Scriu acest articol din China, de unde până și muncitorii chinezi nu doar că au auzit de vizita lui Trump la Beijing, dar au și păreri pe subiect, uneori depășind ca nivel de înțelegere unii părerologi de seamă de pe la noi (posibil și de pe la Cotroceni).
Vizita s-a desfășurat între 13 și 15 mai 2026, întârziată cu două luni față de calendarul original din martie din cauza războiului amerisraelian cu Iranul, care continuă. Diplomația modernă este, înainte de orice, regie, iar regizorii chinezi au înțeles imediat că, în 2026, Trump are nevoie de scenă mai mult decât are China nevoie de el.
Cel care ar fi trebuit să vină în calitate de hegemon/arbitru sosește, de fapt, în calitate de petiționar/vasal prin consecințele propriilor acțiuni. Strâmtoarea Hormuz este blocată de la sfârșitul lunii februarie și nu se poate debloca doar declarând că nu e. Prețurile energiei spulberă bugetele aliaților asiatici și europeni ai Americii. Iar Beijingul, cel mai mare consumator de petrol iranian și, în aprilie, mediator tăcut într-o rundă eșuată de negocieri găzduită de Pakistan, este singurul actor cu pârghie reală asupra Teheranului.
Trump a declarat înainte de plecare că ”nu are nevoie de ajutor pe Iran”. Dar dacă nu ar fi avut, nu ar fi spus-o.
– Advertisement –
După întâlnire, comunicatul Casei Albe menționează că ”cele două părți au convenit că Strâmtoarea Hormuz trebuie să rămână deschisă” și că ”Iranul nu poate avea niciodată armă nucleară”.
Comunicatul Xinhua nu suflă o vorbă nici despre Hormuz, nici despre programul nuclear iranian… doar pomenește generic ”Orientul Mijlociu”.
Pentru cei nefamiliarizați cu subtilitățile diplomatice asiatice, trebuie menționat că exact asimetria concluziilor este mesajul real. Versiunea americană este pentru consum intern, însă China decide care au fost de fapt termenii și concluziile întâlnirii.
– Advertisement –
Trump a venit la Beijing cu Pete Hegseth (Nixon venise cu Kissinger în 1972, ca să înțelegeți diferența), dar și cu floarea tehno-capitalismului american: Cook (Apple), Ortberg (Boeing), Mehrotra (Micron), Amon (Qualcomm), Fink (BlackRock), Schwarzman (Blackstone), Solomon (Goldman), Powell (Meta) și alții. Musk și Huang nu erau pe lista oficială; Huang s-a îmbarcat la escala de realimentare din Alaska, ceea ce înseamnă negociere de ultim moment, importantă ținând cont de rivalitatea Chinei cu NVIDIA în materie de procesoare. Delegația a semănat suspect de mult cu un tribut colectiv al capitalului american la ”fiul cerului” de la Beijing.
Problema cea mai spinoasă rămâne însă Taiwanul. Înainte de plecare, Trump a anunțat public că va discuta cu Xi vânzările de armament către Taipei (care violează una dintre cele Șase Asigurări). Sub această frază aparent banală se ascunde miza reală a summitului: Beijingul cere de luni de zile ca Washingtonul să-și mute formula oficială de la ”we do not support Taiwan independence” la ”we oppose Taiwan independence”.
Xi și-a întâmpinat oaspetele cu o frază care în textele chineze de politică externă funcționează ca semnal de escaladare controlată: dacă problema taiwaneză este ”gestionată prost”, cele două țări vor ajunge la coliziune sau conflict, într-o ”situație extrem de periculoasă”.
La banchet, Xi a invocat formula confucianistă a parteneriatului în locul rivalității. Aceasta apare ca o contradicție doar dacă nu înțelegem modul în care PCC comunică (prin reducere politicoasă de opțiuni până când rămâne una singură, cea chineză). Xi nu a obținut totuși încă formula dorită, dar a obținut ridicarea Taiwanului la rangul de ”cea mai importantă chestiune” a relației și acceptarea tacită a faptului că totul este negociabil.
Trump pleacă din Beijing cu micile trofee de genul celor pe care și eu i le dau fiicei mele de 4 ani ca să nu mă întrerupă de la chestii serioase (de exemplu când scriu articole): 200 de aparate Boeing 737 (după ce Boeing negociase inițial 500), reluarea importurilor de soia, ulei, gaze lichefiate, precum și redeschiderea – anunțată chiar în dimineața summitului – a pieței chineze pentru sute de abatoare americane după un embargo de 15 luni. Chestii strălucitoare, care arată bine în titluri și se citesc bine la fermierii din Iowa înaintea midterm-urilor, dar fără semnificație geopolitică și chiar cu șanse destul de puține de implementare. Memorandumul cu West Virginia din 2017, semnat în fastul vizitei trumpiene anterioare, depășea PIB-ul întregului stat și nu s-a materializat niciodată.
Beijingul a învățat acest meta-pattern și-l aplică metodic: cifre mari, materializare amânată sau condiționată, în schimbul unor concesii cu efect ireversibil imediat. Mai mult, redeschiderea pieței pentru carnea de vită (gest unilateral de bunăvoință făcut înainte ca tratativele să înceapă) este, în vocabularul tradiției imperiale chineze, un xià mǎ wēi (下马威): cadoul ostentativ oferit oaspetelui la coborârea din șa pentru a-i reaminti, blând, cine se află în control. Dacă nu mă credeți, să ne amintim că Beijingul a folosit decisiv în 2025 pârghia pământurilor rare pentru a smulge armistițiul Busan, urmat de un an de amânare (nu retragere) a sancțiunilor, depinzând acum de o eventuală extensie a acelui termen, încă neconfirmată.
Trezorierul american Bessent a anunțat, în timp ce încă se desfășura summitul, că ”cele două superputeri AI urmează să stea de vorbă” pentru un protocol comun. Aceasta este, dacă o luăm în serios, un fel de G2 tehnologic care ar face AI Act-ul Bruxelles-ului să fie reclasat în categoria reglementărilor regionale (după ce a reprezentat, ca și alte norme europene, o inspirație pentru toți ceilalți actori globali).
Însă cel mai important moment al summitului (pentru cei care vorbesc limba plenarelor PCC) a fost formularea din toastul lui Xi că ”Marea Rejuvenare a Națiunii Chineze și A Face America Măreață Din Nou (MAGA) pot merge mână în mână”. Conceptul de zhōnghuá mínzú wěidà fùxīng (中华民族伟大复兴) este formula doctrinară centrală a lui Xi din 2012 încoace, finalitatea oficială a Partidului până în 2049. A o așeza retoric pe același plan cu un slogan electoral american este un compliment care funcționează ca echivalare impusă.
Prin vizita lui Trump la Beijing, interpretată în Occident ca o destindere (sper să nu o dau în nicușorisme), se ratifică în realitate faptul că Statele Unite, supraextinse în Orientul Mijlociu, au nevoie de Beijing mai mult decât invers. Se mai ratifică faptul că Taiwanul a devenit, în lexicul Casei Albe, o monedă printre altele, dar și că modelul tranzacțional trumpian (pe care europenii continuă să-l interpreteze ca aberație istorică, recuperabilă printr-o viitoare administrație democrată) devine noua linie de bază a diplomației mondiale. Europa nu reușește din păcate încă să depășească stadiul de spectator și cărăuș de consecințe ale deciziilor altora.
Templul Cerului a fost ales pentru fotografie deoarece era locul unde împărații Chinei mergeau să negocieze cu Cerul, nu cu egali… pentru că nu aveau egali. Din perspectivă chineză, Trump a venit să plătească tributul (simbolic deocamdată). Trump crede că a venit să ”negocieze”, însă China nu negociază. Doar dictează și așteaptă până când realitatea prinde din urmă cerințele sale, chiar dacă durează decenii întregi.
Articol publicat și pe Comunitatea Liberală.
Andrei Colțea este antropolog, istoric, autor, instructor de arte marțiale și cercetător al fenomenelor religioase. A obținut un doctorat în Studii Globale la Universitatea din Shanghai. În prezent este consultant de branding intercultural pentru companii internaționale majore, având experiență profesională și în marketing politic și educație.
DE ACELAȘI AUTOR:
* Evanghelia după Donald
* Europa ajunge la antipozi. De ce ar trebui să ne pese
* Tigrul de hârtie din jungla unei lumi multipolare
* Lumea de Ieri, Lumea de Azi și Lumea de Mâine
ALTE EDITORIALE:
GRIGORE CARTIANU: Hoțiunea de centură
ADRIAN PAPAHAGI: De unde apar toți acești prostovani?!
CRISTIAN GHINEA: Partidul Suveranist Demolator
CRISTIAN PĂUN: Slugi suveraniste
CLAUDIU NĂSUI: Iluzia reformei e mai rea decât absența reformei. Dar cea mai bună e reforma!
SORIN BOCANCEA: Răul cel mai mic
MIHAI RĂZVAN MORARU: Consultări cu Muntele Athos
PAUL PALENCSAR: PSD sabotează grav Armata Română. De aceea s-a înhăitat cu AUR!
BOGDAN GLĂVAN: Căpușele de la Hidroelectrica
VLADIMIR MUNTEANU: Alianța PSD–AUR lucrează deja la fascizarea României! Cazul AUR Balotești și votul sinistru dintr-o comisie a Senatului
DANA HERING: Această scursură a jurnalismului românesc
VITALIE COJOCARI: Irakli moare de grija Moldovei
MARIE-COSETTE HANGANU: Simion nu mai mizează pe Trump, îl așteaptă pe Vance. 5 motive ale „năpârlirii” sale
MATEI UDREA: După MAGA suntem noi, care te facem pe tine!
VASILE POPOVICI: Curca beată de la Craiova, cu perechea din coteț
DOINA DABIJA: Un gest regretabil
FLORIN BURTA: Criza ascunsă a agriculturii românești: piața terenurilor agricole
DANIEL UNCU: Suveranismul de fugă. Cazul Orban
CRISTIAN HUBALI: Ce potriveală: teologul Neamțu și „centrul religios rusesc” au drum în Uganda!
ALECU RENIȚĂ: Primăvara aduce reînvierea
NICOLAE DABIJA: Fratele meu de cruce, tătarul
CITIȚI ȘI:
* Deputatul Mihail Neamțu (AUR) ”a avut onoarea” să-i spună dictatorului din Uganda cât de dictatoare e Ursula de la UE! Kaguta Museveni a venit la putere prin lovitură de stat, conduce de 40 de ani și tocmai a fost reales, la 81 de ani. Soția sa e ministru, iar fiul lor e general și fan Putin
* Sondajul care a isterizat propaganda TV. Cu Bolojan, PNL zdrobește PSD: 21,9% – 13,3%! Premierul e presat să accepte un nou USL, ca să se compromită
* Cele 10 condiții pe care PNL și USR ar trebui să le pună PSD pentru a reface guvernarea ”pro-europeană”
* Bolojan execută primul ”prizonier” de la PSD: îl dă afară de la Hidroelectrica pe ”nășicul” penal al lui Grindeanu! Avram-junior e inculpat pentru luare de mită, tatăl său e condamnat deja
* De unde a pornit furia ”Clanului de la Craiova”: Bolojan a oprit ”conducta de bani” de la buget pentru ”găurile negre” ale Olguței
* Oana Țoiu pune capăt unei mari hoții a lui Adrian Năstase! Prejudiciu de peste un milion de euro
* VIDEO. Minciună bubuitoare a Vioricăi Dăncilă: cică USR-iștii o loveau cu picioarele! ”Erau de o violență extraordinară. De multe ori eram vânătă pe picioare”
* VIDEO. De Ziua Europei, Șoșoacă a rupt steagul UE la mănăstire, alături de fostul ziarist Miron Manega, actual senator SOS. Putinista e plătită cu 20.000 de euro ca europarlamentar
* Propagandă vomitivă a beizadelei AUR-iste Alexandra Păcuraru: ”Simion şi Georgescu, atacaţi pentru că nu sunt de vânzare”. Încă 10.000 de euro amendă pentru Marș TV
* VIDEO. Totul despre un Eurovision neașteptat de bun: România – locul 3. Meritul Pro TV și al lui Tudor Chirilă. Șocul de la Chișinău
– Advertisement –