În ultimul timp am scris, cu neliniște, câteva materiale în mass-media din Țară, atenționând opinia publică și autoritățile române că în urma unei scurte călătorii, făcute în câteva județe, am rămas neplăcut surprins de numărul mare de români de rând care îi dădeau dreptate lui Putin și așteptau capitularea Ucrainei.
În urma materialelor publicate, am primit mai multe replici tăioase, al căror conținut se rezuma la constatarea că în România „putiniștii” sunt un grup foarte restrâns și singular, care nu adună nici măcar jumătate de procent din populație.
Crezând că am avut ghinion întâlnind ocazional mai mulți români rusofili, am decis să mai aștept cu temerile mele până la apariția unor date mai reprezentative din sondaje.
Iată că au apărut și primele probe: Consiliul European pentru Relații Externe a realizat, recent, un sondaj în mai multe state din UE, iar datele publicate arată cât de adânc au afectat războiul hibrid și propaganda rusească țările care s-au crezut imune la rusofilia propagată subtil și nu și-au securizat suficient instituțiile și spațiul informațional.
Astfel, la întrebarea „Cine este de vină pentru războiul din Ucraina?”, 21% dintre români învinovățesc UE, NATO, SUA și doar 58% cred că e vina Rusiei. În Finlanda, de exemplu – care, de nevoie, după război, se tot îmbrățișa cu Rusia, având o frontieră comună de peste 1.300 de kilometri -, doar 5% cred că de vină ar fi UE, NATO sau SUA, iar 90% consideră că e vina Rusiei.
Sondajul mai arată că aproape un sfert dintre români cred că Rusia vrea să facă pace în Ucraina, dar Occidentul o împiedică.
Reiterez observațiile și îngrijorările mele: frații din dreapta Prutului au pierdut foarte mult din imunitatea genetică față de Rusia imperială. De la Ion Cristoiu până la Adrian Severin, curge un șuvoi de rusofilie „inocentă”, menit să tulbure mințile românilor șovăielnici și ale șoșoacelor purtătoare de infecții străine.
Propaganda rusească și gama ei complexă de narative pot buimăci și mințile lucide, darmite pe cele fără nicio înțelegere istorică a pericolelor pe care le aduce Rusia imperială.
Vă rugăm, mai ascultați, din când în când și vocea românilor din Basarabia, care au fost siliți să trăiască împreună cu „eliberatorii” sovietici și au cunoscut pe propria piele ce înseamnă, în realitate, „paradisul rusesc”!
De la Chișinău se vede foarte bine că România noastră se află în prima linie a războiului hibrid, pe care îl poartă Rusia imperială împotriva popoarelor libere și independente. E o iluzie că poți câștiga ceva în fața propagandei rusești, mizând doar pe reflexele ereditare ale românilor în fața dușmanului natural al țării.
Îmi doresc foarte mult ca fiecare român care a avut norocul să se nască în dreapta Prutului să conștientizeze până la capăt: există o invazie a Rusiei imperiale mult mai periculoasă decât cea militară – invazia pașnică, blândă, care urmărește ca o națiune să-și piardă încrederea în sine, să renunțe treptat la reperele ei de bază și să se lase ademenită de valorile înșelătoare, semănate timp îndelungat, cu migală, pe diferite căi, sub diferite forme ascunse, în masele largi și în clasa ei conducătoare coruptă, nepăsătoare și cosmopolită.
Înainte de a fura pământul unei țări libere, Rusia imperială fură sufletul unei națiuni, lăsând-o fără vlagă și motivație să-și mai apere țara.
Câte state din UE ar avea curajul să pună mâna pe arme, să iasă în fața tancurilor rusești și să-și apere pământul, suveranitatea și libertatea? Scholz, Macron, Draghi, Orban? Dacă n-ar fi NATO în Europa, hoardele flămânde și sălbatice ale lui Putin ar sparge astăzi vitrinele magazinelor de la Bruxelles și ar țopăi kazaciokul la Lisabona.
După ce serviciile secrete rusești, prin agenții lor gen Iurie Roșca – susținut masiv aproape două decenii (1990-2009) de anumite forțe și instituții-cheie de la București -, și-au încheiat misiunea în stânga Prutului, fragmentând și anihilând Mișcarea de Renaștere Românească, batjocorind, confiscând și profanând Idealul românilor din Basarabia –Reîntregirea națiunii române –, aceste servicii rusești și-au transferat „experții” și o parte din rețelele lor în România, pentru a fortifica și extinde „lumea rusă” dincolo de Prut. Narativele? Ascultați-le de la „maestrul” Ion Cristoiu, laolaltă cu pledoariile pravoslavnice și antieuropene ale șoșoacelor consiliate de ambasadorul rus Valerii Kuzmin, care a fost transferat de la Chișinău la București.
Nu vreau să-mi pierd timpul în polemici sterile cu „pravoslavnicii rusofili și putiniștii” din Țară, fiindcă dușmanul e la poartă și plănuiește să ne intre în familie și în casă, să ne omoare fizic și moral, să ne falsifice identitatea.
Da, desigur, NATO este foarte importantă pentru România, dar scutul și sabia, care ne pot apăra sufletele și ființa națională de invazia pașnică a Rusiei imperiale, au fost, sunt și vor rămâne pe seama noastră, a românilor de pe ambele maluri ale Prutului.