Categorie: Voci libere

Eseistul şi filosoful Andrei Pleşu publică în ultimul număr al revistei Dilema Veche un comentariu savuros despre schimbările produse în PSD după alegerile europarlamentare. Pleşu analizează noile figuri ajunse la putere în principalul partid de guvernământ, dar şi pe vechii pierzători (Codrin, „Mitralieră”, Şerban Nicolae – „nu vă rânjiţi fasolea la mine”. Concluzia sa e că „jumătatea plină” a paharului nu transformă „jumătatea goală” în istorie fără efect prezent, însă oricum de preferat discursului absolut diabolic antinaţional din vremea lui Dragnea.

Concluziile lui Andrei Pleşu pe tema „noului” PSD

• Anul acesta avem, se pare, oarecare noroc în materie electorală. Partidul de guvernămînt a ieșit prost din competiția cu Opoziția (așa pestriță și confuză cum este…), iar alegerile Congresului Național PSD au creat neașteptate fisuri interne și „opțiuni“ tactice, de natură să transforme stricăciunea în nebuloasă.”
• „Nu putem vorbi, totuși, despre o binevenită „parte plină a paharului PSD“, dar ne putem face iluzia că „partea goală“ a devenit un fel de șpriț, o combinație de „tărie“ cu apă chioară, oricum mai bună decît fudulia netrebniciei „salvatoare“ de neam de pînă acum. Nu știu mai nimic despre „cîștigătorul“ Fifor. Aflu că, la bază, e filozof. Or nu e puțin lucru să ajungi ministru al armatei din postura de metafizician! Ce văd e un portret de politician nu prea volubil, zîmbind stingher, prudent și loial partidului.
• Pe frumușelul Orlando, alt cîștigător, îl percep ceva mai clar. Un soi de playboy în pragul retragerii, bucuros să se machieze convenabil pentru a fi la vedere, sigur pe competența și misiunea lui providențială („trimis în România“ de Creatorul însuși), arborînd un șmecher surîs „șarmant“ pe post de pricepere profesională. Simplu spus, un candid caraghios tomnatec…
• De doamna Dăncilă nu mai am nimic de spus. Spunea ea tot. „Damă bună“, inocent dezadaptată, revenindu-și mereu „din pumn“, cu un optimism lăcrămos. Pe scurt, o gospodină victorios ospitalieră!
• Dar hai să ne uităm și la cealaltă jumătate a paharului, plină de sare și piper, încurajatoare nu prin virtuțile ei „constructive“, ci prin adumbrirea cîtorva „mituri“ de paradă ale marelui partid. Dincolo de faptul că am avut surpriza, de neînchipuit, să auzim huiduieli în plen la adresa unui marcant lider („baron“) PSD (dl Oprișan), mai sînt de inventariat cîteva „noutăți“ pînă una-alta benefice.
• Monumentalitatea cîtorva „vedete“ de front a ieșit știrbită. Cum să fie șters din prima linie Șerban Nicolae?! Muncitorul de la fabrica de mecanică fină din București (care va să zică „dosar“ beton), cel care a introdus, în dezbaterea parlamentară, formulări viguroase de tipul: „Penală e mama care v-a făcut nesimțită!“ sau „Nu vă rînjiți fasolea la mine!“ (insul fiind campion în materie de „fasole“ dentară).
• Trecut, cu egală autoritate, și pe la PRM, și pe la Conservatori, și pe la PSD, dl Codrin Ștefănescu e o ființă complexă, dar, la o adică, radicală: de cîte ori își arată mușchii, face paradă de creier, iar de cîte ori are nevoie de creier, își joacă mușchii. Evacuat pînă și din PRM (cu epitete tipic vadimiste, specialitatea „maestrului“: „slugă hoață“, „oligofren“, „făcătură ordinară“, „psihopat“, „chelios manelist“ etc.), Codrin Ștefănescu (perechea ideologică a Olguței Vasilescu – și ea adeptă fragedă, încă de la 16 ani, a „tribunului“) nu reușește, deci, în nici un partid, nici măcar în cel cu care are cele mai multe afinități, să rămînă în simpatia șefilor săi.

Textul complet, AICI

Donați AICI pentru a susține proiectul ZIARISTII.COM!

CITIŢI ŞI:

* Cuțite scoase în PSD: „Ați săvârșit azi o mare mizerie. Îi trădați pe oamenii care ne-au votat. Faceți praf acest partid”

* VIDEO. Imagini de la capturarea criminalului cu bâta. Individul e psihopat. Zice că a omorât din cauza unei icoane de argint

* Ei sunt cei 5 membri ai CCR care au băgat Justiția în comă: patru PSD-iști și un UDMR-ist! Îi plătim regește ca să distrugă România

* Curtea Constituțională trece total de partea infractorilor. Desființează sentințele completurilor de 3 judecători de la Înalta Curte, la cererea lui „Ciordache”

* Portavocea lui Gușă scapă porumbelul: „Dacă nu intră în turul 2, va fi dezastru pentru PSD. Doamne ferește de așa ceva!”

* Antena 3 înfierează traficul din Capitală, dar nu pronunță numele primăriței Firea. Chirieac a găsit vinovatul: Iohannis!

* „Astăzi au crescut șansele doamnei Kovesi de a deveni procuror-șef european”. Vestea cea mai proastă pentru clanurile penale din PSD și ALDE

* Mamă a 7 copii, în fruntea Europei. Ministra Apărării din Germania va fi şefa Comisiei Europene

* Un fost jurnalist ajunge preşedintele Parlamentului European. Socialistul italian David Sassoli va conduce legislativul UE pentru doi ani şi jumătate

* România stă să crape financiar. Avem nevoie de noi împrumuturi pentru pensii şi salarii. Orlando şi Dăncilă sunt atenţi doar la coafura de candidat prezidenţial, iar Tăriceanu face pe niznaiul

* Victor Rebengiuc, la protestul actorilor: „Au făcut doi golani un program de guvernare, pe sistem Caritas, și falimentul e aici”

* Fenomenul ZIARISTII.COM: peste 3 milioane de cititori, peste 18 milioane de citiri în 6 luni. Mulțumim!

* Şeful uzinelor Ford s-a săturat de minciunile PSD privind autostrada Piteşti-Craiova

* PSD l-a umplut de bani pe Marius Pieleanu. Cum şi-a mărit averea „sociologul naţional” pe seama sondajelor scandaloase

* Dăncilă și-a „aranjat” fiul cu funcţie grasă la Curtea de Conturi

* Primul sondaj IMAS după alegeri: PNL crește la 27,5%, USR-PLUS la 25,2%, PSD scade la 18,9%!

* Imagine duioasă: Sorina și noua ei verișoară

* VIDEO. Au încercat s-o declare pe Sorina „persoană cu handicap”, „ca să sperie adoptatorii și să ia mai mulți bani de la stat”!

* Interesul superior al copilului. Arestați doctorița care face injecții! Plânge copilul, nu vrea să fie înțepat

* VIDEO. Procuroarea din „cazul Sorina”, denunțată de vuvuzeaua penalilor: „E din gașca #Rezist!”

* Asistenta maternală a făcut-o pe Sorina „țigancă” și „nebună”, de față cu fetița și cu cei de la Direcția Copilului!

* Manevre ticăloase ale soților Șărămăt, pentru a o ține captivă pe Sorina: alba-neagra cu cererile de adopție

* VIDEO. Gâdea, umilit în direct de părinții adoptivi ai Sorinei. Diversiunile i-au fost demontate cu argumente zdrobitoare

* Efectul propagandei infernale: părinții adoptivi ai Sorinei au fost atacați în trafic, la Severin, fiind în pericol de linșaj

* Sorina, victima unor escroci emoționali. Au speriat-o cu bau-baul părinților de adopție, deși erau plătiți s-o integreze în familia acestora

* Chirieac vinde statului „știri pozitive” cu 2.500 € bucata. Un nou șmen de 15.000 € de la Drumuri, cu trei zile înainte de alegeri

* Ciuvică a descoperit „mâna criminală” care a fraudat alegerile și a băgat ALDE sub 5%

Textul de mai jos nu e un îndemn pentru a părăsi ţara. Nici o invitaţie la a-ţi blama semenii, trecutul, naţia şi obiceiurile. E pur şi simplu trăirea unui om ajuns la maturitate deplină, care poate face un bilanţ sincer.

Gigi Ghinea e psiholog, comunicator şi prietena multor oameni de care s-a îngrijit sufleteşte, cu pasiune şi umor deopotrivă. Ca noi toţi, are propriile dezamăgiri, speranţe şi trăiri. Iar gândurile ei conţin adevăruri dureroase, pe care avem libertatea să le trecem prin filtrul personal.

Ele merită reproduse pentru marea dilemă ce ne macină probabil pe mulţi dintre noi: în România sau în afara ei? Răspunsul îl ştie doar fiecare, în funcţie de dorinţe, putinţe şi curaj. 5 milioane de români au răspuns deja la această întrebare existenţială, emigrând în căutarea unei vieţi mai bune. Alte milioane bune au ales România. Fiecare are dreptatea lui, dar şi angoasele personale. Aşa cum o arată şi textul de mai jos.

Postarea lui Gigi Ghinea

• Care sunteți încă tineri și aveți copii de crescut, fugiți! Plecați de-aici cât mai puteți, cât mai simtiti ca aveți forța sa luați viața de la capăt.
• Eu am plecat prima oară in 2012; atunci am stiut ca nimic bun nu se va mai întâmpla aici; referendumul pentru suspendarea lui Basescu și alianța contra naturii PSD & PNL a însemnat sfârșitul, iar pentru mine dovada ca democrația e o vrajeala ieftină.
• Am plecat, dar ai mei nu m-au susținut. Am plecat singura, furioasa. I-adevărat am plecat in America la niște prieteni, de-acolo aveam sa aflu ce am de făcut. America însă nu e de mine, n-as putea trai acolo.
• După un an m-am întors, căci Filip nu voia sa dea bacul – din clasa a 5 era la L. Tonitza.
• Am dat bacul impreuna, copilul avea nevoie de hârtia aia ca sa poată intra la facultate la sculptura pe cele 9 locuri de la stat. “Am luat bacul” (e corect spus), Filip a intrat la facultate – copilul era pe drumul lui, totul rezolvat. Am mai scris niște carti, am mai supraviețuit vreo 2-3 ani mintindu-ma.
• Însă după #Colectiv iar am inebunit! In 2016 am închis totul la fisc, cabinetul, am ieșit din colegiul psihologilor, mi-am dat toate cărțile unui anticariat, am terminat de scris cartea a patra, mi-am dat toate hainele… tot. Și-am jurat ca plec si nu ma mai întorc niciodată. De data asta aveam in plan sa ajung in Costa Rica.
• Dar am plecat tot in America, unde a trebuit sa stau un an pentru ca prietena la care mersesem a fost diagnosticata cu cancer la sân. Asta nu era in plan, nu era prevazut. Am stat cu ea aproape un an.
• Am ajuns totusi și in Costa Rica, dar după o luna a trebuit sa vin in țara pentru ca mama murea, se usca pe picioare, intrase intr-o depresie “de dorul meu”. Cum am ajuns, mama și-a revenit, “i-a venit inima la loc”. Ardeleanca, își vrea copiii lângă ea la batranete. Eram și la capătul lumii, ce-i drept, iar ea habar n-avea dacă o sa ma mai vadă vreodată înainte sa moara. La fel și eu: ma gândeam ca n-o sa ma pot ierta niciodată dacă moare înainte s-o văd….
• Una peste alta, de fiecare data am plecat singura, de nebuna. Așa m-au privit toți din familie. Nimeni nu m-a susținut, toți m-au considerat nebuna.
• Acum, când toți au ajuns la vorba mea, e prea târziu. Cel puțin pentru mine e prea târziu. Anul acesta in Noiembrie împlinesc 62 de ani. Nu ma simt de 62, dar sunt mult prea dezamăgită de tot și prea obosita ca s-o mai iau de la capăt.
• Care sunteți încă tineri și aveți copii de crescut, fugiți! Plecați de-aici cât mai puteți, cât mai simtiti ca aveți forța sa luați viața de la capăt.

P. S. Nu sunt sfaturi, orice om inteligent știe ce are de făcut cu viața lui. Asta e o confesiune.
Nu ma cred atât de importanta încât oamenii sa ia drept adevăr absolut experienta mea.

De ce se instalează şi se menţin la putere, cu voia victimelor lor, regimuri nu doar incompetente, ci şi criminale, precum cel actual pesedist?

În baza unei legi criminale, recedivişti eliberaţi prematur violează fete şi bătrâni de 80 de ani şi omoară tineri la nimereală. Şi totuşi, victimele nu suscită suficientă empatie spre a isca o revoltă în stare să forţeze demiterea demnitarilor vinovaţi. Iar CCR în loc să ajute justiţia tinde să compromită împărţirea dreptăţii. Fiindcă denunţă cooperări moral, politic şi juridic perfect legitime şi utile, chiar necesare, între magistraţi şi serviciile secrete. Ceea ce riscă să pună statul român sub stare de asediu în faţa asaltului terorist şi al crimei, organizate sau nu.

În mod normal atât şi ar fi trebuit să fie de ajuns ca milioane de români, sufocaţi de mila victimelor actuale şi potenţiale din rândul propriilor compatrioţi, să iasă în stradă şi să protesteze masiv. Să se revolte. Şi să impună schimbarea a ceea ce este de schimbat, spre a-şi salva nu atât abstractul stat de drept şi tot atât de abstracta democraţie, cât potenţialele victime viitoare. Oameni în carne şi oase.

De ce n-o fac? S-a spus că din descurajare, plictis, resemnare, din lehamite politică, letargie, pasivitate şi fatalism. Pentru că li se pare (fals) că protestele sutelor de mii de români ieşiţi în stradă, în 2017 şi 2018, n-ar fi avut alt efect decât amplificarea represiunii prin amenzi, prin bastonadele jandarmilor şi gazarea protestatarilor. Dar prea puţini se întreabă dacă, dincolo de fatalismul milenar, se mai ascund şi alte sentimente, din categoria celor inavuabile? Prea puţini scrutează cu atenţie resorturile interioare ale pasivităţii şi indiferenţei, care par să-i ţină pe mulţi departe de proteste altminteri fireşti.

Empatia e un cuvânt care a făcut o carieră extraordinară.  Ca şi iudaismul, religia creştină se întemeiază pe empatica poruncă din Levitic care ne cere să ne ”iubim aproapele ca pe noi înşine”.

Revine experţilor să ne explice de ce un număr neobişnuit de mare de români pe care nu îi chinuie sărăcia preferă să-şi părăsească ţara, decât să se angajeze în ameliorarea catastrofalei situaţii politice din patrie. Iar nouă, să ne apreciem unii pe alţii substanţial mai mult. Să ne înmuiem inimile faţă de victimele reale ale nefăcutelor cleptocraţiei dragniote. Nu faţă de făptaşi.

Petre M. Iancu (Comentariul integral, pe Deutsche Welle)

„Fotbalul explică pe înțelesul tuturor concepte complicate și vagi, precum democrația și competitivitatea. El nu e altceva decât democrație transparentă, redusă la 90 de minute.

De aceea a ales Donald Tusk paralela între temeiurile civilizației și sport.
Grea sarcină! Dacă România are doar șansa Stelei de a câștiga finala de la Sevilla înseamnă că nu stăm deloc bine.
Mai e ceva. Prin vocea președintelui polonez al Consiliului European a vorbit solidaritatea celor mici.
Decenii la rând, în vremea copilăriei și tinereții lui Donald Tusk, noi nu puteam călători, nu aveam drepturi elementare, dar știam ce e dincolo de granițe.(…)

În acele nopți, în care echipele „alor noștri”, cei din Est, defilau într-o lumină caldă și gălbuie, pe scala radiourilor cu lămpi nu ne imaginam niciodată altceva decât că una dintre ele va ajunge să câștige Cupa Campionilor. Măcar la sport să îndrăznim „să fim ca în Vest”. Restul, adică viața, să aparținem lumii mari, să ne putem întâlni cu oameni de pretutindeni, să-i alegem pe cei care ne conduc și să ne clădim liberi existența, cu alegeri bune sau rele, dar care să ne aparțină, asta era prea mult pentru imaginația noastră!

<<Pentru prima dată, o echipă din estul Europei câștigă Cupa Campionilor Europeni!>>, așa a sunat știrea. Într-un fel simbolic, continentul se unise, toți aveau acces la el. De aceea, Donald Tusk, tânărul de 29 de ani de atunci, a rememorat ziua și l-a amintit pe Duckadam în fața românilor înfiorați. Oricât de greu ne e, oricât de dificilă e promisiunea democrației de purtat, cândva ne-a fost mult mai greu, iar femei și bărbați curajoși, bunicii și părinții noștri, n-au încetat să spere.”

Cătălin Tolontan (comentariul integral, AICI)

Sursa foto: Europafm.ro