Dă-i unui prost un ciocan și o să i se pară că toate obiectele din jur sunt cuie. Cam așa s-ar putea traduce răspunsul sistemului care conduce România la ce se întâmplă în ultimii ani. Totul se întâmplă pe sub masă, ferit de ochii oamenilor. La secret. Greva profesorilor nu face excepție, iar reacția Puterii este clasică. Vedem la lucru, de fapt, mașinăria sistemului contra poporului.
Marți, după 9 zile de grevă în care cadrele didactice au fost tratate cu aroganță și încercări de intimidare de către coaliția PSD-PNL, liderii de sindicat au părut brusc interesați să renunțe la grevă, fără să fi obținut de fapt nimic. De la Cotroceni, unde Iohannis îi primise câteva minute, au părut că ies alte persoane. E o schimbare bizară, foarte bine descrisă de directoarea de la Liceul Caragiale: „Pare că niște oameni știu niște lucruri pe care noi nu le știm“. Poate că liderii de sindicat, aceiași de zeci de ani, în cârd cu toate guvernările și cu venituri de peste 10.000 de euro pe lună, au ceva pe suflet.
Cele mai multe dintre posturile TV, neobosite, îi toacă pe profesori. Banii pentru presă și propagandă de la partide curg în continuare, milioane și milioane de euro, din ce în ce mai mulți, secretizați deși provin din fonduri publice. Sigur că nu poate fi nicio legătură între contractele cu PNL și PSD, pe de o parte, și diversiunile pe care le vedem pe micile ecrane. Vă amintiți de 1990? „Cu televizorul/Ați mințit poporul!“
Pe rețelele de socializare, postacii de partid și acoperiții din presă încearcă să ducă discuția în alte direcții. Că profesorii sunt prost pregătiți, că nu merită banii, că de ce nu spun și ce sporuri au, că i-au luat ostatici pe elevi, că nu se gândesc decât la ei etc. Nimeni nu spune că profesorii au ajuns la grevă după aproape doi ani în care au încercat degeaba, prin negocieri, să determine Guvernul PSD-PNL să-i asculte.
Realitatea e simplă, nu poți cere profesionalism și dăruire unor oameni pe care-i plătești cu 2.440 de lei pe lună, chiar dacă n-ar avea familie și rate. Profesia de dascăl e una foarte solicitantă și doar cei care lucrează, într-un fel sau altul, cu publicul pot să aibă măcar o idee despre consumul nervos existent. Până la urmă, ca profesor nu vinzi țigări în piață, ci muncești cu copii, în mâna ta este viitorul unor oameni. Fără un salariu măcar decent, dacă nu atractiv, nu poți pretinde calitate. Îmbunătățirea educației în România se poate face, de fapt, în doi pași simpli: 1. Salarizare bună, 2. Criterii de performanță.
Dar sistemul care controlează România reacționează la orice criză în același fel: încearcă s-o rezolve ocult, cu presiuni, șantaj, diversiuni și minciuni. O țară condusă de activiști și securiști. În privința asta, nu s-a schimbat absolut nimic față de 1990. Între regimul Iliescu și regimul Iohannis e o linie roșie și dreaptă.
P.S. Iohannis și-a făcut ieri timp fix 15 minute să discute cu greviștii, între 15.30 și 15.45. Interval în care le-a spus să pună o muzică veselă în fundal când comunică public și să laude România Educată. QED.