Alexandru Cumpănaşu este fără doar şi poate vedeta urâtă a verii anului 2019. Trecerea sa dintr-un anonimat de lux în prim-planul vieţii publice de scandal, după ce s-a folosit de moartea nepoatei sale ca să îşi împlinească un plan personal de faimă politică, l-a transformat din „elevat” într-un fel de monstru mediatic, la concurenţă cu „monstrul din Caracal”, cel acuzat de uciderea Alexandrei Măceşanu.
Acest salt spectaculos şi riscant deopotrivă l-a propulsat pe Cumpănaşu în candidat la preşedinţia României, deşi candidatura lui a fost sub semnul îndoielii iniţial, din cauza semnăturilor strânse de staff-ul său de campanie pentru a-şi putea înregistra dosarul la BEC.
Biroul Electoral Central a anunţat că va face plângere penală împotriva acelor candidaţi ale căror semnături din liste prezintă indicii de fals. Printre cei vizaţi – şi Alexandru Cumpănaşu.
Dar riscă el puşcăria, în cazul în care se va dovedi că a folosit semnături false?
Se poate dezice de falsuri
Conform procedurii, fiecare foaie cu semnături este garantată de un reprezentant al candidatului, care-şi asumă răspunderea penală că semnăturile sunt adevărate.
„Pentru ca un prezidenţiabil să fie tras la răspundere, este necesar ca el în mod direct să fi făcut acele falsuri. Dacă ne uităm către prezidenţiabili, o să observăm că ei se pot prevala întotdeauna de situaţia prin care şi-au angajat persoane care să strângă semnături pentru ei, şi atunci se vor dezice de acuzaţiile de falsificare a declaraţiilor”, susţine un avocat citat de „Adevărul”.
Ziarul dezvăluie şi ce fel de falsuri au făcut staff-urile de campanie ale mai multor candidaţi la alegerile prezidenţiale, în special cei care nu au în spate partide puternice (în rândul cărora figurează şi Cumpănaşu, el fiind candidat independent).
„Fiecare listă de semnături a fost asumată de un reprezentant al candidatului. Practic, acea persoană s-a angajat că semnăturile sunt adevărate. Numai că, în unele cazuri, chiar şi persoanele care au atestat veridicitatea listelor de semnături erau ele însele fictive. Spre exemplu, unul dintre colegii de la BEC care verificau semnături a fost şocat să vadă că el însuşi apărea ca girant al unei astfel de liste pentru unul dintre candidaţi. Evident, el nu strânsese nicio semnătură, nu semnase nicio listă în realitate, pentru că e caz penal. Nici măcar nu fusese contactat de vreun candidat să strângă semnături. Însă există o mafie a bazelor de date şi te poţi trezi că ai semnat pentru un candidat sau că ţi-ai asumat semnăturile în numele lui, aşa cum i s-a întâmplat colegului”, susţin sursele citate de publicaţia amintită.
Expert în a se strecura printre legi şi reguli
Cu alte cuvinte, unul precum Cumpănaşu riscă puşcăria doar dacă omul lui din echipa de campanie care şi-a asumat răspunderea pentru autenticitatea semnăturilor va fi dovedit complice şi îl va „da în primire” pe şeful-candidat, cel care i-ar fi putut cere – precum Dragnea la referendumul de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu – să „facă tot posibilul” pentru a obţine rezultatul dorit. Tot posibilul înseamnă şi să facă mort-copt rost de semnăturile necesare candidaturii sale: 200.000.
Este imposibil de imaginat ca un simplu individ, fie el şi mai de temut ca monstrul din Caracal, să poată strânge un număr atât de mare de semnături. Abia dacă reuşesc partidele, care au în spate mii şi mii de activişti în toată ţara. Deci este foarte plauzibil ca Alexandru Cumpănaşu să fi recurs la reţele oculte de strâns semnături, care au făcut treaba.
Vor face oamenii lui Cumpănaşu aşa ceva? Având în vedere gradul de impostură al acestui individ, care a ajuns să conducă toţi rectorii din România fără să fie nici măcar absolvent de studii superioare serioase, greu de crezut că Alexandru Cumpănaşu şi-a ales oameni care să-l „trădeze”.
Dimpotrivă, toată istoria sa de parvenit pe combinaţii murdare arată că este „doctor” în a eluda legile şi regulile.