decât pe realizări reale și lipsa de dorință de a raporta veștile proaste în susul lanțului.

    După cum spune comandantul batalionului rus «Vostok», Aleksandr Hodakovsi, într-o postare recentă pe Telegram: «Tot ce se întâmplă pe teren rămâne pe teren, iar noi vom trimite la vârf doar lucrurile care nu vor deranja somnul nimănui. De aceea nu permit corespondenți militari pe poziții, iar dacă o fac, o persoană cu un aparat de fotografiat îi urmărește și face poze pentru ca reporterii militari să nu spună nimic în plus… Și nu pentru că inamicul va vedea – inamicul știe despre asta mai bine decât noi, ci pentru că acest lucru va fi văzut de primul supraveghetor [de rang superior]».

    Dar dacă raportarea falsă a infectat întregul lanț de comandă rusesc, este probabil că aceasta urmează o pistă stabilită la vârf.

    Rusia organizează frecvent exerciții la scară largă, cum ar fi Zapad-2021 în vara anului trecut. Acestea arată cu siguranță impresionante: Zapad s-a pretins că implică 200.000 de oameni care exersează manevre împotriva unei forțe NATO ipotetice. Dar se pare că a fost cel puțin parțial falsificat.

    După cum relatează New York Times, «întregul exercițiu a fost regizat. Nu a existat nicio forță adversă; principalele unități implicate își exersaseră coregrafia timp de luni de zile; iar fiecare exercițiu începea și se oprea la o oră fixă».

    Chiar și numărul de trupe participante a fost probabil mult mai mic, poate chiar la jumătate din numărul pretins. 
    Walberque notează: «Nimeni nu este testat în privința capacității de gândire pe câmpul de luptă», ci doar în privința capacității de a urma instrucțiuni. Rezultatele sunt evidente astăzi. 

    Astfel de exerciții au fost descrise de comentatorii occidentali ca fiind cascadorii de PR. S-ar putea ca acest lucru să fie o parte a problemei, dar mă întreb dacă nu cumva problema mai mare ar putea fi aceea că sistemul militar este atât de corupt încât cei care îl conduc nu au literalmente nicio idee despre adevărata situație a armatei lor“. 

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * VIDEO. Rusia cere agresiv ieșirea României din UE, prin gura lui Șoșoacă: „De când suntem în UE, ne-am distrus! RoExit!”

    * Anarhista rusofilă Diana Șoșoacă are o beizadea cu pronunțat profil infracțional. La 20 de ani, Andrei e recidivist pe șosele: conduce beat și fuge de polițiști. Senatoarea zicea ceva și de droguri, și de „tipe băgate pe filiera lui”

    * Epilog la „nunta” unui extremist. Eforturile disperate ale lui George Simion de a evita declinul AUR

    * DNA anchetează contractele prin care PSD a cumpărat televiziunile! Procurorii au cerut de la partid documentele legate de această uriașă escrocherie

    * Se strânge lațul pentru regimul Iohannis-PSD! Consiliul Europei somează România să „repare” legile Justiției conform rigorilor UE, iar partidele să facă publice contractele cu presa pentru „știri favorabile”

    * Primarul PNL din Otopeni, tatăl deputatului Daniel Gheorghe, a fost reținut de DNA. A plătit din bugetul orașului 8 milioane de euro pentru lucrări care nu existau!

    * SUA dezvăluie: Rusia a investit cel puțin 300 de milioane de dolari, după 2014, în coruperea partidelor și a politicienilor din peste 20 de țări! Milioane au ajuns și la diverși candidați la Președinție

    * Coloana de mașini blindate în care se afla Putin a fost atacată de o ambulanță. Șeful securității Kremlinului și câțiva bodyguarzi au fost arestați. Șoferul ambulanței a fost găsit mort la volan

    * Guvernul de la Sofia: Bulgaria este ținta unui atac concertat al Rusiei, care folosește spionajul, diplomația, pârghii economice și operațiuni de influență pentru a o controla

    * Lovitură nimicitoare pentru Ungaria putinistului Viktor Orban: UE îi taie fondurile PNRR și 70% din finanțarea europeană pentru că fură bani europeni și încalcă independența Justiției

  • ANALIZĂ. De ce este Rusia neajutorată în fața loviturilor HIMARS. Ucrainenii au distrus aproape toate depozitele de carburanți și muniție ale armatei ruse în teritoriile ocupate

    O amplă analiză realizată de reporterul de front Ilia Ponomarenko, de la publicația „Kyiv Independent”, relevă că Rusia e pur și simplu neajutorată în fața sistemelor HIMARS livrate de Statele Unite armatei ucrainene. Textul documentat de jurnalistul ucrainean a fost citit și confirmat de generalul australian Mick Ryan, acum analist la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) și autor al unor lucrări de stategie militară.

    Apariția sistemelor de lansatoare multiple HIMARS pe câmpul de luptă a schimbat termenii războiului, iar Ucraina distruge acum sistematic capacitatea logistică a Rusiei de a continua lupta. Rușii nu au, efectiv, nicio soluție pentru a contracara acțiunea sistemelor HIMARS. Îngrădiți de propriile limite și de avansul tehnologic pe care armele occidentale îl au asupra celor rusești, invadatorii asistă la degradarea progresivă a forțelor lor armate.

    On the vulnerability of the Russian military system to #HIMARS – another fine piece from ⁦@IAPonomarenko⁩ https://t.co/kUGK7efaQg

    — Mick Ryan, AM (@WarintheFuture) July 23, 2022

    În ultimele 4 săptămâni, ucrainenii au distrus, cu ajutorul rachetelor de mare precizie lansate cu sistemele HIMARS, zeci de depozite de muniții și carburanți pe care rușii le aveau în imediata apropiere a frontului. În acest moment, operațiunea de nimicire a acestor depozite e, practic, încheiată.

    Campania derulată de ucraineni cu HIMARS a ajuns în a treia etapă. Mai întâi a fost distrusă rețeaua de depozite cu muniție și carburant, apoi aerodromurile, podurile și nodurile de transport, iar acum sunt atacate sistemele antiaeriene și cele radar rusești

    Ucraina a trecut apoi la distrugerea aerodromurilor, podurilor, punctelor de comandă și nodurilor de transport folosite de Rusia.

    În acest moment, notează analistul, trupele Kievului sunt în plină desfășurare a unei operațiuni de nimicire a sistemelor de apărare antiaeriană și a sistemelor radar rusești aflate mult în spatele liniei frontului.

    Cum se pot întâmpla toate acestea la o scară atât de mare și atât de metodic? Există mai multe răspunsuri:

    1. Rachetele lansate de sistemele HIMARS zboară cu viteza Mach 2,5 (de două ori și jumătate viteza sunetului), adică la peste 3.000 de kilometri/oră. Având în vedere că lovesc ținte aflate la câteva zeci de kilometri distanță, rachetele – care zboară la o altitudine joasă, fiind greu de reperat – își lovesc țintele în cel mult câteva 90 de secunde de la lansare. Rușii nu au nimic capabil să intercepteze astfel de proiectile.

    2. O soluție pentru evitarea acestor lovituri ar fi împrăștierea carburantului și a munițiilor din marile depozite pe o suprafață foarte mare, în zeci și sute de alte locații, unde să fie depozitate cantități mai mici. Însă acest lucru e imposibil din cauza structurii armatei rusești, care a rămas, în esență, una hipercentralizată, după model sovietic. Rușii n-au, pur și simplu, oamenii calificați și capacitatea de a coordona o asemenea vastă rețea de microdepozite. O asemenea schimbare, după 100 de ani în care s-a mers într-o singură direcție, ar necesita cel puțin 6 luni, dacă nu chiar ani întregi pentru a fi pusă în practică.

    3. Rușilor le lipsesc mijloacele mecanizate pentru a scoate rapid muniția și carburanții din marile depozite lovite sistematic de ucraineni și HIMARS. Spre deosebire de armatele occidentale, la ruși descărcarea și încărcarea se fac tot manual, din mână-n mână, cu forță de lucru numeroasă. Este un sistem ineficient în acest moment.

    4. Rusia, care și așa are mari probleme organizatorice și logistice, depinde de rețeaua feroviară pentru a-și transporta forțele și resursele. Nodurile feroviare și podurile sunt ușor de lovit și distrus de ucraineni. Iar rușii n-au cum să le apere.

    5. Sistemele antiaeriene S-300, S-400 și Panțir S-1, mult-lăudate în anii trecuți, se dovedesc complet ineficiente în fața atacurilor cu HIMARS. În loc să reușească interceptarea rachetelor, aceste sisteme cad ele însele pradă loviturilor.

    Our military destroyed 2️⃣ S300 anti-aircraft systems in Kherson region!

    It seems that Russian systems have been very successful in getting HIMARS rockets they talked so much about. pic.twitter.com/5Swh5SGDwD

    — Anton Gerashchenko (@Gerashchenko_en) July 24, 2022

    6. O altă variantă ar fi mutarea depozitelor și a punctelor de comandă mult mai adânc, în spatele frontului, în afara razei de acțiune a sistemelor HIMARS. Însă acolo ele pot fi lovite în continuare de sistemele Toșca-U de producție sovietică pe care ucrainenii le dețin, și care nu sunt atât de precise și sunt mai ușor de interceptat, dar rămân o amenințare reală și au o rază de acțiune mai mare. În plus, această mutare a depozitelor la 100-120 km în spatele frontului ar face ca aprovizionarea trupelor din linia întâi să devină ineficientă. Rusia nu mai are suficiente camioane militare și nici șoferi pentru acestea, iar timpul de livrare ar crește de câteva ori.

    Mai jos, analiza publicată de Ilia Ponomarenko în „Kyiv Independent”.

    „De ce este Rusia atât de vulnerabilă la HIMARS în Ucraina?

    A trecut aproape o lună de când sistemul de rachete de artilerie de mare mobilitate, sau HIMARS, furnizat de SUA, a avut debutul mult-așteptat în Ucraina, dar recordul lor de luptă este deja extins.

    Folosind tot armamentul greu și cu rază lungă de acțiune pe care îl are la dispoziție, inclusiv HIMARS, Ucraina a început o campanie care a distrus zeci de depozite importante de combustibil și muniții în părțile ocupate ale Ucrainei, punând în pericol logistica, proviziile vitale și puterea artileriei rusești.

    Armata ucraineană a trecut apoi la utilizarea de rachete împotriva aerodromurilor, podurilor și punctelor de transport controlate de Rusia.

    Acum, HIMARS sfidează, de asemenea, în mod direct apărarea aeriană a Rusiei, anihilând radarele avansate și costisitoare aflate mult în spatele liniilor de front.

    Contrar bravadei sale propagandistice, armata rusă a părut neajutorată – sau cel puțin foarte vulnerabilă – în fața celor aproximativ o duzină de HIMARS furnizate de SUA care lovesc în însăși esența avantajului militar al Rusiei asupra Ucrainei, devenind un factor important în război.

    Și, după cum demonstrează ultima lună de ostilități, Rusia nu prea poate face mare lucru în această privință.

    Propriile sale defecte sistemice, tacticile învechite, lipsa de inițiativă și eșecurile anterioare în război îi lasă puține șanse de a se confrunta cu armele americane aflate acum în mâinile ucrainenilor.

    Punctele slabe ale Rusiei

    După estimări, există între 8 și 12 HIMARS în prezent pe câmpul de luptă din Ucraina. La 20 iulie, SUA au anunțat livrarea a încă 4, în urma celei de-a patra reuniuni a miniștrilor apărării de la Ramstein. Un număr nedeclarat de M270 MLRS, un sistem similar, dar mai greu, montat pe camion, furnizat de țările occidentale, este, de asemenea, deja operațional în Ucraina, potrivit ministrului apărării Oleksii Reznikov.

    În doar câteva săptămâni, câteva HIMARS au reușit să deposedeze Rusia de majoritatea, dacă nu de toate, celor mai considerabile depozite de muniție și combustibil din Donbass și din sudul ocupat al Ucrainei.

    Aproape la fiecare cădere a nopții, pe rețelele de socializare apar videoclipuri cu detonări masive la depozitele rusești din Herson Oblast sau Donbass.

    Situația i-a determinat chiar și pe bloggerii militari ruși să tragă în mod deschis un semnal de alarmă cu privire la escaladarea foametei de muniții, deoarece supremația artileriei rusești a fost cheia din spatele progreselor sale treptate în Donbass.

    Mai mult, apariția HIMARS a permis, de asemenea, Ucrainei să folosească vechile sale rachete balistice sovietice Toșka-U, care fuseseră ascunse de armata ucraineană din cauza lipsei de armament greu. Acum că Ucraina are HIMARS, își poate permite să folosească mai des rachetele Toșka-U.

    Sistemele Toșka-U au o rază de acțiune efectivă de până la 100 de kilometri și sunt mai puternice decât HIMARS, dar mult mai puțin precise și mult mai ușor de interceptat. Toșka și HIMARS sunt vârful de lance al campaniei în curs de desfășurare pentru a lovi adânc în interiorul părții din Ucraina controlate de Rusia.

    Ca parte a listei lor de lovituri în expansiune, se pare că HIMARS au fost folosite pentru a ținti cartierul general al Brigăzii 20 de infanterie motorizată a Rusiei, comandantul brigăzii, colonelul Aleksei Gorobeț, și alți doi comandanți de rang înalt fiind uciși în 12 iulie.

    De asemenea, rachetele au țintit cu succes un Repellent-1 la 18 iulie în Nova Kahovka și un Podlet K1 în Lazurne, radare critice de apărare aeriană rusească din regiunea Herson. Mai mult, HIMARS au fost folosite într-o serie de lovituri asupra podului Antonivski de lângă Herson, care a făcut ca o linie de aprovizionare rusă cheie să fie temporar inutilizabilă pe 20 iulie.

    Chiar înainte de aceste ultime lovituri, la 15 iulie, Pentagonul a emis o declarație care confirma „impactul semnificativ” al HIMARS asupra războiului Rusiei din Ucraina. Săptămânile trec, dar Rusia nu a fost văzută ca fiind eficientă în contracararea loviturilor HIMARS, în distrugerea sistemelor sau în salvarea infrastructurii lor critice de acestea. Rusia continuă să piardă depozite de muniție și de combustibil în apropierea frontului, iar toate atacurile HIMARS confirmate cunoscute au avut impact.

    De asemenea, Rusia pare să fie incapabilă să își deconcentreze rapid depozitele, ceea ce ar putea salva munițiile sale din părțile ocupate ale Ucrainei. Armata rusă s-a agățat de abordarea sovietică învechită de a avea un sistem de comandă și control hipercentralizat, care nu permite prea multă inițiativă din partea liderilor de rang mediu și inferior.

    Când vine vorba de manipularea muniției, armata rusă este încă foarte dependentă de munca manuală, deoarece soldații trebuie să încarce și să descarce mii de pachete de muniție pe măsură ce acestea sosesc. Logistica rusă încă nu dispune de comunicații eficiente și de automatizare, neavând mână de lucru și comandanți de nivel mediu competenți pentru a face față unei rețele de depozite mult mai complicate.

    În plus, liniile de aprovizionare rusești depind de comunicațiile feroviare, ceea ce le ține inevitabil legate de gări și noduri feroviare. Bloggerii militari ruși au recunoscut că trecerea la un sistem mai flexibil ar dura luni sau chiar ani, ceea ce nu este o soluție viabilă în timpul războiului în curs.

    Rușii și-ar putea face depozitele mai sigure prin relocarea lor mai departe de linia frontului.

    Rachetele de înaltă precizie M30/M31 GMLRS folosite de HIMARS ucrainene au o rază de acțiune efectivă de aproximativ 85 de kilometri. Prin urmare, localizarea depozitelor acestora dincolo de această rază efectivă periculoasă ar fi răspunsul la problemă. Dar, retrăgându-le, Rusia își complică, de asemenea, foarte mult logistica deja foarte problematică.

    Camioanele rusești ar trebui să parcurgă 90 sau 100, sau chiar 120 de kilometri pentru a aduce provizii la unitățile de pe front de la depozite, în loc de obișnuiții 20 sau 30 de kilometri. Acest lucru ar necesita mult mai mult timp, combustibil și chiar mai multă muncă manuală.

    Conform practicii standard, un camion ar putea efectua doar o singură călătorie dus-întors pe zi între o unitate din prima linie și un depozit de aprovizionare situat dincolo de raza de acțiune efectivă a HIMARS, la 90 de kilometri de linia frontului. Retragerea în noi zone de încărcare în centre feroviare sigure din sudul Ucrainei ar face ca timpul de livrare rusesc să fie de o dată și jumătate până la două ori mai lent decât de obicei.

    Dar armata rusă continuă să rămână fără camioane, iar șoferii de camioane au fost uciși în număr mare în timpul fazei timpurii a ofensivei Rusiei în interiorul Ucrainei. Potrivit proiectului Oryx, care documentează pierderile rusești în război, armata rusă a pierdut cel puțin 1.254 de camioane de aprovizionare și cisterne de combustibil.

    Chiar dacă, în cele din urmă, vor fi relocate mai departe de linia frontului, depozitele rusești vor fi în continuare amenințate de rachetele ucrainene Toșka-U, care au măturat deja unele dintre cele mai mari depozite de muniție rusești din Donbass, cum ar fi cel din orașul Hrustalnii (fost Krasnii Luh) din regiunea Lugansk la 18 iunie.

    În cazul în care Ucraina va fi în cele din urmă dotată cu rachete ATACMS cu raza de acțiune de 300 de kilometri, situația va deveni și mai complicată pentru Rusia.

    Greu de ucis

    O altă problemă este că, în ultima lună, în ciuda multor eforturi și a zvonurilor propagandistice, apărarea Rusiei împotriva HIMARS nu a fost aproape deloc eficientă.

    În timpul unei ședințe de informare a Pentagonului din 20 iulie, președintele Statului Major al SUA, generalul Mark Milley, a confirmat că Rusia nu a distrus niciun HIMARS furnizat Ucrainei. De asemenea, generalul de rang înalt a reiterat faptul că armata ucraineană a fost „foarte eficientă” în utilizarea acestora împotriva Rusiei.

    Un HIMARS este, într-adevăr, o țintă dificilă pentru armata rusă de astăzi.

    Rapide și foarte mobile, acestea își ocupă pozițiile mai adânc în partea din spate controlată de ucraineni, unde Rusia are încă o conștientizare situațională destul de slabă și unde sunt foarte greu de reperat și de ucis imediat, chiar și cu arme de înaltă precizie. Potrivit experților chestionați de „Kyiv Independent“, singura șansă realistă pentru Rusia de a distruge HIMARS este să lovească atunci când un echipaj ucrainean nu reușește să părăsească rapid poziția sa sau când își expune locația.

    Forțele aeriene rusești ar putea fi, de asemenea, o amenințare serioasă. Dar, după cum au demonstrat aceste ultime luni de război, avioanele de atac rusești au fost prudente în a intra mai adânc în teritoriul controlat de Ucraina, în principal din cauza apărării aeriene puternice și a abundenței sistemelor antiaeriene portabile (MANPADS), inclusiv a celor furnizate de Occident.

    Chiar și sistemele avansate de apărare aeriană rusești întâmpină dificultăți sau chiar imposibilitatea de a intercepta rachetele HIMARS care se apropie.

    Mult-promovatele sisteme de apărare aeriană rusești S-400 sau Panțir-S1, care au fost desfășurate în Ucraina ocupată, nu au fost eficiente în oprirea acestora în ultimele săptămâni. Se presupune că sistemele rusești S-300 sau S-400 sunt capabile să intercepteze cu succes ținte aerodinamice (rachete de croazieră) sau balistice cu rază medie și lungă de acțiune.

    Dar problema este că rachetele HIMARS sunt foarte greu de observat la timp.

    Rachetele HIMARS M30/M31 GMLRS își lovesc țintele cu o viteză de Mach 2,5, adică aproape 3.062,6 kilometri pe oră. Prin urmare, atunci când trebuie să ajungă la o țintă aflată la 80 de kilometri distanță, ele petrec aproximativ 94 de secunde în aer înainte de a-și atinge ținta. Dar ele zboară, de asemenea, la altitudini mult mai mici decât orice rachetă de croazieră sau balistică, oferind apărării aeriene rusești puțin timp pentru a le observa și a reacționa.

    Acest lucru înseamnă că HIMARS operate de ucraineni continuă să livreze lovituri oriunde le permite raza de acțiune.

    Mai ales atunci când armata ucraineană supraîncarcă apărarea aeriană rusă cu baraje de rachete Toșka-U, Uragan sau Smerș – și apoi lansează o salvă completă de HIMARS pentru a obține o lovitură garantată.“

    Puteți susține ZIARISTII.COM făcând o donație AICI. Vă mulțumim!

    CITIȚI ȘI:

    * DOSAR. Liviu Dragnea a plecat spre Maldive cu un avion privat, pe banii românilor, alături de concubina sa și de o colegă a acesteia din școala generală!

    * Europa somează România să termine cu șmecheriile prin care favorizează spălarea banilor! Directiva a fost maltratată, la fel ca Legea avertizorului de integritate

    * Căpușe PSD: Grindeanu a numit un agricultor la șefia Autorității Aeronautice – pe fratele lui Marian Neacșu, secretarul general al Guvernului!

    * George Buhnici pierde un prim contract, cel cu BCR, după refuzul de a-și retrage declarațiile sexiste. „Am crezut în a doua şansă, dar este evident că vedem diferit lucrurile”

    * Ucrainenii au aruncat în aer tribunalul din Lisiciansk, unde invadatorii ruși se aflau în ședință. Bilanțul: minus 50 de „orci”!

    * „Putin are zeci de tone de valută și tone de lingouri de aur. Banii – 250 de miliarde de dolari – sunt depozitați în țări unde extrădarea este imposibilă”

    * Partizanii ucraineni din Crimeea oferă 15.000 de dolari pentru lichidarea comandantului unei divizii de submarine rusești

    * Ucraina e amenințată cu Apocalipsa, în caz că va încerca să recupereze Crimeea. Medvedev: „Într-o clipă va veni Ziua judecăţii de Apoi”

    * VIDEO. Propaganda lui Putin le prezintă rușilor, la TV, avantajul de a le muri copiii în războiul din Ucraina: își pot cumpăra o Lada nouă!

    * Destine crunte pentru trei trădători ucraineni care au trecut de partea Rusiei teroriste. Bilanțul: un mort (împușcat) + un spitalizat (otrăvit) + un arestat

    * Rusia vrea să anexeze și 3 regiuni din nordul Kazahstanului! Când a aflat planul diabolic al lui Putin, președintele kazah s-a rupt de acesta